Aflam de la Politica ta ca Bogdan Oprea, cu exercitiul sau admirabil de purtator de cuvant al infractorilor nationali si internationali, cocotat dis de dimineata pe farul calauzitor din varful Dealului, a luminat natiunea cum ca temutul terorist-berbecar Omar Hayssam, varul mai mic al defunctului Osama ben Laden si imbarligator prin itele afacerilor lui Adrian, fostul adult minune al politicii dambovitene, a fost mutat de pe litoralul Marii Moarte in beciurile de la Cotroceni de unde a fost transferat apoi in arestul Politiei Capitalei (UPDATE: Povestea se complica; cum altfel?! Cica suntem la episodul “Sobo rozaliu vs Dom’ Profesor se intoarce” sau invers 🙂 ). Sigur ca trebuie felicitate toate organele, de la cel mai mare, Comandantul, la cel mai mic si chiar si implanurile din sistem. “Un stat serios îşi aduce acasă toţi infractorii. Mulţi nu vor mai dormi bine vacanţa asta şi anii următori”, a afirmat una dintre extensiile de organe de la Cotroceni.Iata, deci, sunt sanse sa fie adus la ancheta DNA si cercetatul in Jaful de la ICR, numitul Tismaneanu Vladimir.
Celebrul popularizator al operelor orale ale lui Ceausescu, Iliescu si Basescu, in prezent fugit din tara peste Oceanu, se afla, se pare, intr-o stare critica. Dupa cum aflam gratie Focurilor din noapte ale dlui Mircea Platon, in lipsa de rivali pe masura sa, Tismaneanu se bate acum cu nu se stie ce meduze (strict autentic!) dupa ce a stat o viata cu ele, buze in buze.
Dl Mircea Platon observa cum fostul lider al minerilor grevisti de la 1977, Constantin Dobre – pe care Tismaneanu il declarase mort in Raportul sau dar iata ca totusi comenteaza bine-mersi din Marea Britanie, unde a primit azil politic dupa ’90 – ii transmite cercetatului DNA ca abia asteapta sa vada cum va raspunde “provocarii” istoricului american Larry Watts, care il invitase sa-i critice la obiect cel mai recent volum din trilogia sa dedicata istoriei secrete a Romaniei, respectiv “Cei dintai vor fi cei din urma”. Replica posibilului viitor coleg de celula cu Omar Hayssam este, cum altfel?, surprinzatoare: Tismaneanu nu poate comenta recentul volum pentru ca… nu este publicat in engleza.
Nu stim la ce istorici se refera Tismaneanu Vladimir ca ar fi pus sub semnul intrebarii “interpretarea” lui Larry Watts. Pentru ca foarte cunoscutii lui Tismaneanu (cred eu), profesorii Dinu Giurescu, Ioan Scurtu si Mihai Retegan par sa aiba aceeasi parere despre cartea lui Larry Watts ca poate mai putin cunoscutii universitarului de la “Stefan Gheorghiu”, profesorii Keith Hitchens de la Universitatea Illinois si Dennis Deletant de la aspirata Universitate Georgetown sau colonelul Charles W. Van Bebber, director al National Security Policy & Strategy (sursa aici).
Ciudat, faptul ca nu a citit nici primul volum al lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni“, nu l-a impiedicat pe Tismaneanu, la aparitia acestuia, sa il comenteze cu suficienta pe aceeasi platforma de colaboratori ai lui Soros din Romania. Comentariul unui cititor l-a lasat, insa, paf, pe celebrul profitor al fondurilor PCR, ICR, IICCMER si RAAPPS:
Concluzia pare sa fie clara: daca Tismaneanu avea traducerea in rusa a volumelor lui Larry Watts i-ar fi venit mai usor la mana. Imediat ar fi publicat, ca pe vremuri, vreun caiet de critici revolutionare… 🙂 Poate-l ajuta tov. Pacepa!
Elena Ceausescu, agenta/vector KGB? Posibil. Pentru a gasi raspunsul la aceasta prezumtie istorica si a va forma propria opinie trebuie insa sa cititi volumele istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” si “Cei dintai vor fi cei din urma“. Dar ce crede unul din cei care i-a impuscat pe sotii Ceausescu, generalul Victor Stanculescu, despre aceasta ipoteza si legaturile Elenei Ceausescu cu CC-istii KGB-isti Gheorghe “Gogu” Radulescu, unchiul spiritual al lui Nicolae Manolescu si Ghizela Vass, matusica materiala a lui Bogdan Olteanu? Veti afla, in curand, de la Roncea Ro, unde veti vedea si imagini cu Victor Stanculescu in inchisoarea-spital de la Jilava.
Un articol al istoricului american Larry Watts, care a circulat viral pe Facebook, incepand cu 4 iulie, Ziua Americii, intrunind mii de vizualizari si aprecieri pozitive, ne-a atras atentia si l-am republicat intr-o forma unitara pe Ziaristi Online, cu un citat semnificativ in titlul ales: “Europa si SUA ar trebui sa-i fie recunoscatoare Romaniei”. Materialul fusese reprodus pe Pagina de Facebook dedicata celui de-al doilea volum al profesorului american despre istoria secreta recenta a Romaniei si relatiile romanilor cu “prietenii” din blocul sovietic – Larry Watts – Cei dintai vor fi cei din urma.
Este vorba de o pozitie fata de atacurile unei gasti neo-kominterniste serpuite pana la gatul statului roman, practic o lectie istorica si de istorie oferita Celulei rosii “Tismaneanu”, publicata initial in “Adevarul“, in doua episoade, cam ratacite pe site-ul supraincarcat, ca doua picaturi de adevar inecate in potopul de stiri false si comentarii anti-romanesti cu care ne-a obisnuit fosta Scanteie, indiferent de conducerea ei, de la PCR la KGB si SIE. In articolul citat, Larry Watts il defineste cu eleganta pe Vladimir Tismaneanu prin spusele lui Abraham Lincoln:
“Ii poti pacali pe unii oameni tot timpul, si ii poti pacali pe toti oamenii doar uneori, dar nu-i poti pacali pe toti oamenii tot timpul”.
Dr. Larry Watts, in incheierea materialului sau, intitulat “Falsificatori, contestatari si sarlatani“, ii invita pe cei din specia celor enumerati in titlu si sintetizati in persoana domnului Vladimir Tismaneanu, la un dialog, pe documente, daca se poate, desigur, istoricul american rezervandu-si opinia in final, privind asteptarile pe care le are, in felul urmator: “Nu va temeti, dragi cititori, nu-mi voi tine respiratia”.
In deschiderea lectiei sale de istorie, profesorul Larry Watts face o comparatie cu soarta profesorului Francis Bowen (1811 – 1890), la randul sau contestat de o serie de sarlatani si falsificatori ai vremii, de origini hungro-pretutindenare, dupa ce si-a publicat in Statele Unite studiile privind extremismul “salbaticilor maghiari” azi praznuiti drept eroi, de teapa criminalului notoriu Lajos Kossuth (sau Miklos Horthy, mai la zi – foto) si atrocitatile “bandelor de secui” savarsite asupra romanilor si celorlalte natii ocupate de hoardele asiatice, respectiv: “The War of Races in Hungary”. North American Review (146): 78–136. Ianuarie 1850 si “The Rebellion of the Slavonic, Wallachian, and German Hungarians against the Magyars”. North American Review (150): 205–249. Ianuarie 1851.
Atacat intr-o campanie viscerala ce nu a dezbatut niciodata validitatea studiilor sale ci a urmarit doar denigrarea sa, profesorul de la Harvard Francis Bowen, preocupat intre altele, de armonizarea filosofiei cu valorile crestinismului, a fost eliminat de la conducerea Catedrei de Studii istorice ,,McLean” a Universitatii sub acuzele false ca nutreste o ,,aversiune puternica” fata de limba maghiara si o ,,ura profunda pentru unguri”. Cam la fel cum a patit-o si eminentul profesor Ilie Badescu la Masterul de studii de securitate a Universitatii Bucuresti, cu concursul unor lifte din “sistem”, masterul fiind infiintat chiar de catre el. Dupa doi ani, insa, ne informeaza Larry Watts, “Bowen a fost reangajat si numit in unanimitate la conducerea Catedrei de ,,Religie naturala, Filosofie Morala si Politica civila”, o pozitie in care avea sa ramana pentru urmatorii 36 de ani. Universitatea Harvard continua sa acorde si astazi un premiu anual Francis Bowen in Filosofie morala“.
In fond, vizavi de limba si aroganta “natiunii suverane” care ocupase teritorii romanesti, slovace si sarbe locuite si de germani si secui ratacitori, profesorul american exprima exact parerea generala a oricarui cetatean al lumii care are norocul de la Dumnezeu sa nu fie ungur – si anume ca “limba maghiara zgarie urechile” si e lipsita de orice literatura -, adevar prezentat si de marele ganditor si gazetar Mihai Eminescu, peste 20 de ani, in articolul pentru care a fost urmarit in Justitie, “Ecuilibrul“, si pentru care a facut inchisoare la Budapesta editorul sau, respectiv:
“Limba? ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcţia, modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc.
Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiei a înregistrat numai o nulă.
Legislaţiune? Drepturi şi legi sunt într-o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte şi literatură? O traducere rea din limba germană, şi ştie toată lumea cât de rea poate să fie o traducere. Industria? Germană. Comerţul? În mâna evreilor.
Va să zică nu au nimica aceşti oameni prin ce să ne superiorize pe noi românii, şi vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligenţă care să fie o mai rea expresie a poporului ci de cât cea maghiară. Să ne silim puţin a analiza spiritul, — nu al poporului maghiar, pe care din inteligenţa lui nu-l vom putea cunoaşte niciodată, — ci al acestei coterii care-l guvernă, guvernându-ne totodată şi pe noi prin o ficţiune diplomatică.
Ieşită din nişte şcoli mizerabile, a căror singură ţintă e propagarea minciunei, în care n-au învăţat nimic alta decât fanatismul, primind o educaţie care avea de principiu de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil, pur, s-au infiltrat în capetele unei generaţii june şi de aceea docile nişte principie sistematice, în flagrantă contradicţie cu tot ce era mai nobil în spiritul secolului nostru. Astfel, aceşti oameni au devenit transcendentali. Aceste principii sistematice ale lor, scoase deductiv din o istorie falsificată, escamotate din concepţia exagerată a naţiunii lor, din noţiunea falsificată a dreptului, — ce puteau fi ele decât pure minciuni! În viaţa publică însă ei judecă consecvent pe baza acelor principii mincinoase; de aceea nu ne poate prinde mirarea dacă toate consecinţele ce le trag din principii falsificate nu sunt, nu pot fi, decât iarăşi false. Nu trebuie dar să ne mirăm dacă ei aplică principiile cele mai mari din viaţa publică a popoarelor astfel cum le aplică; pentru că ei le-au înţeles pe dos, pentru că ţesătura falselor noţiuni fundamentale i-au făcut incapabili de a cugeta drept. Cine nu ştie acuzaţiunea ce ni se face nouă românilor pentru că solicităm pentru noi ceea ce ei au solicitat pentru dânşii? Ce întoarsă, ce minunată trebuie să fie acea glavă care face altuia o crimă din ceea ce el pentru sineşi croieşte o virtute! Tot ce constituie viaţa lor internă e o minciună. De ce să ne mirăm dacă alegerea la ei înseamnă beţie, bătaie şi omor? Să nu ne mirăm dacă toate noţiunile au cu totul altă semnificare pentru că sunt privite prin o prismă sufletească ce falsifică totul. Asemenea cum nu te poţi înţelege cu un om a cărui limbă şi noţiuni diferă astfel de ale tale încât el rămâne pentru tine netraductibil, căci tu nu ai noţiunile ce le are el, cum el nu le are pre ale tale: — tocmai aşa nu te poţi înţelege cu inteligenţa maghiară. Împăcare sau tranzacţiune nu se încap aicea, căci divergenţa noţiunilor fundamentale şi a principiilor sistematice condiţionează o eternă divergenţă a deducţiunilor din ele. Va să zică aicea nu se încape acest mijloc dulce şi pacific, care va fi etern neînţeles. Tu-i spui că naţiunea română vrea cutare şi cutare lucru, el [î]ţi răspunde că naţiunea română nici nu există. Apoi înţelege-te cu un astfel de om! Noi românii nu putem înainta decât cu desconsiderarea totală a acestor oameni transcendentali, cu care ne-a lipit un ucaz al tronului şi de care un decret drept ne poate tot aşa de bine dezlipi. Vina în fine nu e a lor, pentru că generaţia ca atare nu are vina falsei direcţiuni a spiritului său. Vina acestei direcţiuni o au descreieraţii lor de magnaţi, a căror vanitate îi făcea să creadă cum că în această ţară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până şi pietrele.” (integral la Ungaria, un palat de spume mincinoase. ECUILIBRUL – articolul pentru care a fost urmarit Eminescu de organele unguresti, la 20 de ani)
Din nefericire pentru aceasta rasa pacatoasa dar si, mai ales, pentru noi, adevarurile prezentate de Eminescu si documentate pe teren, in Transilvania ocupata, de catre profesorul Bowen, sunt valabile si astazi. Parca nimic nu s-a schimbat, ura fiind motorul care le zvacneste majoritatii ungurilor muschiul atrofiat al inimii si canarul care li se zbate in colivia craniana pe post de minte.
PS: La postarea copertii lucrarii profesorului american Francis Bowen despre rasismul maghiarilor a intervenit rapid pe Facebook un oarecare “Zsunacz Tibi” care sustine ca locuieste in Israel si Insulele Solomon acuzandu-ne ca suntem “obsedati de nationalism”. Desigur, daca nationalismul (american?) si chiar “extremismul” profesorului Bowen din cartea sa despre adevarul istoric asupra Transilvaniei sunt, evident, molipsitoare, atunci da, suntem “obsedati” de adevarul istoric. Probleme, Gogule?
“Marea natiune” a “nomazilor si despoticilor” maghiari in cifre, la 1851, si insultele asupra slovacilor subjugati, considerati “neumani” – “niste animale”
Persecutarea romanilor si a credintei lor crestin-ortodoxe in Transilvania ocupata
Oprimarea si incalcarea drepturilor natiunilor dominate, prin impunerea limbii maghiare profesorilor si preotilor slovaci si romani
Francis Bowen: “Limba maghiara, nomadica si barbara, zgarie urechile si este foarte limitata, avand o literatura ca si inexistenta”
Prioritatile criminalului Lajos Kossuth: Taranii romanii au fost vanati si ucisi de salbaticii secui iar comisarii lui Kossuth au fost trimisi in intreaga Transilvanie pentru a-i extermina pe toti invatatorii si preotii romani
Atrocitatile maghiare asupra romanilor “care depasesc limitele imaginatiei”, descrise de un martor ocular, ofiter britanic, includ arderea satelor si uciderea batranilor si neputinciosilor ramasi in urma refugiatilor, omorarea cu sange rece a unui preot si a fiului sau, aflati prizonieri alaturi de ofiterul englez, executia sumara a 17 romani, si replica secuilor ucigasi: “Acum sunt cu 17 valahi mai putin ca ieri”
Entuziasmul romanilor – barbati, femei si copii – ridicati la lupta pentru apararea fiintei nationale
“(…) Recunosc ca am trait un sentiment de deja-vu ingaduitor in studierea cazului profesorului Fancis Bowen cand domnul Tismaneanu, in loc sa-mi adreseze probele si argumentele mele in legatura cu realitatea sfidarii romanesti si impactul concret al ,,cursului special” reflectat in documentele pentru uz intern din URSS, Republica Democrata Germana, Republica Populara Ungara, Republica Populara Bulgara, Republica Socialist Cehoslovaca si Republica Populara Polona, sustine tot mai puternic ca liderii si conducerea comunista romaneasca ,,nu au incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Si cand, in pofida faptului ca documentele din Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic descriu in mod repetat ,,cursul special” al Romaniei ca ,,daunand serios” politicii Kremlinului in interiorul Pactului de la Varsovia, al comunitatii socialiste, si pe plan global, niste analisti insista chiar mai categoric ca, in timp ce Moscova ar fi considerat Romania drept ,,un tantar uneori enervant”, acea politica de independenta nu a fost vreodata vazuta de Kremlin ca ,,un risc geopolitic major sau un model alternativ de socialism” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Imi voi permite sa abordez aceste aspecte intr-o ordine inversa.
Moscova si-a exprimat, de fapt, in repetate randuri ingrijorarea ca Romania, impreuna cu China, vor stabili un model socialist alternativ care va concura cu URSS, cel putin incepand cu anul 1965 si de-a lungul anilor ’70, si documentele sovietice traduse care abordeaza aceasta obsesie pot fi gasite pe site-ul programului de istorie internationala a Razboiului Rece (CWIHP) al centrului Woodrow Wilson, in documentul de lucru cu numarul 65 (CWIHP WP #65, 12/2012, wilsoncenter.org – A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick” 1965-1989). In mai 1968 ministrul sovietic al Apararii Marshal Grechko a declarat fara echivoc ca alianta sovietica nu ar putea supravietui dupa plecarea Romaniei. (Matthew J. Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Foreign Policy (2003)).
URSS a suferit o pierdere geopolitica majora din cauza ca Romania a mediat relatiile americano-chineze – care, la randul ei, aceasta mediere a schimbat echilibrul fortelor la nivel mondial. Dupa cum presedintele Nixon a declarat pentru Consiliul national de securitate in august 1969, “Am presupus intotdeauna ca chinezii sunt mai duri si mai agresivi, in timp ce sovieticii sunt mai rezonabili. (Dar) Ceausescu spune ca sovieticii sunt mai duri si mai agresivi decat chinezii. Trebuie sa ne uitam la China pe termen lung.” (Departamentul American de Stat, 14/8/69, history.state.gov – Minutes of Meeting of the National Security Council1)
Medierea Romaniei dintre Egipt si Israel a jucat de asemenea un rol esential in pierderea Egiptului de catre sovietici, despre care atat CIA, cat si KGB au concluzionat ca reprezenta, la acea ora, din punct de vedere strategic, cel mai important stat din Orientul Mijlociu. (un raport KGB citat in CIA, 12/1/86, foia.cia.gov). Moscova nu a fost in masura sa se refaca dupa niciuna dintre aceste pierderi pentru restul Razboiului Rece. Cam atat despre “tantarul” romanesc si inconsecventa sa pentru politica europeana si globala.
In lumina celor de mai sus, s-ar parea sa existe putine baze probatorii pentru declaratia domnului Tismaneanu care spune ca Romania comunista “nu a incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin”.
Cu toate acestea, haideti sa suspendam neincrederea si sa mentinem inca putin aceasta posibilitate…(…)”
“Vladimir Tismaneanu a declarat in repetate rinduri ca intreaga sa activitate in comisiile prezidentiale a fost „pro bono” (fara nici un fel de plata, in beneficiul public). Ultima declaratie de acest fel a lui Vladimir Tismaneanu dateaza din 24 septembrie 2010 si a fost publicata pe blogul acestuia: „Cit priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cit se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono”.”, amintea George Damian intr-un articol din decembrie 2010.
Cu toate acestea, documentele contabile ale Presedintiei Romaniei au demonstrat – via Grupul de Investigatii Politice – ca Tismaneanu a decontat sume de aproape 1 miliard si jumatate lei (32.000 EURO, la valoarea de azi, conform cursului BNR, 145.712 RON).
In iulie 2012, Tismaneanu repeta povestea, intr-o emisiune Tv cu un personaj hidos – in care il mai si denunta pe Basescu pentru trafic de influenta – , “subliniind” din nou, cu aplomb, “pentru a lamuri lucrurile”, ca functia sa “a fostneremunerata“. Sa fie foarte clar, spunea Tismaneanu emfatic, “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”.
In aceeasi perioada insa, noul Presedinte al ICCMER, Dinu Zamfirescu, scoatea Nota de platalasata de Tismaneanu in urma lui: 55.154,16 RON, adica alta jumatate de miliard de lei vechi. Pana acum, 2 miliarde. O data cu aceasta descoperire au aparut si altele, ce tin de ordinul patologicului si care, totodata, maresc considerabil decontul lui Vladimir Tismaneanu stors din pensiile atat ale comunistilor cat si ale fostilor detinuti politic, respectiv ale legionarilor de romani pe care ii incrimineaza regulat. Respectiv: dl Tismaneanu avea ambâtz sa se cazeze la cea mai mare vila de protocol din Cartierul Rosu, asa numita Vila Lac 3, invecinata cu resedinta prezidentiala, o vila care are o suprafata construita de 1.045 m2 si care a fost cuibusorul de nebunii al Licai Gheorghiu, fiica lui Ghe. Gheorghiu-Dej, dupa cum arata si BadPolitics.Ro. Numai serviciul de protectie si paza a acestei vile, pe perioada decontata de IICCMER, a triplat costurile cazarii – cifrata oficial la circa 200 de euro pe zi -, potrivit estimarilor conforme cu standardele SPP si SRI.
Povestea se ingroasa in aceeasi directie, a patologicului, dupa ce, in martie anul acesta, s-a dezvaluit prin gura actualului sefut al IICCMER si faptul ca acelasi Tismaneanu, profitand de relatia sa cu Basescu, a dispus ceea ce de la Ceausescu incoace si-a mai permis doar Silviu Brucan cand l-a asteptat pe George Soros, in zilele post-revolutionare ale anului ’90. Si anume sa ocupe el, cu persoana lui, fiul si sotia, intreg aeroportul prezidential al Romaniei si salonul VIP aferent, de protocol gradul 0, folosit doar pentru vizite ale sefilor de state straini si delegatii oficiale. Costurile vi le puteti doar imagina. Concret: “In urma anchetei Corpului de Control al Prim- Ministrului s-a redactat un raport care constată multe deficienţe din punct de vedere managerial, dar şi fapte de natură posibil penală: deconturi ilegale, deturnare de fonduri publice…”.
Dar Afacerea Tismaneanu nu s-a incheiat aici. “Pro bono”-ul fostului presedinte “onorific” al IICCMER si actualului membru de varf al “Consiliului Academic” al Institutului de Studii Populare (ISP) al PDL si al Consiliului Consultativ al ciudatului Centru acoperit de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), nu s-a rezumat la a extrage fonduri de la Administratia Prezidentiala a lui Basescu si Guvernul lui Boc. Tismaneanu a fost recompensat pentru falsificarea Istoriei Romaniei prin asa-zisul Raport Final care duhneste pestilential din subsolurile Palatului Cotroceni si de catre capul antenei agentilor culturnici anti-Romania, instalat de acelasi Basescu, sub “inaltul sau patronaj”, la ICR, recte Patapievici.
La inceputul anului, noua conducere a ICR se pronunta raspicat asupra calitatii amorale a “condamnatorului” de serviciu V. Tismaneanu: “Se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)?”
La cererea redactiilor Cotidianul si Ziaristi Online, Institutul Cultural Roman a raspuns unui chestionar detailat si la obiect privind Jaful de la ICR (atasat mai jos), la care au fost adaugate alte date si documente oficiale. In baza raspunsului emis in luna aprilie, s-au publicat primele cinci episoade ale anchetei (altele vor urma), moment in care am ajuns, in sfarsit, si la Tismaneanu, respectiv:
Si asa la cele peste 2 miliarde de mai sus s-a mai adaugat inca un miliard si ceva. Total (temporar): Peste 3 miliarde lei. Un “pro bono” cu adevarat “neremunerat”…
La intrebarea noastra privind raspunderile fata de acest Jaf institutionalizat si ce masuri legale se vor intreprinde pentru recuperarea prejudiciului adus statului roman, ICR ne informa la momentul respectiv ca “aceasta chestiune este in studiu” organele specializate urmand sa se pronunte. Intre timp, se pare ca a intrat “in lucru”…
Ancheta Curtii de Conturi a Romaniei, care a dezvaluit noi fraude ale clanului Tismaneanu-Patapievici, coroborata cu ancheta Corpului de Control al Guvernului de la IICCMER, a condus la alcatuirea unui Dosar conex al procurorilor Departamentului National Anticoruptie (DNA). Recent, DNA a remis autoritatilor responsabile ale SUA, tara in care s-a inflitrat Tismaneanu cu concursul aripii kominterniste a Securitatii – potrivit istoricului Mihai Pelin si a documentului din ASRI emis de UM 0617, indicativ 271/S.I. (”Opisul emigraţiei politice”, Editura Compania, 2002, p. 325) -, o solicitare oficiala in vederea audierii profesorului de la Universitatea din Maryland.
Punct final (speram) la… Raportul… final si penal.
Iata Documentul cu principalele raspunsuri ale ICR la intrebarile portalului Ziaristi Online pentru ancheta comuna cu redactia Cotidianul:
“I. De ce lipseste Paul Goma – propus de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova la premiul Nobel pentru literatura – din randul scriitorilor invitati la Salon de la Carte de la Paris, tinand cond si de faptul ca pentru Domnia Sa nu era necesara nici o cheltuiala din partea contribuabilului roman?
Domnul Paul Goma a fost invitat, iar cărțile domniei sale au fost disponibile la standul României. În luna ianuarie, ICR și-a exprimat dorința ca la acțiunile organizate cu prilejul Salonului de Carte de la Paris să participe și scriitori români din Franța, în funcție de specificul fiecărei manifestări și de genul în care autorii s-au manifestat cu predilecție. Privitor la absența domnului Goma trebuie sa luăm în considerare faptul că domnia sa și-a exprimat public, de-a lungul timpului, reticența față de prezența la manifestări de acest gen, precum și probleme de sanatate invocate.
II. In al doilea rand, suntem interesati in lamurirea unor probleme financiare si juridice. Respectiv: In mai multe luari de pozitie ale Domniei Voastre fata de atacurile si intoxicarile care au inundat piata media dupa alegerea Dvs, ati facut mai multe referiri la neregulile si ilegalitatile constatate la ICR dupa preluarea mandatului de la fosta conducere, reprezentata de Horia Roman Patapievici.
Pentru o cat mai corecta informare a opiniei publice, va rugam sa ne oferiti date exacte despre urmatoarele aspecte:
1. Cate volume au fost gasite in depozitele ICR, caror autori apartin si caror edituri si care este valoarea totala a prejudiciului adus statului si contribuabilului roman?
Este vorba de depozite cu cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute, de editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, dar fără redacții care să se preocupe și de difuzarea acestora. La 31.12.2012, valoarea totală a stocului era de 2.066.674 RON. În anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 miloane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele.
Cea mai mare parte a stocurilor de cărți și reviste provine din tirajele editate de ICR între anii 2007 și 2010. Curtea de Conturi a constatat că nu au fost luate măsuri pentru diminuarea acestora.
Cateva exemple menționate de Curtea de Conturi:
La memoire des murs (autor: Iulian Capsali, Ioana Popescu; Editura ICR): 2011: 89.250 RON; 2012: 71.250 RON
Porți si grădini (autor: Mariana Macri; Editura ICR): 2011: 11.583 RON; 2012: 11.016 RON
Days and nights (autor: Uniunea Scriitorilor; Editura ICR): 2011: 1725 RON; 2012: 1.350 RON
Anuario dell instituto (autor: Ioan Aurel Pop; Cristian Luca; Editura ICR): 2011: 3.612 RON; 2012: 3.612 RON
De asemenea, dintre cărțile și albumele rămase în prezent în magaziile ICR, menționăm si:
Adnotări – Lectii de pictură (Constantin Flondor) – 40.800 RON; Album – Andrei Șerban (Andrei Șerban) – 65.365 RON; Album (Aurel Bulacu) – 54.900 RON; Cel ce se pedepseste singur (Stefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu) – 26.106 RON.
2. Prezentati va rog, in functie si impreuna cu valoarea totala a contractelor, primele zece edituri cu care ICR a derulat activitati publicistice pe parcursul mandatului Patapievici.
Frank & Timme (Germania) 178.422,33 RON
El Nadir (Spania) 144.111,19 RON
Pre-Textos (Spania) 133.174,93 RON
Denoel (Franța) 131.086,22 RON
Uitgeverij De Bezige Bij (Olanda) 107.910,31 RON
Dalkey Archive Press (SUA) 104.425,92 RON
Dioti I. Melpomeni (Grecia) 95.736,62 RON
Du Seuil (Franța) 92.981,82 RON
Paradox Publishing Group (Bulgaria) 70.053,74 RON
Keller Editore (Italia) 69.743,25 RON
3. Prezentati va rog, in functie si impreuna cu valoarea totala a finantarilor, primii zece autori romani care au beneficiat de fonduri ICR pe parcursul mandatului Patapievici.
Intre 2009 – 2012, persoanele care au primit cele mai mari finantari sunt: Lucian Ban – 993,880 RON, Mihai Chirilov – 142,543 RON, Norman Manea – 112,347 RON, Vladimir Tismaneanu – 102,539 RON, Ion Horia Leonida Caramitru – 76,675 RON, Mircea Cartarescu – 48,048 RON, Dan Lungu – 37,817 RON, Matei Vișniec – 33,039 RON, Dan Sorin Perjoschi – 30,485 RON, Amalia Perjoschi – 25,616 RON.
Conform documentelor financiar-bancare, in perioada 2009 – 2012, fondurile alocate de ICR pentru participarea domnului Vladimir Tismăneanu la diverse acțiuni însumează 105.589,71 RON, dintre care 102.539 RON pentru plata onorariilor și 3.048, 82 RON pentru cea a cheltuielilor pe deplasări.
Câteva exemple din documentele financiar-bancare:
În 2009, pentru participarea la simpozionul “A fost sau n-a fost?”, la ICR Viena, au fost alocati 17.850 RON pentru onorariu; “drepturi autor Washington”, 14.463,50 RON. Pe întreg anul 2009, ICR a cheltuit pentru onorariile dlui Tismaneanu 38.116,07 RON. In 2010, “onorariu simpozion, 26-27 februarie” ICR New York, 1.811,18 RON, “onorariu” ICR Londra, 10.220,47 RON, “drepturi de autor prelegere “Rememorare: istorie si justitie”, 15.604 RON. Total: 29.562, 72 RON. 2011: “plata drept autor aprilie”, 1.019,59 RON, “ICR Londra”, 5.148,83 RON, “ICR Londra”, 5.112,06 RON, “Conferinta in cadrul evenimentului “Lansarea cartii La Roumanie face a son passe communiste”, 1.174,20 RON, “ICR New York”, 3.770,26 RON, “drept autor Directia Relatii Internationale”, 16.459,09 RON. Total: 32.900,78 RON. 2012: “drept autor ICR New York”, 1.961,32 RON. Total: 1.961,32 RON.
În ceea ce privește cheltuielile pe deplasări, în anul 2009, acestea au însumat 3.048,82 RON. Spre exemplu: cazare și masă Simpozionul “A fost sau n-a fost” de la ICR Viena, martie 2009, 1.411,90 RON. În octombrie 2009, cazare și masă deplasare Boston, 1.500,37 RON.
5. Ce “ziare și persoane din diferite țări au avut sumă garantată la câte un institut cultural român”. Va rugam sa le precizati numele si sa specificati sumele.
Persoanele care au primit cele mai mari finantari intre 2009 si 2012 sunt cele mentionate la punctul 3.
Spre exemplu:
Domnul Lucian Ban. ICR New York, ICR Londra, ICR Viena au finantat in 2009 cu o suma totala de 68.897,85 RON onorariile pentru participarea dlui Lucian Ban la proiectul “EU Jazz Orchestra” (3.560,00 RON), la concertul “Enescu re-imagined” (17.966,25 RON) sau la editia a III-a a “Hot Romania” (29.237,22).
In 2012, a fost platita suma de 427.699,34 RON – actiunile au avut loc la ICR Lisabona (Festivalul Guimaraes Jazz – 46.407,74 RON), ICR Bruxelles (Enescu Re-imagined – 37.241,93 RON), Koln (Enescu Re-imagined – 57.823,00 RON), Strasbourg (Enescu Re-imagined – 115.647,63 RON)
Domnul Mihai Chrilov. In 2009, ICR a platit, conform documentelor financiar-bancare, o suma totala de 51.032,00 RON pentru participarea dlui Chirilov la actiuni organizate la: ICR New York (Moartea domnului Lazarescu – 5.146,00 RON), Balcan Film Festival, International Film Festival – 1.715,00 RON, Panorama Showcase-ului Cinematografului Romanesc – 5.150,00, Scenaristii noului val in filmul romanesc – 2.640,00 RON, Disappearing Act European Cinema – 3.862,00 RON, South-Est European Film Festival, text introductiv si descrieri filme din cadrul Festivalului de Film Romanesc – 9.000,00 RON), ICR Madrid (Festivalul de Film Independent “L’Alternativa” – 1.909,00 RON).
In 2011, suma totala a fost de 43.336,00 RON. ICR New York (onorariu 4.844,00 RON, onorariu 3.611,00 RON, drepturi de autor – 1.067,00 RON, 4.444,00 RON), ICR Berlin (text in revista Aperitiff, PR Festivalul International de Film de la Berlin – 6.457,00 RON).
Domnul Norman Manea. In 2009, pentru conferinta “City in time”, din cadrul Festivalului de literatura “Tanpinar”, ICR Istanbul a achitat 5.144,93 RON. ICR Tel Aviv a platit 6.970,75 RON pentru prelegerile din cadrul proiectului “Norman Manea. A fi scriitor” – 6.970 RON. Total 2009: 17.088,68 RON.
In 2011, totalul este de 33.780,18 RON. Exemple: onorariu ICR Viena – 15.223,89 RON; onorariu ICR Londra – 4.652,30 RON.
In ceea ce priveste publicatiile:
ICR Lisabona a publicat anunturi in Publico – Ipsilon si Expresso – Actual in valoare de 8.425 euro in 2011 si de aceeasi valoare si in 2010.
ICR Londra. Time Out London – 9.555 Euro in 2011, respectiv 3.078 in 2010.
ICR Madrid. Guia del Ocio, El Mundo (suplimentul El Cultural) si El Pais (suplimentul Babelia). 10.440 Euro in 2011, respectiv 11.490 Euro in 2010.
ICR New York. Cotidianul New York Times si revistele Time Out New York, Variety si New York Review of Books. 17.320 $ in 2011, respectiv 23.590 $ in 2010.
ICR Praga. Revista Co, kdy v Praze. 703 Euro in 2011, respectiv 642 Euro in 2010.
ICR Stockholm. Cotidianele Svenska Daglabet si Dagens Nyheter. 26.518 Euro in 2011, respectiv 21.200 Euro in 2010.
Pe 2011, valoarea totala a contractelor de publicitate si tiparire materiale publicitare pentru ICR-urile din strainatate a fost de 44.365 dolari si de 231.845 Euro.
In 2010, valoarea a fost de 62.203 $ si de 270.800 Euro.
In 2012 au fost incheiate trei contracte de servicii de publicitate si materiale publicitare pentru: ICR Varsovia (25.917 Euro), ICR Madrid (31.859 Euro) si ICR New York (50.373 USD). Nici unul din aceste contracte nu a fost urmat de vreo comanda, date fiind schimbarile care au avut loc in vara anului trecut la ICR, neefectuandu-se, in consecinta, nicio plata.
6. Care este statutul doamnei Catrinel Plesu in cadrul ICR tinand cont ca, potrivit Legii, a depasit deja pragul de pensionare si, pe deasupra, colaborarea sa cunoscuta cu organele de Securitate ale statului comunist aduce o pata nemeritata asupra activitatilor prezente ale ICR?
Imediat cum caracatitei de la ICR au inceput sa-i fie taiate tentaculele, “presa mondiala” a vuit de “manie proletara”. In New York Times, de exemplu, Patapieviciul de serviciu al gastii kominterniste a sarit ca ars, mintind cu nerusinare asupra unui fapt care nu a avut loc (foto dreapta). Roncea.Ro si Cotidianul au demonstrat atunci lamentabila intoxicare a opiniei publice internationale. Oamenii naivi nu intelegeau insa cum de o publicatie aparent prestigioasa “pune botul” la manipularile Patapieviciului. Ion Spanu ne explica azi – cu documente! – de ce: in “Epoca Patapievici” numeroase publicatii straine erau platite de ICR ca niste amarate de curve: cu banii inainte. Jenant!
PS: Pentru partea a IV-a a anchetei Cotidianul/Ziaristi Online am inteles, “din surse”, ca se pregateste, cu incalziri intense, to’a’asul asudatus Tismaneanus. Cica vine ora bilantului. Cat, cum, de ce, pentru cine. Este vorba de cel care spunea cu o nesimtire totala, specifica fostei si actualei nomenklaturi bolsevice, ca a lucrat “pro-bono” pentru Comisia Prezidentiala a lui Basescu si IICCMER-ul lui Boc si ca “Eu am făcut un serviciu statului român, nu statul român mie. Să fie foarte clar!”. Cu toate acestea, to’a’asul care tremura acum cu chilotii in vine prin budele Deutsche Welle, pare sa stie ca totul se plateste. Chiar si delapidarea, chiar si frauda, chiar si traficul de influenta. Chiar si, mai ales, minciuna. Conform regulilor stabilite in Romania democratica inclusiv de catre expertii SUA, cum ar fi, sa zicem, “LW“. Poate faptul ca reprezentantii DNA i-au trimis o citatie via Ambasada Statelor Unite sa conteze?
Cotidianul: Moştenirea lui Patapievici la ICR (III)
Ziarele străine primeau sute de mii de euro ca să scrie frumos despre ICR
De cîte ori erau urecheaţi de cineva, cei din gaşca ICR condusă de Patapievici scoteau de la naftalină articolele favorabile apărute în presa străină. Nimeni n-a ştiut pînă acum că, pentru aceste articole, ICR a plătit bani grei, pe contracte semnate înainte de derularea acţiunilor! Astăzi oferim cifrele oficiale.
În doi ani, ICR a cheltuit 106.568 dolari şi 502.645 euro pentru publicitate
Datele din contabilitatea ICR arată că această instituţie folosea o metodă primitivă pentru a-şi asigura o bună imagine: erau încheiate din timp contracte de publicitate cu publicaţiile din ţările unde funcţiona o filială ICR, iar după ce se derula o acţiune, ziarele respective scriau laudativ atît despre participanţi, cît şi despre ICR!
Aşa se explică numeroasele articole găzduite de toate Rapoartele ICR, încît se crea impresia că adevărata cultură română se manifesta doar în străinătate! Nimeni nu băbuia în ţară că, în spatele acestei imagini coafate, erau contracte grase de publicitate!
Iată ce sume primeau aceste publicaţii prin intermediul filialelor din străinătate:
– ICR LISABONA
Ziarul „PUBLICO”, pentru suplimentele sale Ipsilon şi Expresso, a primit 8.425 euro în 2010 şi încă 8.425 euro în 2011. – ICR LONDRA
Revista „TIME OUT LONDON” a primit 3.078 euro în 2010 şi 9.555 euro în 2011. – ICR MADRID
Publicaţiile „GUIA DEL OCIO”, „EL MUNDO” (suplimentul El Cultural) şi „EL PAIS” (suplimentul Babelia) au primit 11.490 euro în 2010 şi 10.440 euro în 2011. – ICR NEW YORK
Cotidianul „NEW YORK TIMES” şi revistele „TIME OUT NEW YORK”, „VARIETY” şi „NEW YORK REVIEW OF BOOKS” au primit 23.590 dolari în 2010 şi 17.320 dolari în 2011. – ICR PRAGA
Revista „CO, KDY V PRAZE” a primit 642 euro în 2010 şi 703 euro în 2011. – ICR STOCKHOLM
Cotidianele „SVENSKA DAGLABET” şi „DAGENS NYHETER” au primit 21.200 euro în 2010 şi 26.518 euro în 2011.
Valoarea totală a contractelor de publicitate pentru ICR-urile din străinătate a fost:
– în 2010 – 62.203 dolari şi 270.800 euro
– în 2011 – 44.365 dolari şi 231.845 euro.
Aşadar, suma totală cheltuită pentru publicitate în cei doi ani de către ICR-urile din străinătate a fost de 106.568 dolari şi 502.645 euro!
În 2012, înainte de a fi schimbată conducerea ICR, echipa lui Patapievici încheiase deja contracte pentru:
– ICR VARŞOVIA, în valoare de 25.917 euro
– ICR MADRID, în valoare de 31.859 euro
– ICR NEW YORK, în valoare de 50.373 dolari.
Pentru aceste trei contracte nu exista nici o comandă, ceea ce devoalează felul în care acţiona vechea conducere ICR, adică încheia contractele de publicitate, stabilind sumele plătite, iar după ce apăreau articolele se făcea plata, mascîndu-se astfel faptul că acestea erau, de fapt, materiale publicitare! Evident, noua conducere nu a mai efectuat plăţile pentru aceste contracte.
ICR se lăuda cu articolele laudative, care erau, de fapt, materiale publicitare!
Să vedem cum arătau aceste articole din presa străină, pe care ICR le prezenta pe site-ul propriu şi în publicaţiile obediente din România:
– „PUBLICO” din 9 mai 2011: „Într-un articol apărut în cotidianul portughez Público (ediţia din 9 mai 2011), criticul de cinema Jorge Mourinha semnala: Debutul românului Marian Crișan se integrează prefect noului val românesc: planuri-secvență lungi, naturaliste, de grup, absența muzicii, evidențiind umorul sarcastic grefat pe disperarea unei societăți care incearcă să se ridice după o dictatură dezastruoasă”.
– „EL PAIS” din 2.10.2011: „Pe 2 octombrie, cotidianul El Pais dedică României editorialul suplimentului cultural Babelia, sub semnătura lui Ignacio Vidal Folch: „Două figuri intelectuale cu un profil foarte diferit, dar la fel de provocatoare, conduc în mod simbolic literatura română, invitata de onoare din acest an a Târgului Internaţional de Carte LIBER. Pe de o parte, în mod firesc, Norman Manea, autor cu faimă internaţională, perspicace eseist şi prozator, totodată narator al propriilor peripeţii în «Întoarcerea huliganului», scriitor contondent şi incomod. (…) Cealaltă figură intelectuală de mare influenţă este scriitorul Horia-Roman Patapievici, autor proteic, președinte al Institutului Cultural Român – Institutul Cervantes românesc.(…) alături de filosofii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu (…) formează trioul cel mai vizibil şi influent din cultura actuală”.
Cu astfel de „făcături”, plătite gras din banii pe care ICR îi primea de la buget, H-R Patapievici, Mircea Cărătrescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Gabriela Adameşteanu, Norman Manea şi alţii îşi asigurau recenzii favorabile, articole despre importanţa prezenţei lor la diverse manifestări, cu care apoi scoteau ochii românilor nerecunoscători care-i criticau în ţară!
Totul nu era decît o cosmetizare făcută pe bani publici pentru imaginea acestor profitori care, pe rînd, se propuneau chiar la Premiul Nobel!
Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!
În mod surprinzător, pe primul loc se află Lucian Ban, un pianist “american” de jazz, “originar din România”, care, într-un interviu pentru „Formula AS”, declara: „Eu nu pun mare preţ pe ideea de patriotism”! Pe patriotism, nu, dar pe banii banii patriei, da!
Ancheta cotidianul.ro, în colaborare cu ziaristionline.ro, scoate la iveală dovezi concrete ale jafului de la ICR sub mandatul lui H-R Patapievici: editarea unor cărţi care zac şi acum în depozit, plata unor publicaţii care să scrie pozitiv despre ICR, acordarea de bani pentru traducerea discreţionară a unor clienţi ai ICR etc. Aceasta in timp ce Basescu si Boc taiau de zor din pensiile batranilor si alocatiile copiilor. Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele „Procesului” desfăşurat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti (6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare (în total – peste 30 000 file), investigate integral de prea puţini istorici, alcătuiesc încă o arhivă operativă. Ceea ce înseamnă că urmărirea „criminalilor de război” din 1946 poate fi oricând reluată, desigur tot împotriva victimelor de atunci, deşi, în raport cu infamiile fostelor autorităţi şi ale „judecătorilor” de odinioară, faţă cu redesfăşurările istoriei, se impune, dacă nu rejudecarea, anularea „Procesului”!
Buzatu cumpără două carnete noi, necompletate, unul de membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi altul – o legitimaţie KGB. La insistenţa lui cumpăr o căciulă de general cu stema sovietică în faţă (aici este foarte frig şi eu am venit cu o şapcă subţire)… Din acest moment, 23 aprilie 1992, există un document oficial în care se consemna acordul părţii ruse de a ne înapoia documentele care fac parte din fondul arhivistic naţional al României.
Ai transmis, domnule MUSTAŢĂ, cu suflet uriaş reportaje dintr-un colţ de patrie în altul, ai spart atâtea inerţii ca să domine Adevărul, Dreptatea şi Frumosul, te-ai expus, cu suflet mare de român, cu verbul şi cu mintea împotriva atâtor răutăţi care nu conteneau şi nu contenesc să ne lovească cu lănci otrăvite, conştient că o Cetate, o ţară se apără, nu cu tăcere, nu cu laşitate, nu cu ascundere în turnuri de fildeş, sau mai rău, cu afundare în frivolitate şi promiscuitate, ci cu atitudine deschisă, cu pieptul drept în faţa furtunii.
“Cei dintâi vor fi cei din urmă, continuarea volumului “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni“, se constituie într-un demers absolut necesar a istoriei recente a României ca actor pe scena internaţională. Şi de această dată, Larry Watts ne oferă un studiu chintesenţial, vital pentru a ne apropia de adevărul aflat în spatele uimitoarei apoteoze a regimului Ceauşescu în 1978, şi transformărilor survenite până în ajunul prăbuşirii acestuia, incapabil de acomodare la o nouă conjunctură internaţională, în 1989. “
15.250 lei, adica 3388 euro pe luna, respectiv 183.000 lei, aproximativ 40.666 de euro pe an, este salariul pe care il incaseaza de la BNR Ioana Patapievici, sotia presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, angajata ca consilier.
Chiar daca nu-l vedeti niciodata cu ea la brat, din considerente ce tin de preferintele sale filosofice, Horia Roman Patapievici are o sotie. Ioana Patapievici, anterior director economic la Editura Humanitas a prietenului sau apropiat Gabriel Liiceanu, este, de cativa ani, consilier la Banca Nationala a Romaniei. Salariul acesteia a fost, intotdeauna, confidential, conform unei prevederi a UE prin care angajatii bancilor centrale “nu accepta instrucţiuni din partea instituţiilor Uniunii Europene şi nici din partea guvernelor naţionale”. Chiar asa scria si Horia Roman Patapievici in Declaratiile sale de Avere anteriore cat si, mai ales, Ioana Patapievici, membra si in Consiliul de Administratie al Moneteriei Nationale, in Declaratia sa de Avere completata la 13.06.2012: salariu confidential “conform articolul 130 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene”.
Pana anul trecut, cand a aparut dintr-o greseala pe site-ul Agentiei Nationale de Integritate, nu era cunoscut nici salariul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, dezvaluit a fi de 12.213 Euro. Portalul de analize financiare Conso.ro, preluat de Yahoo.ro, considera ca “salariile BNR sfideaza realitatile economice”, apreciind ca acestea se ridica la circa 10.000 de lei pe luna, in crestere cu aproximativ 2000 de lei fata de anii de dinaintea crizei economice, ceea ce dovedeste ca angajatilor BNR – care se ridica la un numar de 1771 – nu li s-au aplicat reducerile de 25% enuntate de Guvernul Boc. Mai mult: cifra de 10.000 este, iata, subestimata, conform informatiilor oferite de seful ICR! Probabil din cauza oboselii intelectuale acumulate in ultimul timp, Horia Roman Patapievici a incalcat “prevederile articolului 130” si a dezvaluit, din greseala sau dinadins, salariul de la BNR al sotiei sale in ultima sa (Doamne ajuta!) Declaratie de Avere de la ICR: 183.686 lei pe an, ceea ce inseamna 15.250 pe luna.
Mediafax o sintetizeaza: Declaraţia de avere a preşedintelui Institutului Cultural Român (ICR), Horia-Roman Patapievici, pe anul 2011 arată o scădere a veniturilor acestuia, atât în ceea ce priveşte salariul pentru funcţia ocupată – 60.820 de lei, faţă de peste 64.000 de lei în 2010 -, cât şi sumele provenite din drepturi de autor (de la editurile Humanitas şi Polirom, TVR, Asociaţia Eruditio), care totalizează 83.440 de lei, faţă de peste 95.000 de lei în 2010 (de la TVR, Evenimentul zilei, Humanitas, Art şi Asociaţia Eruditio).
Pe de altă parte, Patapievici are depozite bancare de 640.360 de lei şi de 20.292 de euro şi un cont de 7.912 lei, toate la ING. El şi-a plătit totodată creditul de 41.675 de lei la BRD (contractat în 2007 şi scadent în 2011). În 2010, preşedintele ICR avea depozite de 516.049 de lei şi de 17.450 de euro şi conturi de 21.717 lei şi 2.421 de euro.
Horia-Roman Patapievici şi soţia sa sunt titularii unui apartament în Capitală şi a două case de vacanţă – la Câmpulung, cu teren şi fâneţe, şi la Crevedia, cu teren, toate cumpărate. De asemenea, Patapievici a dobândit prin moştenire a şasea parte dintr-un alt apartament în Bucureşti.
Soţia sa, Ioana Patapievici, a avut anul trecut venituri salariale de 183.000 de lei de la Banca Naţională a României, mai scrie Mediafax. La Banca Nationala, denumite pe atunci Banca de Stat, a lucrat si tatal lui Patapievici, Dionis Patapievici (1) considerat agent NKVD de catre cadrele de specialitate.
Sa mai notam ca, in ce o priveste pe vicepresedinta ICR, Tania Radu Mihailescu, sotia lui Dan C Mihailescu, fosta adulatoare a lui Gogu Radulescu, in Declaratia sa de Avere de anul acesta nu mai apare si functia de membra a board-ului Fundatiei Soros, dupa cum aparea in Declaratia de anul trecut. Venitul acesteia anual depaseste 150.000 lei. Interesant ca, desi este angajata a statului roman, Tania Radu are contracte si cu un alt stat, evident strain, ceea ce ar putea fi considerata o incompatibilitate cel putin morala, daca nu de alt ordin.
Conform site-ului ICR, al doilea vicepresedinte ICR, mai celebrul Mircea Mihaiesi, nu si-a depus inca Declaratia de Avere, incalcand Legea. Agentia Nationala de Integritate (ANI) stipula ca data de 15 iunie este ultima zi in care persoanele prevazute la art. 1, alin. (1) din Legea nr. 176/2010 trebuie sa-si depuna Declaratiile de Avere.
In Declaratia de anul trecut, Mihaiesi, sotul fostei presedinte a Fundatiei Soros, Ilona Mihaies, avea insa un venit mai mare decat seful sau direct, Patapievici, respectiv putin peste 190.000 lei. In dreptul sotiei, presedinte al organizatie Soros Centrul Euroregional pentru Democratie, Mihaies scrie “salar confidential – nu lucreaza la stat”. Pai cum era dragi sorosisti cu “transparenta”. Ce aveti de ascuns? Transparenta – transparenta dar nu pentru catei?… De remarcat si numarul de conturi bancare al vicepresedintelui ICR: nu mai putin de 11, dintre care trei in dolari, doua in euro si restul in lei.
UPDATE: A aparut si Declaratia de Avere a dlui Mihaies pentru 2011, anterior ratacita, probabil, pe site-ul ICR. De apreciat, “salar”-ul sotiei nu mai este “confidential”. Potrivit Declaratiei vicepresedintelui ICR, veniturile dnei Ilona Mihaies in anul 2011 au fost urmatoarele: ca “formator” al “Asociatiei pentru Promovarea Femeii din Romania” -34.580 lei, ca “manager” al Centrului Euroregional pentru Democratie – 22.788 lei si ca presedinte al Fundatiei Soros doar 11.072.
Informatia mi-a fost transmisa chiar de vicepresedintele ICR, Mircea Mihaies, caruia ii multumesc pentru semnalare. Tot dansul afirma: “In privinta salarului sotiei mele, poate veti observa ca incepand cu acest an are un alt tip de contract. Nu e nimic misterios in asta”. Si in noua Declaratie de Avere, probabil ultima la ICR, conturile dlui Mihaies raman tot 11.
Note:
1. Autobiografie
“Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele:
1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(…)
Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)
2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..)
Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS: carnet de student. (…) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. – Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)
Curtea de Conturi a descoperit o serie de nereguli la Institutul Cultural Român. Potrivit raportului Curtii, la ICR s-au făcut angajări fără concurs. În plus, ICR a acordat majorări salariale în 2010. Vicepreşedinţii ICR au fost făcuţi ilegal demnitari şi astfel au putut beneficia de tranport pe banii statului, locuinţă de serviciu şi alte beneficii. Mai mult, ICR a acordat majorări salariale în 2010, anul în care lefurile bugetarilor au fost tăiate cu 25 la sută, transmite Antena 3.
Astazi, noul presedinte al PNL, Daniel Chitoiu, a facut niste trimiteri foarte importante, pe adresa fostul sau coleg, Teodor Melescanu, actualul sef al SIE, care a mostenit reteaua ICR, o panza de paianjen intansa in toata lumea sub bacheta incertului ideopolitic Mihai Razvan Ungureanu (mai e membru PNL?). Pe langa niste afirmatii amuzante ale lui Victor Ponta, legate de unde ar vrea sa-si stabilieasca culcusul acum ICR-ul, la Senat sau la Presedintie, tinand cont ca Traian Basescu a parasit, probabil definitiv, postul de presedinte al Romaniei, am retinut declaratiile lui Daniel Chitoiu, transmise si de B1 Tv (vezi video): “Spulber toate denigrariele aduse de PDL-isti, de clientela lor politica si de vectorii de imagine platiti din bani publici, prin Institutul Cultural Roman, sau prin alte institutii ale statului, care in loc sa-si faca treaba pentru Serviciul pentru care au fost trimisi afara in schimb au denigrat Romania. Din acest punct de vedere, Romania a pierdut atat ca imagine dar si din punct de vedere economic“.
Tactica dezinformarii gri a Occidentului, prin amestec de minciuna si adevar, nu este noua ci a fost preluata de Patapievici si ai lui de la agentul sovietic Pacepa, care, sub pretextul luptei anti-ceausiste, denigra pe linie ruseasca si ungureasca toate eforturile de independenta si rezultatele de politica externa ale Romaniei, ceea ce a dus pana la urma la intreruperea de catre SUA a clauzei natiunii celei mai favorizate pentru tara noastra, cu efecte economice asupra intregii natiuni si nu asupra conducatorilor ei.
Redactia Ziaristi Online continua sa primeasca date despre gravele abuzuri ale ICR. Doi artisti de valoare si recunoastere mondiala, compozitorii si muzicologii Ana-Maria Avram si Iancu Dumitrescu denunta o serie intreaga de ilegalitati comise la ICR si fac un apel pentru reorganizarea conceptuala a ICR. Alte voci propun desfiintarea ICR, ceea ce ar duce la o importanta economie la bugetul de criza al Romaniei (sute de milioane de euro, daca luam in considerarea si salariile si beneficiile agentilor ICR din toate colturile lumii – apartamente, sedii, masini, transport international, etc).
“Noi nu am acceptat sa traim in Romania numai pentru rusinea de a fi roman, rusine pe care o produce aceasta tagma bizara care se numeste ICR. Nu cerem nici un avantaj personal, nici o exceptie, numai ca ne aflam in corul celor care spun ca la aceasta institutie exista devoratori de fonduri intr-un interes contrar Romaniei, care e inacceptabil! Pentru aceasta ne vom concentra – de altfel e si clipa cea mai favorabila – cu probe si argumente juridice si culturale!, pentru o clarificare finala a acestui punct de vedere exprimat la ICR, calificabil numai prin penibilitate culturala, si neo-proletcultism.”, scrie compozitoarea Ana-Maria Avram in Contestatia sa catre ICR.
Cititi CONTESTATIA catre ICR a celor doi artisti, laZiaristi Online si, mai jos, un Apel catre mass media din Romania si institutiile responsabile ale statului roman (Parlament, Guvern, MAE, SIE, SRI):
Inca un abuz la ICR. Inca un scandal pe tapet. Noutati in desfasurare.
“Oamenii de geniu – au existat, exista si vor exista cu siguranta in tara aceasta oameni de geniu ! – sunt introdusi in «malaxorul» acesta functionaresc al ICR, conform gandurilor aproape obscene ale dlor Patapievici si Mihaies, in care de la Eminescu la Stan Papuse totul e «secretul nostru din dulap» “.
Domnilor,
La fiecare sesiune din cele care se desfasoara in cadrul Programului Cantemir al ICR, proiect prin care operatorii culturali din Romania sunt sustinuti financiar sa prezinte proiecte in strainatate – in urma unui concurs de proiecte – rezultatele se constituie intr-un abuz intolerabil.
Sistematic, proiecte valoroase sunt depunctate de la prima etapa cu false argumente.
E o istorie in aceasta . De pilda, un mic exemplu:
– In 2010, unul din proiectele retinute pentru finantare (si care, culmea, acum nu mai apare pe site-ul Programului Cantemir!) a avut ca obiect o firma de impresariat condusa de o doamna director de programme externe la acelasi ICR, Saviana Diamandi. Proiectul ei, pe 3 ani de zile, consta in turneul trupei (comerciale) “7 prajini” in Ungaria si se desfasura intr-o singura locatie, Szolnok, daca nu ma insel. Intr-un proiect desfasurat pe 3 ani, si pentru o finantare de 80 de mii de euro. Ulterior, la modificarea site-ului Programului Cantemir acest proiect a disparut de pe lista celor finantate de-a lungul anilor. Insa banii s-au evaporat.
– Acordarea acestor bani unui inalt functionar ICR a fost evident un abuz, o « capuseala ». In schimb proiectul nostru a cazut primul « sub linie ».
– La contestatia noastra de atunci, conducerea ICR ne-a raspuns ca domna Diamandi si-a dat demisia din functia detinuta la ICR (dupa aflarea rezultatelor!) si ca deci a avut dreptul sa participe la concurs, – si sa castige – conform legii.
– No comment
– In 2008 si 2007 ICR prin programul Cantemir a finantat proiecte precum “Shukar Collective” – (muzica tiganeasca – nota red) -, si altele, proiecte in mod clar de tip tip pur COMERCIAL, care nu aveau nevoie de sustinere cu bani de la buget spre a realiza turnee (nemaidiscutand de calitatea lor culturala, de folklorul suburban pe care il afiseaza, de calitatea textelor, pe langa care poneii roz si penisurile din expozitiile aceluiasi ICR sunt nimic!).
De altfel “Shukar Collective” este unul din caii de bataie ai ICR de multi ani, finantati pe multe proiecte, atat prin Programul Cantemir cat si prin alte linii de finantare, prin turnee, flme, samd. O simpla cautare pe internet poate aduce la rezultate zeci de pagini.
E oare aceasta imaginea Romaniei pe care o dorim prezenta in strainatate? Manelele?
Cum ii scriam lui HR Patapievici si M Mihaies, inca din 2008, scrisoare din care spicuiesc cate ceva: « V-as putea enumera un întreg pomelnic de erori inpansabile în alte tari. Dar macar atât trebuia sa stiti, ca muzica are forta ei de impact, care n-are nevoie de traduceri, de intermediari, de alte sfortari «diplomatice» E suficient sa pui în lumina favorabila valori de exceptie, locomotivele culturale pe care le posezi deja, si actiunea de penetrare în mediul international se face singura, dupa principiul rostogolirii naturale, care e singurul imbatabil! Si necostisitor! Vorbiti de retinerea la «cenzura»? Pai tocmai asta e cenzura! Tehnica e veche si diabolica.Sa propui în locul valorilor, într-o subtila perfidie a mediocritatii, lucruri de mâna a doua, sa inventezi cazuri discutabile, eventual contrariante, originalitati desantate, producatoare de mici scandaluri, care nu au decât un impact minor în comparatie cu celelalte.
(…)Adevarul este ca, fara orizontul necesar, dumneavoastra traiti într-o realitate culturala paralela, plina de eufemisme si fineturi provinciale, nevazând esentialul, nepricepând ca destinul nostru cultural care l-a dat pe Brâncusi, Enescu, Victor Brauner, Tristan Tara, Celibidache si atâtia altii, se prezinta infinit mai ambitios decât va apare. (…) Ori în asta nu sunteti dv. calificat. Neavând exercitiul sa discriminati fineturile majore ale chestiunii. Sa separi vocatiile pline, de neghina producatorilor de maculatura nu-i usor.
(…) Rau e dle, ca v-ati suligat într-un post, fara consilieri, fara sfatuitori în materie si fara fler de la mama, pentru actiuni importante. Daca nu ma însel, printre hârtoagele care vi le-am lasat acum trei ani, ( 2006) v-am vorbit de consilieri. V-am propus nume de afara, ireprosabile si de mari profesionisti: Radu Stan, Victor Eskenasy, Costin Cazaban. Nu v-a interesat. Erati euforic.
(…) Când vorbiti de… adversari, vi se umfla plamânii. Provocati, ca sa va dovediti ca existati. Asta va e contributia colosala? Dar proiectul Bartok? Dar Lipatti? ( proiecte pe care le-am lasat la registratura ICR si personal domnului Mihaies)
(…) Dar sa va aduc aminte. Nu cumva tot dv. ati semnat, fara scârba, ( referinta la un raspuns publicistic al lui M Mihaies, in care se spunea ca dumnealui « semneaza, dar …..cu scarba » !!!!) ca în locul Ans. Hyperion, (o glorie pe cele patru continente), sa subventionati gras, »proiectul» «Shukar Colectiv», de manelisti? În Canada, daca nu ma însel. Ce propuneau ei oare în «proiect», de v-au convins atât de repede? (..). De trei ori ilegal. În nici o tara comunitara, arta comerciala, arta ce poate aduce venituri colosale, nu se subventioneaza de catre stat. Nuntile, botezurile, chefurile au fost dintotdeauna impozitate, nu subventionate. Numai la ICR, gasim subventionata fara scârba nu arta mare, de perspectiva, arta pretentioasa – pentru imaginea de durata a României – ci si comertul jos. Oamenii aceia, evident, au tot dreptul sa-si practice minunatiile lor, dar nu pe banul public. Unde poti întâlni asa ceva la Ministerul Culturii din Franta, ori la Bruxelles, la BBC, WDR, Radio France, ÖRF, pe unde eu (Iancu Dumitrescu) ma misc cu oarecare dezinvoltura? »
„Câtă vreme sunt ai noștri la putere, cine să stea să facă revoluție?“
Domnul Vladimir Tismaneanu imi face onoarea nedorita de a-mi scrie numele intreg, cu tot cu prenume si fara sa mai adauge nici un set de imprecatii simandicoase in jurul lui, in ultima lui productie de blogger trans-oceanic. Desigur, nu o face gratuit. Intamplator, gratie unor prieteni preocupati de siguranta nationala, sa spunem asa, stiu exact motivul pentru care si-a adus aminte ca nu sunt, asemenea modului in care il trateaza pe Larry Watts, “you kno who”, “nomina odiosa”, numele care nu trebuie rostit. Stratagema lui si a activistului de Partid sasait care ii tine trena, lui si altor navetisti ai regimului comunist ca el, nu tine. Dintr-un simplu motiv: Nimeni nu este mai presus de lege!
Dar sa revenim la produsul lui jenant, acum etalat pe tarabele “Hydepark“-ului. Se observa ca in cateva randuri face mentiunea originii sale etnice, ceea ce denota ca incearca sa-si rezolve probleme ideologice si personale – vezi cearta lui cu Victor Ponta, Dinu Zamfirescu, Carmen Musat, etc – apeland la lovituri sub centura, care ar putea sa displaca, in primul rand comunitatii la care face apel acum, cand a ajuns pe fundul turbincii lui Ivan. Distinsul profesoras de provincie isi reia asadar postura de victima perpetua a odioasei Securitati – aceeasi care i-a aprobat plecarea in Ungaria, RDG, RFG, Franta si Spania, sub supervizarea Gizelei Wass – si da vina pe fostul detinut politic si lider al exilului romanesc Dinu Zamfirescu, actualul presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER, si pe un “evreu româno-american, convertit la catolicism”, pentru aparitiile in presa online a unor file din dosarul sau de propagandist veros al regimului comunist. Cum a tras concluzia asta dl Tismaneanu e greu de spus. Dar auto-victimizarea merge pana la capat: chipurile, prin publicarea unor file de Dosar, ar fi fost facute publice “lucruri extrem de personale”. Care, domnule? Numele si prenumele? Sau propriile laudarosenii comunistoide din Autobiografia data CC al PCR?
Dincolo de ridicolul situatiei, ma simt obligat sa spun foarte clar ca documentele primite de Ziaristi Online si comentate de subsemnatul provin in primul rand din Dosarele de la Securitate si de la CC al PCR ale dlui Tismaneanu. Iar ele circula, liber, in samizdat, asa cum circulau pe vremuri si cele ale colegului sau de propaganda comunista, de la “Stefan Gheorghiu”, dl Virgil Magureanu, pana s-a hotarat sa si le publice in Evenimentul Zilei. Dl sef de comitzii, consilii si asociatii de bloc, se poate interesa la CNSAS, unde va afla ca, chiar si eu, de exemplu, in decursul activitatii mele de jurnalist am dat de numeroase astfel de documente interesante, dintre care, atunci cand am fost solicitat de CNSAS, cum este in cazul informatoarei si activistei PCR Smaranda Enache, am donat cu mare drag spre studiul si decizia suverana a onor Colegiului in ce le priveste. Tocmai ma pregateam sa-i rog pe colegii mei de la Ziaristi Online sa faca o noua donatie cand, iata, am aflat via park-urile online pe unde se plimba dl Tismaneanu cu coada intre picioare, ca toate acestea exista la CNSAS. Si eu care am amanat atatia ani sa intreb de ele, tocmai ca sa nu se auto-victimizeze bietul Volodea… Na, ca tot a facut-o pana la urma.
Dar stati putin ca nu-i chiar asa: in anul 2006, cand si-a luat oficial Dosarul de la CNSAS, dl Tismaneanu a promis ca il va publica integral, ca sa vada teroristii din presa – era vorba de mine, colegul sau de azi de la EvZ, dl Ion Cristoiu si de regretatul Mihai Pelin (care oricum ii avea dosarul) – cat de persecutat a fost el de Securitate, de pe cand isi impartea sendvisul cu icre negre cu Nicusor Ceausescu. Cum au trecut deja sase ani si inca n-a apucat sa faca selectia din care sa iasa mai anticomunist ca Papa, ne-am gandit sa-i venim in ajutor cu un document de prefatare: Autobiografia. Ca sa-i revina memoria, nu de alta. Autobiografia sincera, data in fata Partidului, in care nu se sfieste sa-si arate meritele de politruc sadea plin de “Convingeri comuniste”. Daca sunt lucruri atat de “extrem de personale”, de ce le-a spus Partidului? Apoi, daca a fost sincer cu Partidul, cu noi de ce nu poate sa fie? 🙂 In plus, il rugam sa ne spuna care sunt, totusi, lucrurile pe care le considera “extrem de personale” si chiar eu o sa-i pun pe colegii mei sa le arda, cel putin de pe net. Asa cum nu a facut Andrei Ujica in lung-colajul plagiat si plimbat pe toate meridianele planetei de Patapievici si Tismaneanu, sub numele de “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. Dreptul la replica e Drept la replica si nu poate fi contestat nici chiar unuia care contesta libertatea presei.
Nu vreau sa mai insist, dar dl Tismaneanu stie prea bine ca, conform logicii sale, la fel de bine ar putea sa-l dea pe el in judecata familia Ceausescu pentru toate porcariile spuse despre ea si toate arhivele personale rascolite. Dl Tismaneanu face si el parte din acele arhive: ale comunismului. Este o fila vie, o stafie, un zombi. Nu poate scapa. Cand iti asumi conditia de “intelectual public si angajat” trebuie sa fii cel putin la fel de deschis publicului ca familia Ceausescu, operata pe viu. In contextul in care te pretinzi “persecutat politic” in timpul regimului comunist si, in acelasi timp, esti publicat, pentru “uzul intern” al activistilor comunisti, in caietele “laboratoarelor proceselor revolutionare mondiale” ale academiei de Partid “Stefan Gheorghiu” si apoi, peste ani, continui sarada ca sef peste toate mustariile “anticomunismului”, cred ca nu strica, din punctul de vedere al interesului public, ca opinia publica sa-ti si cunoasca adevarata “Autobiografie”.
Dl Tismaneanu, cu curajul lui de post-persecutat, ar trebui sa se abtina de la brutalizarea marlaneasca a venerabilului Dinu Zamfirescu, asa cum face de cand s-a trezit extirpat din locul in care se incopetenise, pe viata, dupa calculele sale.
Mai nou, vad ca pe langa scuiparea si imbrancirea batranilor octogenari, Tismaneanu s-a apucat sa violenteze si femei! De data asta curajul ii este de-a dreptul nebunesc, daca ma gandesc la cine este sotul doamnei, un tip destul de bine facut, cu ceva ani de inchisoare politica pe la Aiud, din cate stiu…
Cand nu face pe victima, dl Tismaneanu, din postura de zombi al post-comunismului, nu se lasa si, aproape zilnic, iese din cavernele fostului Stefan Gheorghiu si mai sperie cate o doamna ratacita prin cimitirul elefantilor rosii. Numele victimei de azi: Carmen Musat. Vina ei: are o gazeta in care i-a dedicat ayatollahului “anticomunismului” un articolas: Sfînta mare neruşinare, in care vorbeste exact de ceea ce face profesorasul nostru cel viteaz, chiar azi: “victimizarea ca strategie de supravieţuire a „intelectualului critic“”. Pretextul atacului este, insa, altul: l-a citat gresit pe gurulet. Si dai si dai. Biata doamna de la Observatorul cultural este lovita cu nesat de dl presedinte de comitzii anti-post-para-pre-comuniste nici mai mult nici mai putin decat din trei parti: blogusorul lui, EvZ si Hotznews.
Inainte de a continua, trebuie sa precizez ca dna Musat nu ma are deloc pe lista simpatiilor dansei. Ba chiar dimpotriva; de vreo cateva ori m-a inghiontit de aproape am simtit un gadilat pe la subtiori. Si-acum, la o cautare pe net cu numele Roncea, rasare imediat un “rechizitoriu dur” la adresa mea, aparut in gazeta domniei sale sub semnatura unei Sidorovici cu nume masculin, “doctorand la Universitatea Central-Europeana din Budapesta” a guruloiului Gyuri Soros, si publicat cu titlul dureros Victor Roncea sau problema deficitului de rusine. Aproape am plans cand l-am citit 🙂 Se spune acolo ca… “nu sunt democrat”!
Cu toate acestea, atacul jenant al dlui Tismaneanu la adresa unei femei, altoita din trei parti, in rafale, si amenintata cu procese inter-galactice pentru ca i-a gresit nu stiu ce citat comunistoid, este de rasul curcilor. Ca si cum n-ar fi fost suficient, guruletul rozaliu il pune si pe Mihaiesi, grobianul cu staif al lui Patapievici, pe post de badigard culturnic, sa sara cu bocanii direct pe capul bietei doamne Musat, la rubrica “senatoriala” din EvZ (Bai, Dane, tu citesti ce scrie guzganul asta al tau?). Inteleg ca daca te simti atacat poti sa raspunzi – desi eu n-am facut-o; e, totusi, o doamna, nu poti sa dai ca la fasole in ea – dar de ce n-a ales cuplul de clovni ante-post-comunisti un sac pe care s-ar putea refula mai bine dupa scaparea controlului IICCMER, cum ar fi, de exemplu, doamna Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care l-a lasat pe Tismaiesi incremenit in meandrele concretului cand i-a zis ca trebuie sa se salveze de el insusi? Asta chiar ar fi o bataie in namol de savurat: Zombi contra Zombi!