Agresiunea lui Hitler împotriva URSS a reprezentat o catastrofă eurasiană. După războiul fratricid dintre cele două popoare înrudite geopolitic, spiritual şi metafizic, dintre două regimuri de orientare anti-atlantistă, Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler, victoria Rusiei era de fapt echivalentă cu înfrângerea, din moment ce toate experienţele istoriei au demonstrat că Germania nu se va putea împăca niciodată cu o pierdere, deoarece învingând Germania, învingătorul chiar prin victoria lui înnoadă iţele unui viitor conflict, sădeşte seminţele unui război viitor.
Yalta l-a determinat pe Stalin să se solidarizeze cu Aliaţii, adică exact cu acele forţe care au fost cei mai feroci dușmani ai Eurasiei. Stalin, înţelegând perfect legile geopoliticii şi fiind deja susţinător deschis al orientarii eurasiatice, nu se putea sa nu înţeleaga cu cine s-a „aliat”.
Imediat după înfrângerea germană, Stalin a început să facă un nou plan geopolitic, al Pactului de la Varşovia, integrând ţările est-europene în atmosfera Rusiei Sovietice.
Acum intervine primul conflict şi dezacord cu atlantiștii. Până în 1948 Stalin şi-a ascuns intenţiile sale continentale şi chiar a aprobat crearea statului Israel. Apariţia Israelului a fost strategia majoră a Angliei (a atlantismului în general) prin care îşi consolida influenţa militară, economică şi ideologică în Orientul Mijlociu. Dar deja în 1948, folosind înainte de toate lanţul de comandă politică internă al armatei (Jukov Vasilevskiy, Ștemenko), Stalin s-a reîntors către geopoliticienii eurasieni ortodocşi, a restaurat epurările anti-atlantiste din interiorul guvernului şi a pronunţat „condamnarea” pentru Israel, considerându-l ca fiind o formaţiune anti-continentală generată de „spionii anglo-saxoni”.
Moartea lui Stalin coincide foarte ciudat cu momentul atât de tensionat şi dramatic pentru îndeplinirea planurilor sale eurasiene, când perspectiva unei noi uniuni continentale URSS-China era foarte prezentă, şi care ar fi putut schimba schema logică a aliniamentului de puteri planetare, aducând revanşa pentru Marea Ordine a Eurasiei. Dacă luăm în calcul aceste cauze şi trăsăturile geopolitice ale demersurilor post-staliniste în URSS, versiunea despre asasinarea lui Stalin (avansată de către mulţi istorici europeni) devine mai mult decât probabilă. Eroii principali presupuși de către majoritatea istoricilor în asasinarea lui Stalin au fost NKVD-ul şi şeful ei, sinistrul Beria, cel mai mare duşman al GRU, al Statului Major al Armatei şi al Eurasiei. (Este important să avertizăm că părerile autorului despre Beria s-au schimbat substanţial de când acest document a fost scris, odată cu noi elemente ale interpretării istorice aduse la lumină de istoricii ruşi. Astfel, în revista „Elementy” nr. 9, a apărut un articol de A. Potapov, Eurasia şi serviciile secrete, care prezenta un punct de vedere total diferit despre Beria şi rolul său.)
În 1953, opt ani după pseudo-victorie, a existat un singur pas înaintea victoriei adevărate a Eurasiei (ca şi în 1939). Dar în locul ei, lumea a văzut Căderea Titanului.
18. Misiunea „polară” a generalului Ștemenko
Conform lui Jean Pârvulescu, începând cu a doua jumătate a anilor 40, o figură cheie în lobby-ul geopolitic sovietic a fost general-colonelul sovietic Serghei Mateevici Ștemenko (1907-1976). Susţinătorii lui de rang înalt au fost mareşalul Jukov şi generalul Aleksandr Poskrebișev (care, conform unor surse, îndeplinea pe lângă Stalin o misiune similară celei îndeplinite de Martin Bormann pe lângă Hitler: era un vehicul al ideilor germanofile).
Acest text a fost iniţial publicat ca Partea III-a din “Conspirologia” (Analiza Conspiraţiilor) – de Aleksandr Dughin
PARTEA I – ÎNAINTE DE 1945
1. Geopolitica şi forţele secrete ale istoriei
Modelele “conspiraţiei” sunt extrem de variate. Sub acest aspect, cu siguranţă, conceptul de conspiraţie “iudeo-masonică”, atât de răspândită astăzi în cele mai diverse cercuri capătă popularitate. În principiu, această teorie merită cel mai aprofundat studiu şi trebuie să recunoaştem că nu avem o analiză completă şi ştiinţifică pe această temă, în ciuda sutelor şi miilor de lucrări care ori au elogiat-o, ori au defăimat-o.
Dar în lucrarea de faţă va trebui să examinăm un model conspirologic total diferit, bazat pe un sistem de coordinate distincte faţă de versiunea “iudaic-masonică”. Vom încerca să descriem în mare conspiraţia mondială a celor două forţe “oculte” opuse a căror opoziţie şi luptă secretă au predeterminat logica istoriei lumii. În opinia noastră, aceste forţe sunt mai mult caracterizate, nu atât ca fiind naţionaliste şi nici nu aparţin unei organizaţii secrete masonice sau paramasonice; orientarea lor este datorată divergenţelor geopolitice radicale.
Cât despre explicarea “secretului” final al acestor forţe contrare, suntem înclinaţi să-l descoperim în diferenţa dintre două alternative şi dintre proiecte care se exclud reciproc; stă mai presus de diferenţele naţionale, politice, ideologice şi religioase şi uneşte într-un singur grup oameni cu opinii şi credinţe contrare. Modelul nostru este modelul “conspiraţiei geopolitice”.
Prăbuşirea aeronavei prezidenţiale poloneze, la finele săptămânii trecute, tragedie care s-a soldat cu 96 de morţi de la cel mai înalt nivel al ierarhiei statului polonez, la o distanţă de 70 de ani de evenimentele de la Katyn, a trezit un real interes la nivel mondial pentru aflarea cauzelor acestui accident. Multe ziare şi televiziuni din întreaga lume au prezentat diverse păreri, ipoteze şi scenarii legate de producerea accidentului. Ziarul „Curentul“ l-a contactat pe comandorul Nicolae Cârligeanu, până în urmă cu câţiva ani specialist în securitatea zborurilor la divizia militară 70 de la Aeroportul Otopeni . Domnia sa ne-a declarat că există o serie de elemente contradictorii care nu sunt conforme cu cele prezentate mass-mediei internaţionale. Câteva dintre acestea ar putea fi legate de limbajul special universal dintre piloţi şi turnurile de control, care nu necesită neapărat cunoaşterea limbii engleze.
De asemenea, distanţa dintre locul producerii accidentului şi pista aerodromului de la Smolensk este suspect de mare, chiar şi în condiţii de vizibilitate redusă din cauza factorilor meteorologici. Comandorul Cårligeanu ne-a mai spus că la fel de incertă este şi explicaţia dată de autorităţi vizavi de raza de circa 2 kilometri pe care au fost împrăştiate resturile avionului, în condiţiile în care s-a afirmat că au fost trei-patru încercări de aterizare. Acest lucru ar fi presupus un consum mare de cherosen, iar din puterea exploziei rezultă că avionul avea în rezervoare destul de mult combustibil, factorul determinant al exploziei. Mai trebuie luate în calcul şi variantele unor bruiaje din satelit ale aparaturii de la bordul unor astfel de avioane, precum şi sistemele de apărare antiaeriană amplasate lângă un astfel de aeroport militar. Vă prezentăm în continuare discuţia avută de ziarul „Curentul“ cu specialistul român în securitatea zborurilor civile şi militare, domnul comandor Nicolae Carligeanu.
Domnule comandor, ce ne puteţi spune despre concluziile preliminare trase vizavi de accidentul aviatic de la Smolensk, care a condus la moartea delegaţiei poloneze? Stau în picioare afirmaţiile autorităţilor ruse?
Ele stau în picioare până se definitivează ancheta, noi nu putem face decât nişte supoziţii, dar ele trebuie să fie cât de cât pertinente în funcţie de context, pentru că acest lucru este cel mai interesant. În primul rând, cine ar putea să intre aici: factorii umani şi cei tehnici. Haideţi să luăm întâi piloţii, care sunt cei mai importanţi, pentru că se spune că ei îşi iau în mâini soarta echipajului şi a pasagerilor. Vorbind de echipaj, trebuie să ţinem cont că este o aeronavă prezidenţială, deci nu este vorba de orice aeronavă. Vârsta piloţilor nu are nicio relevanţa, iar criteriu principal este cel calitativ, deci se face numai pe baza numărului orelor de zbor. De obicei, piloţii unor astfel de aeronave sunt foarte buni pentru că nimeni nu merge pe mâna unora mai puţin experimentaţi. Noi să nu uităm că piloţii de luptă sunt toţi tineri şi sunt cei mai buni piloţi, în special cei militari. Vârsta cea mai bună este cuprinsă între 25 şi 35 de ani. Nu putea fi unul de, să zicem, 50 de ani, cum se obişnuieşte în cursele civile TAROM, spre exemplu. Revenind, pilotul când pleacă în misiune îşi face o pregătire prealabilă foarte bună. El ştie de unde pleacă, cu coordonate cu tot, pe ce aerodrom vrea să ajungă, care este aerodromul de rezervă, condiţiile meteo şi staţiile de radiorelee sau pentru dirijare. Din punctul ăsta de vedere, nu pot exista semne de întrebare. Atunci nu rămâne decât partea tehnică. Să nu omitem, totuşi, că acele condiţii tehnice au favorizat accidentul. Dacă era un timp bun, se putea uita pe parbriz şi ar fi putut să vadă că nu este în zona respectivă. Putea să vadă „ochimetric“ că este departe de pistă, că nu este pe ax şi că nu are înălţimea optimă şi aşa mai departe. Viteza respectivă este una de aterizare, orice avion de genul acela aterizează cu o viteză în jur de 320 de kilometri la oră, poate chiar spre 360. Înălţimea unde se presupune că ar fi trebuit să aterizeze este de 8 metri, deci cât înălţimea pragului de aterizare. Lateralul de 150 de metri este un mare semn de întrebare. Să nu uităm ca aerodromurile militare, dar şi cele civile au şi pistă naturală alături.
Paranormalii KGB si GRU despre moartea lui Lech Kaczynski Încarcat de VRTV Paranormalii rusi afiliati KGB si GRU sunt interesati de accidentul aviatic de la Smolensk in care a murit Lech Kaczynski si elita poloneza. Cel putin asa sustine Fonareff Dmitry Nicolaevici, fost ofiter superior al KGB, responsabil in SPP-ul rusesc cu protectia unor demnitari ca Eltin si Gorbaciov sau Reagan si Ceausescu, care a lansat joi, 15 aprilie 2010, la sala de expozitii a Casei Armatei din Bucuresti, lucrarea METACONTACT, despre tehnicile speciale extrasenzoriale ale KGB. El mai afirma ca echipa sa va contribui la cercetarile privind moartea presedintelui polonez.
KARADENIZ PRESS: Kremlinul, suspectul principal in catastrofa aviatica de la Smolensk
Serviciile preşedinţiei poloneze şi ale premierului au inceput ieri organizarea funeraliilor preşedintelui Lech Kaczynski, mort saptamana trecuta în catastrofa aeriană din Rusia, relateaza mass-media poloneza, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Funeraliile preşedintelui Lech Kaczynski, al cărui sicriu va fi expus publicului de marţi, vor avea loc duminica, iar pentru înmormântare sunt avute în vedere trei locuri: la Varşovia – Catedrala „Sf. Ioan” sau cimitirul istoric Powaski, şi la Cracovia – Catedrala Wawel, unde odihnesc regi şi preşedinţi ai Poloniei. Concomitent, in capitala rusa Moscova, rudele celorlalte 96 de victime continuă identificarea trupurilor, în majoritate desfigurate. Corpurile victimelor se află la morgă în capitala rusă, unde au fost transferate după accidentul de lângă Smolensk. Doar 14 rămăşiţe au putut fi identificate, alte zece ar putea fi recunoscute după semne particulare, pentru identificarea celorlalte fiind necesare teste genetice. Toată lumea aşteaptă rezultatele anchetei privind cauzele accidentului, premierul rus, Vladimir Putin, promiţând din nou ieri o „anchetă obiectivă şi completă”. În ajun, comitetul de anchetă al Parchetului rus a declarat că nu se pune problema unei defecţiuni tehnice a aparatului, profilându-se ipoteza unei erori de pilotaj. În paralel, experţi ruşi şi polonezi studiază cutiile negre. Varşovia păstrează tăcere totală privind opinia sa în ceea ce priveşte cauzele, dar polonezii le-au cerut ruşilor să lucreze la locul accidentului până joi.
Potrivit controlorilor aerieni de pe aeroportul militar de la Smolensk, piloţii polonezi au încercat să aterizeze de trei ori, a patra tentativă fiind fatală. Condiţiile meteo erau nefavorabile, ceaţa, foarte deasă, şi au ignorat sfatul – şi nu ordinele, aşa cum susţin oficiali ruşi – de a ateriza la Minsk sau la Moscova. Experţii arată că piloţii ar fi putut fi victimele unei proaste coroborări a altimetrelor. Avion vechi, echipat cu instrumente rustice, Tupolev 154 nu permite aterizarea pe orice vreme, iar aeroportul din Smolensk nu dispune decât de două balize antice NDB (sistem ce datează din anii 1930), o categorie de emiţători pe cale de dispariţie în restul lumii.
Pilotul avionului prezidential polonez care s-a prabusit la Smolensk cunostea foarte bine limba rusa si avea deja la activ aterizari pe acest aeroport, scrie marti presa poloneza, dupa ce in ziua precedenta un controlor de trafic din Rusia, Pavel Plusnin, ultimul care a vorbit cu echipajul avionului, s-a plans ca pilotii vorbeau “prost ruseste”. Oficialii polonezi sustin insa ca Arkadiusz Protasyuk, comandantul navei, vorbea la perfectie limba rusa si engleza, scrie publicatia rusa RBK, citata de Olga Popescu in presa online de la Bucuresti. Bartosz Strolinski, colonel in armata poloneza, a precizat ca zburase impreuna Protasyuk la Smolensk cu trei zile inainte de tragedie, cand l-au dus in Rusia pe premierul Donald Tusk.
Verdict israelian
Mass-media israeliană a criticat versiunea oficială a autoritatilor ruse in cauzele accidentului din regiunea Smolensk. Unele publicații israeliene sunt înclinate să vadă în acest accident un „asasinat în stil Kremlin”, informează izrus.co.il, citata de mass-media internationala. Principalele surse mass-media israeliene a treia zi contestă explicațiile oficiale privind cauzele accidentului de lângă Smolensk, care a dus la moartea președintelui Lech Kaczynski și altor înalți oficiali polonezi. Multi comentatori cred că această tragedie a fost pusă la cale de Kremlin, care-l “ura” pe Kaczynski, din cauza opiniilor sale anti-ruse.
Prima dintre mass-media israeliană care a menționat o posibilă implicare a lui Putin, a fost al doilea canal ITV. „Kaczynski a fost mantaua roșie a toreadorului pentru Putin și Medvedev”, spunea în seara de 10 aprilie, editorul departamentului de știri internaționale, Arad Nir. Prezentatorul de știri a subliniat că, atât timp cât ancheta se desfășoară sub supravegherea Putin, este puțin probabil să se afle vreodată adevărul despre cauzele accidentului.
A doua zi, la 11 aprilie, toate edițiile tipărite speculau deja tema teoriei conspirației. „Polonezii, care sunt obișnuiți să se simtă înconjurați de dușmani, cu greu pot să creadă că toată conducerea politică și militară a dispărut, ca urmare a unui accident, provocat de un set tragic de circumstanțe, defecțiuni tehnice și factorul uman”, scria ziarul Yediot Ahronot. Ziarul Ha’aretz adaugă: ”În primele ore după accident în Polonia a devenit răspândită teoria a conspirației despre implicarea rușilor în accidentul de avion, pe fonul relației tensionate între Kaczynski și Putin”. Publicația Maariv a mers și mai departe, intitulându-și un articol „Mirosul lichidării”. „Moscova a promis să investigheze, Putin a devenit șef al comisiei de anchetă, dar este puțin probabil ca adevărul să iasă vreodată la iveală”, se spune în articol. Site-ul NRG al aceleiași publicații, publica: „Acuzațiile de asasinarea vizată în stil Kremlin va însoți această poveste în următorii ani, eventual întotdeauna”. Un important comentatorul politic, Ynet Atila Somfalvi, scria pe „Facebook” că “niciodată nu i-a putut suporta pe ruși şi acum aceștia sunt principalii suspecți”. Chiar și publicația religioasă Be-Hadrei Haredim, care de obicei nu acordă atenție politicii internaționale, menționa: ”Este posibil ca Rusia și conducătorii ei, care, puțin spus, nu-l simpatizau pe președintele Kaczynski, stau în spatele morții acestuia”.
Suspiciuni media
În după-amiaza zilei de 11 aprilie motivele prăbușirii avionului polonez în regiunea Smolensk a fost discutat de jurnaliștii și analiștii în domeniul afacerilor internaționale ai postului public de radio Reshet Bet. Cei mai mulți dintre cei prezenți afirmau că Putin este direct implicat în moartea președintelui Kaczynski.
Aeronava care îl transporta pe preşedintele Poloniei, alături de soţia sa, s-a prăbuşit în vestul Rusiei, în apropiere de oraşul Smolensk. La bord se afla si seful Marelui Stat Major si seful Bancii Centrale plus o serie de oficiali de rang inalt. Delegatia poloneza urma sa mearga la Katyn pentru a comemora asasinarea a peste 22.000 de ofiteri polonezi de catre rusi in urma cu 70 de ani.
“Un număr de 96 de persoane, dintre care 88 de membri ai delegaţiei poloneze, se aflau la bordul avionului Tupolev-154 care s-a prăbuşit în apropiere de Smolensk “, într-o pădure, a precizat, la rândul său, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus pentru Situaţii de Urgenţă, citat de agenţiile ruse. Nu există niciun supravieţuitor, a declarat purtătoarea de cuvânt a ministerului, Irina Andrianova, potrivit imaginilor difuzate de geleviziunea rusă. Cadavrele victimelor catastrofei aeriene vor fi transferate la Moscova pentru a fi identificate, a declarat premierul rus, Vladimir Putin, potrivit agenţiilor ruse. Cadavrul preşedintelui polonez, Lech Kaczynski, a fost găsit la locul catastrofei, a anunţat agenţia RIA Novosti, citând o sursă din cadru forţelor de ordine ruse. Preşedintele polonez, soţia sa şi numeroşi alţi oficiali polonezi mergeau la Katin, în apropiere de Smolensk, pentru a se reculege la mormintele ofiţerilor polonezi executaţi în urmă cu 70 de ani de poliţia stalinistă NKVD.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis sâmbătă, 10 aprilie a.c., un mesaj de condoleanţe poporului polonez, în urma tragicului eveniment aviatic produs în cursul zilei de astăzi:
“Am primit cu profundă tristeţe vestea tragediei aviatice în care şi-a pierdut viaţa Preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, alături de numeroşi demnitari şi cetăţeni polonezi. Comemorarea a 70 de ani de la Masacrul de la Katyn, ceremonie la care urma să participe astăzi Preşedintele Poloniei, adaugă o dimensiune istorică şi simbolică tragediei prin care trece astăzi poporul prieten polonez. În acest moment de durere profundă, poporul român şi eu însumi ne alăturăm doliului poporului polonez.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!”
Fotografii in paralel: 2010 – 1940 Dumnezeu sa-i ierte!
După vizitele secrete, Geoană afirmă că va fi invitat oficial la Înalta Poartă de la Răsărit Scris deGeorge Roncea „Am luat legătura cu ambasada URSS, ca să-i informez cine suntem şi ce vrem…“- Ion Iliescu, în 1989. După fix 20 de ani, Mircea Geoană, cel care a preluat ştafeta de la Ion Iliescu, ia legătura direct la sursă, cu ruşii, via Boris Golovin, un cadru GRU (serviciile militare de informaţii ruseşti) – implicat în orice altceva decåt în acţiuni umanitare, de dragoste sinceră faţă de romåni. Golovin reprezintă în Romånia interesele unei pletore de oligarhi/kaghebişti printre care Oleg Deripaska, Igor Ziuzin, creaturi ale unui mogul israelian – Mark Rich – legat stråns de afacerile cu Moscova, de mai bine de trei decenii. Între timp, de la momentul iniţial, când Hrebenciuc şi Guşă, apropiaţii lui Boris Golovin şi ai lui Geoană, au negat vizita secretă, în timp ce prezidenţiabilul PSD tăcea mâlc, subiectul s-a extins, mai multe surse au ieşit pe interval cu date legate de insolita excursie. S-au pronunţat nume ca Romgaz şi alte obiective dragi Rusiei, pe care un Patriciu, de exemplu, şi le dorea, acum doi ani, grabnic privatizate – a se citi mătrăşite. Recent, prezidenţiabilul Geoană a venit cu noi detalii susţinând că „din aprilie şi până acum am mai fost o dată la Moscova, într-o vizită privată“. Mai mult, Geoană pretinde că cele două vizite tainice vor fructifica o a doua, la vedere, deoarece, susţine acesta: „Am primit o invitaţie oficială, în urmă cu câteva zile, pentru o vizită la Moscova“. Relaţia specială a PSD cu Moscova nu este de azi, de ieri, Tataia Ilici având un rol important în acest tip de îmbârligare împotriva naturii. Mircea Geoană este candidatul unui partid a cărui politică faţă de Basarabia, aşa-zisa R. Moldova, a fost una în care interesele Rusiei au primat. Mai mult, recent, în Parlamentul European, socialiştii din România s-au opus urgentării procedurii de redobândire a cetăţeniei române pe motiv că astfel s-ar deteriora relaţiile României cu Federaţia Rusă. „Rusia über alles!“ pare să fie sloganul drag al pesediştilor noştri. Rusia şi-a creat din timp o „coloană a cincea“ – o agentură – în ţări precum Ucraina, Bulgaria, Serbia, România, dar şi chiar în Germania, Italia, Franţa – unde au activat şi activează grupări politice cu vederi rusofile încă de dinaintea izbucnirii „războiului rece“. Situaţia din România este una cu mult mai dramatică comparativ cu ţările occidentale aflate la o oarecare distanţă de sufocanta îmbrăţişare geopolitică a Rusiei. „Curentul“ a prezentat pe larg fragmente dintr-un material cu mult mai mare care ilustrează infiltrările în plan economic mai ales a instituţiilor şi serviciilor specializate în treburi cu caracter militar de origine rusească. Imaginea este una copleşitoare şi alarmantă, mai ales pentru o ţară NATO, orientată de politica dusă de preşedintele Băsescu pe aliniamente americane. În mandatul lui Traian Băsescu, România a cultivat constant relaţii privilegiate cu Washingtonul, iar atât liberalii, cât şi pesediştii l-au atacat deseori pe actualul preşedinte pentru această atitudine, de pe poziţii de amor faţă de Rusia evidente. Patriciu, în mod special, cel care a cedat CSI-ului condus de Rusia Rompetrolul, a excelat în acestă orientare. Căţei mai mici ca Guşă s-au ilustrat şi ei prin manifestări excesive şi perverse chiar faţă de rusoi.
Miza blocării alianţei strategice cu Statele Unite
După vizita recentă în Romånia a vicepreşedintelui american Joe Biden, poziţia Statelor Unite faţă de Rusia şi vecinătatea apropiată s-a clarificat. Biden a ales Romånia, una dintre cele mai pro-americane ţări din regiune, pentru a transmite, în cursul discursului de la Biblioteca Centrală Universitară, un mesaj clar de respingere a pretenţiilor Rusiei din zona aşa-zisei „vecinătăţi apropiate“. Deşi noi ne aflăm la peste 1.000 de kilometri de Rusia, România cade, pentru Moscova, în aria „vecinătăţii apropiate“. O analiză politică a prestigioasei Stratfor arată că Biden „a încurajat pe faţă statele regiunii istmului ponto-baltic să submineze activ influenţa Rusiei asupra statelor aflate în zona sa de periferie. În acest sens, el nu doar a încurajat ţările în cauză să promoveze schimbarea politică în regiune, dar le-a şi asigurat de tot sprijinul american pentru acest demers“. Joe Biden s-a pronunţat tranşant: „Noi nu mai gândim din perspectiva a ceea ce pot face Statele Unite pentru ţările din Europa Centrală, ci, mai degrabă, din perspectiva a ceea ce putem face împreună cu Europa Centrală“. O afirmaţie clară a intenţiei unei alianţe strategice cu America, dar şi în ceea ce priveşte raporturile cu Rusia. Diminuarea influenţei Rusiei în zona Mării Negre este o miză colosală, iar un raport de anul trecut al Ministerului de Externe al Rusiei se lăuda tocmai cu această realizare a ultimilor doi ani – blocarea, prin „mijloacele specifice“ ruseşti, a eforturilor României de diminuare a influenţei ruseşti în zonă. În acest context, este o evidenţă că la Kremlin se speră în subminarea alianţei strategice cu Statele Unite, prin plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Vizitele lui Mircea Geoană la Moscova exprimă miza pe care o pun ruşii pe liderul PSD pentru o astfel de schimbare de linie. Geoană intră pentru Rusia în categoria „mijloacelor specifice“.
Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii al nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei. Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat.
Cu ochii pe industria de maşini
Politica de monopol dezvoltată de Deripaska şi Rich se reflectă şi în Romånia. Tentativa lui Deripaska de a prelua în bloc industria autohtonă de aluminiu este continuată de proiectul preluării uzinei Daewoo de la Craiova, cu concursul direct şi interesat al guvernului Tăriceanu. Deripaska vånează ALRO Slatina, Alprom Slatina şi Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Năstase în favoarea grupului Marco, înfiinţat de Marc Rich şi preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urmă şi Oleg Deripaska sunt mai vechi. Înainte să lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York, a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre acestea se numără şi COS Tårgovişte, şi Industria Sårmei Cåmpia Turzii SA, privatizate cu scandal (Cosmin Guşă a fost direct implicat) în timpul guvernării PSD, dar şi o întreprindere croată, alta bulgară, plus două ruseşti. Combinatele romåneşti au fost cumpărate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pånă de curånd în numele grupului Mechel. Casa de comerţ a oligarhului rus, Mechel International Holdings AG, a fost înregistrată tot în Zug, la aceeaşi adresă cu Conares. Reprezentantul din Romånia al lui Ziuzin, Boris Golovin, este atåt promotorul intereselor lui Deripaska în ţara noastră, cåt şi al TVEL Corporation, mare corporaţie rusă de stat în domeniul nuclear. Golovin, născut în Republica Moldova, a fost ofiţer al trupelor speciale din cadrul GRU, a luptat în Afganistan, ştie bine limba romånă şi este implicat mai toate afacerile cu energie – şi nu numai – din Romånia. Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi Nicolae Bogdan Buzăianu, dar şi o serie de personaje provenite din SRI sau din serviciile de informaţii israeliene. Printre legăturile sale se numără Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor. Acesta este partener tradiţional al lui Boris Golovin şi, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu. Cåt timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici. Vladimir Soare, ofiţer acoperit, a fost, pe rånd, viceguvernator BNR, preşedinte al Bancorex şi preşedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vîntu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergură iniţiată la UCM Reşiţa, de Boris Golovin şi Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest „business“ are interese şi Oleg Deripaska. Corneliu Păltånea. Fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Romånă. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romåno-Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Păltånea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. Unul dintre cei doi fraţi a fost ofiţer de informaţii militare.
GRU şi legăturile „româneşti“
Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia. Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalţă un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America. Mircea Popa. În vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Mircea Popa a condus Agenţia de Presă „Rusia la Zi“, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean, Vitalie Dobåndă, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu. „Rusia la Zi“ era sponsorizată de Mechel. În perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Guşă, care s-a remarcat în peisajul public prin discursurile sale proruse. Guşă are vilă la Cornu, pe aceeaşi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin. Yacov Goldovsky, omul lui Cernoi, îi reprezintă interesele în Rafo, pe care Goldovsky o controlează, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul în Austria. Marin Anton este omul care apare în toată odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alţi directori proveniţi de la Tofan Group. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care aparţine CET Mintia) ia în primire utilajele ruseşti, apoi virează, eşalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a eşuat însă parţial. În 2003, ruşii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite şi cu garanţia expirată. Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursală a Termoelectrica Bucureşti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politică să căpuşeze CET Mintia, prin firma soţiei lui. Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorånd peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firmă: sediul social este în Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romånia. Impozantul imobil aparţinea, de fapt, preşedinţiei Rusiei. Unul dintre „pionii“ lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pånă în 2001, Bejan a fost adjunct al direcţiei generale de comerţ exterior. Era în funcţie în 2000, cånd guvernul a emis ordonanţa de modernizare a CET. Tot atunci, era acţionar minoritar în Global. Legăturile lui Bejan în spaţiul fostei URSS datează din anii ‘80, cånd acesta a gestionat participarea romånească la construcţia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. În timp ce activa în minister, Horia Bejan a fost asociat în afaceri şi cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, şi fost ministru al energiei în Republica Moldova. Ofiţer KGB la origine, Iavorski a monopolizat ani la rånd furnizarea de combustibili energetici (cărbune şi păcură) către termocentralele romåneşti, angajånd la firmele sale foşti ofiţeri SRI. Tot tranzacţiile cu cărbune i-au adus faţă-n faţă pe Bejan şi Golovin. Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofiţer GRU. Pe långă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin şi în alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorţiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuţei poştale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului Bucureşti. Tonya Halpern şi defunctul ei soţ, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitaţiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele romåneşti. Al treilea membru al consorţiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech deţinea 10 la sută din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy“, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeaşi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firmă implicată în scandalul retehnologizării Porţilor de Fier I şi II. Aşadar, entităţile VA-Tech primeau contracte avantajoase, fără licitaţie, de la statul romån. Firma era reprezentată în Romånia de Nicolae Bogdan Buzăianu – fondatorul Energy Holdings şi prietenul lui Boris Golovin. Contractul de consultanţă juridică pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură „Boştină&Asociaţii“, partenerul tradiţional al lui Buzăianu. BBP a dat faliment în 2002, fiind preluată de japonezii de la Hitachi. Boris Golovin, care deţine în Bucureşti şi Romcar Russian Buses, este cel care tranzacţionează pentru Ziuzin achiziţionarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care aparţine de consiliul judeţean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile colosului rus Mechel, al cărui proprietar e Ziuzin. Firma lui Golovin îşi are sediul chiar în casa lui Nicolae Bogdan Buzăianu din zona Piaţa Aviatorilor. Magnatul pentru care lucrează acesta, Ziuzin controlează mineritul de cărbune, producţia de oţel şi energie, vrea să controleze şi producţia de energie electrică pentru întreprinderile sale şi să obţină controlul total al preţurilor. Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost iniţiate, cel puţin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie şterse, conform unei ordonanţe de urgenţă a cabinetului Tăriceanu. ANAF îşi propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru ca populaţia să nu rămånă fără căldură. Datoriile depăşeau zece milioane de euro. Pentru Conares Trading, a prestat şi societatea de avocatură „Anastasescu“, care a reprezentat juridic în Romånia firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înfiinţate de Alexandru Bittner şi este vecina lui Adrian Năstase în blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuşi Tamara“, pe care Bittner o consilia în afaceri. Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruşi. Primul indiciu se reflectă în Mastertrade Ltd., o firmă din Marea Britanie care deţine acţiuni în societăţile înfiinţate de Bittner la noi. La un an după vizita lui Băsescu la Moscova, în august 2006, guvernul Tăriceanu emite o ordonanţă de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului Isărescu. Retehnologizarea Electrocentralei Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma să intre în linie dreaptă. Potrivit unei ordonanţe a guvernului Tăriceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de 67,9 milioane de euro pentru asigurarea parţială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1, urmånd să aibă loc şi încredinţarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ 100 milioane de euro. Practic, ruşii sunt favorizaţi de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dar tot ei mizează în continuare că vor cåştiga bani din punerea lor în funcţiune. În condiţiile în care utilajele au garanţia expirată, este uzual ca numai firmele producătoare (LMZ şi ZiO Podolsk) să emită alta nouă. Globalul a cåştigat licitaţia de furnizare de cărbune la Iaşi, Suceava şi Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofiţer GRU, Boris Golovin. Contractele de la Iaşi şi Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari.
Machitski-Deripaska-Cernoi
„Oleg Deripaska a primit sarcina de la preşedintele Rusiei să revigoreze industria automobilelor ruseşti“, spune Boris Golovin. În Romånia, interesele oligarhului se leagă de Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa, deţinută de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzăianu. Acesta are legături mai vechi cu afaceriştii din spaţiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumpărat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS. Autobuzele sunt produse la Reşiţa, iar piaţa vizată e cea internă. Caroseria se face în Rusia, licenţele sunt cumpărate de la grupul lui Deripaska. Producătorul e firma Robus, controlată de UCM Reşiţa. Golovin deţine un procent foarte mic în Robus, în schimb, controlează Romcar Russian Buses SA, casa de comerţ pentru acest proiect. Printre acţionarii şi administratorii Romcar îi regăsim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost preşedinte Bancorex şi al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vîntu) şi Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primăria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a făcut lui Golovin planul de afaceri. UCM Reşiţa, privatizată la sfårşitul anului 2003, a fost ofertată de Firma INET AG din Elveţia, în consorţiu cu asociaţia salariaţilor. INET AG avea însă ca obiect de activitate „deţinerea de acţiuni la alte întreprinderi“, conform registrului elveţian al comerţului. Firma e administrată de Beat Corpataux, asociat cu Buzăianu în afacerea „Energy Holding“. Suma achitată pentru UCM a fost 13,1 milioane de euro. După cum au spus cei de la Reşiţa, statul s-a angajat să le şteargă datoriile istorice, dar în 2006 firma era menţionată printre marii debitori. Preşedintele UCM Reşiţa, Adrian Chebutiu (şi el un apropiat al lui Buzăianu şi fost vicepreşedinte al Energy Holding), a recunoscut că Buzăianu a negociat privatizarea de la Reşiţa. UCM era subcontractant în afacerea „Porţile de Fier“, revenindu-i 12 milioane de franci elveţieni din afacerea gestionată de acelaşi Buzăianu, ca reprezentant al VA-Tech. ……………………………………………………… În Romånia, o firmă controlată de råvnita societate ALRO intermediază importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semnează contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlată de aceiaşi oameni de afaceri de la ALRO adică de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care deţine 99,97% din Conef prin compania din Slatina. Practic, cel care aduce gaze în Romånia este grupul Marco, în spatele căruia stă Machitski. Conef SA intermediază în Romånia aproape jumătate din cantitatea totală de gaze pe care Gazprom o livrează ţării noastre. În 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma înregistrată în Romånia cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani şi conferă Conef o poziţie dominantă pe piaţă distribuţiei. În Romånia, Conef a dezvoltat o vastă suveică de firmă, participånd direct în alte societăţi. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) pånă în august 2005. Alesandru fusese numit în funcţie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu. Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporţie de 70% de compania-mamă, Conef SA. Interesele ruşilor de la Conef gravitează şi în zona IMGB, fostul colos industrial ceauşist.
Etc… mai urmează încă vreo 70 de pagini. Prietenii ruşi ai lui Mircea Geoană au deja pus bine piciorul în economia întregii zone a istmului ponto-baltic, iar aşezarea unui tovarăş de nădejde pe scaunul de la Cotroceni ar mări avantajul Moscovei în plan regional. În opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere „l-a negociat“ Mircea Geoană la Moscova, în vizita sa secretă (secretă – pånă mai zilele trecute). G. Roncea
Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii la nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei. Intr-o zi de marti, zece noiembrie, un site al unei agentii de stiri a primit vizita unui comentator informat care a postat un text de sase randuri ce continea date bomba:
Vicepresedintele CSAT, a doua persoana in statul roman s-a furisat la Moscova, in data de 27 aprilie a acestui an, tinand la sub-brat o mapa cu date realizata de MAE a Romaniei, pentru a se intalni cu niste cadre GRU si KGB asezate in functii politice la Kremlin. Informatia anonima preciza si canalul prin care s-a realizat contactul lui Mircea Geoana: ofiterul GRU Boris Golovin (foto stanga), un apropiat al exaltatului Cozmin Gusa, exaltat via Rusia, si vecin de vila cu Boris, cel care i-a platit terenul de sub vila.
O parte dintre date au fost verificate de reporterii agentiei de stiri si s-au confirmat. Protagonistii afacerii rusesti, Cozmin Gusa, Hrebenciuc, partener de bisnis cu rusoiul Golovin, Mircea Geoana au negat pana la un punct. Intre timp bulgarele s-a rostogolit si tema a ajuns de interes national, dupa ce Crin Antonescu a tinut o conferinta de presa pe aceasta tema, somandu-l pe Geoan sa povesteasca ce a facut la Moscova si dupa ce Traian Basescu a dat un semnal pe aceasta tema, lasand sa se inteleaga ca un motiv al ejectarii lui Geoana din CSAT, ulterior vizitei de la Kremlin, a fost legat de misterele acestei tenebroase vizite. Redactia Curentul a primit in urma cu doua luni un pachet de date – cateva zeci de pagini – cu privire la Boris Golovin si la combinatiile rusesti controlate de acesta, combinatii in care apar si multe nume de oameni politici din Romania, dar si agenti ai Israelului. Am incercat sa verificam multitudinea datelor, firmelor, afacerilor si in linii mari ne-am facut o ideea asupra nivelului de autenticitate al informatiilor. Parti ale acestui material mai vast au aparut in diverse publicatii centrale sau mai putin centrale. O parte dintre informatii au fost deja “strecurate” in presa romaneasca, o alta parte insa nu a aparut pana acum nicaieri. Acum dupa ce a explodat povestea Geoana – Moscova – Boris Golovin, nu avem alta optiune decat sa dam drumul datelor la liber, astfel ca opinia publica sa isi faca o idee pe cont propriu asupra chestiunilor grave de interes national ce privesc conexiunile dintre agenti ai Moscovei si oameni politici din Romania. Datorita urgentei subiectului si importantei la nivel national, avand in vedere imoplicatiile privind siguranta nationala, punem la dispozitia publicului, in forma primita la redactie, materialul cu privire la conexiunile dintre Boris Golovin, ghidul lui Geoana la Moscova si reteaua de afaceri a serviciilor rusesti care a luat sub control importante repere economice ale Romaniei, cu speranta ca astfel de date nu au scapat serviciilor de contraspionaj romanesti si factorilor responsabili cu siguranta nationala a tarii noastre. Cineva a facut un efort de amalgamare si concentrare a datelor despre afacerile rusesti din Romania, amestecand surse deschise cu surse secrete oferind o imagine aparte a infiltarilor capitalului serviciilor secrte rusesti in Romania. In ce ne priveste, sub urgenta situatiei actuale am considerat utila publicarea acestui material in forma care ne-a parvenit, nu fara a decupa anumite pasaje care nu sunt de folos circulatiei publice. Mircea Geoana trebuie sa dea un raspuns public si imediat cu privire la contactele sale via Moscova, cu privire la scopurile vizitei sale secrete la Kremlin si cu privire la relatia sa cu agentura GRU din Romania, prin care s-a realizat vizita sa in patria rusoilor care s-au infiltrat in politica si economia Romaniei. Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat. George Roncea
Analiza de risc
Romania intra in procesul de emergenta al frontierei central europene fie ca vrea fie ca nu iar acest proces va determina prefaceri profunde ale sistemului de aparare si securitate. Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de fata pe „frontul nevazut”.
Etapa actuala, „de tranzitie”, este din punct de vedere politic si economic incercarea de conversie a posturilor politice, a puterii represiv-politice ale unor fosti nomenclaturisti avantajati – cei ce raspundeau de comertul exterior, anumite segmente ale Securitatii, unii dintre tehnocratii mai bine plasati, cu o anumita experienta in functionarea mecanismului economic atat socialist cat si occidental – in putere financiar-politica.
Se adauga interventia masiva in acest proces – mediata tot de fostul Aparat – a unor forte si grupari straine, cea mai masiva si mai coerenta forta fiind reprezentata de reteaua reprezentantilor unor institutii cu caracter militar din Rusia.
De o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra. De altfel GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada anilor 60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii 80 structura informativa si a agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea „disidentilor” – lucrare a KGB de aceasta data, „cresterea” acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.
Dupa 1989 Moscova a revenit in forta in Romania. Domenii industriale cheie sunt achizitionate, controlul energetic se inaspreste, Romania plateste cel mai mare pret pe gaze etc. Toate acestea exprima un interes geopolitic realizat exclusiv prin intermediul agenturii adanc infiltrate in structurile de Partid si in aparatul Securitatii. Toate marile privatizari din Romania au fost executate dupa acelasi sablon.
In toate se observa influenta membrilor retelei. Rusia duce o ofensiva politica, economica si militara la nivel mondial pentru recastigarea statutului de putere globala. Energia, inclusiv energia nucleara, este principalul obiectiv. „Atomoenergoprom“ un nou consortiu guvernamental rus va regrupa cele mai importante societati din domeniul nuclear al Federatiei Ruse, peste 20 de centrale nucleare, pana in anul 2030 devenind treptat un al doilea Gazprom, un adevarat stat in stat, cu jumatate de milion de angajati, controland o mare parte a presei si a sectorului bancar din Federatia Rusa si CSI.
„Atomoenergoprom“ va avea, ca si Gazprom si Transneft , dreptul sa desfasoare propriile operatiuni armate, pe deasupra institutiilor federale ruse de securitate. Noile unitati armate ale „Atomoenergoprom“ vor beneficia si de asistenta serviciilor de informatii civile si militare rusesti, urmand ca treptat acest conglomerat sa aiba propria structura de informatii.
Ruperea din patrimoniul Romaniei a unor resurse strategice are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia.
STENOGRAMA INTEGRALA SI DEZVALUIRI DESPRE “EXCURSIA” LUI GEOANA PE FIRUL ROSU LA MOSCOVA IN EDITIA SPECIALA A ZIARULUI CURENTUL DIN ACEASTA SEARA
Radu Moraru: Am fost acuzat că am pus tunurile pe presă, noi în emisiunea “Naşul”, că aţi văzut că este o stenogramă celebră, de la Curentul, şi Bush a citit-o acum şi mâine i-o trimit lui Sarkozy. La un moment dat se vorbeşte despre un şantaj acolo, telespectatorii au văzut, este vorba aici despre personajul Sorin Roşca Stănescu. Tot cam aşa a dialogat cu dumneavoastră atunci când aţi spus, acum mulţi ani, că prin telefon a încercat să vă şantajeze? Tot în stilul ăsta a decurs conversaţia?
Traian Băsescu: Nu aşa, mult mai brutal. Atunci am înţeles că este un mafiot 100% şi am citit şi eu, am văzut în “Curentul” stenograma. Este exact tipul de dialog din filmul “Naşul“. Nu întâmplător este poreclit “naşul” şi probabil mulţi oameni…
Radu Moraru: Numai!, de ieri i-am luat porecla, numai, gata. Asta, gata. “Naşul” este numai aici.
Traian Băsescu: Nu este ceva între voi?
Radu Moraru: Nu. “Naşul”, de ieri, gata, i-am luat porecla. Nu, dar să vă spun o chestiune interesantă. Ştiţi că presa trebuia să relateze că stenogramele respective din “Curentul” noi le-am dat pe B1TV. Audienţă enormă că toţi ceilalţi era linişte, nu dădea nimeni, pâs. O zi întreagă nu a dat nimeni nimic. Doar B1TV, parcă era “Europa Liberă” de pe vremuri. La relatare trebuia să spună: aseară la emisiunea “Naşul” s-a vorbit… nu puteau să zică de “Naşul” că se încurca lumea, zice de Sorin Roşca Stănescu. Este prima oară când toate relatările vorbesc de SRS, Sorin Roşca Stănescu…
Traian Băsescu: Şi emisiunea “Naşul”.
Radu Moraru: Deci de ieri Sorin Roşca Stănescu “auf wiedersehen”, s-a terminat, noi suntem “Naşul”. Bun, revenim la stilul ăsta de presă. S-a spus că dumneavoastră aţi contribuit enorm la destructurarea presei, la cum să spun? Chiar într-o emisiune TV aţi spus că Bogdan Chirieac face parte din presa ticăloşită, aţi spus-o acum câteva luni.
Traian Băsescu: Da, şi nu v-a probat această stenogramă? Eu am observat că încerca să îl apere Macovei, dacă am înţeles bine stenograma. Domnule, ăsta a avut comportamentul unui peşte. A unui peşte care îi duce domnului Roşca Stănescu victima pentru şantajat. Ăsta este Chirieac. Deci …
Radu Moraru: Mi-a plăcut titlul “Bogdan Chirieac a condus-o pe nevinovata ANI la lupul SRS”.
Traian Băsescu: Să ştiţi că nu este singular acest mod de a face presă. Ce aţi văzut…
Radu Moraru: Dar este presă sau este o organizaţie de…?
Traian Băsescu: Este o organizaţie. Nu aţi văzut că şi Roşca Stănescu nu spune “eu”, “noi, noi”…
Radu Moraru: Ce ligă o fi asta? Că am văzut că este altă ligă, se cheamă într-un fel?
Traian Băsescu: Este liga din sistemul ticăloşit, domnule Moraru, de care vorbeam în anul 2004 şi acum aveţi şansa uriaşă, toţi, români şi ziarişti, să o vedeţi la suprafaţă. Uitaţi-o cât este de disperată, a ajuns să utilizeze mijloacele mass-media pe care le au la dispoziţie pentru intoxicări. Păi unde? Acest domn, SRS, da?, să nu îi mai spunem “naşul”, că vă degradez…
Radu Moraru: Aţi arătat încolo şi am zis că nu mai este…
Traian Băsescu: Acest domn, pur şi simplu, este o părticică, o picăturică din gurile de foc de atac pe tot ce înseamnă ce nu le convine lor. Lor! Lor înseamnă mai mulţi, între care eu v-o spun şi poate o să spuneţi: “Domnule preşedinte Traian Băsescu, eşti în campanie, vezi-ţi de candidatură, de ce ataci pe unul sau pe altul?” Pentru că cinci ani nu am putut să vorbesc, condiţia de preşedinte în funcţie nu-mi permitea, dar cea de candidat îmi permite. Vreau să ştiţi că expresia sistemului ticăloşit în România este ce vedeţi la Realitatea şi la Antene, tot acolo vedeţi oamenii care nici pe departe nu gândesc cum spun, dar pentru bani direcţia lor de atac este cine este inamicul public nr. 1 a ceea ce înseamnă, aşa cum spunea Stănescu, noi, preşedintele. Păi ne-a oprit să privatizăm Poşta, ne-a oprit să privatizăm sarea, Transelectrica…
Radu Moraru: Bine, ei mai spun ceva: ca să luaţi, că aţi luat dumneavoastră tot. De-aia i-aţi oprit ca să luaţi dumneavoastră tot.
Traian Băsescu: Da. Să le duc acasă. Deci, aceşti “noi” înseamnă instrumente de gen Chirieac, Roşca Stănescu. Să îi fac mari şi pe alţii pomenindu-le numele?
Radu Moraru: Nu.
Traian Băsescu: Nu ar merita.
Radu Moraru: Mă zgârie fantastic de tare unele nume…
Traian Băsescu: În spatele… Să ştiţi că sunt unii care se pretind onorabili, ştii? Dar s-au compromis din lăcomie, din lăcomie. Vorbesc de ziarişti. În spatele lor sunt cei cu bani şi proprietari de trusturi de presă. Fie că vorbim de Vântu, fie că vorbim de Voiculescu. Iar tot la categoria “instrumente” intră oameni politici, domnule Moraru. Când spuneam că sunt oameni politici controlaţi de unul ca Vântu, de unul ca Voiculescu, nu spun degeaba. Iar acest sistem, acum, luptă în disperare: ori dispare Băsescu din fruntea statului, ori, dacă nu, ştiu că trebuie să se schimbe. Este sistemul ticăloşit de care vă vorbeam, care nu m-a înfrânt ca pe Emil Constantinescu. Ăsta a venit şi, după patru ani de mandat, a ridicat mâinile în sus ca şi cum era prizonier de război şi a spus: “Pe mine m-a înfrânt sistemul” Un şef de stat, un şef de stat! Pe mine nu m-a înfrânt sistemul, mi-a fost teribil de greu, dar nu m-a înfrânt. Dar există o realitate: nici eu nu l-am înfrânt pe el. Ăsta e marele meu “challenge” pentru mandatul următor, dacă-l voi avea. Dacă nu, pe 22 şi pe 6 românii pot decide. Pot să aibă linişte cu Mircea Geoană, că vă spuneam de oameni politici. Întrebaţi-l într-o emisiune pe Mircea Geoană de câte ori a fost chemat ca lacheu în Delta Dunării de Sorin Ovidiu Vântu să primească instrucţiuni în această vară? Puneţi-i această întrebare şi, dacă el nu vă spune, vă ajut eu.
Radu Moraru: Da, mi-e greu să cred…
Traian Băsescu: Când un om de ăsta vrea să ajungă preşedintele României cu sprijinul acestei structuri care-şi spune “noi”, te întrebi ce opţiuni au românii? Ce opţiune au? Liniştea garantată de Geoană, dar controlată de moguli şi de oligarhi, sau…
Radu Moraru: Dar credeţi că Mircea Geoană… Deci eu sunt de acord cu aproape tot ce aţi spus, de-aia o să iau o secţiune de la CNA, pentru că mi-e foarte greu să vă întreb nişte chestii puerile, dacă aveţi probe? Că le aud 22 de milioane de români.
Traian Băsescu: Da.
Radu Moraru: Dar aş face nişte precizări: în aceste trusturi să ştiţi că există şi o altă categorie de ziarişti, tineri, plătiţi, sigur mai prost, sunt ziariştii cărora le-au scăzut salariile, dar care muncesc pe bune. Fără ei n-ar merge ăştia să…
Traian Băsescu: Domnule Moraru, dacă observaţi încerc să dau nume şi nu să generalizez, pentru că îi ştiu pe ziariştii care, săracii, stau la poarta Cotroceniului şi de ninge, şi de plouă, şi de e soare. Măi, ăia sunt nişte ziarişti de teren care aleargă, săracii, după o informaţie şi de multe ori, ori n-ai chef, ori nu poţi, ori nu le dai nici informaţia aia amărâtă să se ducă să-şi…
Radu Moraru: Bun, deci sunteţi de acord că…
Traian Băsescu: Categoric. Bun, sunt şi ziare…
Radu Moraru: Dar cu Mircea Geoană e cam dur spus că un candidat la preşedinţie, care are şanse mari să intre în turul doi, după unele sondaje vă bate din primul tur chiar…
Traian Băsescu: Chiar să şi câştige.
Radu Moraru: …să fie chiar aşa, adică nu cred că există în România un om de afaceri, cel mai mare să fie…
Traian Băsescu: Da.
Radu Moraru: Să sune aşa: “Hai băi, vino încoace, hai”. Nu cred. Totuşi, e prea mult, domnule preşedinte, e prea mult…
Traian Băsescu: Dar ce ziceţi dacă te sună preşedintele României pe tine, preşedintele Senatului, şi nu-i răspunzi pentru că discuţi cu Vântu? Ce ziceţi de asta?
Radu Moraru: O să-l întreb.
Traian Băsescu: Da, bine.
Radu Moraru: Da, m-aţi pus pe gânduri, pentru că…
Traian Băsescu: Dar nu, nu-i răspunzi 30 de minute. Nu-i răspunzi două ore preşedintelui României şi eşti numărul doi în stat. Şi poţi bănui că preşedintele României ştie pe unde te afli şi nu-i răspunzi la telefon numărului 1 în stat. Numărul 2 nu-i răspunde că nu poate fi deranjat când vorbeşte cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu este posibil!
Radu Moraru: Poate era supărat pe dumneavoastră?
Traian Băsescu: Nu, nu. Încă nu apucase să se supere. Acum e supărat.
Radu Moraru: A, asta era de… Da, atunci am văzut pe HotNews, şi HotNews pentru mine e un reper în presa românească, că ar fi fost plecat.
Traian Băsescu: Unul din reperele care au rămas.
Radu Moraru: Că ar fi fost plecat din ţară la Moscova. Sigur au fost şi nişte speculaţii date apoi de alţi oameni politici pe piaţă, mă refer aici la Crin Antonescu, că ar fi primit un sprijin economic. Au spus-o şi alţii, dar nu… Ştirea e că a fost la Moscova. Aveaţi informaţia asta ca şef al CSAT? Trebuia sau nu era obligatoriu, dacă e o vizită privată?
Traian Băsescu: Nu pot decât să vă confirm că a fost la Moscova. O să-i răspund mâine, poimâine domnului Crin Antonescu, pentru că mi-a trimis o scrisoare. Dar ca să aveţi imaginea – pentru că nu vreau să discut mai mult – aduceţi-vă aminte că, după luna aprilie, într-o împrejurare, am spus “e bine că pleacă din CSAT”. Căutaţi în declaraţiile mele de presă şi veţi…
Radu Moraru: Mi-e şi frică să spun, că eu ştiu când aţi spus, dar deja, mai verific, să nu…
Traian Băsescu: Da. Deci există această declaraţie şi aveam în vedere exact acest lucru, că nu poţi să fii vicepreşedinte CSAT şi să pleci la întâlniri organizate de nu ştiu ce oameni la Moscova, fără ca măcar să îl informezi pe preşedintele CSAT-ului. Am auzit că domnul Diaconescu a spus astăzi public o minciună: că a informat toate organele abilitate. Nu ştiu pe cine o fi informat, dar pe preşedintele României trebuia să îl informeze. Dacă preşedintele Senatului nu a făcut-o, trebuia să îl informeze că pregăteşte un dosar. În primul rând, trebuia să contribui la ce are de spus Mircea Geoană acolo, pentru că nu putea să facă propria lui politică, dacă se ducea cinstit la Moscova. Şi trebuia să stabilim nişte repere, fie că era vorba de repere energetice, de repere de politică de vecinătate, de repere de siguranţă, securitate la Marea Neagră, de repere de relaţii cu ţările din Asia Centrală. Trebuia să le discutăm înainte de a pleca, pentru ca numărul 1 şi…
Radu Moraru: Dar dumneavoastră le discutaţi şi unul fiind în CSAT, atunci când plecaţi şi discutaţi anumite lucruri, sau vă întâlniţi cu…?
Traian Băsescu: Nu întotdeauna, dar probleme majore de politică externă, liniile de politică externă se stabilesc în CSAT şi pe urmă toată lumea le urmează. Dar, spre exemplu, cu ministrul de interne, cu orice ministru care pleacă – fie că e ministrul industriilor – să zicem la Moscova… când a plecat ministrul industriilor la Moscova ne-am corelat punctele de vedere pe toată problematica energetică.
Radu Moraru: A spus că a fost o vizită privată cine a informat… Vizită privată poate să fie, nu ştiu, s-a dus să discute despre fotbal.
Traian Băsescu: Şi eu cred la fel, cred că s-a dus la băi, la Moscova.
Radu Moraru: Bună poanta. Nu, eu nu cred. E cam frig de băi. Dar ştiţi ce nu am înţeles eu? De ce nu l-aţi primit pe Mircea Dinescu pe scenă, acolo la microfon, la Craiova, că ieşea un talk-show?
Traian Băsescu: Am avut un sentiment – uite, o spun foarte cinstit – un sentiment de repulsie. Eu sunt convins, şi el a şi declarat, că nu ar fi făcut… ar fi spus lucruri simpatice. Foarte bine, frate Dinescule, dar lasă-mă, domnule! La ce vrei să vii pe scenă cu mine să spui lucruri simpatice, când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile? E o chestie de demnitate. Tu crezi că eu, Traian Băsescu, pot să vin să stau lângă tine sau să te primesc lângă mine când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile, spui toate minciunile cu putinţă şi îţi mai miroase şi gura a petrol? Faci toate lucrurile astea şi vrei să…
Radu Moraru: Eu ştiam a vin, că omul are vie, îmbuteliază.
Traian Băsescu: Da. Faci lucrurile astea şi pe urmă vrei să vii ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Vii pe scenă cu mine la un miting electoral care nu era al lui, era un miting organizat pentru candidatul la preşedinţie. Mai şi spui pe urmă – sigur, eu ştim, pentru că a transmis invitaţia – că vrea după miting să mergem să mâncăm la el. Cum să stau, mă frate, să mănânc din farfuria ta când tu în fiecare seară faci ce faci?
Radu Moraru: Poate v-ar picura ceva în farfurie?
Traian Băsescu: Cât de lipsit de demnitate aş fi putut să fiu eu să accept o invitaţie de la unul care mă umileşte şi, nu în faţa a 22 de milioane de români, să spunem…
Radu Moraru: Dar de ce le luaţi aşa de în serios acuma de la toţi, şi de la Dinescu, şi de la…? Vă dor lucrurile astea?
Traian Băsescu: Sigur că mă dor, domnule, dar… avem fiecare familie.
Radu Moraru: Păi se spune că aveţi stomacul tare.
Traian Băsescu: Am stomacul tare, dar nu pot să nu mă gândesc: “Mama ce-o gândi?” Na, cât îs de în vârstă.
Radu Moraru: V-a sunat mama să vă întrebe: e adevărat?
Traian Băsescu: Las-o pe mama, doar ţi-am dat un exemplu. Stau cu trei fete în casă, da? Bun, nu stau în casă la mine; cea mică mai stă, cealaltă e la casa ei. Când văd la televizor ce spune Dinescu şi pe urmă să vadă că ta-su s-a dus să mănânce friptura lui Dinescu? Cât de jos trebuie să fii ca să faci lucrul ăsta, sau cât de lipsit de scrupule trebuie să fii să îl inviţi la masă pe unul pe care îl faci în toate felurile? Ce să arăţi, că…? Am înţeles că spunea “la mine a venit şi Geoană, a venit şi Iliescu, a venit şi…”. Băi frate, or fi venit, dar probabil că înainte să vină le făceai altceva, nu îi înjurai, îi pupai pe undeva, dar nu mă chema pe mine.
Radu Moraru: Pe obraji, nu… Nu mai şoptiţi acolo. Domnule preşedinte, eu m-am prins. Ştiţi de ce e aşa?
Traian Băsescu: Deci, domnule Moraru, ca să ne înţelegem. Vă dau cuvântul meu de onoare că nu am nimic cu acest om, cum nu am cu nici unul care spune toate prostiile. Roşca Stănescu, pentru el eram acum vreo lună şi jumătate terorist, vindeam arme la terorişti, da? Iar el, şantajist ordinar. Nici măcar nu mă deranjează, dar nici nu pot să nu îi spun. Niciodată nu am să îi port nici ranchiună, nici nimic, că nu pot eu. Dar să îmi ceri să fiu într-o relaţie publică amicală cu tine, când tu când eşti singur faci ce faci? Dumnezeu să mă ierte, asta nu pot. (…)
Radu Moraru: Credeţi că e atât de vital votul, să zicem, e mult mai important acum decât a fost în 2004?
Traian Băsescu: Este important pentru că s-a dovedit ceva: că pot să nu aibă mâna pe instituţiile statului. Pot să încerce să le şantajeze ca pe draga ANI, Macovei, da? Pot să încerce… Problema este dacă le reuşeşte. Cum a încercat şi cu mine Roşca Stănescu: ori te distrug, ori închizi dosarul lui Patriciu. Ca şi cum eu eram şi judecător, şi procuror. El nu înţelesese că venise un preşedinte al României, nu un lacheu al oligarhiei, la Cotroceni. Asta nu înţelesese şi asta n-au înţeles mulţi, vreo doi ani. Când s-au prins au spus: hai să scăpăm de el. Suspendare în parlament şi îl trimitem, că noi, toate partidele, trebuie să facem voturi de o eliminare a unuia care nu înţelege că noi suntem jupânii şi nu poporul român. Eu m-am dedicat românilor timp de cinci ani. Şi aşa voi rămâne în mandatul următor.
April 27th, 2010 
VR 
PARTEA II – DUPĂ 1945
Agresiunea lui Hitler împotriva URSS a reprezentat o catastrofă eurasiană. După războiul fratricid dintre cele două popoare înrudite geopolitic, spiritual şi metafizic, dintre două regimuri de orientare anti-atlantistă, Rusia lui Stalin şi Germania lui Hitler, victoria Rusiei era de fapt echivalentă cu înfrângerea, din moment ce toate experienţele istoriei au demonstrat că Germania nu se va putea împăca niciodată cu o pierdere, deoarece învingând Germania, învingătorul chiar prin victoria lui înnoadă iţele unui viitor conflict, sădeşte seminţele unui război viitor.
Posted in 
Tags: 
