Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

Dezinformarea strategica a chistocului Volodea Tismaneanu. NSA dezvaluie agentii Revolutiei – Iliescu, Brucan si fii ideologici ai Moscovei: GDS & Co

SIGINT provided important intelligence information prior to and during the 1967 Middle East War. Moreover, SIGINT helped U.S. intelligence monitor developments in the Warsaw Pact. During the summer of 1968, SIGINT reporting coming out of NSA clearly showed that growing numbers of Soviet and Warsaw Pact troops were being deployed along the borders of Czechoslovakia. The invasion did not take the White House by surprise (it had “strategic warning”), but the CIA did not provide advance warning because CIA analysts refused to accept the possibility that the Soviets would invade the country (although a minority believed otherwise (Note 4)). (Book II, pp. 454-461). Interestingly, SIGINT also picked up what some U.S. analysts saw as possible Soviet move against Romania, which led President Johnson to make a public warning to Moscow. (Book II, p. 462)
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Intreaga teorie politica falsificatoare a lui Tismaneanu et comp. este demolata, printre altele, si de acest mic fragment de arhiva. Dezinformarea pe care si-a intemeiat Tismaneanu intreaga sa teza si pe fundamentul careia si-a cladit cariera a fost ca Ceausescu era omul rusilor. Conform asertiunilor sale sovieticii nu ar fi amenintat pe bune Romania, in 1968, iar antisovietismul lui Ceasusescu ar fi fost un bluf, promovat de Moscova, pentru a-l infiltra pe Ceausescu in lumea occidentala, mai pretinde Tismaneanu. Schema Teoriei lui Tismaneanu se dovedeste o intoxicare clasica, in lumina adevarului documentelor americane declasificate. Dumnezeu stie ce or mai contine cele clasificate inca.
Tismaneanu este un mic chistoc al unei ideologii invechite dar eficiente, alaturi de alti ideologi ai unui Front cu mult mai vast, un Front construit ca un aisberg avand deci partea nevazuta, din profunzime, mult mai mare decat ceea ce se vede la lumina. Tismaneanu este scos in fata ca promotor al unei dezinformari cu tinta foarte ridicata, strategica, deoarece are drept obiectiv nimicirea constiintei colective a unor intregi generatii. Pe de o parte cei din trecutul imediat, cei care au participat direct la evenimentele anilor ’68 si care au fost alaturi de Ceausescu, atunci, dar si generatiile de azi si de maine care sunt mintite falsificandu-se un important segment al istoriei recente a Romaniei, o istorie de lupta si de reala confruntare cu fortele Moscovei.
Forte care sunt iata vii si astazi si sunt la fel de active ca si altadata.

Cei care l-au creat pe Tismaneanu, l-au “acoperit” drept omul Statelor Unite, l-au adus apoi indarat, in Romania, si l-au plasat alaturi de axul Puterii statului, alaturi de Presedintie, odata in timpul lui Iliescu si inca odata in timpul lui Basescu, au facut dovada unei capacitati si a unui efort remarcabil cheltuind pe scara timpului resurse logistice importante.

Nu mai este nici o indoiala, rezulta din lectura notelor secrete americane, ca cel care a mintit in privinta raportarii Romaniei, implicit a lui Ceausescu, fata de Moscova, este in realitate agentul, vectorul partii interesate in acoperirea, mascarea sau intoarcerea pe dos a istoriei (revolvo, in latina, adica Revolutie, pe romaneste).
Agentii Revolutiei – Iliescu, Brucan si fii ideologici de genul lui Tismaneanu – au incercat si inca fac eforturi serioase de rescriere a istoriei, de falsificare a trecutului, cu un scop criminal cat se poate de clar – distrugerea probelor care ii incrimineaza chiar pe ei drept agenti ai Moscovei…
Asteptam cu interes aparitia si a altor file din rapoartele NSA.

Vezi si

Sunt Alin Teodorescu, turnătorul dumneavoastră din Colegiul 2 Prahova, GDS, PSD si Fundatia SOROS!

Sociologul Alin Teodorescu, senator PSD şi fost şef al IMAS, candidează în Colegiul 2 Prahova. Omul vrea în Parlament, şi, ca toţi cei care se înghesuie la uninominal, şi-a lansat o campanie de prezentare a calităţilor sale – cele care l-ar recomanda pentru a scrie legile României. Redacţia “Curentul” şi-a asumat efortul de a suplini mai buna informare a cetăţenilor, publicând date suplimentare care îl recomandă pe un Alin Teodorescu să scrie legi si în viitorul Parlament.

Bunăoară, faptul că Alin Teodorescu este un scriitor de note informative, un perfomer al scrisului la onorabila Securitate, ar putea fi o recomandare suplimentară, care este păcat să fie trecută sub tăcere de staff-ul de campanie al cunoscutului sociolog. Teodorescu este cunoscut ca primul preşedintele al Fundaţiei “Soros” şi principal sponsor al GDS-ului, care a primit din mâna acestuia, via Soros, imediat după 1990, nu mai puţin de un milion de dolari, sumă fabuloasă la vremea aceea.
Pentru alegătorii din Colegiul 2 Prahova, este bine de ştiu că modelul de viaţă al lui Alin Teodorescu este… Vladimir Tismăneanu.
Într-un interviu publicat de “Cotidianul” intitulat “Alin a vorbit la Secu despre Silviu şi Alecu”, din data de 9 august 2006, Alin mărturiseşte: “Imediat ce am aflat că Tismăneanu a fugit, prin 1981, i-am scris o scrisoare, în care-l rugam să-şi reglementeze situaţia cu statul român pentru că el era modelul meu de cercetător şi voiam să-l mai văd”. Pentru aceiaşi alegători este bine de ştiut că Alin, ca şi Volodea, era (şi a rămas) un fervent marxist, nu doar la nivel scolastic, de vreme ce şi-a împletit atât de armonis drumurile, ca şi Tismăneanu, cu Ion Ilici Iliescu.
Omul cu maşina neagră de la Secu
Continuarea la

Femeile-barbat ale anului: Macovei si Adamesteanu. Mici calcule matematice rautacioase

Monica Macovei (foto dreapta), cea despre care scriam zilele trecute ca ca minstru al Justitiei ne declara in 2005 ca oricum “s-au dat prea multe cetatenii romane basarabenilor moldoveni si ucraineni” (!?) ( adica vreo cateva sute! Vezi si Calvarul cetateniei romane pentru moldoveni ), a fost recompensata zilele trecute cu titlul de “Femeia europeana a anului”. Juriul a fost format din jurnalisti si cativa europarlamentari rataciti (culmea, o sa radeti, si eu am fost invitat sa fac parte din juriu!). Ce nu s-a spus: pe podiumul Miss Euro-pile au fost urcate doar 6 (sase) femei (including fosta tovarasa procuror in sectorul 1 al Capitalei). Altele, mai decente, din restul de 21 de tari ale UE, nu au considerat pseudo-concursul ca fiind serios (ca si mine de altfel). Apoi, daca in juriu s-au pripasit si psiho-jurnalisti facuti din tapa si laga care stateau in patru labe pe sub biroul ei, rezultatul e pe masura prezentarii (vezi, din nou, foto dreapta). Carevasazica, in concluzie, sa stiti si dvs: Europa e mai mica decat ati auzit pe la televizor. Are vrea sase miss-tarisoare si cu Soros sapte. Pacat ca croitorasul cel viteaz, Basescu, si-a pierdut “pliciul”…

Gabriela Adamesteanu (foto stanga) se lauda in Adevarul (iarasi “Adevarul”), de data aceasta “literar&artistic”, pe doua pagini, cum “a razbit” ea, prin forte proprii, in Occident, ca scriitoare sa-ntelegem… In acest sens, cu concursul (sic) lui Cezar Paul Badescu, ea da ca exemplu faptul ca unul dintre romanele sale prafuite, “Dimineata pierduta”, publicat la Gallimard numai cu ajutorul (a se citi pilele) doamnei Marie-France Ionesco, a fost vandut, pana acum, in “circa 2000” de exemplare. Ce uita: 1) ca cartea (sic) a aparut in 2005, deci acum trei ani si 2) ca Franta are o populatie de vreo 60.000.000 de oameni (daca punem si turistii). Deci cele “circa 2000” de exemplare (“circa”, adica intre 1700 si 1900 sau intre 1500 si 1700?, intreb si eu…) vandute in trei ani reprezinta un procent de… O, OOOO si ceva. “Nu e de ajuns ca o carte sa fie buna”, spune Adamesteanu. “Pentru a razbi pe piata din strainatate e nevoie de noroc si perseverenta”, sintetizeaza doct Paul Badescu. Corect. Un cititor-comentator al Adevarului, care semneaza Thomas Pinchon (nu sunt eu!), scrie: “Se razbeste cu pile… Deci, razbesti cu pile in Occident. Daca nu era M.F. Ionesco, cartea nu se publica la Gallimard. Apropos: cate exemplare s-au vandut?”, vrea sa stie si omul, ceva mai exact.
N-ar fi mai bine sa ne spuna tovarasa Gabriela Adamesteanu cum “a razbit” in patul lui Mihai Botez si la ordinele cui?
PS: A, am uitat: ambele dive sunt “fruntase” GDS!
Vezi minciuni “culturale” pe banda la

Dupa RAPORTUL TISMANEANU un nou volum ROLLER anti-ortodox: "Istoria" GDS a comunismului din România

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, O istorie a comunismului din România, manual pentru licee, autori: Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Pleşa, Sorin Alexandrescu. Observaţii privind maniera de prezentare a realităţilor religioase din România comunistă

În interviul realizat în 11 septembrie 2008 de Armand Goşu cu autorii manualului de istoria comunismului apărut sub egida IICCR , s-a subliniat în repetate rânduri ideea că manualul elaborat nu vine cu sentinţe definitive şi irevocabile în ceea ce priveşte evoluţia regimului comunist în spaţiul românesc iar autorii nu au dorit crearea unui conflict între generaţii, cu alte cuvinte nu avem de-a face cu un „manual al lui Roller pe invers”. Unul din scopurile principale urmărite de autori a fost dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin recursul la activităţi de învăţare bazate în cea mai mare parte pe cercetare personală sau de echipă. În acest sens, susţin autorii, au fost puse la dispoziţia elevilor un mare număr de surse istorice de diferite tipuri, care să îndemne la descoperire, dezbatere şi exercitarea propriului spirit critic: „Exerciţiile … îi îndeamnă pe elevi să se implice, să cerceteze, să pună la lucru ceea ce învaţă la lecţie şi ceea ce ştiu din alte locuri, să îi îndemne să ci-teas-că altceva, să poarte discuţii cu pă-rin-ţii, cu bunicii, între ei, într-un cuvant, să dez-bată. Din fericire, şi în România, cul-tura dezbaterii începe să câştige teren”.

Sunt doar câteva elemente din interviu care sugerează că autorii au dorit să redacteze manualul în spiritul „noii istorii” şi al multiperspectivităţii. Cuprinsul volumului, în care găsim teme de viaţă cotidiană, studii de gen, prezenţa numărului mare de surse istorice, sunt elemente care conduc către această concluzie. Totul este însă aparenţă înşelătoare. Cine are cât de cât cunoştinţe despre ce înseamnă „noua istorie” şi multiperspectivitatea şi, în plus, deţine necesara onestitate intelectuală, va observa lesne că manualul dedicat istoriei comunismului nu are nici o treabă cu cele două concepte invocate mai sus. Este vorba de fapt de un discurs în maniera „litaniilor” de dinainte de 1989, sursele „multiple” inserate neavând decât caracter ilustrativ – demonstrativ al celor afirmate deja în textul lecţiei. Mai mult, există diferenţe de abordare de la un capitol la altul în cee ce priveşte utilizarea surselor. În unele cazuri avem enunţate sarcini de lucru, adesea prost formulate, neadaptate în raport cu sursele propuse (fie nu valorifică deplin potenţialul acestora, fie răspunsul cerut depăşeşte cu mult limitele textului şi ale cunoştinţelor elevului). În alte cazuri, autorii se mulţumesc pur şi simplu să facă trimitere în textul lecţiei la diverse surse aflate pe marginea paginii. În anumite privinţe, efortul autorilor hulitelor „cărămizi” din anii ’90, mă refer la cele două manuale de istoria românilor pentru licee, era mai onest, prin înşirarea în cuprinsul textului a dovezilor care le susţineau punctul de vedere. Acum sursele au fost scoase pe manşetă, în încercarea de a păcăli lumea că se folosesc metode moderne de predare-învăţare a istoriei.
Read more… din studiul lui George Enache
In foto: Brigada kominternistilor neo-rolleristi la locul lansarii noii istorii false a comunismului, cu icre negre si sampanie: curtea GDS

Talpes dezvaluie la Nasul tertipurile Coalitiei curat-murdare menajata de GDS si SAR: spagi de zeci si sute de milioane de euro

Radu Moraru: „De ce nu a făcut nimic Ion Iliescu, dar Adrian Năstase?” „Adrian Năstase cum să îl dea pe Dinu Patriciu în gât, cum, că erau pe aceeaşi mână. Chiar nu se sesizează”, spunea domnul Ioan Talpeş. „Chiar vreţi să ştiţi cum s-a făcut şmecheria aia?” Reporter: „Iar mă manipulaţi cu vreo poveste mică?” „Să vezi ce poveste mică îţi dau”, spune Ioan Talpeş. „Cea mai mare şmecherie de după revoluţie. Eram la Washington, domnul Ion Iliescu, eu şi domnul Mihai Tănăsescu. Şi mă trezesc dimineaţa cu un funcţionar american care spune: „Aveţi un fax“. Mă uit, „dar nu îmi este adresat. Nu sunt eu Tănăsescu“. „Ştim cine sunteţi, de aceea vi l-am adus”. Ce eraţi atunci, domnule Ioan Talpeş?
Ioan Talpeş: Eram şeful Administraţiei prezidenţiale şi consilier pe probleme de apărare şi securitate.
Radu Moraru: Deci americanul ştia cui i-l duce. I se cerea lui Tănăsescu acordul de a semna ordonanţa în favoarea lui Dinu Patriciu. Trebuia semnat pe loc ca să se rezolve în aceeaşi zi problema lui Dinu Patriciu. În ce an eram?
Ioan Talpeş: În octombrie 2003.
Radu Moraru: Deci octombrie 2003 – Washington, Adrian Năstase – Dinu Patriciu.
Ioan Talpeş: Nu, ei erau în afara Washington-ului.
Radu Moraru: Da, dar era vorba de ordonanţa de urgenţă…
Ioan Talpeş: Numărul 118 din 2003, 24-10-2003.
Radu Moraru: Staţi că mai am de citit. „Trebuia semnat pe loc pentru ca să se rezolve în aceeaşi zi problema lui Dinu Patriciu. Mă duc la Tănăsescu, spune domnul Ioan Talpeş. „Domne, gândeşte-te, nu semna!”
Ioan Talpeş: Da. I-am dat-o în mână, s-a uitat la ea şi am văzut că vrea să semneze. Şi i-am spus, domnule Tănăsescu, eşti tânăr, domne, cum să semnezi asta, e păcat de dumneata! Nu vezi ce înseamnă? Înseamnă că scoţi din ceea ce ar trebui să fie al românilor 600 de milioane de dolari. Cu ce drept?

Transcrierea integrala la www.romaniamurdara.ro:

The Enemy from Within. How the KGB agents penetrated the CIA and FBI during the ’80s and Romania during the ’90s and 2000s portraiting as "americans"

Dintr-o carte in curs de aparitie:
“(…)Totuşi, în ciuda seriei neîntrerupte de conflicte publice sovieto-româneşti asupra coordonării politicii economice supra-naţionale în următorii cinci ani, comunitatea de informaţii a SUA (după cum rezultă din documentele declasificate) a continuat să respingă atitudinea Bucureştiului. O Evaluare a serviciului naţional de informaţii din 1962, de exemplu, a clasificat atitudinea liderului român Gheorghiu Dej ca fiind aparent la fel „curajoasă” ca cea a lui Gomulka şi Kadar, loiali Moscovei, afirmând că astfel de acţiuni „nu pot fi considerate o provocare la adresa autorităţii Moscovei şi probabil că sunt făcute chiar cu acordul lui Hruşciov şi al Partidului Sovietic” (110) (Political Developments In The USSR And The Communist World (NIE 11-5-62), 21 februarie 1962 (declasificat la 4 aprilie 1959), p. 20.) După cum a relatat reprezentantul diplomatic al SUA la Bucureşti, neîncrederea americanilor faţă de faptul că „românii se opuneau presiunilor sovietice” l-a determinat să îşi dedice „aproape două treimi” din timpul său convingerii „Departamentului că lucrurile se schimbau într-adevăr” şi „că nu era nimeni în spate care să manevreze păpuşile pe sfoară numai pentru efectul optic”. (111) (Biblioteca John F. Kennedy, William Crawford intervievat de William Moss, stenogramă, 12 martie 1972, p. 12.)

Pe lângă problemele referitoare la credibilitatea sursei, capacitatea analitică sau simpla justificare birocratică a evaluărilor precedente, această atitudine reflectă şi tendinţele profesionale normale. De fapt, serviciile de informaţii considerau voluntarii sau „breşele” ca provocări şi nu îi acceptau sau nu aveau încredere în ei aşa cum aveau în recrutările proprii la faţa locului, identificate, planificate şi cultivate atent. Cum România era deja considerată ca fiind incapabilă de un comportament cu adevărat independent, neîncrederea s-a accentuat mai ales când Bucureştiul a intrat în conflict deschis cu Moscova, insistând pentru contacte suplimentare cu SUA, pe lângă eforturile celorlalţi membrii ai Tratatului. Paradoxal, cu cât era mai deschisă şi flamboiantă dizidenţa românească, cu atât mai puţin se considera că reflectă diferenţele reale şi importante.

KGB a conceput curând „măsuri active” pentru a exploata această neîncredere, proiectând o imagine a României ca un cal troian sovietic, a cărui independenţă declarată masca chiar şi o mai mare loialitate decât cea a celorlalţi membri ai Tratatului. Seminţele acestei dezinformări fuseseră deja plantate la mijlocul anilor ’50, imediat după ce Bucureştiul şi-a trimis primii spioni în Marea Britanie şi SUA, şi s-a reflectat aproape fidel, aşa cum a ieşit la iveală periodic în următoarele trei decade, în raportul din februarie 1956 al Ambasadei SUA la Bucureşti:

Rolul României este acela de a deveni un „vitrină” al comunismului, în încercarea de a arăta oamenilor din Occident că comunismul poate funcţiona şi în acest fel să promoveze scopul final al comunismului internaţional. Pentru ca acesta să fie mai convingător pentru occidentali, se fac încercări continue de a împământeni mitul independenţei româneşti. Dizolvarea sovromurilor în 1954 şi 1955 a fost un pas în această direcţie. Ca un gest suprem, sovieticii îşi pot retrage trupele la momentul oportun. Probabil cea mai importantă parte a acestui plan de a face din România o „vitrină” a comunismului este ridicarea prestigiului românesc peste graniţe. (112) (NARA, grup de înregistrare 59, dosar decimal 766.00/2-1456, nr.233, Legaţia Americană, Bucureşti, pentru Departamentul de Stat, 14 februarie 1956; Verona (1992), p.149.

Verona a fost indusă în eroare total de această dezinformare, care a fost reintrodusă de defectorul sovietic Anatoli Golitsyn în 1961 şi 1981 şi mai târziu de Ion Mihai Pacepa în 1978 şi 1987. (Anatoli Golitsyn, New Lies for Old: The Communist Strategy of Deception and Disinformation, New York, Dodd, Mead&Co., 1984, p.183-194. Aceeaşi analiză este tema centrală în cartea lui Ion Mihai Pacepa, Red Horizons, Washington DC, Regenery Gateway, 1987.)

Co-etnicitatea analiştilor de informaţii care se ocupau de România şi de Europa de Est a contribuit probabil la această tendinţă. Experţii est-europeni erau deseori membri ai unor grupuri regionale etnice, urmărindu-şi în primul rând interesul (şi deoarece ştiau deja limba, agenţiile de informaţii erau interesate să îi recruteze). Faptul că România avea una din cele mai mici rate de emigrare în SUA, iar Polonia şi Ungaria una din cele mai mari, explică de ce comunitatea analitică reflecta aceste tendinţe demografice cu subiectivism. (113) (De exemplu, în timpul perioadei critice ale revoluţiilor din 1989 şi în primii câţiva ani de tranziţie post-comunistă, în opinia şefului Diviziei CIA pentru Uniunea Sovietică/Europa de Est (SE) cea mai influentă personalitate din comunitatea de informaţii în interpretarea acelor evenimente era şeful de operaţiuni Steve Weber, un ungur din prima generaţie de emigranţi. Milt Bearden şi James Risen, The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the CIA, New York, Random House, 2003. Analistul CIA responsabil de România era şi el tot ungur din prima generaţie de emigranţi.)

Aceasta era adevărat mai ales în cazul Ungariei unde dezideratele teritoriale privind Transilvania continuau să figureze printre scopurile celor mai influente organizaţii de emigranţi ungaro-americane şi au reiterat imaginea de „duşman” al României. (114) (În primii zece ani ai noului mileniu, cea mai influentă organizaţie de emigranţi unguri, Federaţia Ungaro-Americană, a continuat să solicite abrogarea Tratatului de la Trianon care recunoaşte Transilvania ca aparţinând României chiar pe prima pagină a site-ului său web. Asemănarea cu poziţia acestei organizaţii la conferinţa de fondare a Ligii revizioniste Ungare din 1929 a fost remarcabilă.) Dincolo de aceste consideraţii de circumstanţă, comunităţile de emigranţi erau considerate de sovietici şi de serviciile de informaţii aliate „vehicule importante pentru penetrarea Congresului şi a altor agenţii federale importante, cum ar fi Departamentul de Stat, Departamentul de Apărare, Biroul Federal de Investigaţii şi Agenţia Centrală de Informaţii”. (115) (Ladislav Bittman, The KGB and Soviet Disinformation: An Insider View, Washington, Pergamon-Brassey’s, 1985, p.28. Un agent special al FBI responsabil de serviciile de informaţii maghiare (AVO) din Cleveland în 1955, nota că „AVO era o organizaţie de informaţii foarte activă şi eficientă” în SUA, probabil „a doua după serviciile de informaţii sovietice”. Edward Gazur, Alexander Orlov: The FBI’s KGB General, p. 225.) Odată aflaţi în interior, agenţii puteau să culeagă informaţii, analize asimetrice şi interpretări ale concluziilor, multe operaţiuni ale J. Peters în perioada interbelică realizându-se în acest fel. (…)”

Milt Bearden and James Risen. The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the KGB. New York: Random House, 2003. 563 pages, note on sources, index. (https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/index.html)
This is a splendid book by any measure. Former senior CIA case officer Milt Bearden and New York Times journalist James Risen tell how the KGB penetrated the CIA and FBI during the 1980s. They emphasize three cases: Edward Howard, Aldrich Ames, and Robert Hanssen. The reader will learn what these American intelligence officers did while they served the main enemy, what they got for it, how they were caught, and how each case progressed within the CIA’s Directorate of Operations and the FBI’s National Security Division.
From interviews with former KGB officers involved in the cases, the authors tell how the KGB identified, with the help of their American agents, more than 20 Soviets recruited by the CIA and FBI during the 1970s and 1980s. Then comes the sad story of their capture, conviction, and punishment. Of particular interest are the cases of Dmitri Polyakov and Adolf Tolkachev. [6] Both took great personal risks to contact and serve the CIA, only to be betrayed by Howard, Ames, and Hanssen.
The extraordinary level of detail provided is possible in part because Bearden was a participant. He often uses true names as he discusses the way the penetrations were discovered and handled. In addition, the authors were able to interview the KGB counterintelligence officer, Rem Krassilnikov, who supervised the arrests of the CIA agents in Russia. While separate books have been written about these American traitors, [7] The Main Enemy is the only one in which the actions of so many of the players from both sides are described and their interactions clarified.
For part of the time during the long search for moles in the CIA and FBI, Milt Bearden was assigned to the Afghanistan problem. Two chapters of the book describe his role as chief of station in Pakistan, as the Soviet occupation of Afghanistan came to an end. We learn here how and why approval for the introduction of the Stinger missiles was obtained. The story adds to and agrees with George Crile’s assessment in Charlie Wilson’s War. [8]
In the end, after analyzing all the evidence, The Main Enemy reaches an unsettling conclusion: There is very likely at least one more Russian mole in the FBI or CIA that has yet to be caught.

PS: Sau in AP a R via GDS…

Secta ICR: de la antisemitism la antiortodoxie. Patapievici defileaza cu Zidaru si "Noul Ierusalim" pentru "reînnoirea naţională spiritual-religioasă"

Sub titlul-abuziv “Ortodoxism, românism, consumism” (care “ortodoxism”, care “romanism”?!), ICR a gazduit ieri seara o dezbatere afront la adresa Ortodoxiei. Protagonist principal: sectantul Marian Zidaru, un fel de Sun Myung Moon de la Pucioasa, secondat de sotia sa, Victoria. Iata anuntul oficial al ICR care descrie activitatea sectara a organizatiei “Noul Ierusalim drept “activism social” (sublinierile imi apartin):
“Cea de-a zecea întâlnire din seria Arte Marţiale de la Institutul Cultural Român programează marţi, 28 octombrie 2008, de la ora 18, la sediul din Aleea Alexandru 38, o confruntare cu un maestru al artelor mistice: Marian Zidaru. Ortodoxism, românism, consumism sunt cei trei termeni centrali pe afişul dezbaterii moderate de Erwin Kessler.
Fenomenul Zidaru aparţine trecutului socio-cultural recent al României. Anii ’90 au fost marcaţi, printre alte schisme şi confruntări, de erupţia în spaţiul public a unui tip de artă spiritualistă şi totodată militantă, impregnată de un activism social fără precedent. Marian Zidaru, împreună cu Victoria Zidaru, erau promotorii acestui curent născut la confluenţa ideologiei unei facţiuni religioase ortodoxiste radicale, aceea a grupului monastic milenarist de la Pucioasa (Noul Ierusalim), suprapusă cu practica iconografică a unui misticism pătruns adînc în fibra artei autohtone. Din acest amalgam a rezultat un tip de artă religioasă produsă în tiraj de masă de un atelier coordonat de Marian Zidaru. O artă explicit ancorată în social, în naţional şi într-un bizar pragmatism (postmodernist) manifest în utilizarea celor mai noi tehnici artistice (video, computer).
Integrarea ulterioară a acestei viziuni în sistemul cultural actual, în care Marian Zidaru, retras treptat din proiectul iniţial, execută lucrări pentru mari firme autohtone, dar şi pentru piaţa externă, culminînd cu cooptarea sa în echipa ce reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 2008, pune mai multe probleme, pe care Artele Marţiale nu le vor eluda: raportul dintre ortodoxism, românism, reînnoirea naţională spiritual-religioasă şi consumism cultural, tensiunile dintre proiectul social-politic şi aspiraţiile artistice, travestiurile tradiţiei în epoca exotismelor individuale, cu corolarul acestora, aspiraţia către şi confuzia în faţa unui “brand” de ţară incomod.
La final de octombrie, Artele Marţiale ating puncte nevralgice ascunse ale mentalului colectiv.
Accesul publicului este liber”.

Adica un fel de societate culturala-multilateral-dezvoltata de spalat la creier care vrea totodata sa atinga si punctul G al lui Patapievici…

Lasadn gluma deoparte, relatez pe scurt despre reuniunea sectara de ieri (urmeaza sa revin aici cu un Raport detaliat asupra “fenomenului” “Noul Ierusalim”): Marian Zugravu se considera membru al generatiei “optzeciste”; recunoaste ca prima data a intrat intr-o biserica (a precizat de mai multe ori “de stil vechi”) in 1987, cand s-a si spovedit pentru prima oara, la un “popa stilist”. Pe parcursul prelegerii sale a criticat in termeni extrem de duri Biserica Ortodoxa Romana, “oficiala”, inclusiv folosirea calendarului nou, considerat “strain poporului roman”. A mai laudat “Miscarea Noul Ierusalim” si a declarat ca asistam la “clasicizarea fenomenului Pucioasa”, in timp ce pe un ecran se derulau imagini cu “operele” sale, precum si diverse filmulete “artistice”, intre care unele in care erau jucate tot felul de scenete cu el si sotia lui, Victoria. Printre aceste imagini, harta Romaniei pe care erau suprapuse cuvinte ca “Cer”, “Cuvantul lui Dumnezeu”, “Pucioasa”.
Intr-unul dintre filme aparea harta Romaniei, din scoarta de copac, pusa pe un foc in interiorul unei alte harti a Romaniei. Imaginele aduceau perfect aminte observatorului avizat de “arta ICR” a “teroristului-vizual” Benedek Levente, care, folosindu-se si el de conturul hartii tarii a suprapus imagini obscene peste Romania. De altfel, “moderatorul”, “criticul” Erwin Kessler – care a aparat expozitia anti-romaneasca a lui Benedek Levente intr-o emisiunea realizata de Realitatea TV si care ar fi, conform Wikipedia, “un filosof roman” bursier al Colegiului Noua Europa -, nu a pierdut prilejul sa compare pozitiv lucrarile lui Zugravu cu cele ale expozitiei-scandal de la New York (poneiul cu zvastica, menora profanata, Fecioara Maria ironizata, etc). Pentru avizati este clar ca dupa aceste mizerii ordinare, la care se adauga expozitia porno-satanista din Germania, ICR a inceput o adevarata campanie de imagine prin introducerea unor noi manifestari, mai “clasice” – expozitii ale lui Mircia Dumitrescu sau Vasile Celmare, etc -, pentru a arunca in fata Comisiei de ancheta a Senatului o perdea de fum asupra directiilor reale, anti-romanesti.
Revenind la “reînnoirea naţională spiritual-religioasă” pe care vrea sa ne-o serveasca “avangardist” secta ICR, in timpul discutiilor de ieri din impozantul si nemeritatul sediu din Aleea Alexandru s-a declarat chiar ca “trecerea la Biserica Rusa ar fi cea mai mare dovada de patriotism roman”.
O reactie normala a venit din partea criticului de arta Pavel Susara, care a declarat ca nu poate fi de acord cu Zugravu, pe care l-a considerat drept un “Rasputin optzecist”, un produs de consum, care si-a propus doar sa socheze (afirmatie valabila si pentru alti “artisti” ICR – nota mea).
In timp ce s-a gasit, totusi, o voce care sa afirme ca nu a gasit nimic ortodox in “operele” lui Zugravu, “teologul” Erwin Kessler si-a permis sa-l defineasca pe Zugravu drept “ultra-ortodox” in opozitie cu credinciosii majoritari ai acestei tari, catalogati drept “neo-ortodocsi”…
Asa ca, fratilor, desi isi inchipuie ca-si poate spala imaginea, gasca neo-kominternista creata de Brucan, Tismaneanu-Patapievici-Plesu-Liiceanu-Dinescu & Coop – GDS-noul PCR, Secta ICR – nu reuseste decat sa se adanceasca din ce in ce mai mult in mlastina rece a celui mai intunecat iad pamantean.
Intr-adevar, Parintele Nicolae de la Rohia a definit perfect scopurile acestor adepti ai cultului lui Mamona, cu toate mastile lor: „Demonismul face şi el progrese, doar n-o să stea el singur în afara evoluţiei: înainte victima era torturată şi omorâtă. Acum i se ia şi duhul, să rămână – spiritualiceşte – jupuită de vie“.

Generalul-infractor: Dan Voinea, groparul lui Ceausescu si protectorul lui Iliescu, premiat de GDS, pus la punct de Kovesi, CSM si victime

Procurorul militar Dan Voinea a primit, marti, 21 octombrie, la sediul Grupului pentru Dialog Social (GDS), doua diplome din partea dr. Traian Orban, liderul asociatiei “Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989” din Timisoara si a lui Teodor Maries, liderul asociatiei “21 Decembrie 1989”, pentru munca sa in dosarele revolutiei, dupa recenta sentinta de condamnare, definitiva si irevocabila, a fostilor generali Chitac si Stanculescu la cate 15 ani de inchisoare. Orban si Maries, alaturi de Radu Filipescu, presedintele GDS, au felicitat Justitia romana pentru ca si-a facut datoria. “Condamnarea celor doi fosti generali nu a fost politica. Dovada este ca, la ultimul termen al procesului, Stanculescu, disperat, a incercat sa intre in cabinetul presedintelui instantei supreme, fiind oprit cu greu de jandarmi. Nimeni nu ne poate acuza pe noi de presiuni, ci, in cel mai rau caz, pe Stanculescu de tentativa de a influenta Justitia”, a spus Maries.
In privinta unei eliberari prin decret a celor doi generali, Maries si Orban au exclus varianta unei gratieri. Maries a spus: “Nu-l vad pe presedintele Basescu sa riste si sa semneze un decret de gratiere a lui Stanculescu, chiar daca s-a intalnit la o cafea cu el!”, a afirmat el citat de ZIUA.

Ei, na!

Iata ca la nici doua zile Dan Voinea este

Mazilit de Kovesi

Procurorul general a cerut, ieri, ministrului Justitiei, schimbarea din functia de adjunct al Sectiei Parchetelor Militare a generalului Dan Voinea (foto) pentru incalcari grave ale procedurii penale.
Laura Codruta Kovesi declarat, ieri, ca dosarele revolutiei si mineriadei trebuie solutionate pentru respectarea legii si nu pentru “satisfacerea unor persoane”, explicand de ce a decis sa ceara revocarea lui Dan Voinea din functia de procuror sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare. Kovesi a explicat ca principalele motive care au determinat-o sa ceara revocarea lui Voinea se refera la faptul ca a constatat grave deficiente manageriale, a tergiversat solutionarea celor doua dosare ale revolutiei si mineriadei, a efectuat acte procedurale desi era incompatibil si a incalcat principiului inde­pendetei altor procurori. “Generalul Voinea a asigurat si conducerea Sectiei in ultimii ani si nu a luat toate masurile necesare pe solutionarea in termen (…). Prin solutionarea acestor dosare nu consider ca trebuie sa dam satisfactie unor persoane, ci trebuie sa dam satisfactie doar legii”, a spus Kovesi, adaugand ca de la inceputul mandatului sau i-a acordat tot sprijinul generalului magistrat.
Procurorul general a mai subliniat ca Raportul de control al CSM a constatat deficiente majore la Sectia Parchetelor Militare din Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
“Nu au fost rezultatele astep­tate. In modul de rezolvare a dosarelor mineriadei si revolutiei am constatat incalcari ale normelor de procedura, inspectia a constatat ca cercetarile au fost tergiversate, actele de procedura penala au fost intocmite cu incalcarea legii, procurorul militar sef adjunct Dan Voinea a incalcat independeta procurorilor in solutionarea dosarelor, a luat dosare si a inceput urmarirea penala desi era incompatibil sa faca acest lucru”, a concluzionat Kovesi.
Acesta a mai spus ca au existat si o serie de deficiente semnalate, care insa nu au fost consemnate de inspectorii judiciari, cum ar fi inexistenta unui registru special in care sa fie inregistrate solutiile din dosare. Propunerea de revo­care din functie a lui Dan Voinea urmeaza sa fie inaintata ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, dupa publicarea raportului privind activitatea Sectiei Parchetelor Militare.
Sute de cauze nesolutionate
Managementul defectuos si neimplicarea procurorilor in solutionarea anchetelor au fost motivele pentru care inspectorii CSM au decis efectuarea unui control de fond la Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului instantei supreme.
In urma controlului s-a constatat existenta unui numar de 285 de dosare nesolutionate incepand cu anul 1990, potrivit unui raport al Inspectiei Judiciare a CSM, publicat pe site-ul institutiei. Generalul magistrat Dan Voinea, procuror militar din 1982, a detinut sefia Sectiei Parchetelor Militare in perioada 1997-2001, apoi a asigurat interimatul conducerii SPM in perioada mai 2006-octombrie 2007. Incepand cu 1996, Voinea a inceput sa se ocupe de instrumentarea dosarelor revolutiei si mineriadei. Procurorul general al Romaniei anuntase, din 7 decembrie 2007, ca va solicita CSM un astfel de control, avand in vedere ca la Sectia Parchetelor Militare – condusa multi ani de generalul magistrat Dan Voinea – sunt cele mai vechi dosare nesolutionate inregistrate la Ministerul Public. (Robert Mircea/ZIUA)
Iar a doua zi,
Generalul Dan Voinea judecat de CSM
Magistratul ar fi tergiversat, cu rea-credinta, dosarele Revolutiei si Mineriadeloru Voinea este suspectat ca l-a scos basma curata pe Iliescu in aceste dosare
Cu o zi inainte sa expire termenul in care mai era posibila exercitarea actiunii disciplinare contra generalului magistrat Dan Voinea, Consiliul Superior
al Magistraturii a dat curs unei plangeri facute in luna august de Asociatia Victimelor Mineriadelor si l-a trimis pe magistrat in fata Sectiei de procurori.
Controversatul procuror Dan Voinea a fost lasat, inexplicabil, sa lucreze de ani de zile in dosarele Revolutiei si Mineriadelor, in conditiile in care a fost complice in decembrie 1989 la eliminarea fizica a sotilor Ceausescu, alaturi de principalul acuzat din aceste dosare, Ion Iliescu. Voinea este acuzat de Comisia de disciplina a CSM de exercitarea functiei cu rea-credinta si incalcarea pre­vederilor legale privind inco­mpatibilitatile, pentru faptul ca dupa ce s-a pus in practica jurisprudenta CEDO, potrivit careia magistratii militari nu mai pot judeca civili, Voinea a refuzat sa predea dosarele, continuand sa admi­nistreze acte lovite de nulitate.
Potrivit comunicatului de presa al CSM Dan Voinea este judecat disciplinar pentru comiterea abaterilor prevazute de Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor, referitoare la “incalcarea prevederilor legale referitoare la declaratiile de avere, declaratiile de interese, incompatibilitati si interdictii privind judecatorii si procurorii; exercitarea functiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedura, cu rea-credinta sau din grava neglijenta.”
Generalul Voinea a fost, de cand s-a aflat ca instrumenteaza dosarele Revolutiei si Mineriadelor, suspectat ca are misiunea de a-l scoate basma curata pe Ion Iliescu, principalul acuzat de moartea a zeci de persoane. ZIUA a dezvaluit in repetate randuri ca, in 24 – 25 decembrie 1989, procurorul Dan Voinea, pe atunci maior, a executat ordinele ilegale ale cetateanului Ion Iliescu, de constituire a tribunalului militar exceptional, pentru judecarea sotilor Cea­usescu. Dan Voinea s-a conformat ordinului abuziv si a incropit in cateva ore, trei pagini scrise de mana, intitulate “rechizitoriu” prin care, incalcand cele mai elementare drepturi ale omului, a cerut condamnarea la moarte a Ceausestilor pentru genocid si subminarea economiei nationale. “Rechizitoriul” a fost lipsit de orice fel de proba, ca si procesul fulgerator, finalizat cu executarea cuplului Ceausescu. Procesul de la Targoviste, in care pana si avocatul pus “din oficiu” sa-l apere pe Ceausescu, s-a transformat in acuzator, reprezinta cea mai sinistra mascarada judiciara din istoria Romaniei. Pentru participatia sa la simulacrul de proces, Voinea nu ar fi trebuit sa mai lucreze in justitie. Ca un facut insa, el a ajuns sa instrumenteze exact dosarele evenimentelor sangeroase, in care Iliescu era cap de acuzare.
Procurorul General al Ro­maniei, Laura Kovesi, a cerut joi ministrului Justitiei revocarea lui Dan Voinea din functia de adjunct al sefului Sectiei Parchetelor Militare, acuzandu-l de tergiversarea dosarelor. Numai ca Laura Kovesi stia, sau trebuia sa stie inca de cand a venit pe functie, ca Dan Voinea era incompatibil cu aceste dosare datorita complicitatii sale din trecut cu Iliescu. Si ca, potrivit legii, un magistrat cu interese de orice fel intr-o cauza are obligatia sa se abtina.
Daca Voinea nu a inteles sa se abtina, Laura Kovesi ar fi trebuit sa ia demult masuri pentru recuzarea lui din dosarele cu Iliescu. Nu numai ca nu a facut-o, dar de cand a devenit, Kovesi i-a creat toate conditiile pentru instrumentarea anchetelor, pentru ca in urma cu abia trei zile sa ceara revocarea generalului din functie, descoperind ca a tergiversat dosarele. Desi am solicitat ieri explicatii Procurorului General, prin intermediul purtatorului de cuvant, pentru nerecuzarea lui Voinea din dosarele cu Iliescu, nu am primit niciun raspuns. (Razvan SAVALIUC/ZIUA)
Vezi si
https://www.mineriada.org/, https://www.avmr.ro/

Pierdut stat roman. Il declar nul.

Presedintele Romaniei a venit nervos din Spania. Si pe buna dreptate. La patru ani de la preluarea mandatului, a ajuns la vorba noastra. Practic, Basescu a citat din ZIUA: “Statul roman trebuie sa renunte la a mai batjocori romanii de pretutindeni prin neimplicarea in sprijinirea actiunilor lor”. Diferenta dintre noi si el este insa ca Traian Basescu, in calitate de presedinte al Romaniei, este chiar reprezentarea Statului. Dar, domnul presedinte vrea sa ne spuna ca Statul “nu sunt eu”.
Oricum, iata pana unde s-a ajuns: seful statului roman este silit sa sara in sus pentru ca drepturile romanilor de pretutindeni nu sunt respectate de… statul roman. Desigur, aici se pot gasi multe interpretari. Unii, care din prea mare intindere morala si intelectuala nu-si mai regasesc “patria” in Romania, o tara de care oricum nu apartin, ar putea spune ca statul roman nici nu mai exista. O si fac, de altfel, atacand prin toate mijloacele identitatea nationala, pe care – iata! – Basescu se cazneste sa o apere. Deci, despre care stat mai vorbim?
In acelasi discurs incendiar privind apararea drepturilor romanilor, Basescu trimite politicienii la lege: la Legea 299/2007. Pai, din primul articol al acesteia aflam asa: “Prezenta lege reglementeaza: a) drepturile persoanelor de etnie romana, precum si ale celor care apartin filonului cultural romanesc, din afara granitelor Romaniei, denumite in continuare romani de pretutindeni, avand ca scop mentinerea, promovarea si afirmarea identitatii lor culturale, etnice, lingvistice si religioase; b) atributiile autoritatilor competente din Romania”.
Daca domnul presedinte s-a referit la problemele statului roman in raport cu punctul a), atunci avem o problema. Chiar la Cotroceni, un fel de institutie a… statului roman. Pentru ca onor ditamai presedintele pompos intitulatei “Comisia prezidentiala de analiza a regimului politic si constitutional din Romania”, care se ocupa de “cadrul dezbaterii privind revizuirea Constitutiei si reorganizarea institutionala a statului”, are cu totul alte pareri decat seful statului. Preparatorul Ioan Statomir considera asa, vizavi de identitatea nationala, de “specificul national”, tratat intre ghilimele: ca este “o obsesie din imaginarul national”, “un element fantasmatic central” si, oricum, “in cele din urma, identitatea nationala monolitica se fisureaza in mii de spatii guvernate de afinitati elective”. Asa ca, ce ne mai trebuie “identitate nationala”, cand aceasta este, conform editorului Andrei Cornea, care i-a publicat opiniile lui Ioan Statomir: “o conserva insipida, o marfa expirata. Feriti-va – e toxica!”. Acest om lucreaza la schimbarea din temelii a Constitutiei – de ce nu ar incepe prin renuntarea la Articolul 1 privind caracterul statului national, suveran, unitar si indivizibil? – si la reorganizarea institutionala – de ce nu si teritoriala? – a statului pe care, iata, presedintele vrea sa-l apere atat pentru romanii de acasa, cat si pentru cei de pretutindeni.
Daca insa domnul presedinte se referea la problemele statului in raport cu punctul b), atunci trebuie aratat ca legea inlocuieste referirile la “Ministerul Afacerilor Externe” si la “ministrul Afacerilor Externe” cu referiri la “Cancelaria Primului-Ministru”, respectiv “seful Cancelariei Primului-Ministru”. Si atunci Statul, aflam, e Calin Popescu Tariceanu. Adevarat. Cum la fel de adevarat este si ca bugetul Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni e insignifiant. Dupa cum arata presedintele, pentru cei 10 milioane de romani din afara tarii, in 2007 au fost alocate 20 de milioane de lei, iar anul acesta 10, dintre care 5 au fost datorii. Comparativ, tot in aceeasi perioada, Institutul Cultural Roman a avut un buget de 45,5 milioane lei, “pentru promovarea in strainatate a culturii romane si protejarea identitatii culturale” a… statului roman, cred… Ce ar mai fi de spus? Aproape nimeni nu observa ca pentru acesti romani, circa 10 milioane, dupa cum arata presedintele, sunt desemnati 2 senatori si 4 deputati, care trebuie sa strabata intreaga strainatate. Iar pentru cei 20 de milioane ramasi avem 137 de senatori si 332 de deputati. Asa a decis… statul roman.

Articolul orginal la
Pierdut stat roman. Il declar nul. de Victor RONCEA

PS: Intre timp Legea 209/2007 s-a schimbat printr-o OU care a intors DRRP-ul la MAE, la inceputul anului. Dar degeaba. Tot ICR-ul toaca de 10 ori mai multi bani decat are DRRP pentru romanii din intreaga lume. Degeaba se semnaleaza la cel mai inalt nivel, din februarie, ca nu se pot derula programele angajate cu doar 5 milioane de lei! Evident, Basescu s-a referit la mult mai multe din Legea 209: Congresul romanilor de pretutindeni, etc. Cu ce bani? Ca sunt mai importante erectiile lui Iuda si exportul de “turnatori buni”, de-ai nostri, anti-romani!
Din cate inteleg Basescu vrea o centralizare a oficiilor care se ocupa de romanii de pretutindeni, evntual sub bagheta Presedintiei, ceea ce am propus de la inceputul mandatului sau. Dar daca o face cu genitali penali ca Patapievici & Co le ucide identitate mai repede decat o fac Iuscenko si Voronin. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ar trebui, de fapt, doua institutii separate. Una este sa tratezi cu romani plecati la munca in Occident si alta sa aperi drepturile incalcate ale celor din Rasaritul romanesc. In fine, cu gasca sinistra de la GDS, de care s-a lasat inconjurat, nu o sa faca niciodata ceva pentru tara ci numai pentru dusmanii ei. Iar intr-o zi o sa-l devoreze si pe el cu tot cu cascheta de Capitan, dupa cum i-am mai spus-o! In fine, mai exista, totusi, niste sperante…
Despre planul de distrugere a Romaniei gasiti detalii prin campaniile purtate de anti-crestinii dereglati mintal si hormonal Alina Mungiu Pippidenara si Andrei Plesu “Tulceanu” in Dilema veche iar “noile directive” sunt date in suplimentul GDS “Altfel despre identitatea nationala” din revista “22” cu nr 967 din 16 – 21 septembrie 2008 (in baza paginii de web a “22”, sectiunea Arhiva).
Aici veti afla ca sceleratii de neo-kominternisti care isi permit sa considere “toxica” identitatea noastra mai afirma, prin aluzii sau direct, ca: romanii sunt o reprezentare a raului transmis “biologic sau istoric, genetic sau social” si ca , de aceea, trebuie “sa ne descotorisim de trecut”, ca romanii de ne-elita (ca ei) dispretuiesc “adevarata cultura europeana” promovata numai de Patapievici, Liiceanu, Plesu si restul cooperativei, care, saracii, sunt victimele “calibanilor Romaniei integrate (ca Dan Voicu­lescu si Antenele sale, o parte dintre zia­ristii Realitatii TV, ziarul Ziua si altii ca ei)” – “Romania integrata” vs Romania dezintegrata? -, ca arta nu mai poate fi “nationala”, si ca ICR este avangarda noii ordini cultural-politice dintr-o “Altfel” de Romanie. Urmariti campania anti-Romania “Altfel” care se deruleaza in medii diferite. “Altfel” adica pe dos! Stupizii astia au locuri asigurate in Iad. Parca si vad etichetele: Rezervat pentru “elita”!

Cat de usor se vand si cumpara intelectualii: cum i-a schimbat Patapievici opinia despre ICR doamnei Herta Muller

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN STOCKHOLM

Literatura şi memoria
29.09.2008, Rumänska kulturinstitutet, Skeppsbron 20

Literatura şi memoria
29 septembrie, ora. 18.30
Institutul Cultural Român de la Stockholm
Discuţie în germană, cu traducere în suedeză
Intrarea liberă

“Un dialog între Herta Müller şi Aris Fioretos despre cel mai recent proiect literar al scriitoarei, un roman în lucru despre deportarea unei părţi a populaţiei de origine germană din Transilvania după cel de-al doilea război mondial. Mama scriitoarei s-a aflat printre cei deportaţi în Uniunea Sovietică, într-un lagăr de muncă de pe teritoriul de azi al Ucrainei. Acest proiect a fost început împreună cu scriitorul Oskar Pastior, el însuşi deportat. Cei doi au întreprins în 2003 o călătorie în Ucraina, în încercarea de a dezgropa cumplitele secrete ale lagărelor. Oskar Pastior a decedat în 2006, sarcina de a definitiva romanul rămânându-i astfel Hertei Müller. “
Dupa ce doamna Herta Muller a lansat scandalul despre informatorii ICR – Sfarsitul lui Patapievici. Germania l-a pus pe seful ICR alaturi de agentii STASI si turnatorii Securitatii – si a facut rechizitoriul lasitatii intelectualilor din Romania – Herta Muller despre cazul Patapievici – turnatorii ICR: ZIUA – intr-o buna zi, distinsa scriitoare s-a sucit brusc, taman pe invers: EVZ.ro – HERTA MÜLLER: De ce nu se poate purta în România o discutie civilizata … Multa lume, mai mult sau mai putin avizata, s-a mirat atunci, in grade diferite, in functie de cunostintele fiecaruia asupra lumii intelectualilor de azi… Acum, iata, ca se spulbera in mare masura mirarea unora sau altora. Eu i-am scris atunci, cu dezamagire o – Scrisoare Deschisa catre Doamna Herta Muller: Cine ingroapa scandalul turnatorilor ICR/GDS?… Din pacate, nici azi nu mi-a raspuns. Sa ma mai mir? Sau nu?…
Foto: Cato Leir, ICR-Stockholm
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova