Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

Patriciu, protectorul lui Andrei Plesu si al Coalitiei pentru o Romanie Murdara

August 8th, 2008 VR No Comments »

Pentru ca in cazul Patapievici am putea scapa de dracu’ si am da de ta-sau, bulibasa Plesu, sau chiar de ma-sa, papesa Mungiu, ambii aflati in conducerea ICR, prezentam prima parte a unui material de analiza si sinteza care expune Reteaua ruseasca din Romania:

Am mai precizat anterior ca analiza Cazului Patriciu este, in opinia noastra, de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei.
Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta, astfel ca am considerat necesara dezvaluirea legaturilor dintre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.
Am plecat de la convingerea ca Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu.
Preocuparile de politica culturala ale lui Dinu Patriciu nu sunt de azi, de ieri. Rompetrol Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – girate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca.
Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana Rompetrol si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. ROMPETROL adaposteste una dintre cele mai agresive grupari antiromanesti – o contraelita care are drept tinta constanta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare. De ce un grup petrolier a ajuns baza logistica a acestei Miscari, plecata din curtea GDS, este un domeniu de analiza separat, asupra caruia vom reveni.
Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculita unor fete simandicoase, cu preocupari elevate. Grupul de crima organizata (conform Rechizitoriului DNA) creat si coordonat de Dinu Patriciu, organizat intr-o masinarie a infractiunilor, a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre cu gulere albe ale societatii romanesti chiar in interiorul societatii civile.
Este ilustrativ cazul Fundatiei Noua Europa, beneficiara a banilor obtinuti prin frauda. Potrivit Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor, in data de 18.10.2002, Tudori Fondation a incasat suma de 6.600.000 USD de la OMV Aktiengesellschaft din Austria, reprezentand plata partiala a pretului de cumparare pentru societatea ROMPETROL. In data de 22.10.2002, din suma pe care a incasat-o, Tudori Fondation a efectuat mai multe plati. Una dintre ele, de doua milioane USD, a fost varsata in contul Fundatiei Anonimul, deschis la Banca Italo-Romena, cu explicatia donatii. Din acest cont s-au constituit depozite, iar 4,02 miliarde au fost transferate catre Fundatia Noua Europa.
Andrei Plesu este fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa, iar membrii Consiliului de Administratie – Victor Babiuc, Maria Berza, Heinz Hertach, Helga Junkers, Joachim Nottelbeck, Heinz Rudi Spiegel, Serban Stati si Andrei Pippidi, sotul Alinei Mungiu Pippidi, sefa “Coalitiei pentru un Parlament Curat”.
Este semnificativ ca pe lista cu politicienii patati intocmita de Alina Mungiu, sefa a SAR, o pseudosocietate academica de apartament, Patriciu nu a figurat si nici subordonatul sau, Calin Popescu Tariceanu, desi era publica informat ia despre anchizitionarea de autoturisme Citroen de catre institutii din subordinea Ministerului Industriilor, de la Tariceanu direct, practic, deoarece acesta era unic importator. Mungiu si-a asumat functia de comisar al spatiului public, oferind certificate de buna purtare selectiv insa, dupa cum se vede.
Si o alta organizatie academica s-a aflat pe statul de plata cu bani proveniti din frauda. La data de 07.11.2002, membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei din aceeasi sursa mentionata de Oficiul National de Combatere a Spalarii Banilor.
Revenind la afacerile culturale ale lui Patriciu, este de mentionat ca protejatul sau, Andrei Plesu, este totodata si fondator, alaturi de Dinu Patriciu, al unei alte fundatii liberale, Institutul de Studii Liberale. Printre membrii fondatori se mai numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici.
Cum a ajuns partenerul lui Patriciu, Andrei Plesu, consilierul prezidential al lui Basescu, este un mister care face parte din ciudateniile tipice sistemului politic din Romania.
Personaje de pe statul de plata al mogulilor si oligarhilor au reusit sa-si gaseasca un culcus in ograda celui mai inversunat dusman declarat al sistemului oligarhic – Traian Basescu. Este fie o mare abilitate, fie expresia unui oportunism desantat, care are la baza profitul prin orice mijloace.
Cazul legaturii ombilicale Patriciu – Plesu este ilustrativ nu doar in planul discursului moral. Pana la banii insusiti de la Patriciu, Plesu a mai avut parte de finantari controversate pe adresa fundat iei inscrise la domiciliul sau. Scopul constituirii fundatiei – facilitarea contractelor interna- tionale in domeniul cultural si stiintific – suna destul de obscur, dar a devenit mai cunoscuta datorita unui scandal urias, care a dus la cererea de demitere a lui Plesu, in 1998, din functia de ministru de Externe.
S-a dezvaluit in presa ca fundatia, in care Plesu detinea functiile de presedinte pe viata si de director, a primit o finantare externa consistenta – un milion de marci – din partea unei organizatii legate de statul german, ceea ce a ridicat serioase semne de intrebare cu privire la integritatea si statutul ministrului de Externe. Plesu, beneficiar al unor sume mari de bani proveniti din afara – sume neinregistrate la Administrat ia Financiara, nu a gasit altceva de cuviinta decat sa ceara sanctionarea ziaristilor care, in opinia sa, s-ar fi facut vinovati de subminarea sigurantei nationale. Stranie opinie despre rolul Justitiei.
Sa-i bagam la inchisoare pe ziaristii care scriu despre afaceri dubioase este un laitmotiv care a inspirat o lunga lista de politicieni si oligarhi totodata. Este de luat in considerare ipoteza ca Andrei Plesu sa-l fi inspirat pe emulul si finantatorul sau, Dinu Patriciu, in panseurile sale de astazi despre justitia privata. (va urma)
Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Patriciu isi face universitate de politica, economie si arte – cu Plesu

August 8th, 2008 VR No Comments »

Arhiva / Cotidianul / 15 Noi 2007 / Iuliana Gatej / 45 comentarii

Proaspatul miliardar mai promite si burse pentru elevi de liceu si studenti.
Omul de afaceri Dinu Patriciu vrea sa-si deschida o universitate care sa formeze economisti, specialisti in stiintele sociale si politice, dar si in arte frumoase. “In trei-patru ani voi deschide o universitate cu trei departamente, iar pina atunci trebuie gasit un partener strain, de preferat o universitate americana, care va fi ca model”, a anuntat Dinu Patriciu. Acesta crede ca “o universitate este o afacere, insa invatamintul privat din Romania este extrem de precar”. Fundatia “Dinu Patriciu” va investi 70-75 de milioane de dolari pentru construirea universitatii, banii fiind alocati din fondul fundatiei, de aproximativ 100 de milioane de dolari.
“Banii din fond sint plasati in plasamente financiare pe termen lung, pentru a aduce randamente medii de 10%”, a declarat Dinu Patriciu. Acesta a precizat ca taxele vor fi mari, dar ca va acorda si burse. “Cei bogati vor plati pentru cei saraci. Va fi o haiducie”, precizeaza omul de afaceri, care spera ca acest exemplu sa le foloseasca si altor oameni care au mijloace sa faca la fel ca el. “Aceasta idee, de a ajuta tinerii fara posibilitati, ar putea fi preluata de oameni adevarati, nu de maimute care se bat cu pumnul in piept si arunca cu fisicul de bani”, spune presedintele Rompetrol.
Pina la infiintarea universitatii, fundatia lui Dinu Patriciu vrea sa investeasca peste 5 milioane de dolari in doua programe de burse. “Inventeaza-ti viitorul!” este destinat sustinerii financiare si dezvoltarii performantelor scolare ale tinerilor liceeni si studenti ce provin din familii cu resurse financiare modeste. Astfel, Fundatia “Dinu Patriciu” va acorda, incepind cu 2008-2009, 5.000 de burse in valoare de 200 de lei pe luna pentru elevii de liceu si 500 de burse in valoare de 300 de lei pe luna pentru studenti. “Elevii trebuie sa aiba o medie a ultimului an de studii cel putin egala cu 8 si o situatie sociala modesta, respectiv sa provina din familii cu un venit pe membru de familie in ultimele trei luni mai mic de 400 de lei pe luna”, explica Tincuta Baltag, directoarea fundatiei.
Prin programul “Orizonturi deschise” se vor acorda 100 de burse in valoare de 15.000 de dolari fiecare, pentru masteranzi sau doctoranzi in universitati occidentale de prestigiu. “Beneficiarii burselor se angajeaza sa se intoarca in tara dupa terminarea programului pentru o durata de timp cel putin egala cu cea a studiilor urmate. Iar toti cei care vor primi burse vor semna o declaratie de onoare, pentru ca nu vor face o mare birocratie, dar ei rebuie sa stie ca, daca mint, vor suporta consecinte”, explica Daniel Barbu, profesor la Universitatea din Bucuresti si coordonator al Programelor de burse “Dinu Patriciu”. Dosarele tinerilor vor fi evaluate de catre un comitet de incredere format din Daniel Barbu, profesor la Universitatea din Bucuresti, Ecaterina Andronescu, deputat si rector al Universitatii Politehnica Bucuresti, Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, Ioan Panzaru, rector al Universitatii din Bucuresti, Andrei Plesu si Petre Roman.

Ha, ha, ha! – nota mea
Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Scrisoare Deschisa catre Doamna Herta Muller: Cine ingroapa scandalul turnatorilor ICR/GDS?

August 7th, 2008 VR 1 Comment »

Stimata Doamna Herta Muller,

Am citit astazi Scrisoarea dvs (ajunsa de data aceasta mult mai repede in presa romana) si m-am intristat.
Afirmati: “Prins de febra instrumentalizării politice a acestui caz, ziarul Ziua pare că a „uitat” adevărata problemă: promovarea pe bani publici a doi foşti informatori ai Securităţii.”
Cred ca va aflati intr-o grava eroare indusa probabil prin bombardamentele telefonice la care ati fost supusa in ultima saptamana de undeva de pe strada Paris. Toate textele noastre fac referire la aceasta problema: dovada sta, si va astepata sa o consultati, liber, pe internet.
Iar din punctul meu de vedere, povestea cu “poneiul roz” este inflamata artificial tocmai pentru a fi acoperit complet scandalul cu turnatorii ICR/GDS.
Aproape ca ma faceti sa ma simt eu vinovat ca ICR se foloseste de informatori la Berlin si Paris (Mihnea Berindei a conferentiat in iunie gratie ICR-Paris si dlor H Roni Patapievici si Volodea Tismaneanu). Ca si cum noi am fi responsabili de trimiterea lor si nu conducerea ICR. Si daca aceasta este responsabila nu este normal, ca in orice stat de drept, sa si plateasca? Si, daca nu-si da demisia nu este normal sa ii fie ceruta? Sau, de fapt, nu este nimeni vinovat si Dvs ati vrut, prin interpelarile publice din presa germana, doar “sa se revizuiasca ceva dar sa nu se schimbe nimic”…
Draga Doamna Muller, va intreb: cand ati invinuit gratuit Ziua ati cercetat cate alte ziare din tara au tratat aceasta problema? Si cum. Stiti ca, timp de o saptamana de la publicarea primei dvs Scrisori Deschise in presa germana, aici, in toata presa din Romania, a existat o Omerta generalizata, cei vizati inchipuindu-si ca poate vor reusi sa o tina asa pana se stinge scandalul si in Germania? Stiti cate presiuni au existat in toata “presa libera si independenta” de aici pentru a se impiedica aparitia primelor randuri despre informatorii ICR, de frica reactiei, firesti, a opiniei publice, care a si venit?
Va intrebati de ce nu se revolta si unde sunt intelectualii?! Iata-i: Cartarescu, “confuzul”, dupa cum spune si Richard Wagner, sare din baie in apararea celor doi turnatori numindu-i “iubitii lui prieteni”, Mihaies “anticomunistul” nu mai vorbesc, e intrat in priza ignorand fara jena conflictul penal de interese in care se balaceste zilnic, Plesu tace din umbra iar Liiceanu se solidarizeaza NU cu Dvs si demersul Dvs, Doamna Muller, ci cu… poneiul roz!
Poneiul roz e mult mai important pentru “intelectualii publici” la care faceti Dvs apel, ca din pustiu, decat eliminarea imposturii si ticalosiei din randurile lor.
Astazi, la conferinta de presa a ICR, reporterul ZIUA (si numai el) a intrebat ce explicatie are Dl P. in privinta promovarii celor doi informatori ai Securitatii la Berlin.
Prezidiul a fost “ultragiat”, bruscandu-l verbal: “Nu acesta este subiectul conferintei, domnule!”.
Totusi i s-a dat o explicatie de catre Dl. P., in timp ce i se smulgea microfonul din mana: i s-a spus ca profesorii germani l-au invitat pe Antohi si cei austriecii pe Hoisie, stiind ca acestia sunt fosti informatori. Adica, ICR doar a raspuns solicitarilor Austriei si Germaniei Dumneavostra, Doamna Muller!
Si, a mai declamat Dl P. cu ochii spre cer: “Ce facem cu informatorii care nu au comis crime?”, declarand imediat inchisa conferinta.
Dar, ce au facut cei doi prin turnatoriilor lor de zeci de ani impotriva disidentilor anticomunisti din Iasi, de exemplu a lui Liviu Cangeopol si Liviu Antonesei, a lui Dan Petrescu si a Terezei Culianu Petrescu, cum se numeste, Doamna Muller? “Probitate profesionala”?!
Si, cum ramana cu raspunsul lui Ernest Wichner, la intrebarea “care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalim stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?” “Niciodata”?! Poate sunt, intr-adevar separabile (pentru “ai nostri“), si gresiti si Dvs, Doamna Muller, si Richard Wagner si Ernest Wichner si noi, ca ne luam dupa primele Dvs pozitii.
Si poate ar trebui sa uitam de “amoralitatea” ICR si de scandalul “informatorilor publici” “nedispensabili” “societatii academice romane” si sa ne solidarizam, in grup, cu… poneiul roz al domnilor Liiceanu si Patapievici!
Imi pare rau, draga Doamna Muller: nu noi suntem cei care ingropam acest caz, al turnatorilor ICR/GDS, ci chiar cei pe care-i aparati azi, calcandu-va in picioare propriile convingeri.
Cu dezamagire,
Victor Roncea
Posted in Uncategorized Tags: , , , , , , 1 Comment »

Ernest Wichner explica apriori de ce nu trebuie deturnat scandalul informatorilor ICR

August 7th, 2008 VR No Comments »

Intrebare pentru Radio Deutsche Welle: ati gasit cumva Institutul fantoma al lui Antohi la care face referire dl Wichner? Valabila si pentru Curtea de Conturi a Romaniei (pt ICR) si a Germaniei (pt DW) – nota mea.

Scandalul turnatorilor
Un cuvant clar este o indatorire de serviciu

Draga Horia Roman Patapievici, dupa cum deja ti-am comunicat intr-o scrisoare personala, consider raspunsul tau pentru Herta Muller si ca pe un raspuns la critica mea fata de Academia de vara din acest an de la Institutul Cultural Roman si iti raspund – nu in locul ei, ci chiar in intelegere cu ea.
Nu cred ca o interdictie din partea ICR din Berlin fata de participarea a doi turnatori ai Securitatii la un seminar stiintific ar fi afectat drepturile lor constitutionale sau dreptul la exprimare profesionala. Se pot bucura de drepturile si libertatile lor acolo unde sunt doriti. Nu trebuie rabdati peste tot si in toate institutiile unei societati, doar pentru ca nu exista nici o lege care sa faca posibila excluderea lor de la manifestari reprezentative. Directorul ICR de la Bucuresti, in calitate de superior al institutelor culturale are voie si poate sa comunice public faptul ca in manifestarile institutiilor pentru care poarta raspunderea nu doreste sa vada nici un fost turnator al Securitatii. Asa ceva ar fi de ajuns.
Si daca exista edituri care doresc sa le tipareasca lucrarile, o pot face. Nu trebuie sa existe interdictie pentru a lua o pozitie. Doar trebuie exprimata public pozitia fata de turnatori. Uniunea Europeana nu are nimic de spus in aceasta privinta. Si mai cred ca nu exista in Romania o lege sau o prevedere care sa te impiedice in exercitarea functiei tale sa te exprimi impotriva fostilor turnatori ai Securitatii. Dimpotriva, sunt convins ca face parte din indatoririle tale de serviciu sa te exprimi clar si fara putinta de a fi gresit inteles. Si din cauza faptului ca se considera ca esti in aceasta functie datorita convingerilor si formatului intelectual.
Dupa cum stii, l-am intrebat si pe prof. dr. Klaus Rusen de ce ii mentine pe cei doi turnatori la aceasta manifestare. Mi-a raspuns cu o intrebare: pe cine au afectat Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie si ca trebuie mai intai sa raspund la aceasta intrebare inainte de a avea dreptul sa ma exprim asupra prezentei lor la simpozion. Acum imi este binecunoscut in urma unor discutii incinse faptul ca nici unul dintre fostii turnatori nu a recunoscut faptul ca a facut cuiva rau. Si totusi sunt din cauza acestor turnatorii intregi vieti si societati ruinate, insa totusi nici unul dintre turnatorii Securitatii sau STASI nu au facut cuiva personal un rau.
In cazul doctorului mincinos si al falsului profesor Sorin Antohi poate fi constatat si numit un rau in urma “carierei sale academice internationale” de dupa sfarsitul dictaturii: toti studentii promovati de domnul profesor Antohi la Budapesta au fost lipsiti de eforturile lor, examenele promovate de ei nu sunt valabile. Da, ce ne facem cu fostul turnator, apoi impostor si acum director al acestei Academii de vara?
In program scrie ca este conducatorul “Arbor Mundi. Institute for Advanced Study in Intercultural Humanism, Bochum” – acest institut nu exista, in orice caz in urma cercetarilot mele nu am gasit nici o dovada a existentei sale. Si cu acest institut coopereaza ICR la organizarea acestei manifestari.
Nu avem voie sa ne exprimam tare si clar ca nu vrem sa mai avem de a face nimic cu acest om care s-a dovedit din orice punct de vedere un subiect decazut din punct de vedere moral? Putem sa o facem si in privat si in cadrul functiilor noastre. Si nimeni nu are dreptul sa ne impiedice.
Nu avem nevoie nici in Germania si nici in Romania de o lege penala care sa ne apere de fostii turnatori. Este de ajuns ca institutiile societatii si statului sa respinga colaborarea cu ei. Iar persoanele raspunzatoare din aceste institutii sa afirme public aceasta decizie.
As vrea sa-l vad pe Presedintele Romaniei cum te demite din functia de director al ICR pentru ca ai impiedicat un fost turnator al Securitatii, mincinos si impostor, sa se prezinte in strainatate ca un demn reprezentant al culturii romane. Iar daca profesorii germani vor neaparat sa conferentieze alaturi de astfel de oameni nu au decat s-o faca pe costul lor.
Cu salutari prietenesti
Ernest Wichner

Articol preluat din Frankfurter Runschau
Aviz deont-oloagelor de la Cotidianul: l-am tradus fara sa va cer voua voie si fara sa-l sun pe dl Ernest Wichner. Sorry. Sper sa nu se supere Roni Pata si sa va bata la funduletz cu unul din falusurile alea “artistice”… Ca, ma gandesc, s-ar putea sa va placa…

Apropo: hai sa va spun un banc misto pe care l-am auzit ieri:
Intrebare la Radio Erevan:
Credeti ca va mai exista ziarul Cotidianul si dupa ce Patapievici va fi dat afara si va ramane doar cu emisiunea lui de la TVR Cultural?
Raspuns: Da, pentru ca n-am auzit ca oamenii sa se poata sterge la fund cu televizorul!
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Liviu Cangeopol face rechizitoriul lui Antohi si al gastii din spatele lui

August 7th, 2008 VR No Comments »

Luni, 5 septembrie, Cotidianul a publicat o lunga, cinica si incoerenta spovedanie a renumitului carturar Sorin Antohi, in care acesta isi cerea iertare de la prieteni si gura-casca pentru ca, in urma cu 30 de ani, se lasase recrutat de Securitate. Pentru multi dintre cei care fusesera implicati in viata literar-studenteasca a Iasului anilor ’80, vestea nu poate constitui o surpriza decit pentru amnezici. Pentru cercul nostru de atunci (format din Luca Pitu, Dan Petrescu, Tereza Culianu, Dan Alexe, Liviu Antonesei, Dorin Spineanu si altii) nu era un secret ca Sorinel cazuse in oala delatiunii. Pentru un om care nu ascundea ca intrase in partid doar pentru a-si netezi cariera, inrolarea in structurile Securitatii era fireasca. Pentru mine, surpriza confesiunilor antohiene vine din reactiile iscate.

La ora la care scriu aceste rinduri, cu exceptia lui Dorin Spineanu, care l-a fragezit usor in Flacara Iasului, si a lui Luca Pitu, tragindu-i doua palme cu scuze in Observator cultural, prietenii lui Sorin Antohi mai recenti si de odinioara i-au plins in hohote pe umeri ca unui brav erou plecind la moarte pentru binele colectiv. Ai fi tentat sa spui, cititorule, stergindu-ti o lacrima: ce surplus de noblete! O noblete, e drept, pe care n-au manifestat-o fata de alti reprezentanti ai lumii in care ne invirtim. Pentru ca Paul Goma a facut greseala de a publica pe Internet o scrisoare menita uzului privat, exercitindu-si si dreptul inalienabil de a-si exprima indoieli asupra gradului de adecvare a numirii lui Vladimir Tismaneanu in fruntea unei comisii menite sa redacteze un text de condamnare a comunismului, a fost expulzat instantaneu pentru obraznicie. In aceeasi comisie fusese cooptat si Sorin Antohi. Iata ce a declarat Vladimir Tismaneanu la citirea marturisirii de imbrobodire: „Pentru mine, Sorin Antohi a fost si ramine un prieten drag, un om al spiritului, un democrat convins“.
Nimeni dintre prietenii spovaduitorului nu pare a sesiza doua detalii tehnice extrem de semnificante: autodemascarea, venita cu o intirziere de peste 30 de ani, a fost fortata de iminenta dare in vileag, in urma unei scrisori deschise adresate de Asociatia Civic Media presedintelui tarii, premierului si Parchetului General, prin care se atragea atentia asupra existentei a „cel putin doi fosti informatori ai Securitatii“ in Comisia Tismaneanu.
Celalalt amanunt este legat de faptul ca autodemascarea a avut loc in termenii impusi de inculpat: dezvaluirile sale sint vagi, incomplete si manipulatoare, cu aprecieri capabile sa-l puna intr-o lumina pozitiva (notele sale informative erau, de fapt, laudative la adresa subiectilor, de unde s-ar deduce ca, departe de a le face rau, i-a ajutat turnindu-i!). Inculpatul a promis ca va reveni cu amanunte (strinse intr-o carte).
O analiza atenta a confidentei (scrisa in pripa) arata ca „victima“ este departe de inocenta cu care incearca sa se aureoleze. Din greseala, scapa la vale obiectul primei sale turnatorii: luat de duhul deculpabilizarii, Antohi dezvaluie ofiterilor securisti ca profesorii sai vazusera cu ochi buni publicarea revistei care a iscat probleme (banuim ca nu le-a venit deloc moale). De la „v-am turnat, dar am fost cu voi“ si „regret ca nu mi-am manifestat opozitia“, zisa autodemascare nu este decit o noua incercare de manipulare. Ca reuseste nu-i decit partial meritul lui.
Una din reactiile cele mai improprii o datoram lui Liviu Antonesei, care scrie: „Am fost socat de cele prin care a trecut“. Ai impresia ca n-ai citit bine. Prin ce a trecut? Prin corvoada de a fi uns redactor-sef al revistei Dialog, cind multi dintre noi abia aveau drept la semnatura? Ca a fost ajutat sa obtina post in Iasi intr-o institutie cu care nu avea nici o tangenta (ea – istorica, el – filolog), cind cei mai multi dintre noi (inclusiv Dan Petrescu) nu gaseau de lucru nici pe santier? Ca a fost ajutat sa calatoreasca in Germania Federala cind noi am fi fost bucurosi sa fim lasati pina la Chisinau? Ca si cu alte ocazii, elita tarii intoarce problema pe toate partile, dar strimb pina la ridicol. Cei induiosati de marturisirile mucenicului Valentin (numele de cod al eroului) admira barbatia, caracterul inalt al autodemascarii.
Ce bine ar fi, zic ei, ca orice unealta a Securitatii sa urmeze exemplul dlui profesor si sa-si puna cenusa in cap! Cind ei ar trebui sa viseze la reversul istoriei: ce bine ar fi fost daca nici un individ n-ar fi cedat presiunilor Securitatii! Dar isi face el cu adevarat mea culpa? Prima conditie ar fi sinceritatea.
Il cunosc pe numitul Antohi Sorin de prin 1974, cind se afla inca in civilie. Era un tip inteligent, cu simtul umorului, care practica arta cititului cu asiduitate. Probabil ca ar fi facut cariera si fara sa se fi inregimentat in cea mai odioasa armata a terorismului de stat din istoria lumii. Dar el avea indoieli. E posibil ca racolarea sa se fi petrecut in termenii descrisi de el (in urma publicarii unei reviste scolare cu tenta ironista la adresa realizarilor, securistii au tabarit pe el si pina nu l-au vazut cu epoleti nu s-au lasat).
Personal, am avut primele dubii asupra racolarii pe baza intuitiva, pentru ca era un tip uleios, fals si manifestind o nesanatoasa dorinta de parvenire (pentru a-si asigura bunul mers al carierei, Sorin Antohi a recurs la doua stratageme de oportunism clasice: a intrat in PCR de buna voie si s-a casatorit cu fiica secretarei rectorului Universitatii – ceea ce i-a atras un rind de critici din partea celor din anturaj, cit si porecla de Ginerel Opportunitki, data de Luca Pitu). „Daca as rupe prietenia cu Sorin Antohi, ar insemna ca Secu’ si PCR sa cistige partida“, a lovit Liviu Antonesei problema in moalele capului. Din pacate, Secu’ si PCR au cistigat partida atunci, cind oameni ca Sorin Antohi au crezut ca sistemul va dainui si ca ei, prin ticalosie, isi vor aranja un loc caldut in perimetrul lui. Partida este cistigata si acum, prin faptul ca o mina de oameni care doreau sa treaca dirji luptatori anticomunisti manifesta o slabiciune cel putin de neinteles. Dan Petrescu, temutul disident de odinioara, zice: „Avem de-a face cu un document uman cutremurator si unic“. Unic? E o anticipare hazardata, caci vor mai fi, chiar din cercul domniei sale. Cutremurator? El banuia de ani de zile hramul prietenului sau, dupa cum acesta singur o mentioneaza in epistola revelatoare. Uman? Dupa ceea ce ei numesc revolutie, am observat, la inceput cu uimire, apoi cu sila, cum numarul celor ce-au luptat impotriva fiarei comuniste crestea vazind cu ochii. La un moment dat, printre eroi l-am zarit si pe acest Vasile Roaita de Onesti.
Pina la plecarea mea din tara, care a avut loc pe 22 septembrie 1989, o singura data l-am vazut pe Sorinel punind umarul la disidenta, sarind sprinteior de pe trotuarul pe care ma aflam pe celalalt, pe strada Cuza-voda, de era sa-l calce si tramvaiul. Sa fi fost una din manifestarile sale anticomuniste, prin aceea ca sursa evita scrierea unei noi note catre Securitate?
Dupa ce ani de zile au incercat sa-i convinga pe romani cit de blamabile sint calitatile de comunist, securist si, in primul rind, coada de topor sub haina de prieten si dupa ce au militat pina la satiu pentru deconspirarea acestora, iata-i acum incercind sa demonstreze contrarul, cu o pasiune demna de un salariu mai bun. Probabil ca multi dintre cei care n-au devenit turnatori au acum motive de regret. Lui Sorin Antohi i-au trebuit mai bine de 30 de ani de minciuna pentru a se desparti de Satana. Cu aceasta vechime ar putea iesi la pensie cu grad mare si o suma frumusica. Generalul Pacepa, de exemplu, n-a stat in Securitate decit 27 de ani.
Intreaga poveste are un aer de terorism arab. Sorin Antohi s-a dus in mijlocul pietei si si-a detonat propriul trecut. Odata cu el, de apele ingalarii au fost luati toti cei din jurul lui.
Imediat dupa evenimentele din decembrie, Sorin Antohi a fost facut director in Ministerul Educatiei si Invatamintului, pe baza prieteniei cu Dan Petrescu si cu mine, de unde si-a aranjat o functie de profesor la Catedra de Istorie din cadrul Universitatii Central-Europene din Budapesta, este numit in diferite comitete si comitii, patineaza pe ecranul televizorului cu supletea unui supozitor si bate cimpii cu gratie culturala in revista 22, crema natiei face zid in jurul lui ca la Oituz. Si, vorba lui Luca Pitu, nu toate pe nedrept. Este el un om de plins?
Nu cere nimeni sa curga riu singele razbunarii. Dar nici plecaciuni la picioarele celui ce si-a tradat prietenii si tineretea. In loc sa se desparta Sorin Antohi de trecutul sau rosu, v-ati apropiat voi de el. In genunchi si cu mina intinsa. Raul facut de el acum este mai mare ca atunci. Voi il plingeti pe un delator odios? Cite lacrimi va mai ramin pentru cei care n-au pactizat si au suferit? L-ati fi putut ierta in sinea voastra, l-ati fi putut imbratisa in particular, dar nu in public. Ati incercat sa deveniti ca personajele lui Dostoievski, abisale, cristice si impredictibile, dar v-ati cufundat si mai mult in mlastinile caragialiene.
Obosit si scirbit, mai am un singur dor in ceea ce va priveste: cum nu mai aveti nimic comun cu cei care ati fost (ori macar pareati a fi), va rog sa ma excludeti definitiv, retroactiv si exhaustiv din zisa disidenta ieseana. Ca si cum nici n-am fost. Ca si cum nici n-ati existat. Daca atunci era o mindrie, azi este o rusine. Pe locul meu il puteti aseza mai bine pe Sorinel Antohi. Care si-a mai ris o data de voi…

7 septembrie 2006
Flacara Iasului,
Sambata, 9 septembrie 2006
Posted in Documentare Tags: , , , , , , No Comments »

Cine sunt legionar-comunistii-national-securistii de la New York Magazin. Ei raspandesc "hate-speach"-ul. Zau? Si Tismaneanu ce face?

August 7th, 2008 VR No Comments »

La celebra conferinta de presa ICR de spalare a lui Patapievici s-au lansat multe bombe fasaite. Printre acestea, faimosul “artist” international Moma-Perjovschi ot GDS a trambitat, spre sfarsit, in ce priveste autorii care scriu la ziarul New York Magazin din New York: este un grup de “national-comunisti” “legionaroizi-securisti”, “aceeasi mana care l-a ucis si pe Ioan Petru Culianu”! Aoleo! Sa inteleg ca bietu’ Patapievici ar putea avea soarta lui Culianu! Vai de mine! Si, vor sa-l omoare securistii comunisti national legionari de la New York Magazin.

Pai hai sa vedem cine sunt “criminalii” astia: Liviu Cangeopol, editorialist, urmarit de Securitate, refugiat in SUA, disident din Grupul de la Iasi (cel turnat de Antohi si Hoisie) (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/l__cangeopol.html) ; Liviu Antonesei, disident din acelasi Grup de la Iasi (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/l__antonesei.html) , Valerian Stan (biografie), fost ofiter CADA, fondator al Aliantei Civice, fost director al APADOR-CH, fost sef al Departamentului de Control al Guvernului (Ciorbea), in prezent director al Centrul de Resurse Juridice (Soros); Aurel Sergiu Marinescu, un cunoscut luptător anticomunist, arestat şi condamnat la moarte la un moment dat, pentru ca, la un timp dupa eliberarea sa din închisoare (11 ani şi jumătate, n.n.), să se stabilească la New York, unde locuieşte în prezent (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/a__s__marinescu.html), Paul Goma, daca ati auzit de el, si altii, la fel. Fondatorul ziarului Grigore Culian, a primit azil politic in SUA in 1989. Tatăl sau, Hampartum Culian, a fost deţinut politic, s-a născut la Batumi, Armenia în anul 1918 şi a decedat în septembrie 1996 la Bucureşti. Mama, Zamfira Culian e născută la Buhăesti, jud. Vaslui si este recăsătorită cu Heilpern Gerson, alături de care trăieşte şi astăzi în Israel (https://www.nymagazin.com/arhiva/html/gr__l__culian.html). Mama lor de legionar-securisti-national-comunsti! Ptiu!

Pentru mine insa, cele mai gretoase aspecte – si triste in acelasi timp – constatate la aceasta conferinta au fost hihaielile si rasetele din sala la ironiile “spirituale” ale lui Patapievici legate de falusuri si cultura national si modul in care s-a incheiat, cu bataile din palme ale aplaudacilor. M-am gandit automat la muncitorii adusi de Iliescu in Piata Universitatii si la aplauzele lor cand eram batuti si aruncati insangerati in Fantana de la Arhitectura. Am avut aceeasi senzatie, de voma.

Alta mizerie: distinsul Patapievici a invocat un text la moda. Ca cica s-a consultat cu o avocata de la Natiunile Unite (!?) si atacurile (de fapt criticile) la adresa ICR si a lui se incadreaza legal in ceea ce se numeste prin Occident “hate-speach“.

Zau, si Tismaneanu ce face atunci, intr-un cotidian de mare tiraj, la adresa mea:

“ICR nu este tribunal moral. Din păcate, actele de onoare sunt prea rare în asemenea cazuri, iar fostul informator este expert în raţionalizări auto-victimizatoare. Herta Muller ar fi făcut un gest salutar şi terapeutic adresându-se unor Sorin Antohi ori Andrei Corbea şi întrebându- i ce cred ei despre felul în care îşi utilizează poziţia de autoritate culturală pentru a reveni într-un fel de prim-plan al vieţii publice. Mai puţin salutar e, totodată, gestul Hertei Muller de a-şi transmite mesajele prin detestabilul Roncea, respingător personaj de subterană. ICR nu poate funcţiona ca instanţă de cenzură morală, mai ales atunci când figuri importante ale vieţii spirituale româneşti girează cu entuziasm „reabilitarea“ celor sus amintiţi (e nevoie de exemple?).”

Vladimir Tismăneanu: [citeste]

Hopa, ia sa ma consult si eu cu avocatul ala de la ONU 🙂
Vezi si
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

Victoria bloggerilor contra "establishment"-ului intelctualoid ICR/GDS

August 7th, 2008 VR No Comments »

Cateva articole bine scrise si plasate in spatiul virtual au declansat o adevarata isterie, extrem de costisitoare, din partea “establishment”-ului GDS/ICR. Voi plasa mai sus cateva dintre aceste dezvaluiri bine tintite ale bloggarilor, care arata intr-adevar puterea cuvantului nostru. Ce este de remarcat: 1. Reactia disproportionata si concertata a “sectei” “intelectualilor publici” si costurile ridicate ale operatiunii de spalare a lui Patapievici et Comp, 2. Faptul ca au reusit sa deturneze atentia de la fondul problemei: scandalul informatorilor ICR/GDS Antohi, Hoisie si Berindei, promovati de Patapievici prin ICR-Berlin si ICR-Paris. Insisi “gurii” lor au sarit in sus, pentru a face “front unit” in calea imperialistilor on-line: “guru” Plesu, “guru” Manolescu, “guru” Liiceanu, etc. Dupa parerea mea, aparitiile din ziarele Cotidianul si EvZ de azi (sa vedeti ce o sa mai apara de acum incolo) si Conferinta de presa transmisa in direct (la care a fost adusa si sefa ICR-NY, Corina Suteu) au depasit lejer 100.000 de euro. Concluzia: le e frica!

Iata frontul “strans unit in jurul Partidului”:

Atac naţionalist la ICR
joi, 7 august 2008 – 12:19
Preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, a solicitat Comisiei de cultură să declanşeze o anchetă privind activitatea Institutului Cultural Român (ICR), condus de Horia-Roman Patapievici. [Citeste]

HERTA MÜLLER pacalita de ANDREI PLESU: De ce nu se poate purta în România o discuţie civilizată
Ecourile dictaturii nu vor să se stingă. Campania de denigrare a ICR dusă, … [Citeste]

MIHĂIEŞ: Văcăroiu contra USA
În 1928, în Statele Unite avea loc un proces faimos, care-l opunea pe Constantin Brâncuşi … [Citeste]

Intelectualii ţin cu poneiul roz (video)06 Aug 2008 Vezi si Comentarii
Mass-media s-au inflamat pe tema expoziţiei organizate de ICR la New York. Liiceanu, Pleşu şi Cărtărescu, secundaţi de alţi intelectuali, susţin că scandalul este artificial şi ţintit la Patapievici şi la Băsescu.

Va recomand comentariile cititorilor (lor!). Vox Populi! Unele geniale.
Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

"Eu sper sa mori, jegule."

August 7th, 2008 VR No Comments »

Post a Comment On: Anatomia unei catastrofe: Horia Roman Patapievici
“La 600 de postari o dedicatie, special pentru fosta sectie romana a Deutsche Welle: “The best-laid plans of mice and men/often go awry””
1 Comment –
WritePostCollapsor();

Show Original Post

Anonymous said…
eu sper sa mori, jegule.
August 6, 2008 7:21 PM

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Parerea unui sinecurist ICR si UTC despre romanii de la New York: Traian Ungureanu face ce stie mai bine

August 5th, 2008 VR 2 Comments »

Plimbatul in toata lumea “buna” pe banii nostri, livrati la portofel de ICR, costa, totusi. Asa cum l-a costat pe dl Traian Ungureanu si plimbatul pe banii UTC-ului. Plata se face in limbi. Limbi atunci, limbi acum. Limbi sa fie. Vezi JALNICUL inTRUs . Faceti un exercitiu de imaginatie si schimbati epitetele colorate ale distinsului insultator (care se mai visa si ambasador, prin aceleasi comunitati romanesti pe care le injura mai jos) cu cele pe care le-ar fi pus pentru exilul romanesc anticomunist daca ar mai fi scris tot la Viata Studenteasca sau Scanteia Tineretului, pentru Partid. Ce ar merita oare sa primeasca tovaraselul isteric de mai jos? Va las pe voi sa ofertati, la comentarii…

“COTIDIANUL: Monumentul Mitocanului Român la New York
5 August, 2008 (13:29) Prologuri de Traian Ungureanu
Comunismul rezidual, e cea mai vastă problemă de rezistenţa materialelor cunsocută de umanitate. Purtătorul acestui beton interior e omul declasat al socialismului cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic. Această formulă de viaţă şi selecţie a valorilor e pulverizată gri, în fizionomia grasă a manelistului, în guşa clasică a parlamentarului sau în uitătura uscată a patrioţilor de tramvai. Asta acasă. În afra ţării, frăţia nămoloasă a betonului tricolor e completată şi slujită de românul expatriat formal, locuitor de bantustan mitocănesc, în mijlocul marilor culturi occidentale.
Asta înseamnă românul cantonat la Paris, la Koln sau la New York, într-un soi de nesimţie imună la influenţe, deschidere, gust şi schimbare. Românul care refuză acru modernitatea în mijlocul modernităţii se simte obligat să apere virtuţi numai lui cunoscute, suferă, închipuindu-se împresurat de duşmani şi retrăieşte, fără time-out-uri, drame moţeşti.
La New York, de pildă, tabăra românească a folclorului socialist-voevodal e plasată complet în afara spurcatei vieţi americane, are năbădăi lăutăreşti şi se exprimă prin golănii tricolore, într-un supliment mascat al Revistei România Mare, intitulat cu mare inexactitate New York Magazin. Ţinta unică a cruciadei ţărăneşti care umple timpul grupului de străromâno-americani e Institutul Cultral Român din New York. Mecansimele sînt cunoscute din presa-pubelă de la Bucureşti şi din faimoasa şedinţă de conadamnare a Comunismului care a dezonorat pe veci Parlamentul Românieiei: zgomot,insultă şi calomnii cu cît mai absurde cu atît mai vînjos repetate. Mica Românie de consumatori de romanţe Best of Cîntareea României tînjeşte după vremurile bune, cînd ICR excela în traficul cu sarmale şi şezători, patronînd chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească. În viziunea grupului străromân de la New York, Institutul Cultural trebuia să rămînă hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti.
Aşadar: Corina Şuteu, directoarea ICR, omul care a stricat socotelile, chermezele şi buna părere de sine a grupului kitscho-dependent de la New York, trebuie izgonită. Şi, mai întîi, defăimată. Recent, trupa a adus poliţia la sediul ICR, relcamînd organizarea unei expoziţii fasciste şi pornografice. Revista New York Magazin a publicat o cacofonie surmenată de neştiinţa unui John Gabriel Marinescu, prim candidat la funcţia de curator al muzeului Naţional al Mititelului Pirogravat Român. Un alt membru al grupului, Robert Horvath, a adus poliţia iar poliţia a venit a văzut expoziţia, a ridicat din umeri şi a plecat. Horvath e delatfel agitator en titre la New York, unde a stricat mai multe dezbateri, a emis zgomote proprii neplăcute pe trotuarul din faţa sediului ICR şi a descoperit un complot pro-comunist organizat de autorii Raportului care au declarat comunsmul o orînduire criminală. Horvath obişnuieşte, deasemenea, să dea telefoane de ameninţare , în timpul lăsat liber de o lipsă de preocupări fără limite şi de o nevroză fără leac.
Crima sesizată de astă dată a fost o expoziţie de „streetart” care a jignit intens simţul şezătorist al disaporei străromâneşti. Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decît un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va teece, probabil, fără să zgîlţie marea artă dar şi ceva teribilist la modul pueril- inofensiv. Era nevoie de o asmenea expoziţie, la ICR New York? Era şi e nevoie de orice expoziţie care rupe imaginea României de mitocănia de azbest a culturii socialiste. În rest, nu contează cine şi cum expune.
Grupul de sprijin al mitocăniei care asudă spre a provoca mazilireaCorinei Şuteu are alt obiectiv cultural- estetic: menţinerea unui strat minim dar persitent de kitsch românesc la New York. Izolarea. Un Institut specializat în autism naţional cîrciumăresc ar ieşi imediat din orbită, ar pierde respectul cucerit în mediile culturale new-yorkeze sub conducerea Corinei Şuteu şi ar deveni bastion personal de petreceri şi distracţii oftate, la dispoziţia grupului româno-mitocano-american. Un fel de ştrand-terasă-cămin cultural, în mijlocul New York-ului, finanţat de statul român şi dat în folosinţa unui grup de inadaptaţi. Ar fi, totuşi, o cheltuială prea mare. Nicolaie Văcăroiu, Preşedintele Senatului, şi reputatul cenaclist Adrian Păunescu, Preşedinte al Comisiei de Cultură, s-au sesizat şi se vor ocupa prin mijloace specifice de problemă. Bineînţeles, asta nu înseamnă decît că valoarea irită. Corina Şuteu care a relansat şi a plasat ICR pe harta culturală a New York-ului ar trebui mai curînd decorată, nu anchetată. După regula devastataoare a imposturii resentimentare, Corina Şuteu e vînată tocmai pentru că e exact ce trebuie să fie un director ICR: un manager cultural de mare calibru.
H.R.Patapievici, Directorul General ICR, a găsit, cu un fler remarcabil, în Corina Şuteu, genul de manager care, odată multiplicat, ar face din Institutele Culturale un motor de imagine şi informaţie extrem de util României. Mascarada de la New York merge mai departe. O cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin. Tipic pentru schizoidia culturală română: acasă imităm occidentul, la New York construim Monumentul Mitocanului Român. “

Vezi si

PS: Inteleg acum ca s-a schimbat putin placa: daca il critici putin pe vreunul din secta fenomenologilor rosii nu mai sar cu textul ca “sunt vanati pentru ca au semnat Apelul intelctualilor pentru Basescu” ci ca te iei de didamai “Raportul final” de “condamnare a comunismului”, esti “vadimist, vacaroist, paunescist, newyorkmagazinist”. Cum era aia: dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine, dai in clasa muncitoare… Ehe, he, tavarisi, tavarsi, n-ati invatat nimic din istorie!
Posted in Uncategorized Tags: , , , 2 Comments »

Jaf la ICR si MAE

August 4th, 2008 VR 3 Comments »

Curtea de Conturi confirma suspiciunile care planau asupra celor doua institutii publice

Presa si societatea civila au suspectat de multe ori ca in spatele unor activitati in aparenta onorabile derulate la Institutul Cultural Roman sau Ministerul Afacerilor Externe au loc fraude masive bazate pe cumetrii, trafic de influenta, conflict de interese sau alte activitati care cad sub incidenta legii. Iata ca de data aceasta putem dovedi cu acte in regula ca asa stau lucrurile. Institutul Cultural Roman, condus de Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, se afla si sub umbrela MAE, deci a Guvernului, dar si a Presedintiei, Traian Basescu fiind si presedintele de onoare al Institutului Cultural Roman.
Zilele acestea, ICR se afla in centrul atentiei din cauza mai multor scandaluri publice cu valente internationale: modul in care reprezinta Romania la New York “exportul” de informatori ai Securitatii la Berlin, replici nepotrivite adresate comunitatilor romanesti din SUA si Germania. La acestea se mai adauga acum si dovada gestiunii proaste a institutiei. Ministerul Afacerilor Externe are alte probleme, nerezolvate de ultimii trei ministri si care duc la scurtcircuitarea activitatii financiare a diplomatiei romanesti. Curtea de Conturi a Romaniei, de unde am obtinut rezultatele mai multor cercetari efectuate la ICR si MAE, releva disfunctionalitatile celor doua institutii publice, ramase, pana acum, nesanctionate. Le prezentam in continuare.

Posted in Uncategorized Tags: , , , 3 Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova