Andrei Pleşu: Am o întrebare colaterală! M-a frapat în tinereţe că, în verile cele mai călduroase, conu’ Alecu Paleologu nu transpira! Constat că nici dvs. nu transpiraţi! Este vreun secret boieresc pe care noi nu îl cunoaştem? Ajung să cred că este o problemă ce ţine de educaţie!
Neagu Djuvara: Cu tot respectul, domnule Pleşu, tind să cred că relativa corpolenţă a domniei voastre nu vă avantajează foarte tare în acest sens! Dacă vă tot faceţi vînt, vă va fi din ce în ce mai cald! Odată scoase din funcţiune, ventilatorul sau instalaţia de aer condiţionat amplifică senzaţia de căldură!
Andrei Pleşu: Parcă aţi fi doctorul meu! Numai el îmi spune: “Normal că ai tensiune dacă eşti aşa de gras! Slăbeşte puţin şi după aceea am să te tratez!”
N. red. în 2010: Dl Neagu Djuvara a fost primul invitat pe Divanul Dilemei vechi. Înregistrarea s-a făcut în august 2005, în sediul de atunci al redacţiei, fără aer condiţionat…
Sursa: Dilema Veche, publicatie a Trustului Patriciu
“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă” – Nicolae Manolescu in “Literatura română de azi. 1944-1964”, Editura Tineretului
“Un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc.” – George Calinescu despre Nicolae Manolescu, intr-o scrisoare de protest adresata lui George Ivascu, publicata in extrase in Contemporanul
Mai intai sa citim cateva pareri ale Hertei Muller despre “micul gigant” al lui Manolescu, navetistul ICR Cartarescu:
Herta Muller: “Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi”
“Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! Era ceva de la sine înţeles. Nici nu mi-aş fi putut închipui să nu ascult un post de radio care îmi spune într-o oarecare măsură ce se întâmplă cu noi. Şi peste tot, în restul ţărilor comuniste, mă refer la Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, scriitorii au fost mult mai preocupaţi de politică. Pentru ei, era de la sine înţeles să facă analiza politică şi socială a ţării în care trăiau. Se vede asta şi din operele lor. În România, nu prea găseşti similitudini în acea perioadă.” (Un interviu de Marius Cosmeanu pentru Revista de culturaCorso, viaNapocaNews)
Herta Muller: “Cartarescu a trait cu nasu-n vant”
Interviu acordat de Herta Muller ziarului Romania Libera:
S.F.: Mircea Cărtărescu declara pentru Frankfurter Allgemeine că înainte de ’89 scriitorii nu doar că aveau mai multe subiecte, rezistenţa la dictatură, dar aveau pe deasupra şi mai mult timp: „Sistemul era groaznic, însă aveam stabilitate şi fiecare ştia ce-l aşteaptă în ziua următoare”. Astfel de argumente ar putea explica de ce nu a existat o rezistenţă anticomunistă în România?
H.M.: Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el.
S.F.: Cum aţi putea defini acest gen de neimplicare?
H.M.: În limba germană există termenul „Mitläufer” (*), cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri.
(*) “Mitläufer” e un termen foarte dur in germana, pentru sustinatori pasivi si colaborationistii unei dictaturi.
(ViaAuftakt. Mai multe despre interviul scriitoarei,aici)
Acum sa vedem cine este, de fapt, Nicolae Manolescu, “marele” critic literar care, in “monumentala” sa “Istorie critica a literaturii romane” aparuta in 2009, nici macar nu a inclus-o la “mentiuni” pe cea care avea sa obtin Nobel-ul pentru literatura in acelasi an:
“Innoirea” – “Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune”
“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. Dar nu numai muncitorul reflecta chipul omului nou.
Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune, dupa cum ne-au trasat-o diferitele forte politice conducatoare: Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Contemporanul, 23/24 August 1962)
“Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană”
“Apelez, tovarăşe Secretar General, la dreapta dvs judecată şi la înţelegerea dvs omenească” – A. Plesu
Am scris deja cum Gabriel Andreescu, de care ma despart destule, a castigat la CEDO dupa ce a afirmat ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea. Lui Andreescu ii pot fi contestate multe, insa nu si inteligenta sau disidenta reala din timpul regimului comunist, cand pana si ofiterii care-l urmareau, cum ar fi regretatul Alexandru Tonescu, supranumit Rechinul, ajunsese sa studieze filosofie pentru a fi la inaltimea obiectivului sau (Exista niste note filosofice extraordinare ale ofiterului de caz in Cartea Alba a Securitatii). Cert este ca in urma procesului intentat de Plesu lui Andreescu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotarat ca disidentului i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil iar, din cauza “filosofului” tuturor guvernarilor, romanii trebuie sa-i plateasca acum militantului pentru drepturile omului o despagubire de 10.000 de euro. E, mogulul Dilemei, distinsul membru al “comitetului de incredere” al Fundatiei Dinu Patriciu, in loc sa scuteasca statul si cetatenii de aceste costuri stabilite de CEDO din cauza lui, se zborseste la Andreescu prin intermediul spalatoresei Corlatan, recalificata de servicii la Evenimentul Zilei, si isi permite sa considere sentinta CEDO drept “bezmetica”. Dreptul lui. La fel, dreptul lui Gabriel Andreescu sa ceara corectarea inexactitatilor Corlatencei comise in dialogul comandat si aranjat punct cu punct cu “maestrul” Plesu. Eh, asta-i buna! Daca l-a interzis Securitatea de ce i-ar permite Evenimentul Zilei sa-si spuna opinia, conform bunului simt si “deontologiei”? Harsh, cu el la gunoi, mama lui de critic al guralivului “guru” Plesu. Si-uite asa a ajuns disidentul sa scrie iar pe ziduri si pe garduri, de data aceasta virtuale. Iaca, mai pun si eu un stalp, sa ramana:
Atacul la adresa CEDO. Andrei Pleşu şi legitimarea băşcăliei în viaţa publică
de Gabriel Andreescu
La 29 septembrie 2010, ziarul “Evenimentul zilei” a publicat un interviu al domnului Andrei Pleşu în care acesta se referea la istoria procesului penal pe care l-a deschis în anul 2001 şi apoi la condamnarea statului român la CEDO ca urmare a încălcării libertăţii de exprimare în acest caz. Interviul conţinea erori şi falsificări, dar mai ales trata hotărârea judecătorilor europeni cu un dispreţ fără precedent.
Calificarea de către dl Pleşu a sentinţei CEDO drept „bezmetică” m-a determinat să trimit ziarului, în aceeaşi zi, un drept la replică. La 30 septembrie a.c., redacţia “Evenimentului zilei” comitea un act contrar decenţei jurnalistice transformând dreptul la replică într-o sumă de precizări selectate partizan; pentru ca apoi să o anuleze şi pe aceasta punând-o între interpretările redacţiei şi susţinerile, reluate ca un fel de verdict final, ale domnului Pleşu. Deşi fuseseră reproduse aproape cuvânt cu cuvânt enunţurile sentinţei CEDO, redacţia le prezenta drept „propria versiune despre dosarul judecat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”.
Am apelat la cotidianul.ro pentru a găzdui dreptul la replică, împreună cu actualul comentariu, datorită gravităţii excepţionale a tratării insultătoare a judecătorilor Curţii de la Strasbourg. Nu-mi amintesc să fi întâlnit până acum pe cineva care să fi calificat hotărârile CEDO ca fiind „bezmetice”, deşi nimeni nu spune că instanţa europeană ar fi sacrosantă. Câţiva mari jurişti au luat distanţă faţă de opinii ale Curţii, dar observaţiile critice au fost exprimate întotdeauna cu mare deferenţă şi în raport cu nuanţe la îndemâna unor oameni care ştiu ce spun.
Intervenţiile blasfematoare ale lui Andrei Pleşu au deja tradiţie. L-a calificat pe Virgil Ierunca „leninist”, pe Constantin Ticu Dumitrescu l-a numit „un Corneliu Vadim Tudor cu semnul schimbat”, iar pe Adrian Marino (atacat dupa moarte si de Dinescu si Tismaneanu – nota mea) l-a apostrofat pentru „accese de proastă creştere” exprimate în “mod rudimentar, provincial”. E adevărat că presa română suferă de 20 de ani de o imensă agresivitate, numai că lăturile revărsate de Corneliu Vadim Tudor, de Ilie Neacşu şi emulii lor sunt delegitimate prin chiar semnătura de la sfârşit. Nu este aceeaşi situaţie în cazul dlui Pleşu, fost înalt demnitar în stat (de două ori ministru, secretar de stat, consilier de stat), universitar şi director de institute ştiinţifice, cu o importantă prezenţă în presă şi o amplă reţea de adepţi în lumea culturală. El a reuşit să dea un aer de onorabilitate unei culturi a dispreţului şi batjocurii pe care o alimentează în mod constant.
Nimic nu e prea mult pentru a califica gravitatea acestei ultime ieşiri la rampă. De peste o jumătate de secol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reprezintă instituţia fundamentală a civilizaţiei Continentului. Deşi are în spate susţinerea instituţională a unei întregi maşinării interguvernamentale, esenţa puterii ei rămâne respectabilitatea. Prestigiul CEDO a reprezentat, din 1994 încoace, o pavăză importantă în lupta cu (in)justiţia societăţii româneşti. Având în vedere contextul, atitudinea fostului demnitar de stat şi persoană cu influenţă culturală poate duce la ruperea zăgazului şi la joaca cu batjocorirea generală a Curţii. Consider răul făcut covârşitor.
Atitudinea emasculată a ministrului de externe, Teodor Baconschi, coroborată cu servilismul faţă de Paris, acolo unde şeful diplomaţiei a ocupat anterior postul de ambasador, a condus la o amplificare a sentimentului că francezii pot veni la Bucureşti să ne dea lecţii de integrare a ţiganilor, după ce ani la rând înainte de intrarea în UE ne-au acuzat că nu suntem în stare. Aflat la New York cu ocazia evenimentelor dedicate celei de-a 65-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Baconschi a mers cu jalba în proţap să discute problema ţiganilor tocmai cu George Soros, un speculant financiar care conduce la nivel mondial tot felul de reţele filantropice care nu ascund decât interesele acestuia. După discuţia cu Soros, un fel de Sorin Ovidiu Vintu la nivel mult mai înalt, Baconschi a ieşit cu declaraţia cum că el ne va ajuta la Bruxelles în schimbul unei strategii cât mai bune pentru atragerea fondurilor europene destinate integrării ţiganilor. Banii vor intra, ca de obicei, în buzunarele unor ONG-uri obscure, printre care şi cele ale lui Soroş, şi vor fi redirecţionaţi spre conturile miliardarului de origine maghiară, de altfel cunoscut pentru poziţiile sale antiromâneşti. „Domnul Soros mi-a mai spus că va folosi întreaga sa influenţă la Bruxelles pentru a determina adoptarea unei strategii europene de incluziune a romilor pe bază de fonduri structurale. Asemenea fonduri au fost alocate, sunt slab accesate şi trebuie să îmbunătăţim capacitatea noastră de a atrage bani de la Bruxelles pentru proiecte eligibile, bine redactate şi puse în operă prin cooperarea dintre guvern, autorităţile locale şi ONG-uri“, a declarat Baconschi la finalul întâlnirii avute cu Soros. În cele patru zile petrecute la New York, ministrul a mai avut şi alte întâlniri de mare angajament şi importanţă strategică deosebită cu omologul din Tunisia, Kamel Morjane, sau cu cel singaporez, George Yeo, ocazie cu care oficialul român a subliniat importanţa pe care autorităţile române o acordă cazului Silviu Ionescu.
In timp ce la Bucuresti ProTv prezinta materialul de mai sus si, pe site, fotografia alaturata, care insoteste stirea privind decizia presedintelui Traian Basescu de a renunta, in premiera mondiala pentru un sef de stat, la protectia Politiei, la New York, Theodor Baconschi s-a intalnit cu George Soros, fara a oferi prea multe detalii asupra intrevederii sale cu miliardarul de extrema stanga. Ministrul de Externe al Romaniei este considerat un prezumtiv candidat al GDS si al unui virtual “pol de dreapta, crestin-democrat” la presedintia Romaniei. GDS este centrul ideologic al Soros in Romania.
Agerpres transmite de la NY: “O să am întâlniri bilaterale cu omologul meu din Tunisia, din Singapore. Mâine (joi – n.r.) voi avea un mic dejun de lucru cu domnul George Soros şi cred că şi cu omologul meu din Sudan, pentru că ceea ce se întâmplă în Sudan, în perspectiva posibilei partiţii a acestei ţări, preocupă foarte mult şi mediile diplomatice europene”, a mai precizat Baconschi, cu privire la viitoarele întâlniri bilaterale pe care le va avea în marja participării la evenimentele dedicate celei de a 65-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (New York, 21-24 septembrie).
Miercuri, ministrul român se va întâlni şi cu reprezentanţi ai comunităţii evreieşti, cu care va avea un schimb de opinii cu privire la realităţile geopolitice contemporane.
“Cred că o astfel de întâlnire este întotdeauna utilă, cu atât mai mult cu cât convorbirile directe dintre palestinieni şi israelieni au fost reluate şi întreaga lume îşi pune din nou speranţa că o soluţie ar putea fi găsită pe linia pe care România, aşa cum ştiţi, a sprijinit-o: două state suverane, independente, care co-există paşnic pentru un Orient Mijlociu ceva mai sigur”, mai spune şeful diplomaţiei române. AGERPRES
Prioritate de Dreapta: Institutul de Studii Populare (ISPR) este, conform celor publicate pe site, “fundaţia Partidului Democrat Liberal avand un rol de think-tank, prin intermediul căreia vor fi dezvoltate elementele doctrinare şi de identitate politică a PDL. Misiunea fundamentală a ISP este să contribuie la prosperitatea României şi la consolidarea valorilor democratice în România şi în regiune. ISP îşi propune să contribuie la dezvoltarea şi promovarea doctrinei populare în România, să proiecteze şi să recomande politicile publice necesare unei guvernări eficiente de centru-dreapta”.
De curând (6 iulie) la ISP s-a instalat o nouă conducere. Institutul are această structură de conducere. După cum se poate observa imediat, ISPR este controlat aproape în totalitate de sectă.
Aşa că nu trebuie să ne mirăm când apar aceste rezultate la căutarea de clipuri pe canalul Youtube al ISPR (nicio scuză cum că “ar fi de curând lansat” – are 762 de clipuri, începând cu 15 martie 2010):
« see all uploads
Search
Search results for “boc”
Search results for “blaga”
Search results for “udrea”
Search results for “berceanu”
Search results for “oltean”
Search results for “flutur”
Search results for “frunzaverde”
Search results for “cezar preda” Sorry, no videos were found!
(am eliminat linkurile fiindcă erau probleme la postare de la javascript)
Deci, nu apare preşedintele partidului şi majoritatea vicepreşedinţilor. Se poate continua cu Mircea Toader, şeful grupului parlamentar PDL de la Camera Deputaţilor, ori cu Traian Igaş, şeful grupului parlamentar PDL de la Senat… nu apare NICI MĂCAR UN SINGUR CLIP, DE PREZENTARE. Roberta Anastase apare doar cu un singur clip. Dacă termenul de căutare este “toader”, apare… Toader Paleologu-pleaşcă, cu 6 rezultate.
În schimb “secta” are ZECI de clipuri pentru fiecare ipochimen – Cotoi, Preda, Macovei…
Aflu de la Reporter virtual ca spaima calului Mariei Tereza, celebra euro-flasneta Monica Macovei, membra cu coada a grupului vocal-instrumental “Cele Trei Gratii”, alaturi de Tatiana Mungiu si Renata Weber, si-a facut si ea blog, dupa modelul lui Cristi Preda, acest Vasile Roaita ramas atarnat de sirena. Pentru cine nu-si mai aduce aminte este vorba de fostul ministru al Justitiei defunctei Aliante DA, “civila” GDS, “anti-corupta” pana-n maduva oaselor, care nu ne prea poate lamuri din ce banuti de criza isi tine junele copil pe la Londra, inca de dinainte de a deveni euro-parlamentara PD-L (pe liste, ca pe vremea PCR si FSN). Cumva din cei “economisti” prin “mijloace specifice” in Macedonia?
Adulata pana la isterie de tot felul de spalati la creier sau masinisti de serviciu ai centrului ideologic al Soros in Romania – Grupul pentru Dialog Social -, Monica Luiza Macovei, nascuta Gherghescu, este perfecta; perfecta pentru un studiu de caz exponential al imposturii programatice a profitorilor tuturor regimurilor. Fosta procuroare comunista devenita o febrila “anticomunista” progaysta, intrata in civilie exact cand s-au descoperit in fisetele ei nu mai putin de 198 de dosare restante, a ramas in amintirea celor care le pasa de Romania drept un ministru sinistru al Justitiei, dupa ce i-a refuzat si legendarului luptator in munti Ion Gavrila Ogoranu si sotiei sale, Ana, reabilitarea juridica. In 2006, badia Ogoranu avea inca un solid cazier penal intocmit de comunisti, drept pentru care i s-a refuzat un credit bancar. La solicitarea batranilor luptatori in rezistenta de a li se sterge cazierul, in ciuda unei Scrisori Deschise adresate de catre cei doi eroi “anticomunistei” Macovei, situatia nu li s-a schimbat. La scurt timp, Ana si Ion Gavrila Ogoranu s-au stins, rapid, unul dupa celalalt. Brazii s-au frant dar nu s-au indoit.
Personal, m-am confruntat scarbit cu guruista Macovei (sa nu inteleaga altceva Tapalaga, guristul ei de la Minister) in 2005 cand, in urma unei cereri oficiale privind masurile pe care le va intreprinde pentru simplificarea redobandirii cetateniei naturale de catre toti romani deposedati abuziv de ea ca urmare a ocupatiei sovietice, am primit un raspuns stupefiant, prin cretinism si nesimtire. Concret, dupa cum afirmam si atunci intr-o prelegere de la Senat, eram “informati” ca in anul 2004 au obtinut cetatenia romana 295 de “cetatenibasarabeni“, “moldovenisi ucraineni“, pentru anul 2005 preconizandu-se, “poate”, “dublarea acestui numar”. Adica, daca ar fi fost dupa capul ei sau gura lui Tapalaga, am fi ajuns la fenomenalul numar de 590 de cetatenii pe an pentru “basarabeni, moldoveni si ucraineni”. Acum, struţo-politico-civila face pe interesata de soarta romanilor de peste Prut (ucraineni, moldoveni sau basarabeni, nu stie nici ea), la ordinul aceluiasi Soros si folosindu-se de instrumentele acaparate prin pozitia si sforile retelei sorosite din Parlamentul European.
Dar, sincer si pe romaneste: ia mai da-o in pizda ma-sii! (cenzurat!)
Mai bine ar explica daca a ajutat-o sau nu in cariera sa fulminanta de procuror comunist ca taticul ei, prezentat in toate biografiile sale oficiale drept “jurist”, a fost colonel si instructor la Sectia Militara si Probleme de Justitie – Sector MAI – a CC al PCR. Asa, ca chestie…
Ia sa vedem si ce zic arhivele, astea care s-au lasat gasite:
Monica Macovei: plimbări afara şi ascensiune usoară
Mapa profesională a Monicăi Macovei, fostă Gherghescu, înlătură misterul asupra modului în care aceasta a ajuns de la Procuratura Locală Giurgiu, procuror la Parchetului Sectorului 1 Bucureşti, într-un regim în care accesul în această unitate era dificil pentru cei care nu mulţumeau partidul. Din motive de sănătate (!).
“Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează”
“Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român.”
Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă – anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti
“Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.
Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.
Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.
Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă.”
Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1
October 8th, 2010 
VR 
Andrei Pleşu: Am o întrebare colaterală! M-a frapat în tinereţe că, în verile cele mai călduroase, conu’ Alecu Paleologu nu transpira! Constat că nici dvs. nu transpiraţi! Este vreun secret boieresc pe care noi nu îl cunoaştem? Ajung să cred că este o problemă ce ţine de educaţie! 
Posted in 
Tags: 
