“Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a hotarat sa solicite Comisiei de Cultura a Senatului ca in cadrul acesteia si in limitele regulamentului acestei camere sa fie demarata o ancheta privind activitatea ICR, urmand ca rezultatele sa fie prezentate plenului in cel mai scurt timp”, a declarat, pentru NewsIn, purtatorul de cuvant al sefului Senatului, Andrei Alexandru, citat si de Ziare.com. Aceasta decizie a fost luata “si ca urmare a celor semnalate pe mai multe canale, inclusiv prin presa, referitoare la expozitia organizata zilele acestea de ICR la New York”, in care sunt prezentate falusuri scrijelite pe pereti, zvastici, ridiculizari ale menorei evreiesti si profanari ale imaginii Fecioarei Maria. Contactat de ZIUA Online, Andrei Alexandru a afirmat ca dupa ancheta Comisiei si consultarea Biroului Permanent Raportul va fi supus Plenului pentru a se actiona in consecinta. Senatorul Adrian Paunescu, in exclusivitate pentru ZIUA Online, a afirmat ca era cazul ca activitatea ICR sa fie supusa oprobiului public. Presedinte al Comisiei de cultura din Senat, Adrian Paunescu, a declarat ca vor fi luate in considerare toate relatarile din presa despre recentele scandaluri internationale provocate de conducerea ICR si filialele din New York si Berlin. Este vorba de jignirea comunitatii romanesti din New York considerata “paranoica” dupa reactia acesteia la sacrilegiul ICR, despre “exportul” informatorilor din randul “intelectualilor publici” la Berlin si despre un recent Raport al Curtii de Conturi privind fraudele ICR bazate pe conflicte de interese si trafic de influenta. Adrian Paunescu ne-a asigurat ca anchetele presei independente vor fi minutios analizate iar cei responsabili de terfelirea Romaniei si deturnarea misiunii ICR vor fi chemati sa raspunda pentru faptele lor. Scriitorul senator a amintit ca orice contributie a organizatiilor societatii civile este binevenita. Tot astazi, o asociatie civica i-a solicitat presedintelui Romaniei, Traian Basescu, care este si presedinte de onoare al ICR si are institutia sub inaltul sau patronaj, sa demita de urgenta conducerea ICR formata din presedintele Horia Roman Patapievici si vicepresedintii Mircea Mihaies si Tania Radu. Va prezentam mai jos cererea Asociatiei asa cum a fost ea postata pe https://www.petitiononline.com/icrgds/petition.html
Patapievici a calcat pe un bec fierbinte, incins poate de la soarele din Orient. De data asta nu-l mai are pe Magureanu sa-l sprijine si se pare ca nici Plesu nu-i mai sta pe la spate… Cu o finete de neregasit la “intelectualii publici” de Dambovita, Ernest Wichner si Rodica Binder dau practic o replica extraordinara la toate apologiile turnatorilor facute de corul vanatorilor de sinecure Patapievici, Mihaies, Cartarescu si Tismaneanu. O singura remarca am la materialul profesionist al DW: Sorin Antohi nu si-a dezvaluit trecutul “de bunavoie si nesilit de nimeni”. El a fost nevoit sa se “auto-confeseze” in urma presiunilor Civic Media care anuntase ca va deconspira public un colaborator al Securitatii din Comisia Tismaneanu. Din pacate pentru demersul Cotrocenilor, Antohi nu era singurul turnator din gasca adunata de Tismaneanu. In Comisie au mai ramas cel putin alti doi colaboratori ai Securitatii “cu acte-n regula”, care, ce-i drept, stau mai pe burta momentan (n.b.: pentru cei ai altor servicii nu ne ajung degetele de la doua maini si, daca mai punem si “expertii” Comisiei, trebuie sa le luam si pe-alea de la picioare…).
DW: Trecutul securist al unor intelectuali – între „scandal” şi dezbaterea lucidă
Luna iulie a luat sfîrşit cu noi contribuţii la neîncheiata dezbatere în jurul relaţiilor intelectualilor cu dictatura, ca şi a modului de abordare a acestui trecut vinovat Găzduită deocamdată în mass media din Germania şi din România, dezbaterea a fost provocată de participarea a doi universitari români, foşti colaboratori ai securităţii, la cursurile Academiei de vară la Institutul Cultural Titu Maiorescu din Berlin: Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie.
Dacă am fi optimişti – ceea ce situaţia încă nu ne îngăduie – am putea afirma că în tot răul este şi un bine. Demult scadentă în România, începută foarte timid, confruntarea publică cu trecutul securisto-comunist al unor personaje şi personalităţi din ţară a fost abandonată prematur şi cu bună ştiinţă. Dacă se va perpetua, “omisiunea” va aduce prejudicii relaţiilor culturale ca şi bunului renume al unor personalităţi şi instituţii.
Aşa se face că abia intervenţiile în presa din Germania a unor scriitori germani de renume şi a unor intelectuali originari din România – Richard Wagner, Herta Müller, Ernest Wichner, Carmen-Francesca Banciu – au dezvăluit anomalia şi caracterul compromiţător al participării celor doi la programul manifestării desfăşurată sub deviza „Germania şi România, schimburi academice culturale şi ideologice” – o platformă care, teoretic cel puţin, ar fi favorizat şi tematizarea trecutului inovat.
S-a instituit pe parcursul manifestării şi un schimb de scrisori între semnatarii articolelor publicate în presa germană şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Intervenţia lui Mircea Cărtărescu în dialogul germano-român în jurul trecutului totalitarist, al relaţiei artistului şi intelectualului cu ideologiile şi puterea, nu a trecut nici ea neobservată; în Germania, scriitorul român se bucură de un binemeritat succes.
În ultima zi a lunii iulie, Richard Wagner, reluînd cazul, aduce în finalul unui articol publicat în DIE TAGESPOST obiecţii serioase argumentaţiei lui Cărtărescu, iar Ernest Wichner, scriitor şi traducător originar din România, directorul celebrei LITERATURHAUS îi adresează lui Horia Roman Patapievici o scrisoare deschisă publicată în cotidianul FRANKFURTER RUNDSCHAU.
De la afect la raţiune
Epistola duce mai departe dezbaterea pe calea cea bună, articulînd foarte clar şi lucid cîteva poziţii de principiu. De pildă faptul că” nu avem nevoie nici în Germania şi nici în România de un cod penal pentru a ne putea apăra de foştii turnători. Este suficient dacă instituţiile societăţii şi statul evită colaborarea cu ei.” Cum din perspectiva actualei situaţii din România o astfel de deviză pare încă utopică, un dialog cu Ernest Wichner mi s-a părut că ar putea nuanţa „la rece” dezbaterea, ferind-o de devieri tendenţioase şi accese emoţionale.
Interviul telefonic realizat cu directorul LITERATURHAUS din Berlin a pornit de la ideea că programul Şcolii de vară organizate la Institutul Cultural Titu Maiorescu oferea cadrul ideal pentru ca cei doi invitaţi români să facă o „mea culpa” academică. „La aşa ceva noi toţi avem dreptul să ne aşteptăm, să cerem din partea lor. Dar nu cunosc nici aici în Germania un caz în care unii dintre foştii colaboratori ai Stasi sau turnători să fi acceptat să discute deschis, în faţa publicului, a studenţilor, despre ce a făcut, despre cum a ajuns să fie turnător sau ce înseamnă acest pas pentru existenţa lui la ora actuală.”
Ascultîndu-l pe Ernest Wichner mi-am reamintit că Sorin Antohi a făcut totuşi un gest asemănător, că l-au mai făcut şi alţii, dar au fost imediat ţintuiţi la stîlpul infamiei de cei infinit mai vinovaţi decît ei.
Intelectul şi morala
Germania, care se confruntă public permanent dar în grade diferite cu trecutul ei totalitarist, cu cel brun şi apoi cu cel roşu, ar fi fost spaţiul cel mai nimerit pentru o abordare a relaţiei intelectualului cu dictatura: ”Da , aşa este, Germania ar fi fost un teren ideal pentru aşa ceva, dar după cîte am aflat despre acea Academie de vară, domnul Hoişie a refuzat să spună ceva despre implicarea lui în sistemul securităţii. A fost întrebat şi a refuzat să comenteze. Ceea ce nu este chiar o dovadă de fermitate intelectuală. În Germania, după cum aţi spus, am avut problemele acestea cu foşti colaboratori, cu aşa numiţii „Mitläufer” ai dictaturii brune, naţional-socialiste, după care am avut probleme cu intelectualii din fosta RDG care au colaborat cu Stasi. La noi, cel puţin în instituţii, s-a discutat problema aceasta. Fiecare instituţie, fiecare post de radio, de televiziune, are dreptul să renunţe la aceşti oameni, să-i dea afară, deşi nu există o lege a lustraţiei în Germania. Dar instituţiile s-au „curăţat” şi au discutat această problemă.”
Si care ar fi relaţia dintre moralitate şi profesionalism ştiinţific sau intelectual, se pot ele exclude uneori? Răspunsul a fost cel aşteptat: ”Nu sunt niciodată separabile”.
Cît despre profesorii germani care au patronat programul şi au respins parte din obiecţiile aduse trecutului celor doi invitaţi, Ernest Wichner a declarat:”Nu-i înţeleg pe profesorii aceştia germani care au acceptat să fie parteneri şi să discute cu aceşti doi oameni, pur şi simplu nu-i înţeleg. Aş putea să accept că au fost informaţi foarte tîrziu şi că nu au vrut să renunţe la această şcoală de vară, dar atunci nu înţeleg de ce nu au insistat ei ca Antohi şi Corbea-Hoişie să declare ce au făcut şi cum au trăit”.
Curajul şi riscurile implicării
Ce impact moral ar putea avea asupra celor în cauză schimbul de scrisori între Herta Müller, Horia Roman Patapievici şi Ernest Wichner? „Nu ştiu în ce măsură o scrisoare de genul acesta poate să aibă influenţă asupra celor cu un astfel de trecut pătat. Scrisoarea mea este adresată domnului Horia Roman Patapievici, pe care-l apreciez ca intelectual şi care se află la conducerea ICR, căruia am încercat să-i explic că el are prin prestigiul său intelectual şi prin moralitatea lui sarcina să se implice, să-şi spună părerea deschis pentru că direcţia în care vorbeşte el este societatea. Posibilităţile sale de a se articula nu sunt restrînse fiindcă ocupă un post finanţat de statul român, care-i interzice să se implice – ci el este în postul în care este, pentru ca să se implice şi să creeze o ramă, o schemă, un model în care să acţioneze institutele culturale. Modelul acela trebuie să aibă criterii etice, morale, estetice.”
Răspunsul reia parţial cîteva din argumentele scrisorii adresate de Ernest Wichner lui Horia Roman Patapievici în paginile cotidianului german citat.
Din răspunsul pe care directorul LITERATURHAUS din Berlin mi l-a dat, referindu-se la faptul că trecutul celor doi participanţi români nu era o necunoscută rezultă că: ”cei care au organizat şcoala aceasta aicea la Berlin, au ştiut ce fac. Ei ştiau despre trecutul lui Antohi şi al lui Corbea-Hoişie…Şi dacă declară că ei colaborează cu acel Institut „Arbor Mundi,” căruia nici nu-i cunosc adresa, acceptă să fie minţiţi sau participă şi ei la minciuna aceasta. Cred că nu este vina lui Horia Roman Patapievici că s-a întîmplat lucrul acesta, ci al unor persoane cu o responsabilitate cam ciudată, care acţionează aicea la Berlin, da, inclusiv a profesorilor germani, care au acceptat să participe şi să-i legitimeze pe cei doi.”
Deşi dezbaterea în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică comunistă este departe de a fi încheiată, stadiul ei momentan ar îngădui formularea unei morale; i-am cerut lui Ernest Wichner să o enunţe: „Morala pentru noi ar fi să vorbim deschis, despre fenomenele acestea oriunde le întîlnim sau ne lovim de ele şi, o speranţă mică este ca Instituţiile din România să acţioneze ele în direcţia societăţii, să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni chiar dacă aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearcă să impună alte interese” .
Deocamdată realitatea românească pare a da prea puţine şanse acestei firave speranţe de a se împlini mi-am spus în gînd mlţumindu-i lui Ernest Wichner pentru acest dialog pe care a avut amabilitatea, cedînd insistenţelor mele, şi să-l purtăm totuşi… în limba română. Rodica Binder
Istoricul Sorin Antohi, fost colaborator al Securităţii şi deţinătorul unui fals doctorat, participă la evenimente culturale internaţionale în calitate de director a două institute inexistente.
Horia Roman Patapievici este cercetat penal inca din 2006. Dovada ca secta isi foloseste realtiile suspuse pentru blocarea unui act de Justitie este ca ori de cate ori ma mai interesam de acest caz mi se spunea ca “se lucreaza” la el. “Se lucreaza”, “se lucreaza”… dar de doi ani pentru un caz clar ca lumina zilei?! In acelasi timp trambitam pe la Bruxelles ca Justitia nu-si face treaba. Ii invit pe toti colegii jurnalisti onesti sa afle la randul lor cum mai sta acest caz! Membri CNSAS, cercetati penal
Asociatia Civic Media va informeaza ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a declansat procedura de cercetare a fostului Colegiu al CNSAS in cazul tainuirii colaborarii cu Securitatea a informatorului Sorin Antohi. Cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea Parchetului. Civic Media apreciaza drept salutara operativitatea Parchetului in acest caz, care poate lamuri multe pete negre din activitatea fostului dar si a actualului Colegiu al CNSAS. (Adresa Ministerului Public mai jos) In acelasi timp, solicitam public fostului Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, sa ofere Parchetului si alte informatii pe care le poate detine in acest caz. Domnul Emil Constantinescu a afirmat in data de 13.09.2006 in cadrul emisiunii « Romania la Raport », realizata de Andreea Pora la MixFM, ca se stia de dosarele jurnalistilor deconspirati acum inca din 2002. Emil Constantinescu a sustinut ca “toti care apar astazi, domnii Plesu, Dinescu ii cunosteau. Nu l-au aflat pe Carol Sebastian acum. Ei stiau din 2002 (de cand) a depus Andrei Bodiu cererea.” Fostul Presedinte a mai adaugat ca acestia stiau si despre colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea inca dinainte de a fi facuta publica, dupa cum transmite HotNews. “Ei stiau pentru ca dosarele lor au fost, nu au aparut acum. Si i-au mascat si toti au circulat in barfele de la o cafea si in dulapurile cu schelete din redactii”, a precizat acesta. ”Adevarul este ca o mare parte dintre formatorii si liderii de opinie anticomunisti au colaborat cu Securitatea si din lasitate nu au spus acest lucru”, a mai spus fostul Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. (Fisiere audio disponibile pe site-urile HotNews si MixFM) La data de 30.10.2006, Asociatia Civic Media a sesizat Ministerul Public asupra abuzului in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii. Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. (Plangerea Penala aflata mai jos)
ANEXA I R O M AN I A MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BUCURESTI OPERATOR 2701 Nr. 237/VIII 3/2006 Catre, ASOCIATIA CIVIC MEDIA Urmare cererii dvs. din 30.10.2006, va facem cunoscut ca sesizarea dvs. cu privire la o serie de fapte penale ce au fost comise de catre membrii fostului Consiliu National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin tainuirea de informatii în cazul unui colaborator al securitatii, in persoana d-lui Sorin Antohi, se afla in prezent in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr.13861/P/2006, iar cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului. PROCUROR GENERAL GEORGE BALAN
ANEXA II Catre: Ministerul Public Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5, Bucuresti
P L A N G E R E P E N A L A Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane: Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe. Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al “Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania”, a marturisit la data de 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate). In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS. Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele). In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a Legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii. Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”. De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002. Art. 17 alin 2 prevede: “Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica, Conform Articolului 5, alin 3 si 5 (3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care: a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate; b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire; c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi; d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi. Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani. Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.” Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?! Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public. Cu stima, Victor Roncea Coordonator Asociatia Civic Media 15 Septembrie 2006
ANEXE ZIUA Miercuri, 13 septembrie 2006 CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani Fostul Colegiu al Consiliului National pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a acoperit trecutul de informator al lui Sorin Antohi (foto stanga sus), incalcand astfel legea 187/1999. Conform propriilor declaratii, Sorin Antohi si-a vazut dosarul de colaborator al Securitatii inca din luna august 2002, insa a preferat sa pastreze tacerea asupra acestui subiect. Antohi si-a recunoscut public trecutul prin intermediul unei scrisori publicate in ziarul Cotidianul, in urma presiunilor declansate de operatiunea “Voci curate”, care a inceput sa scoata la iveala nume grele ale societatii civile cu trecut de colaboratori ai Securitatii. Insa colaborarea cu Securitatea ca politie politica a fost cunoscuta de CNSAS inca din anul 2002, insa sentinta Colegiului nu a fost facuta publica – asa cum solicita legea. Horia Roman Patapievici, membru al fostului CNSAS, a declarat ieri pentru Europa FM ca CNSAS nu a publicat numele lui Sorin Antohi drept colaborator al Securitatii deoarece: “Nu a ocupat nici o functie publica in Romania in perioada in care Legea 187/1999 era in vigoare”. Intrebat daca stia de colaborarea lui Antohi cu Securitatea, Patapievici a raspuns: “Da! Da, pentru ca dosarele celor de la GDS au fost verificate in urma a nu stiu carei cereri. Insa nu s-a facut nimic public, decat pentru persoanele care ocupau functii publice, care intrau in articolul 2, potrivit literelor de la a la z”. Patapievici, necunoscator in ale legii Horia Roman Patapievici a recunoscut astfel in direct la Europa FM ca fostul Colegiu al CNSAS – care cinci ani s-a bucurat de privilegii din banul public – l-a acoperit pe Sorin Antohi si faptele sale permitandu-i ascensiunea in functii importante ale statului, pana la apartenenta la Comisia prezidentiala pentru analizarea comunismului. Articolul 2 al Legii 187/ 1999 , litera “y” prevede clar ca intra sub incidenta legii “persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) – una dintre cele mai influente organizatii neguvernamentale din Romania – iar CNSAS era obligat sa-l verifice si sa faca publice concluziile verificarii. El mai este profesor universitar si, din 2001, membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi. Ilegalitatea Trecand cu vederea litera y) art. 2 din Legea 187/1999 fostul Colegiu CNSAS se face vinovat de protejarea unui fost informator al Securitatii. La art. 17 al Legii 187/1999 se arata: “Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III a comunicarilor ramase definitive prin necontestare sau ramase definitive prin hotarare a curtii de apel”. Cererea de verificare a membrilor GDS a fost depusa la CNSAS in 2002 de Radu Filipescu, presedintele GDS. Acesta a declarat ieri pentru postul de radio Europa FM ca nu s-a primit un raspuns al Consiliului nici pana in ziua de astazi in privinta lui Antohi. El afirma ca a aflat saptamana trecuta, chiar de la Antohi, despre colaborarea acestuia cu Securitatea. Legea 187/1999 prevede si sanctiuni pentru acoperirea de catre membrii CNSAS a fostilor informatori la art. 24 “Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”. Trecutul de turnator al lui Antohi Istoricul Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al fostei Securitati in cadrul unei scrisori transmise ziarului “Cotidianul”. Actualul sef al departamentului de studii istorice al Universitatii central Europene din Budapesta recunoaste ca a “semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, pe cand eram elev in ultima clasa de liceu (m-am nascut pe 20 august 1957) la capatul a vreo trei saptamani de presiuni. Aproximativ intre 1976 si 1982, cu intermitente neregulate, intre care una de peste un an si jumatate, am furnizat Securitatii note informative sub numele conspirativ Valentin”. Pagina electronica a ziarului Cotidianul a publicat scrisoarea integrala a lui Sorin Antohi, de 19 pagini, in care acesta relateaza legaturile sale cu Securitatea. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social – ca si Horia Roma Patapievici – si un marcant membru al societatii civile, publicist in revista “22”, colaborator al saptamanalului “Dilema”. Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu in Comisia prezidentiala de condamnare a comunismului. “Am scris despre prieteni” Sorin Antohi mai arata in scrisoarea sa ca: “Am informat in scris Securitatea despre unii dintre prieteni si despre unele dintre cunostinte, fara sa-i previn, fara sa le-o marturisesc post festum pana la scrierea acestui text, fara sa-mi cer iertare, fara sa-mi asum public acest trecut nedemn si dureros. I-am turnat uneori, cu moartea in suflet, dar nu i-am tradat niciodata: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis si nu mi s-au creat avantaje; niciuna dintre notele mele informative nu a trecut de generalitati si de informatiile pe care le consideram deja cunoscute; in toata perioada am ramas ostil Securitatii si partidului-stat; mi s-a platit cu aceeasi moneda”. Plecat din Comisia Tismaneanu Presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismaneanu, a precizat ieri ca Sorin Antohi, care a recunoscut recent ca a fost colaborator al fostei Securitati, s-a retras din comisia de la Cotroceni din 24 mai, din motive de sanatate. Tismaneanu a explicat ca Antohi i-a trimis, prin e-mail, o scrisoare in data de 24 mai prin care l-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. “Din acel moment domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei prezidentiale”, a aratat Tismaneanu. Potrivit acestuia, Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste s-a format in luna aprilie 2006 cu scopul elaborarii unui document stiintific privitor la institutiile, metodele si principalele personalitati care au facut posibile crimele si abuzurile regimului comunist, iar, pe baza mandatului de presedinte si coordonator al Comisiei, a propus presedintelui tarii o lista de persoane, oameni de stiinta si figuri de seama ale societatii civile, care sa fie membri ai Comisiei. “Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii”, a mai spus Tismaneanu, precizand ca, la propunerea sa, printre membri s-a aflat si profesorul Sorin Antohi, seful Departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Departamentul de Comunicare Publica al Administratiei Prezidentiale vine cu aceasta precizare dupa cererile repetate ale ZIUA sa raspunda pe seama informatorilor Securitatii din Comisie. Acestia sunt cel putin trei, conform informatiilor Asociatiei Civic Media. Cotrocenii nu ofera nici o explicatie privind tainuirea informatiei despre demisia lui Antohi pana la precizarea oficiala de ieri. Fostul Colegiu al CNSAS Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe. Carmen EPURAN, George DAMIAN
ADEVARUL Joi, 14 Septembrie 2006 Nr 5035 Certificate de bună purtare CNSAS, valabile 0,2 la sută de Christian Levant Certificatele de bună purtare date în ultimii ani de către CNSAS sunt valabile în proporţie de 0,2-0,3 la sută şi nu pot fi considerate ca fiind valabile în acest moment. Acest lucru înseamnă, practic, că cei care până acum nu au fost acuzaţi că ar fi făcut poliţie politică nu pot sta liniştiţi. Germina Nagâţ, directorul Direcţiei de investigaţii şi cercetare din CNSAS, a declarat pentru Adevărul că, la începutul anilor 2000, CNSAS avea acces numai la proporţia citată din arhivele Securităţii. Mircea Dinescu, membru al CNSAS, confirmă şi el acest lucru. “Multe din dosare le-am şi redeschis, deoarece au venit date noi”, spune scriitorul. El afirmă că este de acord cu teoria ziarului Adevărul conform căreia certificatele date sunt valabile în proporţia în care CNSAS a avut acces la dosarele fostei Securităţi. “Oricând se pot ivi surprize în unele din cazurile cercetate”, mai afirmă Dinescu. Dosarul lui Antohi, cunoscut din 2002 Dosarul de informator al lui Sorin Antohi era cunoscut din 2002 de Horia Roman Patapievici, fost membru al CNSAS în acea perioadă şi care în prezent este preşedintele Institutului Cultural Român. Într-o declaraţie pentru Adevărul, Patapievici afirmă că nu a dezvăluit calitatea de colaborator al lui Antohi, deoarece legea nu îl obliga la acest lucru, pentru că acesta nu făcea parte din niciuna din categriile vizate de Legea deconspirării. Patapievici dă de înţeles că ar mai exista şi alţi intelectuali despre care se ştie că au fost informatori ai Securităţii, dar refuză să confirme asta.
Cotidianul, 14 septembrie 2006 Fostul CNSAS, tandru cu societatea civila Mirela Corlatan, Claudiu Tarziu Verificarea lui Sorin Antohi si a preotului Iustin Marchis a fost ceruta inca din 2002, ca si a tuturor membrilor Grupului pentru Dialog Social, dar fostul CNSAS nu a raspuns acestei solicitari. Toti cei aproximativ 40 de membri ai Grupului de Dialog Social, inclusiv cei fondatori, s-au aflat pe lista depusa spre verificare la CNSAS in 2002. Nici pina in prezent acestia nu au primit vreun raspuns, desi printre ei astazi pot fi numarati citiva informatori, cum ar fi Sorin Antohi. Potrivit punctului y) al articolului 2) din lege, puteau fi verificati „membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. „Sorin Antohi putea fi verificat inclusiv ca membru fondator al IRIR“, este de parere si Marius Oprea, pe atunci cercetator in cadrul Institutului de Istorie Recenta, si el membru GDS. Fostul Colegiu ar fi putut sa-i verifice pe aproape toti cei 40 de intelectuali si uzind de articolul n) din Legea nr. 187/ 1999, care se refera la „analistii politici si asimilatii acestora“. Unii dintre membrii GDS, precum Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Rodica Palade sau Stelian Tanase, puteau fi verificati si ca oameni de presa. „Noi ne-am mentinut si ne-am reinnoit cererea, insa tinind cont de faptul ca vechiul Colegiu practic nu a functionat, nu ne-am mirat ca nu am primit un raspuns“, spune Radu Filipescu, presedintele GDS.
Stirea Europa FM la Agentia AMOS News Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea Fostul Colegiu al CNSAS – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa FM, de Radu Filipescu, preşedintele GDS, Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului “Voci Curate” şi Horia Roman Patapievici care recunoaşte, în intervenţia sa că ştia de patru ani de “colaborarea” lui Antohi. AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD: Radu Filipescu: “Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele – să zicem – până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice. Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificarea membrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS? Radu Filipescu: “Nu.” Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi? Radu Filipesc: “Nu, nu s-a primit”. Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate? Radu Filipescu: “Nu. nu ştiam”. Reporter Europa FM: Deci până în momentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare? Radu Filipescu: “Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi – două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv”. Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere – din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine “prietenească” faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul “Voci curate”, mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar profesorul Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea. Victor Roncea: “Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante in statul român”. Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică. AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici. Horia Roman Patapievici: “Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare”. Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat? Horia Roman Patapievici: “Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2.” Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului – al cărui membru fondator era Sorin Antohi – o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează – culmea – dictatura comunistă… cu care chiar el colaborase! Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei – înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine – pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării. Mai mult, spunea Tismăneanu, “pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei. Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii. Între cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa. Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale”, preciza Tismăneanu în comunicat. Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului “Voci curate” care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatoritor de opinie care au colaborat cu Securitatea. Autor : Dana LASCU Miercuri, 13 Septembrie 2006 – 11:00 AM
Istoricul Ilarion Tiu despre scandalul sincuriştilor ICR-CNSAS
Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“.
Primul „împroprietărit cultural“ a fost Andrei Pleşu, fiind gratulat cu poziţia de „intelectual al lui Băsescu“, în calitate de consilier în cadrul Administraţiei Prezindeţiale. Andrei Pleşu demisionase din Colegiul CNSAS în luna octombrie 2004, în „semn de protest“ faţă de „spălarea“ lui Corneliu Vadim-Tudor, pe care domnia sa îl considera, fără probe concludente, colaborator al Securităţii. Cât de imparţial o fi fost domnul Pleşu în timpul mandatului la CNSAS Dumnezeu ştie, având în vedere uşurinţa acceptării postului de la Cotroceni. Totuşi, Traian Băsescu era un politician, putându-se folosi neavenit de informaţiile „depozitate“ de un fost conducător al CNSAS-ului! Andrei Pleşu nu avea nevoie de funcţii în stat pentru a-şi întări poziţia de intelectual, calităţile sale culturale fiind binecunoscute de dinainte de 1989.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre Horia-Roman Patapievici (foto stanga sus, de la Fabrica de Geamuri din Buzau – nota mea), care a stat la pândă pentru a obţine o demnitate în domeniul cultural, doar-doar o lua cineva de bună „imaginea“ de filozof pe care i-au fabricat-o apropiaţii din GSD după revoluţie. Fizician ca formaţie, în ultimul timp a scos pe bandă rulantă studii de filozofie, obţinând şi un doctorat în acest domeniu. Însă de, omul avea nevoie de funcţie pentru a înlătura dubiile privind competenţele socio-umane. Şi ce s-a gândit? – să-l înlăture pe academicianul Augustin Buzura de la conducerea Institutului Cultural Român.
Surse din cercurile intelectuale bucureştene mi-au relatat că înlocuirea lui Augustin Buzura s-a făcut în cel mai stalinist mod cu putinţă. La câteva săptămâni după învestirea lui Traian Băsescu, preşedintele i-a chemat pe domnul Buzura şi pe Horia-Roman Patapievici la Cotroceni. La intrare cei doi au stat de vorbă, Patapievici făcându-se că nu ştie cu ce ocazie au fost convocaţi acolo. În stilul grosier caracteristic, Traian Băsescu l-a anunţat pe Augustin Buzura că din acel moment conducerea ICR-ului este în responsabilitatea lui Patapievici. Şi gata! Fără nici o explicaţie, fără nici o analiză managerială. Pur şi simplu fostul susţinător al lui Băsescu de la CNSAS din timpul campaniei electorale din 2004 dorea o funcţie!
În opinia mea, Patapievici nu a solicitat întâmplător conducerea Institutului Cultural Român. Aici, în România, este uşor să-ţi faci câţiva zeci de prieteni care să te laude prin ziare şi reviste cât de filozof eşti. Însă în străinătate nu merge să fi recunoscut aşa uşor. Dar dacă eşti promovat de o instituţie asemenea ICR-ului, poate îţi iese ceva! Cam aşa s-a comportat Horia-Roman Patapievici până în prezent, propunând spre traducere în ţările Europei cărţile domniei sale, sau ale prietenilor din GDS. Bineînţeles că pe banii statului român. Vorba bătrânilor, are balta peşte
Horia-Roman Patapievici a promis la preluare conducerii ICR-ului că va promova cultura română cum nici Nicolae Iorga, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Mircea Eliade la un loc n-au făcut-o, încât o să stea la coadă occidentalii după cărţile şi filmele autohtone. Dar de unde aşa ceva? Incompetenţa managerială ce domnea în „noul ICR“ a fost „demascată“ în decembrie 2006 de către Radu Portocală, directorul filialei din Paris. Acesta şi-a anunţat demisia printr-o scrisoare deschisă, în care menţiona toate „hibele“ funcţionale ale ICR-ului: „înmulţirea şi agravarea blocajelor, lipsa mijloacelor umane şi materiale“ etc. Domnia sa era de părere că problemele întâmpinate în realizarea proiectelor ICR Paris se datorau „carenţelor de comunicare şi de gestionare de la Bucureşti“.
Prin plecarea lui Andrei Pleşu şi a lui Horia-Roman Patapievici din CNSAS, Mircea Dinescu a rămas „ultimul mohican“ din „tripleta guralivă“ promovată de GDS în Colegiul acestei instituţii. Însă domnul Dinescu s-a descurcat să facă scandal pe teme care nu aveau legătură cu deconspirarea Securităţii şi singur… Cum? Ca de obicei, prin încălcarea flagrantă a legii!
Nemaiavând campanie electorală trebuia să se facă cumva auzit, astfel că a devenit moderator al unei emisiuni de televiziune la Realitatea TV. Această postură îl punea în „conflict“ atât cu legea de funcţionare a CNSAS-ului, cât şi cu Decizia nr. 40 din 17 martie 2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, privind „asigurarea infomării corecte şi a pluralismului“. Incompatibilitatea lui Dinescu a fost semnalată de către deputatul Mircea Purceld, care a sesizat CNSAS-ul şi CNA-ul pe această temă. „Pârâtul“ a afirmat în stilu-i caracteristic că este un spirit liber şi poate să facă ce vrea, chiar dacă încalcă legea! Nu s-a ferit să utilizeze limbajul de maidan pentru a-şi susţine argumentaţiile: „Domnul Purceld are un «d» în plus la numele său, deoarece nu e nici o incompabilitate în ceea ce fac eu“.
Siguranţa pe care o manifesta Mircea Dinescu era generată de relaţiile sus-puse pe care le avea la Cotroceni desigur, el fiind un susţinător „activ“ al lui Traian Băsescu în anul electoral 2004, atât la alegerile pentru Primăria generală a Bucureştiului, cât şi în „cursa prezindenţială“. Şi a obţinut ceea ce a vrut – anularea incompatibilităţii. Astfel că, CNA-ul a modificat Decizia nr. 40 în cauză, „publicistul“ Mircea Dinescu putând să modereze „legal“ emisiuni de televiziune. Oare ce decizie s-ar fi luat dacă moderator ar fi fost oricare altul dintre membrii Colegiului CNSAS şi nu Mircea Dinescu?
13. CNSAS – instituţia scandal (10)Pe 31 ianuarie 2008, după şapte ani de scandaluri, „demanscări“ televizate şi încălcări flagrante ale legii, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii încalcă prevederile legii fundamentale. Aşa a „izbucnit“ ultima „criză a CNSAS“, nefinalizată încă, deoarece Parlamentul nu a emis o nouă lege de funcţionare a instituţiei. VEZI continuarea aici[…]
12. CNSAS – instituţia scandal (9)După controversa desemnării unui nou preşedinte al Colegiului în martie-aprilie 2006, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a găzduit un nou scandal în vară, legat de „dosariada politicienilor“. Ca din senin, unii parlamentari au fost convocaţi pentru a li se prezenta „ultimele date de la SRI“ privind relaţiile cu serviciile secrete comuniste. […]
11. CNSAS – instituţia scandal (8)În primăvara anului 2006 Colegiul CNSAS îşi încheia primul mandat, politicienii trebuind să numească noi membri, sau să-i „reinvestească“ pe cei în exerciţiu. Numai că interesele ce gravitau în jurul instituţiei au făcut să izbucnească un circ de proporţii, avându-i actori principali pe Constantin Ticu-Dumitrescu, Corneliu Turianu şi Traian Băsescu. Purtător de cuvânt al scandalui a fost, ca de obicei, Mircea Dinescu. […]
10. CNSAS – instituţia scandal (7)Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“. […]
09. CNSAS – instituţia scandal (6)După „crizele“ din 2002 şi 2003, disputele dintre membrii Colegiului CNSAS au fost reaprinse de campania electorală din anul 2004. Miza era mare, deoarece propaganda portocalie împărţise „clasa politică“ în forţele binelui: Alianţa DA (PNL-PD) şi forţele răului: „pesediştii lui Năstase“. Consecinţele „alternativei orange“ le simţim astăzi pe pielea noastră… […]
08. CNSAS – instituţia scandal (5)„Marea criză a CNSAS“ din octombrie 2002-mai 2003, despre care am relatat pe larg în numărul precedent al Revistei Cultura, a scos la lumină toate hibele de funcţionare ale instituţiei. […]
07. CNSAS – instituţia scandal (4)Din 2001, Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început să primească, în limita spaţiului pe care-l avea la dispoziţie, dosare ale fostei Securităţi de la SRI. În scurt timp însă, guralivii membrii GDS-işti ai Colegiului au constatat că informaţiile preluate erau „banale“ şi astfel nu puteau să-şi plătească poliţele către adversarii „comunişti“ din mediul cultural. Ce s-au gândit ei – să lanseze o nouă „criză CNSAS“, ca să mai audă lumea de ei… […]
06. CNSAS – instituţia scandal (3)De-a lungul timpului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu s-a „războit“ numai cu „rămăşiţele comunismului“ din politică şi viaţa publică, cel mai de durată „conflict“ purtându-l cu Serviciul Român de Informaţii, depozitarul arhivei Securităţii după evenimentele din 1989. […]
05.CNSAS – instituţia scandal (2)În decembrie 1999, după trei ani de „aprige confruntări politice“, României „i-a fost dată“ o lege prin care „turnătorii“ la Secu’ urmau să fie „demascaţi“. Însă scandalurile nu s-au oprit aici, deoarece imediat s-a declanşat o nouă „controversă“, legată de componenţa Colegiului CNSAS. „Societatea civilă“ le-a cerut politicienilor să numească „oameni integri“, care să nu „saboteze“ procesul de „curăţire morală“ a societăţii. […]
04.CNSAS – instituţia scandal (1)Săptămânile acestea se poartă „aprinse“ dezbateri politice în mediile guvernamentale şi ale „societăţii civile“ privind „viitorul“ deconspirării şi al „curăţirii morale“ din societatea românească, „infectată“ din 1944 şi până în 1989 cu „microbul“ comunismului. Toate aceste vorbe în vânt sunt prilejuite de reorganizarea Consiliul Naţional pentru Studeierea Arhivelor Securităţii, după verdictul „de blam“ al Curţii Constutuţionale din 31 ianuarie 2008. Însă şi-a pus cineva problema cât de util este CNSAS-ul şi cât de mult respectă regulile democratice? Începând din acest număr vom publica un serial despre scandalurile create de şi din cauza CNSAS. […]
03.Avem nevoie de o lege a lustraţiei? Suntem într-un an electoral, iar în câteva luni va începe „campania de colectare a voturilor“, cu veşnicele jocuri murdare, „lovituri sub centură“ şi alte „originalităţi“ ale politicii dâmboviţene. Iată – se spune deseori – că nici această legislatură „democratică“ nu a finalizat legea lustraţiei, după ce şi „regimul“ Convenţiei Democratice se încurcase în „rezolvarea trecutului odios“, deşi introdusese lustraţia în programul de guvernare. Însă vrea cineva, oare, cu adevărat „scormonirea“ trecutului, sau este o temă politică cu „priză“ la electoratul educat? O scurtă incursiune în trecut ajută să ne facem o „părere“. […]
02.Legea arhivelor şi mizele sale politice De câteva săptămâni, pe site-ul Arhivelor Naţionale a fost postat un proiect de lege a arhivelor, alcătuit de Ministerul de Interne şi cel al Culturii, şi „avizat“ ONG-istic de GDS. În preambul se afirmă că noua formulă legislativă va garanta democratizarea informaţiei, în spiritul UE. Să fie aşa, oare? […]
01.„Raportul Tismaneanu“ sau „care pe care“?Apărut la sfârşitul anului trecut la Editura Humanitas (fostă Politică), „Raportul Tismăneanu“, cu pretenţii de „manual asupra epocii“, nu a corectat nici măcar erorile punctuale semnalate de istorici şi criticii săi. Aşa, de ochii lumii, l-a comandat Băsescu, oare, sau Tismăneanu şi-a bătut joc de anunţurile unei „lucrări ştiinţifice“ făcute de Băsescu? […]
N-ar fi prima oara cand avocatul veros se indeletniceste cu tradarea. Ajuns peste noapte liberal din judecator comunist (unii zic ca a fost si procuror militar), Valeriu Stoica s-a remarcat printr-o viata agitata la limita legii, daca ar fi sa amintim scandalurile legate de Banca Religiilor sau traficul de copii si disparitia dosarelor acestora din Arhiva Ministerului Justitiei, la fel ca si mapa sa profesionala… Emil Constantinescu amintea la Realitatea TV, intr-un interviu cu Robert Turcescu, cum a fost tradat de liberal-comunistul Valeriu Stoica. Pentru a-l indeparta de posibilitatea detinerii unui nou mandat, Valeriu Stoica a conspirat impreuna cu Adrian Nastase si Mihnea Berindei, “fondatorul” ratat al GDS, in garsoniera acestuia din Paris, afirma fostul presedinte al Romaniei. Ulterior, Constantinescu a renuntat sa mai candideze, dupa cum se stie, afirmand ca l-a invins Securitatea. Stie el ce stie.
Mai saptamana trecuta, Valeriu Stoica spunea ca îşi doreşte o alianţă PD-L-PNL şi, mai mult, că ea este si posibilă. Conform unei stiri a Agentiei Newsin, liderul PD-L Valeriu Stoica doreşte refacerea alianţei cu PNL, întrucât vrea ca “dreapta” să revină la matca ei prin recuperarea liberalilor, fostul preşedinte PNL afirmând că deşi PD-L are o solidă componentă liberală ea poate fi întârită prin apropierea de partidul pe care l-a condus cândva. Ca “dreapta” lui Stoica e o stanga grea de tot o dovedeste alianta lui stransa cu oamenii Grupului de dialog social”, formatiune de completare a fostului FSN al lui Ion Iliescu, in care activeaza numeroase persoane de extrema stanga. Personulitati care, ce-i drept, se regasesc si in PNL, daca ar fi sa o amintesc pe informatoarea Securitatii Smaranda Enache, activista pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si, in prezent, dupa fuziunea falangei de budoar a lui Emil Constantinescu cu Trustul Dinu Patriciu, vice-presedinte al PNL! “În ceea ce mă priveşte, eu cred că o alianţă PD-L – PNL este în acord cu natura acestor două partide. Mi se pare că o alianţă PNL – PSD sau PSD – PD-L este împotriva naturii”, a mai argumentat vicepreşedintele PD-L, la Realitatea TV. “Dacă mă întrebaţi pe mine, nu numai că e posibil”, a spus omul fara “mapa profesionala”. Stoica mai spune că oamenii de la baza PNL sunt mai apropiaţi de PD-L decât de PSD. Senatorul PNL Radu Stroe a declarat miercurea trecută că democrat-liberalii încearcă refacerea Alianţei, chiar dacă public îi denigrează pe liberali, şi a afirmat că o reluare a colaborării cu PD-L este imposibilă atâta vreme cât acest partid nu iese din cuvântul lui Traian Băsescu.
Acesta nu este singurul atac indirect al lui Stoica la adresa lui Basescu, in incercarea de a-i smulge PDL-eul de sub control.
Jurnalista Oana Dobre de la Ziare.com observa acelasi lucru foarte bine, intr-un material de saptamana trecuta intitulat “Ce i-a casunat lui Stoica pe Basescu?”
Iata: Ciudata fantezie publica a lui Valeriu Stoica despre monarhia constitutionala pe care acesta si-o imagineaza ca sistem politic suprem intr-o lume ideala reprezinta mai mult decat o declaratie exotica. Este, mai intai, o premiera pentru PLD, partidul care, odata inghitit in fuziunea cu democratii, a incetat sa mai aiba o personalitate. De cand s-a topit dupa cratima de la PD-L, formatiunea incropita de liberalii rupti de Stolojan din PNL a devenit o masa amorfa. N-a mai fost capabila decat de doua lucruri: sa voteze in Parlament dupa directivele din Modrogan si sa-si trimita divizia de aparut la televizor in talk-show-uri pentru a-l apara pe Traian Basescu de atacurile “ticalosilor” care in democratiile ceva mai asezate se numesc opozanti.
Iesirea lui Valeriu Stoica reprezinta primul gest capabil sa mai aduca aminte electoratului ca politicienii din fostul PLD exista si ca fiinte individuale. Interesant, insa, de remarcat ca domnul Stoica a ramas, deocamdata sa evolueze cu teza sa la individual simplu: nici un alt coleg de partid nu s-a grabit sa-i aprobe macar teoretic afirmatiile.
Privita dintr-un unghi ceva mai larg, declaratia lui Stoica devine si mai interesanta: seamana a prima sarja declansata impotriva lui Traian Basescu chiar din curtea acestuia. Preferinta pentru monarhia constitutionala, exprimata in contrast cu republica parlamentara si cu cea prezidentiala, inseamna ca Valeriu Stoica contesta capacitatea actualei configuratii politice de a gestiona problemele Romaniei intr-un mod apropiat de ceea ce domnia sa defineste drept “ideal”. Mai simplu spus, un rege ar putea sa faca mai mult pentru tara noastra decat un presedinte – asta in conditiile in care amandoi ar avea de coabitat cu un Parlament(varianta incalzita asiduu si de Iliescu-PSD si de Partidul-Televizor al Familiei Voiculescu si de Patriciu-PNL- nota mea).
Si merita mentionat ca liderul PD-L spune asta la o luna dupa ce seful statului a fost marele absent de la un moment important pentru Casa Regala: nunta de diamant la care a primit invitatie pana si Ion Iliescu, cel caruia i-au trebuit ani de zile pana sa accepte ca Regele Mihai isi merita o intoarcere civilizata in Romania.
Un alt motiv pentru care afirmatia lui Stoica are iz de fronda apare dintr-o lege care nu are nimic de-a face cu sistemul politic: tranzitivitatea preferintelor si antipatiilor personale. Este vorba despre relatia sa si a lui Basescu cu doua dintre cele mai celebre doamne ale politicii noastre, a caror semi-incaierare publica a surprins, in urma cu doar cateva zile, pe multa lume. Valeriu Stoica este avocatul Monei Musca, cea expediata in urma cu doar cateva zile de Elena Udrea sa candideze independent, daca tine neaparat sa ceara votul electoratului in toamna. Iar Elena Udrea si Traian Basescu isi sunt avocati unul celuilalt: ea l-a reprezentat juridic in cazul Mihaileanu, iar el a aparat-o public de cate ori a fost necesar.
In 2003, pledoaria lui Valeriu Stoica pentru alianta cu PD continea o fraza antologica: “Daca azi dispare PD, iar Traian Basescu este distrus ca om politic, maine va veni randul nostru”. Interesant de urmarit daca fostul liberal, actualul lider al hibridului PD-L, va fi dispus, in lunile care urmeaza, sa-si asume, totusi, acest risc, scrie Oana Dobre.
Poate ar fi bine sa aducem aminte parerile adevarate ale celor doi, unul despre celalalt: Stoica despre Basescu: este un “intratabil” , “un politician cu orgolii marunte, aflat in cautare de popularitate ieftina” .
Basescu despre Stoica: ministrul Justitiei “a penibilizat” si a subordonat politic actul de justitie. “Regret ca Valeriu Stoica a ramas in functia de ministru din greseala PD” (martie 2000).
Spune-mi cu ce plagiator te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti: Stoica si Liigheanu, impostor si profitor, vorbind despre “baietii cu care se joaca in curtea scolii” (!!!).
In final, Liicheanu nu ezita sa se razbune din nou pe Mona Musca (vinovata de fapt ca i-a luat locul pe care si-l dorea el la Ministerul Culturii):
“Tinerii nu mai merg la vot si sunt scarbiti pentru ca episodul Mona Musca nu a fost un simplu episod din istoria politicii romanesti ci a fost unul de fenomenologie politica. In speta unul in care omul politic roman a demonstrat ca nimeni altul si cu o forta a talentului iesita din comun, cum se poate minti cu deplina sinceritate.”
Auzi cine vorbeste… Si Antohi si Hoisie ce-or fi demonstrat? Dar Liiceanu si Plesu, la randul lor mergatori, ca si Hoisie, la aceeasi bursa din RFG, in aceeasi perioada, “groznica”, comunist-securistica. Ba Plesu chiar de doua ori!
Ati citit decizia CNSAS in cazul Hoisie? V-o recomand si va asigur: exact la fel ar trebui sa sune si cele pentru Liiceanu si Plesu. Daca li s-ar mai gasi dosarele. Intregi. Si-atunci poate va dati singuri o explicatie la ce-au cautat un didamai filosoful, un minuscul poet si un pata-fizician sa-si piarda, “fenomenologic” si birocratic, vremea, rascolind prin hartii si praf…
Scriitorul anti-comunist Radu Portocala scrie pentru ZIUA un text zguduitor despre imoralitatea celor care pretind ca au “condamnat comunismul”pe langa Traian Basescu
DELATORI LA UMBRA I.C.R.
Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a României de azi nu poate decît să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, cîştigate de dl Traian Băsescu în primul rînd pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, în primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi încrezătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări – dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz – dl Băsescu a dorit să i se aducă “probe” incriminante. În mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată “comisia Tismăneanu”, care, după cîteva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, cerînd în numele statului român “scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.” Astfel gîndită, astfel dusă “la bun sfîrşit”, acţiunea de condamnare a regimului comunist din România poate fi considerată drept încă un paradox ineficient al spaţiului mioritic. În timp ce “comisia Tismăneanu” se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu îşi sporea popularitatea ordonînd cîtorva dintre multele servicii secrete româneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atît de haotic încît cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e încă departe. Dar chiar dacă – pentru a cita încă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune – “în România totul e posibil şi nimic nu are consecinţe”, chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat în conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă îi este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii în realitate. Fapt e că, în această luptă fără rezultate cu înspăimîntător de prezentele “forţe ale trecutului”, dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care îl aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al “comisiei Tismăneanu” şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român. Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea închipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, în mizerabila vîltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală împotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea închipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cîrma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta în chestiuni ce ţin, între altele, de morala publică, dl Patapievici împărtăşeşte în mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel. Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decît o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat în exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje îndoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra încununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi. Interpelat în presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţîfnos, calificînd această interpelare drept “tendenţioasă”. Cît de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului – şi, în primul rînd, a dezgustului de sine – pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e “tendenţios” să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă în lume cultura (sufletul) României! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici îşi închipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămînă fără nici un rezultat? Cît de mult s-au înşelat cei care, în ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi “omul lui Băsescu”! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de gît. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decît promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osîrdie. Plasîndu-ne în logica dlui Patapievici – ceea ce nu e uşor – ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş împotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. “Cît de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cît de adînc trebuie să «contextualizezi» pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?” se întreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămînă mai tîrziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea într-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar îndreptate împotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul român oficial… În ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller – sărman text steril şi încurcat în el însuşi – dl Patapievici încearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Întrebîndu-se “cît de durabilă e vina informatorului”, el sugerează un fel de amnistie morală, uitînd că situaţia de “fost ticălos” nu poate să existe decît în imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se încăpăţînează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, în plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dînd peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub îndrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate în public, alături de alt delator învederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă – încă una – pe obrazul celor cărora, în numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze. Radu PORTOCALĂ
Dupa explicatiile jenante ale lui Patapievici, Evenimentul Zilei isi bate un nou cui in talpa cu Cartarescu si apologia sa pentru “turnatorii nostri care sunt mai ingeri decat fiarele lor”. Interesant ca asa naiv cum se da, are tupeul sa o ameninte contextual pe Herta Muller: În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, zice micul parvenit.
Tare sunt curios pana unde vor merge…
SENATUL EVZ: Nici înger, nici fiarăsauDe ce iubim turnatorii 🙂 Mircea Cărtărescu Vineri, 25 Iulie 2008
Urmăresc de câtăva vreme o polemică pe o temă dureroasă şi extrem de delicată între doi intelectuali şi persoane publice pentru care am mult respect. Scriitoarea Herta Müller a trimis de curând o scrisoare ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, în care protesta energic împotriva faptului că doi intelectuali români acuzaţi că au fost informatori ai Securităţii, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, au fost trimişi de ICR la o şcoală de vară româno-germană organizată de Institutul Cultural Român din Berlin. Nu este posibil, se spunea în scrisoare, ca oameni care şi-au recunoscut trecutul de colaboratori ai Securităţii să reprezinte România în programele publice de peste hotare. La acest protest s-au asociat mai mulţi scriitori germani de origine română. La rândul său, Horia- Roman Patapievici, preşedintele ICR, a răspuns printr-o scrisoare deschisă adresată Hertei Müller, respingându-i acuzaţiile la adresa ICR. Instituţia pe care o conduce, scrie el, nu practică discriminarea estetică, religioasă, morală etc. Mai mult, în cazul punctual al foştilor colaboratori ai Securităţii nu există, în România, o procedură care să le interzică accesul la exprimarea publică, la funcţii şi demnităţi. Dacă cei doi intelectuali au fost solicitaţi de către partea germană, preşedintele ICR n-a avut cum şi de ce să se opună trimiterii lor. În esenţă, denudată de componenta emoţională, la asta se reduce polemica de faţă, una dintre cele mai semnificative din ultimul timp. Care este statutul foştilor colaboratori, dovediţi, ai aparatului comunist de represiune, mai ales în condiţiile în care CNSAS-ul a fost lipsit de putere prin decizie politică? Cât de mult trebuie să apese stigmatul moral asupra carierei lor, a vieţii lor în general? (Daca se poate, deloc… – nota mea)
Ar fi minunat dacă oamenii cei mai morali ar fi şi cei mai străluciţi intelectual. De fapt, oamenii reali sunt un amestec, uneori grotesc, alteori terifiant, între ele. Ticăloşia (cu nuanţele ei soft şi hard) şi valoarea spirituală au dat de multe ori combinaţii stranii, neverosimile, imposibile uneori. Moralitatea înaltă asociată cu valoarea înaltă au fost mereu mai curând excepţii. Exemple din cealaltă categorie sunt însă nenumărate. Au colaborat cu naziştii mari filozofi ca Heidegger, laureaţi Nobel ca Hamsun, mari poeţi ca Ezra Pound, mari prozatori ca Céline şi Drieu de la Rochelle. Nu-mi ajunge pătrăţelul meu de-aici ca să scriu câţi au colaborat cu comuniştii (toată floarea cea vestită a artelor şi literaturii occidentale), cunoscând foarte bine atrocităţile, procesele trucate şi crimele acestora. Cazurile individuale frizează schizofrenia: Céline era antisemit şi pro-hitlerist, dar adăpostea în acelaşi timp membrii Rezistenţei franceze. În „Mother Night“ de Vonnegut, personajul central este un colaborator nazist care transmitea în acelaşi timp informaţii aliaţilor. Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. „Omul nu este nici înger, nici fiară“, scria Pascal, „şi din păcate cine face pe îngerul face pe fiara…“.
Am fost uluit când am aflat că prietenii mei, oameni pe care-i iubeam şi-i preţuiam, Andrei Corbea şi Sorin Antohi, au făcut rapoarte către Securitate. Mi s-a părut cu totul neverosimil, căci există oameni pe care-i crezi în stare de orice, dar ei nu păreau în niciun fel dintre aceştia.
Andrei Corbea e un mare germanist, autor al unei cărţi despre Paul Celan aclamate internaţional, laureat al Premiului Herder şi fost ambasador la Viena, una dintre cele mai puternice prezenţe româneşti pe un post diplomatic (Extraordinar! Doar ca a facut de ras Romania si cat a fost la post – conform diplomatilor austrieci – si dupa ce a fost retras, rusinos, ca ultimul informator ce e!).
Sorin Antohi a scris printre altele o carte fundamentală despre utopie şi a fost ani la rând prorector al prestigioasei Central European University din Budapesta (Saracu’ Cartarescu: a uitat ca “Valentin” detinea functia asta prin fals. Nu era… doctor. Of, lecitina bat-o vina! – nota mea). Dacă stau să mă gândesc acum la zece intelectuali, cei mai importanţi ai României de azi, ei ar figura pe listă în mod natural şi legitim. Ce să facem în situaţia asta? Să ne lipsim de ei? Să-i punem la stâlpul infamiei? (NU!, sa-i pupam in fund! – nota mea)
Dacă impulsul de a face pasul înapoi nu vine din propria lor conştiinţă, cine să-şi asume rolul de judecător, şi cu ce drept?
În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, a spus Iisus, iar să te consideri fără păcat te aruncă în păcatul maxim al trufiei. (Fantastic! E o amenintare la adresa Hertei Muller, care, din cate stiu eu, a fost urmarita de Securitate? Nu cumva i se cauta un dosarel fabricat si ei pe la CNSAS? – nota mea)
Nu-i absolv deloc pe cei doi prieteni ai mei de vina lor, care e una tristă şi tulburătoare pentru mine. Cred că ei înşişi ar fi trebuit să se abţină o vreme de la ieşiri publice prea ostentative. Şi ICR ar fi trebuit să fie mai prudent. Însă condamnarea tăioasă în cazul lor, al unor oameni de sigură valoare, adică, îşi toceşte lama, care-ar trebui să rămână pură şi neiertătoare pentru adevăraţii mari ticăloşi: ofiţerii de Securitate, instrumentele docile ale propagandei de partid, cei care-au făcut răul pe faţă şi care azi sunt cei ce fac legile în România, incheie Cacarterescu.
Ce te faci insa ca (fara virgula) colegul lui de rubrica Mircea Marian (vezi foto) tuna si fulgera impotriva informatorilor Securitatii iar Evenimentul Zilei are cap de ziar, chiar in aceeasi zi, cu vinovatia turnatorului Felix – vezihttps://85.9.7.40/images/epaper/2008-07-25/file.pdf – nenorocitul de el ce e, mama lui de informator mogul ce e, nu ca intelectualul nostru rafinat, Antohi, care vrea sa puna mana doar pe o revistuta acolo, ca sa-l rasuceasca pe bietul Nae Ionescu in mormant…
Penibil!
Cand scapam de pegra asta, Comandante?
Iata insa ce zic cititorii EvZ, care, fara indoiala, sunt mai inteligenti si mult mult mai integri decat el:
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Ovidiu… Utilizator: Nae Camionagiu Data: 2008-07-24 22:30:00 Mi-e sila de toti si de toate… Cum poti numi “om de sigura valoare” o lichea a carei constiinta e mai murdara decat o h… publica? Ce valori poate darui omenirii un turnator?Ce invataminte pot contine scrierile lui ?Cata minciuna si cat adevar contin scrierile unui turnator?Cat pot fi de convingatoare povetele unui turnator? Ce somn are un turnator?Ce viata interioara are un turnator?…Dar prietenii si aparatorii lui?…
Subiect comentariu: Camionagiului – scenariu Utilizator: Flory – Texas Data: 2008-07-24 22:46:00 sa presupunem ca eu as fi vrut sa merg la furat, ca nu mi-ar fi placut munca si ca nici nu m-as fi priceput la nimic constructiv, chiar daca as fi incercat. as fi ochit un pont, as fi facut un plan de actiune, apoi ti-as fi spus si tie, Prietenului meu cel mai bun, alter ego-ului meu, omului cel mai apropiat mie de suflet: “mai fratele meu, prietene al meu, stii ceva? hai s-o punem”! datoria ta ar fi fost, daca m-ai fi iubit si mi-ai fi vrut binele, sa faci orice spre a-mi zadarnici planurile, sa ma inveti sa muncesc, sa traiesc demn? dar daca ai fi acceptat sa mergi cu mine la furat si a doua zi, ca sa scapi tu de puscarie, m-ai fi dat pe mine in primire, m-ai lfi asat victima sigura in miinile “lor” cunoscandu-i, stiind ca din minile lor nu voi scapa intreaga, tie ce ti s-ar cuveni acum, din partea mea? intelegere pentru “compromisul dureros” pe care te-au silit sa-l faci, sau doar un mare scuipat in ochi?!
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: M-as fi mirat sa nu le sariti in aparare! Utilizator: Garfield, motanu Data: 2008-07-24 22:19 Sau, cine se scuza se acuza!Nimic despere conditia lor morala… iata asistam la transformarea delatorilor in victime ale ofiterilor secu, nimic despre doctoratul fals si despre lucrari numite dar inexistente… nimic! Sau celalalt, fiu de psihiatru recunoscut colaborator, in mod cu totul intamplator si el… tot… pe linie! Dar neintrecuti profesional! Heeey!Si… mai ales, nimic despre victime… ele nu merita atentia noastra!Spiritul de gasca functioneaza similar in universuri diametral opuse: cel carceral si cel academic! Simpla constatare!Garfield, motanu (dezamagit!)
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Pastrand proportiile!!! Utilizator: jooo Data: 2008-07-24 23:04 Ce-a facut Heidegger pt “omenire” si ce-au facut acesti doi…”prieteni” ai tai?? Iar cenusa-n cap!! lipseste cu desavarsire la cei doi.Haidegger s-a retras intr-o coliba in padure,statea ascuns cand si-a dat seama la ce se preteaza NS!…..iar functia ce-a detinut-o pt 10 luni!!! la acea universitate din Mahnheim,in regimul NS,i-a fost destul ca sa-si puna cenusa-n cap!!! domnule Cartarescu!!!Ce-a facut corbea -hoise…pt ca a turnat familia lui Dan Petrescu…Tereza Culianu Petrescu..si si-a dorit cu ardoare sa-l convinga pe I.P.Culianu sa “aminteasca” putin si de marile IEVOCARI ale partidului…si despre marea savanta..si de marele carmaci..si si si….Evident ca Doamna Culianu-Petrescu n-a discutat cu fratele dansei asa ceva—-dar hoisie ar fi vrut……..Iar despre “doctor”…s-a vazut ca si dupa 89…avea acelasi narav…
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Ce nu spune Cartarescu… Utilizator: Crainicu Viorel Data: 2008-07-25 00:48 Cartarescu (care a supt si el bani de la ICR, deci nu are cum sa fie obiectiv, stie el de ce!) ne spune ca Antohi a scris o carte buna despre “utopie” si ca a fost prorector la CEU. Dar uita sa ne spuna ca Antohi isi trecea in CV carti pe care nu le-a scris si ca ocupa un post la CEU fara sa fie doctor, desi pretindea ca este.In orice alta tara, asta insemna puscarie si condamnarea morala in sistemul academic. Ce conteaza ca Antohi a ajuns acolo unde, zice Cartarescu, alti romani nu ajung, daca, odata ajuns, ne-a facut de rusine cu grave minciuni, impardonabile in mediul academic?
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: sau inger, sau fiara Utilizator: sadwank Data: 2008-07-25 01:04 Domnu’ Cartarescu, ce gatiti matale in articolul de fata e o mamaliguta romaneasca. Nu e nici divin ca ambrozia, nici satios ca slanina.Adica: dintr-un anumit punct de vedere oamenii se impart in vinovati si nevinovati. Din TOATE punctele de vedere insa, oamenii sint toti vinovati. Iisus cind a zis de piatra se referea la pacatul de care era vinovata inculpata. Ca daca e sa ne luam dupa cum zici Dvs. n-ar trebui sa dea nimeni, niciodata cu piatra.Oamenii sint sau nu vinovati; trebuie stabilit in ce masura plateste fiecare.In ceea ce priveste dilema geniu vs. crima si aici lucrurile sint nuantate. Una ar fi daca Eminescu ar fi furat o gaina. Poate fi iertat, e geniu. Alta ar fi insa daca talica ati fura un ou (de exemplu). Si de asemenea, alta ar fi daca Eminescu ar fi sustinut regimul opresiv colaborind cu securitatea cum au facut ilustrii dvs. prieteni.Eu zic sa nu va amariti prea tare, nene Cartarescule. E timpul pentru inca o capodopera (sic!): “De ce iubim securistii”.
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Ce naste din pisica, soareci maninca. Utilizator: Ratacitorul Data: 2008-07-25 01:43 Cine a fost pe statul de plata al lui Felix, stim noi ce maninca. Mai mult decat penibili, domnilor intelectuali romanei, crestini de mucava.Vrei sa spui ca nimeni nu ar trebui sa ridice piatra pentru ca toti am turnat? Mi se pare mai mult decat exagerat. Haznaua voastra seamana nu la culoare cu una Parmalat. Sa va fiti iubiti ca sfintii in Romanica voastra de rahat. Dar ce dezamagire dumneata ne-ai furnizat al nostrule poet laureat. RTCTRL
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Eu ridic piatra . Utilizator: ursu Data: 2008-07-25 10:17:00 ……si alte cateva mii de romani din tara si din afara tarii putem ridica piatra pentru ca nu am fost alaturi de crima comunista ,pentru ca avem o datorie umana ,crestina de a nu-i lasa pe copii si nepotii nostri prada acestor indivizi doar cu chip uman care in realitate sunt monstri criminali securisto-comunisti.D-le Mircea Cartarescu pana acum nu-mi puteam explica neconcordanta intre facialul d-tra de om simplu,fara rafinament intelectual si..cartile scrise,din nefericire incep sa am explicatii.Cu regret.U
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: “Natural si legitim.”prieten cu securistii? Utilizator: ursu Data: 2008-07-25 10:09 Iata inca o voce intelectuala recunoscuta in Romania actuala securist-comunista care dovedeste ca nu stie ce-i aceea o reala scara de valori. Niciodata micii soricei negri din preajma sobolanilor rosii nu se vor putea masura ca reala valoare intelectuala cu doamna Herta Muller. Niciodata acesti soricei din casele de chirpici taranesti nu vor putea atinge culmele elitelor culturii romanesti. Nici unul dintre ei nu va putea fi nici macar firul de nisip din umbra lui Ioan Petre Culianu cel ucis miseleste de “pretenii” turnatorilor securitatii. Una dinabilitatile marsave ale securitatii este si capacitatea de a se fi maimute imitatoare,ei au creat alti monstri pseudointelectuale, “realizate” intr-o tara criminal securist-comunista, acolo unde oameni adevarati ai culturii romanesti nu au cum sa aiba loc.
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Atunci de ce ? Utilizator: Luana Perci Data: 2008-07-25 15:35 In situatia aceasta de ce ar trebui sa plateasca in vreun fel Mona Musca, Dan Voiculescu si alti colaboratori ai Secu, si cei doi oameni de litere nu ? Pai ce, daca au talent numai conteaza moralitatea lor ? Nu mai conteaza ca au colaborat cu un regim criminal ? In cazul acesta, Domnul Patapievici nu mai are de ce sa critice oamenii politici care au colaborat cu Secu, ca si acestia sunt talentati la politica din moment ce obtin voturi, nu ? :))) Problema este ca in Romania exista tabere de interese (politice, economice sau culturale), si cum unul iese din “front”, cum il da la Secu’ (ohhh, daca traia Nenea Iancu, ce comedii am fi avut!). Dar daca sta cuminte in “front” si se declarea “democrat” peste noapte, cum pleaca la Ioropa sa reprezinte “cu cinste” (sau nu ?) tarisoara !!!! De-a rasul, plansul ! Nici in intelectuali nu mai poti avea incredere……..
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Lui Mircea Cartarescu Utilizator: Pro DOC Data: 2008-07-25 18:46 Antohi e un caz patologic in lumea academica, un mitoman-grandoman, care si-a falsificat CV-ul atribuindu-si titluri si opere fictive. Nici Celine si nici Heidegger nu pot fi acuzati de asemenea grozavie, basca faptul ca fiecare dintre ei a platit in felul lui raul facut sub ocupatie nazista, ceea ce nu se poate spune despre cei turnatorii romani. Corbea -Hoisie s-a plimbat in toata lumea libera pe banii statului comunist, atunci cand pentru majoritatea romanilor iesirea din lagarul socialist parea un vis imposibil. A luat premiul Herder? Cati alti romani nu l-au luat? Scuzati-ma , cu o bursa de documentare in Franta si un subiect ofertant precum Paul Celan (care a cucerit pe rand trei culturi), poate ca nici nu i-a fost foarte greu. In Romania nu avem o lege a lustratiei si din cauza unor “somitati”, care in loc sa pledeze NEOBOSIT, FARA INCETARE, pentru adoptarea unei asemenea legi, s-a multumit sa cadelniteze la comanda, sub santajul cu dosarele de fosti turnatori.
Chiar si fara o lege a lustratiei, cine va impiedica pe dumneavoastra si dl Patapievici sa le spuneti prietenilor turnatori ca e cazul sa dea cativa pasi inapoi. Ce fel de prieteni sunteti daca nici ei, nici dvs nu ati avut niciodata curajul sinceritatii depline? Dimpotriva, continutati sa intretineti confuzia morala. Unii invoca iertarea crestina, cu o superficialitate care arata ca n-au inteles nimic nici macar din crestinism. Isus i-a alungat pe negustori din templu si a adus sabia inainte de acorda iertare pacatosului. Iar parabola cu femeia usoara si pacatosii (atentie -in pacatele carnii) care nu au avut curajul sa arunce cu piatra, nu se potriveste aici. Doar in imaginatia dvs. toti romanii poarta in ei pacatul turnatoriei, precum cei doi priteni pe care, iata, in stil dambovitean, ii iubiti mai mult decat iubiti adevarul (si onoare).
Nu ii lapideaza nimeni pe prietenii dvs. turnatori, Sorin Antohi si Andreai Corbea-Hoisie, tot ce le cerem e sa se dea la o parte. Sa scrie, sa publice, sa se plimbe, daca vor, pe banii lor. Dar sa nu ne mai reprezinte pe la simpozioane si workshop-uri internationale “sponsorizate” de saracul si etern pacalitul contribuabil roman. Daca nici dvs. si dl. Patapievici nu puteti intelege acest lucru, ce pretentii am mai putea noi avea de la niste oameni amorali, precum Felix Motanul, Iliescu sau Vadim? Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Nici nu are rost Utilizator: Kallex Kallex Data: 2008-07-25 03:01 Nici nu are rost sa comentez in vreun fel articolu asta elucubrant cit timp Cartarescu se refera in cadrul lui de doua ori la cei doi turnatori, dintre care unu si farsor notoriu numindu-i “prietenii mei”.Iti doresc draga Cartarescule ca tu si familia ta sa fiti filati si turnati (ca si familia Culianu de catre Antohi odinioara) de doua asemnea jigodii pe care ulterior persoane suspuse si autosuspuse sa le incerce sa le faca intangibile numidu-i in public afectuos prietenii mei.Mi-e greatza…
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: DEZAMAGITOR Utilizator: BrunoLA Data: 2008-07-24 23:49 Dl. Cartarescu, va balaciti intr-o mocirla a carei putoare unica nu poate avea decat un singur brand, si anume cel dambovitean. Pentru mine luari de pozitie de acest gen nu sunt decat dovada ca ati compromis cu cei care au contribuit la colapsul societatii romanesti, au impins Romania la acest marasm din care nu exista iesire rapida. Crestineste este datoria fiecaruia de a ierta si a pune la spate ce s-a intamplat, lucru pe care incerc sa-l exersez de 18 ani. Insa nu voi putea UITA niciodata din ce aparat diabolic au facut parte aceste scursuri pe care azi ii considerati prietenii dvs. Dna Muller si-a dovedit inca odata integritatea si consecventa, valori apreciate cu adevarat in societatile occidentale la vest de Budapesta. Pozitia Hertei este singurul lucru pe ziua de azi care ma face sa nu ma simt prost ca sunt roman. Toata stima, Herta!
Subiect comentariu: consternare Utilizator: Gina Popa Data: 2008-07-24 22:20 Cineva din Germania mi-a scris consternat ca Herta Muller a afirmat la un post de televiziune german – 3sat – ca in Romania, acum, (deci nu inainte de 1989), OAMENII VORBESC IN SOAPTA PE STRADA.
Horia Roman Patapievici a decis sa ii raspunda printr-o scrisoare deschisa disidentei anticomuniste Herta Muller, care il acuza de “acoperirea” si promovarea informatorilor Securitatii Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie, trimisi de Institutul Cultural Roman sa reprezinte societatea academica romana la o Scoala de vara din Berlin. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, Sorin Antohi (foto dreapta) a fost silit sa-si recunoasca colaborarea indelungata cu Securitatea la inceputul anului 2007, pe cand facea parte din “Comisia Tismaneanu”. Andrei Corbea Hoisie (foto stanga) a primit decizie de politie politica din partea CNSAS in aprilie 2007. Pentru cititorii ZIUA Online prezentam atat confesiunea lui Antohi, alias “Valentin”, cat si Decizia oferita de CNSAS in cazul Hoisie, alias “Horia”, pentru a putea judeca “calitatea” morala a celor doi, ignorata de conducerea ICR. In plus, prezentam ca extrase din scrisoarea lui Patapievici si o noua declaratie a Hertei Muller.
Disidenta Herta Muller, singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, a reprosat public conducerii ICR trimiterea celor doi turnatori, pe banii contribuabilului roman, la o Scoala de vara care se desfasoara chiar in aceste zile la Berlin. Proiectul Institutului Cultural Roman “Titu Maiorescu” Berlin este realizat in colaborare cu Arbor-Mundi, Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural (Bochum) si Institutul Moldova – Universitatea Leipzig, transmite si HotNews.ro. Sub titlul “Turnatori la Academia de Vara”, Herta Muller a publicat pe 16 iulie, in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau, o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. La randul sau, scriitorul Richard Wagner, publica in ziarul german Tagesspiegel articolul “Invatand de la turnator”, in care arata cum Antohi a predat, fara a avea doctoratul cu care se lauda, la Universitatea Central-Europeana de la Budapesta, fondata de George Soros, fiind ales si in consiliul director al Fundatiei, la fel ca si Corbea-Hoisie. A trecut mai bine de o saptamana pana a reactionat si presa din Romania. Urmare a criticilor aparute, Horia Roman Patapievici s-a hotarat sa ii raspunda in doua reprize scriitoarea Herta Muller. Printr-o “Replica ICR” si printr-o Scrisoarea Deschisa, ambele gazduite de ziarul Evenimentul Zilei. HR Patapievici o acuza pe Herta Muller In cea din urma, Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS si al Comisiei Tismaneanu si la randul sau membru al GDS, i se adreseaza direct Hertei Muller, incercand sa gaseasca o explicatie pentru promovarea de catre o institutie a statului roman a celor doi turnatori care, prin informarile lor, au dus la persecutia disidentilor autentici din Iasi, in perioada comunista. “E cu totul tendentios sa spui ca ICR ar fi trimis in Germania ca “reprezentanţi ai Romaniei” fostii informatori ai Securitatii ori că ICR ar avea ca politica promovarea lor peste hotare. Motivul pentru care ICR a finantat această scoală de vara a fost inalta ei tinuta stiintifica”, afirma presedintele ICR. Si, continua Patapievici: “Atunci cand te intrebi cum vor fi prezentati cursantilor Andrei Corbea-Hoisie ori Sorin Antohi – si sugerezi ironic titulatura “profesori si agenti de securitate cu state vechi” – ridici doua probleme de principiu, care merita o dezbatere publica serioasa. Cat de durabila e vina informatorului? Cum trebuie sa ne comportam cu informatorii care nu au facut ori prilejuit crime (pentru ca, daca au facut crime, solutia e simpla: Codul Penal)? Prima problema e filozofica si religioasa, iar solutia la ea nu e usor de gasit. Tu pari sa inclini spre ideea ca vina este imprescriptibila, ca un fost informator ramane in mod esential un informator si ca “atingerea” informatorului cumva “intineaza”. Numai asa pot considera ca fiind rationala, si nu doar impulsiva, decizia ta de a nu mai calca pragul ICR-Berlin si incurajarea ta explicita ca si altii sa faca la fel.”, spune presedintele ICR numit in aceasta functie cu rang de secretar de stat de Presedintia Romaniei. Despre informatori, Patapievici afirma ca “eu nu stiu, din punct de vedere sistematic, cum trebuie sa ne raportam public la ei”, dar nu lamureste cum ar trebui sa se raporteze ei la restul lumii, mai ales cand stiu cate note au dat impotriva disidentilor reali din acea perioada. Mircea Mihaies: “Cat de “groasa” trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul?” Insa, tot in Evenimentul Zilei, raspunsul ii este oferit chiar de subalternul sau, vice-presedintele ICR, scriitorul Mircea Mihaies, care e de alta parere decat seful sau: “Nu poti mentine ca reprezentant oficial intr-o tara care a votat cu entuziasm pentru primirea Romaniei in Uniunea Europeana pe cineva pozat pe prima pagina a ziarelor si descris drept un colaborator zelos al Securitatii. Actul de inamicitie e prea pe fata si batjocura prea mare”, scria zilele trecute Mihaies intr-un editorial intitulat sugestiv “Vara turnatorului”. “Cat de ‘groasa’ trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul? Si cat de adanc trebuie sa “contextualizezi” pentru a nu ti se citi printre declaratii abjectia?”, scrie dur vice-presedintele ICR Mircea Mihaies cu referire la un alt diplomat dar la fel de valabil si pentru fostul ambasador Corbea Hoisie. Herta Muller: “M-am pronuntat pentru ca iubesc tara de unde-am venit!” Dupa interviul realizat de ZIUA Online cu Herta Muller, scriitoarea originara din Romania a stat de vorba si cu ziaristii de la Jurnalul National. La intrebarea daca i s-a facut lehamite de scandalul iscat la ICR, disidenta anticomunista raspune: “Mi s-a facut lehamite de toate intrebarile neajutorate si naive care mi se pun. Si aceste intrebari explica situatia. Dar eu m-am pronuntat. Si stiti de ce? Pentru ca nu suport, ma doare pur si simplu. Eu iubesc tara de unde-am venit. As fi fost si acum acolo daca nu ar fi fost dictatura atat de crunta. Si ce s-a realizat dupa? Nimic aproape! Pentru ce au fost impuscati oamenii care au murit atunci? Ce fac intelectualii din Romania? De la mine trebuie sa aflati ce trebuie facut? Intrebati-i pe ei! Cartarescu, Nora Iuga, sint zeci de persoane care au un nume in viata publica. Uitati, Caramitru, si el a venit la Berlin si recita poezie in cadrul Academiei de vara. Si minunatul Johnny Raducanu a venit. Dar de ce vin cu astfel de persoane? De ce nu-i deranjeaza pe ei asta? Intrebati-i pe ei! Situatia este ca eu trebuie sa ma explic, in timp ce ceilalti pe care nu-i intereseaza n-au nici un fel de parere si nu-i intreaba nimeni nimic. Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.” Problema morala si problema legala Dupa cum reiese atat din confesiunea lui Antohi cat si din Decizia CNSAS in cazul Hoisie, pe care le prezentam aici, problema morala a acceptarii si promovarii lor, chiar printr-o institutie de stat patronata de presedintele care a condamnat comunismul, poate deveni si o problema legala. Pentru ca cei doi intelectuali publici au provocat rau la propriu, in multe cazuri nenorocind viata celor despre care au dat informari, in special a disidentilor din grupul de la Iasi. Si atunci, cum de sunt promovati tocmai de cei care pretind ca au contribuit la condamnare comunsimului? Dupa cum scria si Cotidianul la vremea deconspirarii lui Andrei Corbea-Hoisie, numit ambasador la Viena de catre Mihai Razvan Ungureanu, la sugestia lui Andrei Plesu, profesorul de germanistica a inceput sa trezeasca suspiciunea “grupului de la Iasi” inca dinainte de 1989. Tereza Culianu Petrescu: Hoisie “nu era un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise” “Nu i se mai spunea nimic important. El nu era insa un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise”, spune spune Tereza Petrescu, sotia lui Dan Petrescu si sora lui Ioan Petru Culianu, discipolul lui Mircea Eliade. Indiferent unde mergea, la Heidelberg, la Trier sau la Freiburg, “Horia” se intorcea cu informatii pentru Securitate. Interesant ca si alti intelectuali publici au urmat acelasi traseu, in aceeasi perioada, fiind privilegiati cu burse Alexander von Humbold la Heidelberg si lasati de Securitate sa intreprinda vizite frecvente in R.F. Germania, la fel ca si Hoisie. Iar astazi frecventeaza aceleasi medii academice. Dan Petrescu: Antohi si Hoisie turnau tot ‘baietilor cu ochi albastri’ “Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cand, proaspat stabilit in Iasi, am propus sa scoatem un numar la “Dialog” fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Ne-am intalnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si mi-au spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera “baietilor cu ochi albastri” de intentia noastra, iar ei zisesera Nu”, a relatat Dan Petrescu, disident anticomunist care se regaseste in multe din notele informative ale lui “Horia”, pe care vi le prezentam mai jos.
Problema de fond a scandalului ICR este sintetizat amar de Herta Muller. Atata timp cat asemenea “valori” vor fi promovate de persoane care au ocupat functii importante in stat, ne vom intoarce, incet, incet, de unde am plecat si poate chiar intr-o lume si mai groaznica, in lumea descrisa de George Orwell in “1984”, lumea lui Lenin, Stalin si Trotki la un loc: “Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe…”
– CAMELEONII –
Decizia nr. 1407/26.04.2007 Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Avand in vedere: 1.Cererea formulată de către Ministerul Afacerilor Externe, inregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P1472/06/26.04.2006, privind verificarea domnului HOIŞIE Andrei – Ambasadorul Romaniei la Viena; 2.Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/4502/A,B,L/15.05.2006, respectiv S/4790/A,B,L/16.08.2006; 3.Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/111772/27.06.2006, S/113962/15.03.2007; S.I.E. nr. S/13088/22.08.2006, M.Ap.N. – S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei) nr. A/350/07.06.2006, respectiv A/S/90/06.09.2006; 4.Dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550 (cote C.N.S.A.S.); 5.Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/253/15.02.2007; 6.Audierea domnului HOIŞIE Andrei din data de 17.04.2007; 7.Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 26.04.2007; In fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550, in care se regăsesc următoarele documente care atestă colaborarea domnului HOIŞIE Andrei cu organele poliţiei politice comuniste, după cum urmează: 1.Dosar fond informativ I 2624, perioada 1984 – 1987: Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi către Direcţia 3, din 25.11.1985, in care ofiţerul consemnează: “La ordinul dumneavoastră /…/, raportăm că a fost identificat numitul CORBEA ANDREI (pseudonim literar), in persoana lui HOIŞIE ANDREI, fiul lui Beno şi Silvia, născut la 15.12.1951, in Iaşi, membru P.C.R., asistent universitar, cu domiciliul indicat de dvs. Cel in cauză se află in atenţia noastră.” In Insemnarea făcută pe marginea adresei de către ofiţer, se precizează că “S-a discutat cu lt. Maj. /…/. Il are in legătură şi urmează să ii traseze sarcini pe langă obiectivul “LAZĂR”. Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 18.01.1986: “HOIŞIE ANDREI – cu numele pseudonim CORBEA ANDREI, din Iaşi, este in atenţia S. 3, /…/, cu care s-a discutat pentru instruire adecvată pe langă “LAZĂR”, cat şi pe linia pregătirii contrainformative.” Insemnare marginală din 28.04.1986: “/…/ a fost insoţit de /…/ şi HOIŞIE ANDREI (pseudonim literar “CORNEA ANDREI”) (n.n. – CORBEA ANDREI), ultimul sursă a I.J. Iaşi, Serviciul 3.” Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 29.05.1987: “HOIŞIE ANDREI este in legătura mr. /…/, Serviciul 3, Iaşi. Este instruit a-l vizita pe /…/ (D.U.I. “LAZĂR”), in perioada 5 – 10.07.1987, inaintea plecării la Heidelberg, pentru a-i semnala eventuale comunicări pentru persoanele din străinătate. Pe timpul prezenţei in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative.” Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi, Serviciul 3, către Direcţia 3, Serviciul 2, din 15.06.1987: “La intalnirea din ziua de 11.06.1987 cu sursa “HORIA”, acesta a fost instruit cu problemele ordonate de dumneavoastră /…/, urmand ca in dimineaţa zilei de 15.06.1987 să sosească in Bucureşti. Aici va lua legătura cu /…/. De asemenea, sursa “HORIA” a relevat că a primit din partea fundaţiei AAlexander von Humbolda o invitaţie /…/ pentru a participa la adunarea generală a bursierilor străini, care va avea loc anul acesta intre 6 – 9 iulie la Bonn. /…/ Rugăm să ne precizaţi ce alte sarcini trebuie date sursei spre a fi rezolvate in perioada cat se va afla in R.F.G.” Notă – Sinteză privind stadiul urmăririi informative ce se desfăşoară asupra numitului /…/, din 29.12.1985: “In aceeaşi perioadă la care se referă prezenta analiză, in conlucrare cu Inspectoratul Judeţean Iaşi, Serviciul 3, a fost identificat CORBEA (HOIŞIE) Andrei, scriitor, care se află in atenţia organelor de securitate şi care, conform solicitării noastre telefonice a fost instruit adecvat pe langă element”. In Completarea documentului amintit anterior, din 03.06.1987, se menţionează: “In conformitate cu ordinul rezolutiv al conducerii profesionale/…/, s-a reuşit interpunerea sursei “HORIA” /…/, care se va deplasa in august a.c. in R.F. Germania, la Heidelberg şi care in prima decadă a lunii iulie il va contacta la Bucureşti. Instructajul făcut sursei va urmări sensibilizarea obiectivului pentru a face eventuale comunicări legăturilor sale din străinătate. Pe durata prezenţei lui “HORIA” in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative menite a verifica şi controla contactul celor doi.” 2.Dosar fond informativ I 146674, perioada 1983 – 1987: Notă din 06.04.1984, olografă, atribuită sursei “HORIA”, semnată olograf cu numele HORIA: “In perioada verii anului 1983, cand am participat la un curs de vară in R.F. Germania, la Trier, am dus, cu ştirea organelor de partid, un comision pentru familia /…/, din partea fiului lor, /…/ comision pe care l-am expediat prin poştă, el nefiind urmat de alte contacte. Menţionez, de asemenea, că in cursul şederii nu am fost contactat de ziarişti sau reprezentanţi ai postului de radio Europa Liberă, pentru a transmite mesaje din ţară.” In Nota ofiţerului, pe documentul amintit anterior, se precizează că “Nota a fost dată la cerere, in urma discuţiilor avute.” Notă informativă din 29.03.1985, dactilo, atribuită sursei “HORIA”: “Vărul drept al /…/, responsabil de redacţie la revista ATribuna Romanieia din Bucureşti, a avertizat-o pe aceasta asupra parazitismului manifest al soţului ei, trăind din munca ei şi din pensia celor 2 bătrane /…/ cu care convieţuiesc. De atunci, relaţiile cu /…/ au fost rupte. Mai recent, /…/ a reuşit să publice in revista “Astra” din Braşov, un articol injurios la adresa unei intregi serii de oameni care l-au ajutat cu diferite prilejuri (oameni al căror succes public i-au provocat probabil iritarea) /…/, “puşi la punct” tocmai pentru că aceştia ar renunţa la o aşa – zisă insurgenţă iniţială şi s-ar adapta cerinţelor vieţii literare. Se pare că in urma acestui articol, mai multe persoane care in Bucureşti il sprijiniseră /…/ şi-au reconsiderat atitudinea. Răman puţine nume care mai pot fi considerate drept un relativ “sprijin” in cercurile revistelor şi editurilor din Bucureşti: /…/. Mulţi dintre cei care, deşi l-au ajutat iniţial pe /…/ au considerat ulterior că orice relaţii normale cu acesta sunt imposibile, au incercat să dea o explicaţie manierei sale de a se purta. Pe langă trăsăturile de caracter negative accentuate şi de inactivitate, ca şi de conştiinţa marginalizării şi ratării, este posibil ca /…/ să incerce intenţionat să-şi compună o “mască” de refuzat, de scriitor şi critic prigonit din cauza “intransigenţei” cu care se pronunţă asupra realităţilor romaneşti. Aceasta ar putea fi, s-a presupus, o eventuală “platformă” pentru a dobandi o anumită “situaţie” printre cei plecaţi in Occident, “situaţie” pe care altfel, la pregătirea sa şi la problemele de acolo in privinţa forţei de muncă, n-ar putea-o obţine. De altfel, se pare că, mai recent, afland că revista AViaţa Romaneascăa intenţionează să publice un material (interviu?) despre activitatea cumnatului său /…/, /…/ şi-ar fi exprimat ingrijorarea cum că acesta ar putea fi “recuperat” şi “valorificat” pentru “interesele regimului”.” Notă din 13.05.1985, olografă, semnată olograf cu numele HORIA: “Sursa informează că numele lui /…/ şi-a făcut apariţia in presa studenţească in anii 1978 – 1980, cand, student al Facultăţii de filologie, a inceput să publice recenzii şi articole consacrate literaturii actuale. Nu se poate contesta talentul său de comentator al literaturii /…/. Se poate afirma că adevărata platformă /…/ şi-a creat-o prin aceste contribuţii, scrise fără prejudecăţile şi părtinirea ce vor apare mai tarziu in maniera sa de a se manifesta public. Succesul meritat de pană acum s-a exercitat in chip negativ asupra unor trăsături de caracter, i-a creat iluzia infailibilităţii, in textele sale şi-a făcut simţită, pe langă un ton nou, plin de aroganţă (privind Ade susa pe autorii şi cărţile luate in discuţie), şi o atitudine oarecum viciată de lecturi teoretice cu caracter iraţionalist – mistic, dintr-o tradiţie ce se revendică din epoca interbelică, mai precis generaţia Mircea ELIADE – Emil CIORAN, cu cunoscutele ei luări de poziţii violente, sfarşind prin a netezi calea, pe plan cultural, a forţelor antidemocratice pană la legionarism.” In Nota ofiţerului pe documentul invocat anterior, se consemnează: “Nota a fost dată conform sarcinilor primite in urma avizului dat de conducerea securităţii judeţene de a documenta scrierile lui /…/, sub aspect de tematică, idei, conţinut, etc. Sarcini: Să continue compromiterea lui /…/ in cercurile literaţilor.” Completare din 05.03.1984, aprobată in 09.03.1984, in care ofiţerul consemnează: “La măsurile prevăzute in raportul cu propuneri de inceperea urmăririi informative asupra numitului /…/ se impun a fi luate şi alte măsuri /…/ respectiv: obţinerea materialelor de cunoaştere asupra soţilor /…/ de la sursele /…/ “HORIA”/…/ de la catedrele de limbi străine (franceză şi germanice) /…/ vor fi luate măsuri de clarificare a informaţiei primite de la U.M. 0544, mai intai prin sursa “HORIA” /…/.” 3. Dosar fond informativ I 149550, perioada 1983 – 1984: Notă informativă din 08.10.1986, atribuită in antet sursei “HORIA”: “Am efectuat o călătorie de 3 luni in R.F. Germania, ca bursier al fundaţiei “Alexander von Humboldt” din Bonn /…/. In cursul acestor vizite, am primit o serie intreagă de informaţii cu privire la problemele din colonia romană din Freiburg şi biblioteca intemeiată in 1948 de Mişcarea Legionară. Respectivele probleme s-au declanşat odată cu pensionarea actualului director şi fondator al bibliotecii /…/. Politica acestuia de a transforma instituţia intr-o instituţie preponderent culturală cu anumite legături fireşti cu Romania, a fost practic dezavuată de consiliul de conducere legionar /…/. In intenţia acestuia şi a grupului său /…/ biblioteca romană ar urma să devină mai ales un centru politic militant anticomunist /…/. Menţionez că telefonandu-mi prof. /…/, lector roman la Universitatea din Koln, acesta mi-a declarat că ar fi cerut azil politic in R.F.G. /…/”. In Nota ofiţerului pe documentul amintit anterior se consemează că: “Materialul este ca urmare a instruirii contrainformative făcute sursei la plecarea in R.F.G. şi se referă la foşti cetăţeni romani”. In Insemnarea marginală pe acelaşi document se menţionează că: “Informaţia are valoare operativă. De văzut ce relaţii se menţin intre unele persoane originare din jud. Iaşi, care au fost in timp in R.F.G. şi elementele semnalate. Apoi, prin selecţie să fie luate in lucru la problemă”. Invederăm că, in cursul audierii in faţa Colegiului C.N.S.A.S., domnul HOIŞIE Andrei a confirmat veridicitatea informaţiilor furnizate organelor poliţiei politice comuniste, perioada colaborării cu acestea, atribuirea numelui conspirativ “HORIA”, precum şi persoanele despre care a oferit date, regăsite astfel in documentele menţionate mai sus. Astfel, prin informaţiile furnizate organelor poliţiei politice comuniste, a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia Romaniei din 1965), dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice). In temeiul: 1.art. 2 lit. i, art. 3¹, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006; coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca poliţie politică, adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 2.art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 3.art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pană la data de 26.04.2007, DECIDE Art. 1 Domnul HOIŞIE Andrei, fiul lui Beno şi Silvia, născut la data de 15.12.1951, in Iaşi, judeţul Iaşi, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste. Art. 2 Prezenta decizie poate fi contestată la Colegiul C.N.S.A.S. in termen de 15 zile de la data comunicării. Art. 3 Prevederile prezentei decizii vor sta la baza intocmirii de către Biroul Juridic a inscrisurilor ce vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a. Preşedinte, Claudiu – Octavian SECAŞIU
Strigatele noastre nu au fost in pustiu. Iata ca dupa ce i-am deconspirat pe agentii unei veritabile Politii a Gandirii, rand pe rand, mari personalitati ale lumii se conving de autenticitatea dezvaluirilor tinerilor de la Civic Media. De data aceasta, scarbita de-a dreptul, Herta Muller, disidenta autentica si singura femeie scriitor nominalizată la Premiul Nobel pentru Literatură pe care a dat-o România, dupa cum spune Wikipedia, ii spune adio lui Horia Roman Patapievici, fiul agentului bolsevic Denis Patapievici, zis si Dionisie. Ea este insotita de un alt scriitor german originar din Romania, la fel de valoros, Richard Wagner. Cei doi sunt urmati, zilnic, de alti intelectuali din Germania. Dar nu si din Romania. In timp ce presa germana vuieste de-a dreptul, presa “romana” tace. De ce? Aflati mai jos:
Dupa cum scriam mai jos, in postarea unde dezvaluiam planurile lui Mircea Mihaies si Horia Roman Patapiveici, ICR a inceput operatiunea de reciclare a “intelectualilor publici” turnatori. Astfel, doi bolnavi ai societatii civile, deconspirati in mare parte in urma declansarii campaniei Voci Curate, au fost luati in brate de Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si trimisi, pe banii nostri, pentru a conduce o “Academie de vara”, chiar la Berlin.
Este vorba de Sorin Antohi si Andrei Corbea-Hoisie, ambii “intelectuali publici” care si-au ascuns trecutul timp de 17 ani, ambii membri de vaza ai GDS si Fundatiei Soros, ambii dovediti de CNSAS drept fosti informatori mizeri ai Securitatii, ambii protejati si promovati ani de-a randul de Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici.
Decizia conducerii Institutului Cultural Roman de a trimite in vacanta doi agenti ai Securitatii chiar in tara care a avut de furca cu STASI a ultragiat Germania si putinii intelectuali reali ai Romaniei. De ce sunt putini cei ce mai indraznesc sa se revolte pe fata? Pentru ca intelectuali nu sunt numai cei care jongleaza cu cuvintele si isi pozeaza grimasele, ca niste scamatori buni de circ, ci acele valori care aduc bine omenirii inclusiv prin propriul exemplu de moralitate. Si acestea sunt din ce in ce mai sufocate de intelectualii de carton din gasca GDS, avizi de putere si bani.
Basescu ar fi trebuit sa fie mai atent. Pentru ca unii ca Patapievici si Tismaneanu, acesti Sile Pietroi si Sile Camataru ai societatii civile, se vor agata de gatul lui pana se va duce la fund. Dupa care vor schimba “gazda” fara sa clipeasca. Daca o sa-l omoare cineva pe Basescu, ei vor fi aceia.
Gasiti mai jos motivele, in romana si germana, evidentiate si de Deutsche Welle, si de Deutsche Presse-Agenture, si de Deutschland Radio, si de Der Spiegel, si de Frankfurter Rundschau, si de Tagesspiegel, si de Berliner Literatur Kritik, si de Die Welt, si lista se mareste pe zi ce trece. La noi, Dumnezeule mare!, tacere ca pe vremea lui Ceausescu: mormantala. Dom’ presedinte, prietene Basescu, wake-up! Pana nu e prea tarziu si te trezesti nu cu unul ci cu 30 de cutite-nfipte in spate: unul pentru fiecare banut.
Dar sa revenim la lupii nostri in haine de oaie: Daca despre cazul Sorin Antohi, alias “Valentin”, informator stahanovist si doctor in istorie inchipuit, s-a scris mai mult (vezi siMembri CNSAS, cercetati penal si Sorin Antohi, turnator si impostor ), cazul turnatorului Andrei Corbea-Hoisie, alias “Horia”, desi era ambasador, a fost mai putin tratat in presa centrala. Insa el este revelator pentru demantelarea Retelei Anti-Romania, bazata in mare parte pe Secta “intelectualilor”. Cititi si va cruciti!
Decizia de politie politica data de CNSAS pe 26 aprilie 2007 in cazul profesorului iesean a ramas definitiva prin necontestare. El fusese numit ambasador al Romaniei in Austria in iunie 2006 la cerinta lui Mihai Razvan Ungureanu. Cadru didactic la Facultatea de Litere a Universitatii „Al.I. Cuza”, el se alatura astfel unui corp diplomatic din care mai fac parte alti doi ieseni – ministrul Mihai Razvan Ungureanu si secretarul de stat Lucian Leustean (cel desemnat de Ungureanu sa cloneze Fundatia Gojdu in folosul Ungariei – nota mea)- , remarca https://www.wien.ro/, care ii ia la vremea respectiva si un interviu. Intrebat “Cum ati ajuns sa fiti numit ambasador?”, Hoisie isi deconspira propteau singur, cel mai probabil din prostie: “Nu stiu care au fost toate ratiunile ce au indemnat conducerea Ministerului Afacerilor Externe (MAE) sa ia in considerare numirea mea. A existat o asemenea propunere inca din 1999, din partea ministrului de atunci, Andrei Plesu, pe care nu am putut-o onora, pentru ca eram profesor la Paris, la École Normale Superieure“, spune el. Desi la ora respectiva se declansase operatiunea Voci Curate care privea initial si Ministerul Afacerilor Externe, care a fost insa rugat/stimulat sa-si rezolve singur problemele, Hoisie nu se sfieste sa accepte. Fusese “acoperit” de 17 ani. Dan Petrescu, unul dintre (tot) putinii intelectuali si disidenti reali, indepartat de Andrei Plesu din Ministerul Culturii dupa ce a semnalat mai multe ciudatenii ne-intelectuale, spune: “Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cind, proaspat stabilit in Iasi, am propus sa scoatem un numar la «Dialog» fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Ne-am intilnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si mi-au spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera «baietilor cu ochi albastri» de intentia noastra, iar ei zisesera «Nu»“.
Tanara revizionista maghiara Andrea Varga, cotroboitoarea si ea in arhivelor perioadei comuniste din Romania, divulga ca a facut mai multe filme despre matusa ambasadorului Romaniei in Austria, Andrei Corbea-Hoisie, o supravietuitoare a deportarilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe numele ei Miriam Korber-Bercovici. Hoisie este considerat de apropiatii sai drept “un germanist de prestigiu”. Ca si alti membri ai Retelei, el a fost laureat al Premiului Herder – o modalitatea prin care multi agenti de influenta au fost platiti pe fata, sub pretextul conferiri distinctiei. Tot ca si alti membri ai Retelei, si el a fost membru in Consiliul de conducere al Fundatiei Soros; intre 1998 si 2000. Tot ca si alti membri mai cunoscuti ai Retelei, cum ar fi Andrei Plesu si Gabriel Liicenau, si el a fost bursier al unor universitati din Germania inainte de 1989.
Presa ieseana remarca o “coincidenta” apropiata de domeniul penalului: “cert este ca unele semne de intrebare cu privire la eventualele “pete” din dosar au aparut acum doua luni (in februarie 2007 – nota mea), cand, in mod aparent inexplicabil, Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci inca ministru de Externe, a anuntat intentia de retragere a lui Andrei Hoisie din postul de la Viena, pentru care tot el il sustinuse”. Cel mai probabil, Ungureanu, care ii datoreaza intreaga sa cariera lui Plesu, a facut o ultima incercare de a evita scandalul, pe baza unor informatii obtinute direct de la CNSAS.
“Nu cunosc nimic despre acest caz si nu vreau sa comentez“, a declarat Alexandru Zub, unul dintre intelectualii mai apropiati de Andrei Hoisie si singurul academician din Comisia Tismaneanu.
“Nu doresc sa comentez“, a spus si Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului, cunoscut drept cel care l-a “acoperit” pe Antohi, pe vremea cand era in conducerea CNSAS.
Nu uitati: acesti promovatori ai unor josnici turnatori ai Securitatii sunt cei care urla pe la balcoane si se bat incontinuu in piept cu caramida “anti-comunista” a falsului “Raport” Tismaneanu.
Ce-o sa mai spuna acum distinsul reprezentant al Presedintiei Romaniei la sefia Institutului Cultural Roman, (care considera Romania o fecala) cand Herta Muller il demasca astfel, dupa trimiterea celor doi turnatori la racolat de alte cadre de nadejde, tocmai in Germania: “Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala?”
Scrisoare Deschisa adresata lui Patapievici prin intermediul Franfurter Rundschau (peste 200.000 de exemplare)
Turnator in “Academia de vara”
“Draga Horia Patapievici,
Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la “Academia de vara” a ICR Berlin in aceasata luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul” acestui colocviu.
Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman.
In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: Fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale.
Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati.
Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie – profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi – oaspete al unor universitati europene timp lung cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata?
Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?
Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE?
ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania – dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni!
Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural.
Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul.
Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin- si nu voi singura care va proceda astfel.
Cu salutari cordiale,
Herta Müller”
“Tagespiegel” – (150.000 de exemplare), publica un articol despre disputa dintre scriitorul de origine romana Richard Wagner si Institutul Cultural Roman din Berlin, recenzat de postul de radio oficial Deutsche Welle
DEUTSCHE WELLE ( 20 iulie, ora 13:00) – Rubrica: “Magazin cultural” – Realizator: Alexandra Sora –
„Turnatorii ne dau lectii” ar suna, in traducere aproximativa, titlul unui articol publicat de cotidianul german “Tagesspiegel”, sub semnatura scriitorului Richard Wagner.
Autorul, originar din Romania, tematizeaza problematica neincheiatei si insuficientei confruntari cu mecanismele si agentii delatiunii in perioada dictaturii comuniste, pornind de la invitarea de catre Institutul Cultural Roman “Titu Maiorescu” din Berlin a doi fosti colaboratori ai Securitatii in cadrul programului unei scoli de vara. Mai grav inca – asa cum rezulta din finalul articolului -, daca deconspirarea unor fosti colaboratori ai securitatii ramane doar un simplu exercitiu obligatoriu, lipsit de urmari, atunci vremurile sunt prielnice celor care s-au facut vinovati de delatiune. Democratia insa, vitregita de valori neconditionate, ramane vulnerabila.
Reporter: Rodica Binder – La palmaresul literar al lui Richard Wagner se alatura premiul de carte “Georg Dehio”, care-i va fi decernat la 5 octombrie autorului, pentru intreaga sa opera, de catre Deutsche Kulturforum östliches Europa (Forumul Cultural German pentru Rasaritul Europei).
Complexa, opera lui Richard Wagner are si un important palier publicistic. Mari ziare germane ii gazduiesc opiniile si textele. De asta data, in “Tagesspiegel” din Berlin, Richard Wagner atrage atentia asupra unei „anomalii”, care risca insa sa treaca neobservata in baza unui act devenit reflex: acela de a reactiona ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, in fata unui anumit trecut. Ca si nobletea, prestigiul unor institutii obliga. Institutul Cultural Roman “Titu Maiorescu” din Berlin (“un fel de Institut Goethe cu mandat cultural si politic” – li se explica cititorilor germani), alaturi de CNSAS – considera Richard Wagner -, ar releva prin activitatea lor, cu un grad sporit de pregnanta, stadiul democratizarii Romaniei. Numai ca o privire fugara in programul unei scoli de vara, organizata de Institutul “Titu Maiorescu”, dezvaluie, intre altele, necesitatea unei legaturi care ar fi trebuit sa existe in baza rolului asemanator al acestuia cu CNSAS. Pe scurt, la tema “Germania si Romania.Transferuri academice, culturale si ideologice”, doi dintre conferentiari – istoricul Sorin Antohi si germanistul Andrei Corbea Hoisie – sunt fosti colaboratori ai Securitatii, “vulgo – turnatori”. Aceasta precizare este urmata de altele vizand trecutul public si cel ocultat al celor doi conferentiari.
Interesant este ca in ceea ce-l priveste pe Sorin Antohi, care are la activ o cariera exemplara, deja din 2002 ar fi existat indicii ale colaborarii sale cu securitatea, despre care Horia -Roman Patapievici, Directorul Institutului Cultural Central Roman de la Bucuresti (care pana in 2005 a facut parte si din Consiliul Director al CNSAS) trebuie sa fi fost informat.
Detaliul nu este nesemnificativ, de vreme ce Antohi va sustine la Berlin trei prelegeri, fiind si unul din cei trei coordonatori ai intregii manifestari. Cat despre germanistul Andrei Corbea Hoisie, laureat al Premiului Herder in 1998, excelent cunoscator si expert in cultura bucovineana, el a fost si ambasador al Romaniei la Viena, unde, dupa ce a fost nevoit sa renunte la activitatea diplomatica, a beneficiat in continuare de statutul de profesor invitat. Personalitate culturala si academica complexa, Andrei Corbea Hoisie a avut parte in timpul lui Ceausescu de un statut special, gratie caruia a efectuat si numeroase calatorii in strainatate.
În 2007 trecutul sau de colaborator al fostei Securitati a fost dat la iveala. Probele erau atit de zdrobitoare, incit reputatul germanist nu si-a putut nega colaborarea.
Simpozionul de la Berlin ar putea deveni foarte interesant, scrie Richard Wagner, tocmai daca „acest trecut deocheat” ar fi luat in discutie, ceea ce insa nu va fi cazul.
Va fi, in schimb, vorba despre dialogul Est-Vest, purtat intre „naivi, oportunisti si fosti agenti ai Securitatii”, va fi vorba despre schimburi culturale, influente si metode de cercetare. “Ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat”, in Germania, ca si in Romania.
Realizator: De altfel, si Herta Muller, scriitoare de limba germana originara din Banat, a publicat in cotidianul “Frankfurter Rundschau” o scrisoare de protest adresata directorului Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici. Potrivit Hertei Muller, participarea a doi fosti colaboratori ai securitatii la scoala de vara nu se potriveste “cu integritatea morala a stiintei”. Herta Muller a declarat ca nu va mai trece niciodata pragul acestui Institut cultural. Nici reactia scriitoarei de origine romana Carmen Francesca Banciu nu a intarziat, care a sprijinit opinia celor doi colegi de breasla intr-un articol publicat in “Die Welt“.
Directoarea Institutului Cultural Roman din Berlin, Adriana Popescu, a raspuns ca “procesul confruntarii cu istoria presupune si sa se caute dialogul” – citeaza Agentia germana DPA (!!! – nota mea)
Rumäniens Kulturinstitut lädt Securitate-IMs ein. Es könnte eine interessante Tagung werden – oder tut man wieder, als sei nichts geschehen?
Anzeige
Von Richard Wagner
17.7.2008
Wenn es zwei Institutionen gibt, deren Tätigkeit den Demokratisierungsstand Rumäniens mehr als alle anderen offenbart, so sind es das Berliner Kulturinstitut „Titu Maiorescu”, eine Art Goethe-Institut mit kulturpolitischem Auftrag, und das CNSAS, das nationale Amt zur Aufarbeitung der Securitate-Archive, also der Akten des kommunistischen Geheimdienstes, das bei seiner Gründung 1999 die Gauck-Behörde zum Vorbild hatte.
Der Blick ins Programm einer „Sommerschule”, die vom 19. bis 25. Juli im „Titu Maiorescu” stattfinden soll, enthüllt eine Gemeinsamkeit der beiden Einrichtungen. Zwei der Vortragenden zum Thema „Deutschland und Rumänien. Akademische, kulturelle und ideologische Transfers” sind einschlägig bekannte, ehemalige inoffizielle Mitarbeiter – vulgo Spitzel – der Securitate. Es handelt sich um den Historiker Sorin Antohi und den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie.
Antohi fungiert sogar als einer von drei Leitern der Veranstaltung. Der Mann hat, oberflächlich betrachtet, eine akademische und bürgerrechtliche Bilderbuchkarriere vorzuweisen. Zuletzt lehrte er an der Budapester Zentral-Europa-Universität, einer Gründung von George Soros. Antohi war sogar im Direktorium der Stiftung. Als die Medien im Herbst 2006 seine Enttarnung als IM vorbereiteten, kam er der öffentlichen Anprangerung durch einen offenen Brief zuvor, in dem er seine Geschichte als Spitzel „Valentin” zugab.
In der darauffolgenden Debatte kam zutage, dass der Philosoph Horia-Roman Patapievici – bis 2005 Mitglied des Direktoriums der Archivbehörde – bereits seit 2002 von Antohis geheimer Vergangenheit wusste. Patapievici leitet heute die Zentrale des rumänischen Kulturinstituts in Bukarest und ist damit oberster Schirmherr der Berliner Tagung. Kurz nach der Enttarnung Antohis kam heraus, dass er einen Doktortitel führte, den er nie erworben hatte, jedenfalls nicht an der von ihm angegebenen Universität Jassy. Sorin Antohi soll in Berlin drei wissenschaftliche Vorträge halten.
Andrei Corbea-Hoisie, Herder-Preisträger des Jahres 1998, Bukowina-Kenner und Celan-Exeget, war zuletzt Botschafter Rumäniens in Wien. Dort hat er, nach unfreiwilligem Rücktritt vom Diplomatenposten, eine romanistische Gastprofessur. Der vielseitige Mann, der unter Ceausescu einen Sonderstatus genoss, der ihm zahlreiche Auslandsreisen erlaubte, war ebenso für die Securitate tätig.
Unter dem Mitarbeiternamen „Horia” hat er die intellektuelle Opposition in Jassy bespitzelt. Zu den Betroffenen gehört auch der prominente Literaturkritiker und Regimegegner Dan Petrescu, an dessen vom Geheimdienst betriebener Diskreditierung Corbea-Hoisie beteiligt war: Man versuchte den unbequemen Liberalen Petrescu als Rechtsextremisten zu diffamieren. Als im April 2007 die Archivbehörde ihr einstimmiges Verdikt sprach, das Corbea-Hoisie als Mitarbeiter der politischen Polizei benannte, widersprach er mit keinem Wort. Das Beweismaterial war erdrückend.
Es könnte eine interessante Tagung werden, wäre von all dem hier die Rede. Das aber ist nicht der Fall. Man wird wohl, wie in den alten Zeiten des Dialogs zwischen Ost und West, zwischen nützlichen Idioten und Geheimdienstzuträgern, vom Kulturaustausch sprechen, von den Einflüssen und nicht zuletzt von den Forschungsmethoden. So, als sei nichts geschehen. Als käme es zumindest nicht darauf an. Es kommt aber darauf an, in Deutschland wie in Rumänien. Kaum hat man dort mit der Aufarbeitung der Vergangenheit begonnen, schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine folgenlose Pflichtübung ist, so ist es eine gute Zeit für Leute wie Antohi und Corbea-Hoisie. Die Demokratie aber bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.
Der Autor, geboren 1952 in Rumänien, lebt seit 1987 als Schriftsteller in Berlin.
(Erschienen im gedruckten Tagesspiegel vom 17.07.2008)
Lädt das rumänische Kulturinstitut Ex-Securitate-Spitzel ein?
Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner sprechen von einem «Skandal» – Vorwürfe zurückgewiesen
Die rumänisch-deutsche Schriftstellerin Herta Müller.
Berlin/dpa. Die Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner haben dem rumänischen Kulturinstitut ICR in Berlin vorgeworfen, Ex- Spitzel des früheren Geheimdienstes Securitate eingeladen zu haben. Der geplante Auftritt von Andrei Corbea-Hoisie und Sorin Antohi bei einer ICR-Tagung vom 19. bis 25. Juli in der deutschen Hauptstadt sei «ein Skandal», schrieb Müller in einem offenen Brief an das ICR, den die «Frankfurter Rundschau» an diesem Donnerstag veröffentlicht hat.
Die beiden seien «Denunzianten» und hätten während der kommunistischen Herrschaft mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet. Ihr Erscheinen sei daher nicht mit der «moralischen Integrität der Wissenschaft» zu vereinbaren, betonte Müller.
Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe in einer ersten Stellungnahme zurück. Zum Prozess der Geschichtsverarbeitung gehöre es, den Dialog zu suchen, sagte Popescu der dpa. Bei der Aufarbeitung der Vergangenheit solle jeder die Möglichkeit haben, sich zu äußern.
Müller drohte an, dass sie «nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR setzen werde». Die 1953 im deutschsprachigen rumänischen Banat geborene Schriftstellerin wurde für ihre Werke unter anderem mit dem Joseph-Breitbach-Preis ausgezeichnet. Weil sie sich geweigert hatte mit der Securitate zusammenzuarbeiten, verlor Herta Müller 1979 ihre Arbeit als Übersetzerin in einer Fabrik. Ihr erstes Buch «Niederungen» konnte in Rumänien nur in zensierter Form erscheinen. 1987 reiste Herta Müller mit ihrem damaligen, ebenfalls aus dem Banat stammenden Mann Richard Wagner in die Bundesrepublik aus.
Antohi habe seine Tätigkeit als Spitzel «Valentin» sogar schon öffentlich zugegeben, erläuterte Richard Wagner in der Berliner Zeitung «Tagesspiegel» (Donnerstagausgabe). Dennoch solle Antohi als Leiter der Veranstaltung im ICR auftreten. Auch belege Material der rumänischen Archivbehörde, dass Corbea-Hoisie unter dem Decknamen «Horia» früher oppositionelle Intellektuelle in seinem Land bespitzelt habe. Wagner kritisierte, dass solche Enttarnungen keine «folgenlose Pflichtübung» bleiben dürften und warnte vor einem Rückfall in eine «kollektive Amnesie» bei der Aufarbeitung der rumänischen Geschichte.
BERLIN (BLK) – Die Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner haben dem rumänischen Kulturinstitut ICR in Berlin vorgeworfen, Ex- Spitzel des früheren Geheimdienstes Securitate eingeladen zu haben. Der geplante Auftritt von Andrei Corbea-Hoisie und Sorin Antohi bei einer ICR-Tagung vom 19. bis 25. Juli in der deutschen Hauptstadt sei „ein Skandal”, schrieb Müller in einem offenen Brief an das ICR, den die „Frankfurter Rundschau” an diesem Donnerstag (17. Juli 2008) veröffentlicht hat.
Die beiden seien „Denunzianten” und hätten während der kommunistischen Herrschaft mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet. Ihr Erscheinen sei daher nicht mit der „moralischen Integrität der Wissenschaft” zu vereinbaren, betonte Müller.
Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe in einer ersten Stellungnahme zurück. Zum Prozess der Geschichtsverarbeitung gehöre es, den Dialog zu suchen, sagte Popescu der dpa. Bei der Aufarbeitung der Vergangenheit solle jeder die Möglichkeit haben, sich zu äußern.
Müller drohte an, dass sie „nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR setzen werde”. Die 1953 im deutschsprachigen rumänischen Banat geborene Schriftstellerin wurde für ihre Werke unter anderem mit dem Joseph-Breitbach-Preis ausgezeichnet. Weil sie sich geweigert hatte mit der Securitate zusammenzuarbeiten, verlor Herta Müller 1979 ihre Arbeit als Übersetzerin in einer Fabrik. Ihr erstes Buch „Niederungen” konnte in Rumänien nur in zensierter Form erscheinen. 1987 reiste Herta Müller mit ihrem damaligen, ebenfalls aus dem Banat stammenden Mann Richard Wagner in die Bundesrepublik aus.
Antohi habe seine Tätigkeit als Spitzel „Valentin” sogar schon öffentlich zugegeben, erläuterte Richard Wagner in der Berliner Zeitung „Tagesspiegel” (Donnerstagausgabe, 17. Juli 2008). Dennoch solle Antohi als Leiter der Veranstaltung im ICR auftreten. Auch belege Material der rumänischen Archivbehörde, dass Corbea-Hoisie unter dem Decknamen „Horia” früher oppositionelle Intellektuelle in seinem Land bespitzelt habe. Wagner kritisierte, dass solche Enttarnungen keine „folgenlose Pflichtübung” bleiben dürften und warnte vor einem Rückfall in eine „kollektive Amnesie” bei der Aufarbeitung der rumänischen Geschichte. (dpa/vol/zei)
Herta Müller protestiert gegen ehemalige Securitate Spitzel im Rumänischen Kulturinstitut in Berlin
Herta Müller hat einen Protestbrief an das Rumänische Kulturinstitut
in Berlin geschrieben: das nämlich hat zur Sommerakademie zwei
ehemalige Securitate-Spitzel eingeladen: „Ich verspreche, dass ich nie
mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und
ich werde nicht die einzige sein.”
Aus der Franfurter Rundschau von heute
Rumänisches Kulturinstitut
Spitzel in der Sommerakademie
Lieber Horia Patapievici,
wie dem Programm des Rumänischen Kulturinstituts ICR zu entnehmen ist, werden zu der “Sommerakademie” des Berliner ICR in diesem Monat Andrei Corbea Hoisie und Sorin Antohi kommen. Antohi ist sogar der “Direktor” dieses Colloquiums.
Es ist ein Skandal, dass Rumänien sich in Deutschland mit diesen beiden Personen präsentiert, die in der Zeit der Diktatur mit dem rumänischen Geheimdienst zusammengearbeitet haben. In Deutschland wurde jahrelang über das Problem der Stasi-Spitzel diskutiert, und in allen Bereichen wurden Konsequenzen gezogen: Ehemalige Spitzel können keine Funktionen an Universitäten, bei Zeitungen und in kulturellen Einrichtungen bekleiden.
Wie werden die Angestellten des ICR in Berlin den Gästen der Sommerakademie die rumänischen Gesprächspartner vorstellen: Corbea Hoisie – Professor und langjähriger Securitate-Agent, und Sorin Antohi – jahrelang mit gefälschtem Doktortitel und fiktiven Publikationen bei europäischen Universitäten zu Gast, aber wirklicher Denunziant seit seinem 19. Lebensjahr? Und was werden sie der deutschen Presse erzählen? Besser gesagt: Was werden sie alles nicht erzählen?
Glaubt das ICR auf einem anderen Planeten zu leben, auf dem es die Begriffe der persönlichen Würde und moralischen Integrität der Wissenschaft nicht gibt? Was ist ein Intellektueller im heutigen Rumänien? Was ist aus den Versprechen Rumäniens beim Eintritt in die EU geworden?
Das ICR in Berlin ist das Schaufenster Rumäniens in Deutschland – und es präsentiert sich als Schaufenster einer Vergangenheit, die nicht vergeht. Wer übernimmt dafür die Verantwortung? Seit dem Sturz Ceausescus hat doch jede Institution eine eigene Verantwortung und übt ihren eigenen Einfluss aus auf die Art und Weise, wie gelebt wird mit der errungenen Freiheit, für die doch hunderte Menschen erschossen worden sind.
Ich habe gehofft, dass Rumänien sich letztendlich doch noch normalisieren würde (nach so viel verstrichener Zeit und so vielen vertanen Chancen), zumindest im kulturellen Bereich. Und es tut mir weh und macht mich wütend, dass genau das Gegenteil passiert.
Ich verspreche, dass ich nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und ich werde nicht die einzige sein.
Mit freundlichen Grüßen,
Herta Müller
Zur Person
Herta Müller, geboren 1953 im deutschsprachigen Banat in Rumänien, reiste 1987 in die Bundesrepublik Deutschland aus, wo sie seitdem lebt. Ausgezeichnet u.a. mit dem Kleist- und dem Breitbach-Preis, gehört sie zu den renommiertesten Schriftstellerinnen des deutschen Sprachraums.
Ihre bitteren Erfahrungen in und mit der rumänischen Diktatur reichen bis in die Gegenwart: Erst vor wenigen Wochen war die Autorin zu Besuch in Bukarest und wurde dort von Geheimdienstleuten beschattet.
Den hier abgedruckten Brief schrieb Herta Müller an den Leiter des rumänischen Kulturinstituts Berlin, um ihren Protest auszudrücken gegen die Einladung der beiden früheren Securitate-Spitzel Andrei Corbea Hoisie und Sorin Antohi zur Sommerakademie des Instituts.
Thema der Tagung, die vom 19. bis 25. Juli stattfindet, ist der kulturelle Austausch zwischen Deutschland und Rumänien. Die Anwesenheit der ehemaligen Securitate-Leute, so Herta Müller, bedeutet eine Verhöhnung der geladenen deutschen Gäste.Wenn das ICR sich in Deutschland mit diesen Personen präsentiert, wird es sich selbst irreparabel beschädigen, und die deutschen Teilnehmer werden zum Aufpolieren der Denunzianten benutzt.
Herta Müller protestiert gegen Programm des Rumänischen Kulturinstituts
Herta Müller will künftig einen Bogen um das Rumänische Kulturinstitut in Berlin machen. Der Grund: Die Schriftstellerin findet es skandalös, dass das Institut zwei Gäste eingeladen hat, die nach ihren Angaben in der Zeit der Diktatur mit dem Geheimdienst “Securitate” zusammengearbeitet haben. So sei der designierte Leiter des Sommerkolloquiums, Corbea Hoisie, lange Securitate-Agent gewesen, schreibt Frau Müller in einem Protestbrief. Auch der eingeladene Sorin Antohi habe in kommunistischer Zeit Mitbürger denunziert. – Kritik kam auch von Müllers Schriftsteller-Kollege Richard Wagner. Material der rumänischen Archivbehörde belege, dass Corbea Hoisie früher Oppositionelle bespitzelt habe. Eine solche Enttarnung dürfe keine folgenlose Pflichtübung bleiben. Die Direktorin des Kulturinstituts, Adriana Popescu, wies die Vorwürfe zurück. Es sei wichtig, den Dialog zu suchen.
Herta Müller hat einen Protestbrief an das Rumänische Kulturinstitut in Berlin geschrieben: das nämlich hat zur Sommerakademie zwei ehemalige Securitate-Spitzel eingeladen: „Ich verspreche, dass ich nie mehr einen Fuß über die Schwelle des ICR in Berlin setzen werde – und ich werde nicht die einzige sein.”
Die rumäniendeutsche Schriftstellerin Herta Müller protestiert in einem Offenen Brief an den Leiter des rumänischen Kulturinstituts, Horia Patapievici, der zur Berliner Sommerakademie auch zwei ehemalige Securitate-Mitarbeiter eingeladen hat: “Wenn das ICR sich in Deutschland mit diesen Personen präsentiert, wird es sich selbst irreparabel beschädigen, und die deutschen Teilnehmer werden zum Aufpolieren der Denunzianten benutzt. Wie werden die Angestellten des ICR in Berlin den Gästen der Sommerakademie die rumänischen Gesprächspartner vorstellen: Corbea Hoisie – Professor und langjähriger Securitate-Agent, und Sorin Antohi – jahrelang mit gefälschtem Doktortitel und fiktiven Publikationen bei europäischen Universitäten zu Gast, aber wirklicher Denunziant seit seinem 19. Lebensjahr? Und was werden sie der deutschen Presse erzählen? Besser gesagt: Was werden sie alles nicht erzählen?”
Der Tagesspiegel, 17.07.2008
Dezidiert erzählt der Schriftsteller Richard Wagner die Geschichte der beiden ehemaligen Securitate-Spitzel, Sorin Antohi und Andrei Corbea-Hoisie, die beide im postkommunistischen Rumänien eine Bilderbuch-Karriere machen konnten und nun auch vom Rumänischen Kulturinstitut in Berlin zu seiner Sommerakademie geladen wurden. Und worüber wird man sprechen? “Man wird wohl, wie in den alten Zeiten des Dialogs zwischen Ost und West, zwischen nützlichen Idioten und Geheimdienstzuträgern, vom Kulturaustausch sprechen, von den Einflüssen und nicht zuletzt von den Forschungsmethoden. So, als sei nichts geschehen. Als käme es zumindest nicht darauf an. Es kommt aber darauf an, in Deutschland wie in Rumänien. Kaum hat man dort mit der Aufarbeitung der Vergangenheit begonnen, schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine folgenlose Pflichtübung ist, so ist es eine gute Zeit für Leute wie Antohi und Corbea-Hoisie. Die Demokratie aber bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.”
English Translation
Frankfurter Rundschau 17.07.2008
Romanian-German writer Herta Müller writes an open letter to the head of the Romanian Cultural Institute, Horia Patapievici, protesting about his invitation to two former Securitate members to participate in the Berlin Summer Academy. “The ICR will do irreparable damage to its reputation by presenting itself in Berlin with these people, and German participants will be used to boost the image of informers. How will ICR employees introduce the Romanian participants to the other Summer Academy guests: Andrei Corbea-Hoisie – professor and long-time Securitate agent, and Sorin Antohi – who for years was a guest lecturer at European universities with his fake PhD and his fictitious publications and who had been an informer since the age of 19? And what will they tell the German press? Or more to the point: what won’t they tell them?”
Der Tagesspiegel 17.07.2008
Writer Richard Wagner is similarly critical about the invitation of the two former Securitate members and writes: At the Summer Academy the talk will be of “cultural exchange, of the influences, and not least the research methods. As if nothing had happened. Or at least as if it was irrelevant. But it is not irrelevant, either Germany or Romania. No sooner have people started to confront the past than they fall back into collective amnesia. But if removing camouflage is nothing but an obligatory exercise with no consequences, then people like Antohi and Corbea-Hoisie have it good. But without binding values, democracy is worthless.”
“Scrisoarea celor 17”, o diversiune “coapta” de “clientii” Institutul Cultural Roman
Editorial de Grigore L. CULIAN
Pe 29 mai 2008, d-l Sasha Meret, unul dintre prietenii Institutului Cultural Roman din New York (ICR-NY) – si al d-nei directoare Corina Suteu – mi-a trimis o “scrisoare deschisa” si cererea sa o public “in spiritul unui jurnalism onest”. Evident ca i-am satisfacut dorinta, iar textul a aparut in editia din 11 iunie 2008 a ziarului nostru (vezi site-ul www.nymagazin.com/arhiva/nr.574/opinii). Mi-am permis, atunci, sa-i raspund dlui Meret, in baza dreptului la replica, pe aceeasi pagina, si, ulterior, sa-i contactez pe cativa dintre semnatarii “scrisorii deschise”, inclusiv pe d-l Meret, cerandu-le sa-mi specifice care sunt articolele publicate in “New York Magazin” in care, citez, “se critica unilateral activitatea ICR-NY, lasand impresia ca ar fi un consens general in aceasta privinta”. Am primit doar doua raspunsuri, pe care le redau mai jos (nu voi dezvalui numele celor doi semnatari ai scrisorii, pentru a-mi tine promisiunea de a pastra confidential identitatea lor, dar e-mail-urile se afla in computerele redactiei noastre): 1. “Grigore, nu am citit acele articole si chiar l-am intrebat pe Sasha Meret, care ne-a trimis scrisoarea, cerandu-i sa ne trimita articolele cu pricina. El ne-a spus doar ca sunt niste articole incriminatoare, nedrepte.
Nu am semnat propriu-zis scrisoarea, am fost in acest schimb de e-mail cu Sasha Meret si am inteles de la el ca se doreste aceasta scrisoare de la toti cei care au fost in proiecte ICR-NY, pentru ca suntem toti acuzati, si am zis, pana la urma: OK pune-ma si pe mine, caci am participat la unele proiecte ICR-NY si cred ca am facut treaba buna – in my case. Cel mai recent m-am agitat sa organizez lecturile de poezie pentru tinerii poeti etc. Am facut foarte multe pentru artistii romani adusi de ICR-NY, cand as putea sa ma concentrez pe ce am eu de facut, cum, de fapt, o sa fac de acum inainte”. *G.L.Culian: “Iti multumesc pentru raspunsul prompt. Niciunul dintre acele articole nu ii incrimineaza pe semnatarii scrisorii. Stii foarte bine ca m-am numarat printre putinii care ti-au sprijijit proiectele, cand mi-ai cerut acest lucru. E vorba de o manipulare grosolana si sunt socat ca un om de talia ta poate semna un document fara sa stie despre ce este vorba. Cu prietenie, Grigore”. *”Inteleg, dar nu am avut ce face. Cei de la ICR-NY mi-au reprosat, de multe ori, ca ei mi-au sprijinit unele proiecte, dar eu nu ii sprijin pe ei. Cand Sasha Meret a trimis scrisoarea semnata de Andrei Serban, Norman Manea etc., a trebuit sa zic si eu OK, altfel incepea un intreg tambalau”. *G.L.Culian: “Culmea ipocriziei! Niciunul dintre “semnatari” (poate cu exceptia lui Sasha Meret) nu a citit acele articolele! Asta e problema, nu faptul ca au/ati semnat. Daca doreau/doreati sa va aratati sprijinul pentru Corina Suteu si ICR-NY, era foarte simplu sa-mi trimiteti o scrisoare in care sa aratati si partile bune ale activitatii ICR-NY, nu sa aprobati (semnand) acele acuzatii, fara sa cititi materialele respective. Cu bine, Grigore”. 2. “Grig, buna, am fost plecat in turneu in Europa, sper ca esti OK, imi pare rau de scrisoare…da, am semnat-o. Am primit, in Europa, pe mail, cateva citate din articole critice, nu stiam din care anume ziar, cred ca e o diferenta de viziune aici intre comunitatea romaneasca si viziunea ICR-NY. Nu cred ca trebuie data prea mare importanta. Pe de alta parte, ar trebui sa acceptam ca ICR-NY se pozitioneaza in secolul 21… iar comunitatea romaneasca din New York, cultural vorbind, se afla undeva acum 30-40 de ani. Pentru ei, in continuare, nu e decat Eminescu si statui ale lui, fundatia Dorul, Ziua Romaniei, care e un balci. Stii tu ce are succes la comunitatea romaneasca de aici – Stefan Hrusca, Divertis etc. Acte care au zero impact in ‘american conscience’ si de o valoare foarte indoielnica. Pe mine ma bucura ca ICR-NY promoveaza ceea ce tu numesti “acte elitiste”…numai asa sunt sanse sa aiba ceva impact. Pe de alta parte, in 10 ani, in afara de tine, nu am vazut niciun roman la vreun concert de-al meu. Cred ca multi membri din comunitatea romaneasca ar fi foarte multumiti ca in continuare la ICR sa fie mese, Eminescu, nostalgii…si cam atat. Cred ca e bine ca se schimba putin…si cred ca trebuie sprijiniti intru totul. In continuare, eu te asigur de toata stima mea personala, dincolo de acest diferend de pozitie.” Raspunsul la dilema mea nu a mai venit, pentru simplul motiv ca semnatarul “scrisorii celor 17” nu citise “articolele critice”, nu stia unde si cand au aparut si, ca urmare, semnase in necunostinta de cauza, la fel ca doamna din prima corespondenta, care a avut insa decenta sa recunoasca manipularea: “Inteleg, dar nu am avut ce face. Cei de la ICR-NY mi-au reprosat de multe ori ca ei mi-au sprijinit unele proiecte, dar eu nu ii sprijin pe ei”. Saptamana trecuta, autorul afirmatiilor de-a dreptul jignitoare privind Comunitatea Romaneasca din SUA, Eminescu, societatea “Dorul” sau artisti ca Stefan Hrusca sau grupul “Divertis” a sustinut un concert sponsorizat (si) de ICR-NY. Intreb: cum e posibil ca un artist valoros sa aiba atata dispret fata de conationalii sai mai putin educati sau neinitiati intr-un gen muzical “pretentios” si sa “puna la zid” un simbol al spiritului romanesc cum este Stefan Hrusca? Nu stiu cata cultura muzicala au d-na Corina Suteu si “clientii” ICR-NY, dar as dori sa aflu cati bani publici s-au cheltuit pentru sponsorizarea concertului unui muzician care gandeste atat de stramb. Am stat 22 (douazeci-si-doi) de ani pe scena in Romania si 5 (cinci) in America, avand privilegiul de a evolua alaturi de cele mai mari valori ale artei romanesti. Iata doar cateva: Johnny Raducanu (caruia i-am organizat doua concerte la New York), Mircea Tiberian, Ion Berindei (jazz); Gica Petrescu, Sofia Vicoveanca, Ion Dolanescu, Maria Dragomiroiu, Dumitru Farcas, Toni Iordache (muzica populara); Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Victor Socaciu (folk); Aurelian Andreescu, Mirabela Dauer, Silvia Dumitrescu, Luigi Ionescu, “Romanticii” (muzica usoara); Ion Caramitru, Horatiu Malaele, Nae Lazarescu, Alexandru Lulescu (actori). In fata lor m-am plecat, pentru ca i-am iubit, ii iubesc si am dat tot ce aveam eu mai bun pentru a ma ridica la inaltimea artei lor. Niciodata nu mi-am permis sa-i compar sau sa afirm ca au “o valoare foarte indoielnica”, asa cum scrie semnatarul “scrisorii celor 17”. Cum prima manipulare grosolana a “clientilor” ICR-NY este dovedita de insasi raspunsurile (sau tacerea) celor doi, revin la textul scrisorii, pentru a scoate in evidenta o alta diversiune. Citez din scrisoarea deschisa: “Stimata redactie, semnatarii scrisorii de fata facem parte din numeroasa si diversa Comunitate Romano – Americana din SUA. Avand in vedere larga audienta a ziarului Dumneavoastra, mai ales in Comunitatea Romano-Americana din zona New York, suntem foarte interesati de opiniile colaboratorilor Dumneavoastra si de comentariile pe care le publicati. Am constatat in ultima vreme prezenta in paginile presei de limba romana din New York a unor articole in care se critica unilateral activitatea ICR-NY, lasand impresia ca ar fi un consens general in aceasta privinta.
Cu stima,
Lucian Ban, Oana Botez, Nina Cassian, Marina Draghici, Ana Golici, Nicolae Golici, Sherban Lupu, Norman Manea, Sasha Meret, Calin-Andrei Mihailescu, Julian Semilian, Saviana Stanescu, Andrei Serban, Nic Olaru, Matei Varga, Sanda Weigl, Nick Wolcz.
New York, 29 Mai 2008″. Asa cum reiese din textul de mai sus, autorul scrisorii sustine ca – citez: “Am constatat in ultima vreme prezenta in paginile presei de limba romana din New York a unor articole in care se critica unilateral activitatea ICR-NY”. Fals! Articolele respective nu au aparut “in paginile presei de limba romana din New York”, ci NUMAI in ziarul “New York Magazin”. D-l Sasha Meret si cei de la ICR-NY (care, presupun, l-au pus sa scrie aceasta scrisoare, intr-o actiune de imagine semnata de 17 “nume mari”) fac trimitere la intreaga presa scrisa de limba romana, desi, logic, textul ar fi trebuit sa se refere numai la ziarul care a publicat articolele respective. Iata o diversiune tipic securista, prost regizata, prin care sunt invinuiti, INCORECT, si colegii mei de la celelalte ziare romanesti. In plus, articolele “in care se critica unilateral activitatea ICR-NY” au vizat numai anumite aspecte ale activitatii ICR-NY (in special actiunile costisitoare, unele chiar jenante, organizate pe bani publici si care au adus prejudicii de imagine Romaniei. Toate sunt postate pe site-ul nostru (www.nymagazin.com). Intrebare: de cate ori i-ati vazut pe cei 17 semnatari ai scrisorii sau pe membrii ICR-NY participand la evenimente comunitare si ce contributie au avut domniile lor la ridicarea nivelului de educatie a celor cu mai putina scoala? Participarea ICR-NY si a “elitelor intelectuale” care pretind ca “fac parte din “numeroasa si diversa Comunitate Romano-Americana din SUA” a fost 0 (zero!) si repet ceea ce am scris cu cateva saptamani in urma (“New York Magazin” nr. 574 din 11 iunie 2008): scrisoarea este o manipulare grosolana, initiata de conducerea ICR-NY si finalizata prin “clientul” Sasha Meret. Lectura superficiala (ca sa nu spun inexistenta!) a “reclamantilor”, care reiese din corespondentele publicate si din textul “scrisorii deschise”, dovedeste ca semnatarii au fost dezinformati si manipulati, cu scopul de a acoperi politica antiromaneasca promovata de ICR-NY. Articolele critice scrise de mine sau de colaboratorii mei – referitoare la unele actiuni ale ICR-NY care au avut ca subiect prezentari considerate de majoritatea Comunitatii Romanesti din New York ca defaimatoare pentru tara noastra – au fost simple opinii liber exprimate intr-o publicatie independenta. Afirmatia/acuzatie ca am fi “atacat reputatia institutiei care ne reprezinta” este aberanta – mai ales intr-o tara libera (SUA), unde libertatea de expresie este garantata de Constitutie – si mi se pare jenant ca oameni de cultura importanti (care nu citesc presa scrisa de limba romana din SUA si nu le pasa problemele “oamenilor de rand”) sa se lase manipulati de o mana de umili servitori (pe bani publici!) ai clanului Horia Roman Patapievici & Co. Daca romanii din tara inca mai accepta mizeria morala in care traiesc si legitimeaza (prin vot!) conducerea neocomunista instalata la putere cu 18 ani in urma, este treaba lor. Noi, cei care am ales sa traim in America, trebuie sa impiedicam exportul de minciuna, demagogie si impostura “made in Romania” catre tara noastra de adoptie si transformarea cladirii din 38 Street intr-un nou bastion de tip securist si antiromanesc, asa cum a fost in timpul dictaturii lui Ceausescu. Nu voi accepta niciodata ca poporul roman sa fie catalogat drept o natiune de criminali chiar sub acoperisul unei institutii care are ca obiectiv promovarea imaginii Romaniei in America si nici condamnarea comunismului de catre odraslele calailor din nomenclatura p.c.r. In final, ii cer d-nei Corina Suteu sa ne informeze – conform Legii accesului la informatiile publice – despre toate cheltuielile facute de ICR-NY pe perioada mandatului sau de director. Astept(am) un raspuns! Grigore L. CULIAN, editor “New York Magazin” New York, 10 Iulie 2008
August 4th, 2008 
VR 
“Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, a hotarat sa solicite Comisiei de Cultura a Senatului ca in cadrul acesteia si in limitele regulamentului acestei camere sa fie demarata o ancheta privind activitatea ICR, urmand ca rezultatele sa fie prezentate plenului in cel mai scurt timp”, a declarat, pentru NewsIn, purtatorul de cuvant al sefului Senatului, Andrei Alexandru, citat si de Ziare.com. Aceasta decizie a fost luata “si ca urmare a celor semnalate pe mai multe canale, inclusiv prin presa, referitoare la expozitia organizata zilele acestea de ICR la New York”, in care sunt prezentate falusuri scrijelite pe pereti, zvastici, ridiculizari ale menorei evreiesti si profanari ale imaginii Fecioarei Maria. Contactat de ZIUA Online, Andrei Alexandru a afirmat ca dupa ancheta Comisiei si consultarea Biroului Permanent Raportul va fi supus Plenului pentru a se actiona in consecinta. Senatorul Adrian Paunescu, in exclusivitate pentru ZIUA Online, a afirmat ca era cazul ca activitatea ICR sa fie supusa oprobiului public. Presedinte al Comisiei de cultura din Senat, Adrian Paunescu, a declarat ca vor fi luate in considerare toate relatarile din presa despre recentele scandaluri internationale provocate de conducerea ICR si filialele din New York si Berlin. Este vorba de jignirea comunitatii romanesti din New York considerata “paranoica” dupa reactia acesteia la sacrilegiul ICR, despre “exportul” informatorilor din randul “intelectualilor publici” la Berlin si despre un recent Raport al Curtii de Conturi privind fraudele ICR bazate pe conflicte de interese si trafic de influenta. Adrian Paunescu ne-a asigurat ca anchetele presei independente vor fi minutios analizate iar cei responsabili de terfelirea Romaniei si deturnarea misiunii ICR vor fi chemati sa raspunda pentru faptele lor. Scriitorul senator a amintit ca orice contributie a organizatiilor societatii civile este binevenita. Tot astazi, o asociatie civica i-a solicitat presedintelui Romaniei, Traian Basescu, care este si presedinte de onoare al ICR si are institutia sub inaltul sau patronaj, sa demita de urgenta conducerea ICR formata din presedintele Horia Roman Patapievici si vicepresedintii Mircea Mihaies si Tania Radu.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
