Posts Tagged ‘GRU’

Virgil Magureanu debuteaza la TVRL, alaturi de Iliescu, Voican si Roman. 23 Decembrie 1989: lovitura de stat in numele “revolutiei noastre” luase sfarsit

Sursa: TVR R – Televiziune Online disponibila pe player-ul PBXTV de pe Roncea.ro si ZiaristiOnline.ro

Vezi si: 1989: Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata »

Executia trucata a cuplului Ceausescu si inmormantarea celor doi filmata de coordonatorii asasinarii, in decembrie 1989. VIDEO

Executia trucata a cuplului Ceausescu si inmormantarea celor doi filmata de coordonatorii asasinarii, in decembrie 1989. VIDEO


Sursa: TVR R – Televiziune Online disponibila pe player-ul PBXTV de pe Roncea.ro si ZiaristiOnline.ro

Vezi si: 1989: Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata »

Mâna Moscovei din spatele revoluţiei române. Petru Bogatu: R.S.S. Moldovenească a fost un cap de pod pentru lovitura de stat din România

Acum 21 de ani, R.S.Moldovenească a fost un cap de pod pentru lovitura de stat din România.

Mâna Moscovei din spatele revoluţiei române

Oricât ar părea de neverosimil, în zilele de 21-25 decembrie 1989, implicarea directă a URSS în răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu putea fi urmărită de la Chişinău, practic, cu ochiul liber. Atât că agitaţia sovietică la frontiera de la Prut părea atunci o reacţie la răscoala populară de la Timişoara şi Bucureşti.

Lucrurile, de fapt, stăteau exact pe dos. Cu cât sovieticii se foiau mai mult în stânga Prutului, cu atât mai tare se degrada situaţia în dreapta lui.

Astăzi există probe indubitabile că îndărătul revoluţiei anticomuniste din România s-a produs o ordinare răsturnare de palat. În aceste condiţii, evenimentele la care am asistat în decembrie 1989 sunt privite acum dintr-o altă perspectivă. Şi nici nu-i de mirare. De la o distanţă în timp întregul se vede adesea mai limpede.

Ca să ne dăm seama ce se întâmpla în acele zile, haideţi să ne amintim de contextul evenimentelor. La finele lui 1989, la Chişinău lua turaţii perestroika. Basarabia trecuse la alfabetul latin. Cenzura, până atunci feroce, a lăsat-o brusc mai moale. Societatea era puţin ameţită de pe urma libertăţii nesperate care picase pe capul oamenilor ca o mană cerească.

Pe acest fundal, graniţa ferecată de la Prut şi regimul lui Ceauşescu păreau un atavism odios şi un obstacol enervant în faţa unirii fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului. Afară mirosea puternic a schimbare. Toată lumea aştepta căderea Cortinei de Fier.

În această situaţie, spiritele rebele de la Radio-Televiziunea de Stat de la Chişinău clocoteau. La începutul lunii decembrie 1989, fiind redactor în Departamentul Actualităţi TV, subsemnatul a scris, a redactat şi a difuzat, din propria-i iniţiativă, un comentariu critic despre caracterul desuet şi inuman al comunismului în general şi al celui românesc în special. Chiar a doua zi, în replică, ministerul de Externe de la Bucureşti a trimis o notă de protest la Moscova despre care fusesem informat la Chişinău de Ion Guţu, secretar al CC al Partidului Comunist din Moldova. Surprinzător însă, nu au urmat represalii care în alte împrejurări n-ar fi întârziat să vină. Acest fapt nu putea fi întâmplător. Era un semn că Mihail Gorbacoiv cloceşte ceva contra lui Nicolae Ceauşescu.

TV Chişinău, aruncată-n luptă alături de Vocea Americii (pe post de Twitter – nota mea)

Integral la Ziaristi Online

Ziaristi Online: Incursiune de “nebun de legat”. Sorin Bogdan in Spitalul din Timisoara pe 18 decembrie 1989

Timisoara, 18 decembrie

Sorin Bogdan: Dimineata de 18 decembrie 1989 m-a gasit la prietenul meu, gabi, care avea un apartament la parterul unui bloc de langa bastion. nu reusisem sa dorm deloc. am iesit pe strazi sa vad urmele luptelor. in fata librariei “mihai eminescu” din piata operei inca se mai vedea o gramada de cenusa, din care adierile vantului smulgea cate-o pagina arsa pe jumatate din volumele cu opera de inestimabila valoare a lui ceausescu. autoritatile adusesera mesteri care erau zoriti sa inlocuiasca vitrinele sparte. parfumeria de vis-a-vis de cofetaria “violeta” era o ruina, iar peretii negri si arsi ai blocului aminteau de incendiul de aseara. toata piata era plina de trupe de militie si garzi patriotice, comandate de civili in scurte de piele gri-petrol, cu automate de gat, care se rasteau la oamenii ce nu grabeau pasul si priveau cu nedisimulata satisfactie urmele luptelor. se decretase stare de necesitate si timisorenii nu mai aveau sa circule pe strada in grupuri.

in dimineata aceea am facut una din cele mai mari nebunii din viata mea. ma intalnisem cu zoran si cristi, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, studenti la medicina. ne povesteam prin ce trecusem peste noapte si eram ingrijorati ca la radio europa libera nu se pomenise inca nimic despre ce se intamplase. circulau tot felul de zvonuri prin oras despre mii de morti si raniti. cristi a venit cu ideea sa mergem la spitalul judetean sa vedem cu ochii nostri adevarul. prietena lui de atunci era fiica doctorului aurel mogosanu, seful sectiei anestezie-terapie intensiva (ati), care il simpatiza. si-au luat halatele, iar zoran mi-a dat si mie unul, de la el.

spitalul judetean era inconjurat de soldati, iar la intrare era un civil inalt si solid, in aceeasi scurta de piele gri, cu un automat cu pat rabatabil la gat. ne-a privit cu o figura de gheata si n-a zis nimic vazandu-ne cu halatele albe sub brat. “studenti,” a explicat cristi si ne-a lasat sa trecem. in inconstienta noastra, nu ne-a fost teama nici o clipa ca ar fi putut sa ne legitimeze si, cum eu nu aveam carnet de student, am fi dat de dracu’. in holul spitalului, ne-am imbracat din mers cu halatele, moment in care am izbucnit toti trei intr-un ras isteric: halatul meu nu avea o maneca ! eram nebuni de legat ! zoran a gasit intr-o clipa solutia: mi-a smuls si cealalta maneca. nici azi, dupa 20 de ani, nu inteleg cum de nu s-a prins nimeni de impostura.

doctorul mogosanu a inteles dintr-o privire de ce am venit. si-a pastrat calmul si ne-a trimis pe sectie. saloanele erau pline de oameni raniti in noaptea care trecuse. am citit cu ochii nostri fisele de observatie, care aveau sa dispara pentru totdeauna in zilele urmatoare. diagnosticele erau aproape identice: “plaga impuscata” sau “plaga impuscata transfixianta“. unii erau in stare grava, altii aveau rani mai usoare. ne priveau cu suspiciune si doar cativa au indraznit sa vorbeasca cu noi. erau speriati si ne intrebau daca lumea a mai iesit in strada. imi amintesc ca unul dintre ei ne-a povestit ca fusese impuscat din intamplare, cand iesise de la film, din cinema “studio”, si habar n-avea ce se intampla afara. il tin minte pentru ca l-am revazut dupa 22 decembrie pe un post de televiziune cu o alta poveste, plina de eroism, in care el fusese in primele randuri ale manifestantilor anti-ceausisti cand armata a deschis focul. nu am aflat niciodata cand a spus adevarul, insa doar cativa dintre ranitii care au vrut sa vorbeasca cu noi ne-au marturisit atunci ca au fost impuscati in timp ce demonstrau. ceilalti au preferat sa ne minta ca au fost loviti de gloante ricosate si isi exersau cu noi povestea pe care o inventasera pentru viitoarele anchete. unul dintre ei ne-a dat un numar de telefon si ne-a rugat sa-i anuntam familia.

Integral la Ziaristi Online

Foto: Constantin Duma

Mircea Platon: Baconschi reprezinta interesele Germaniei? Un articol care aminteste de patronul lui Baconschi, Plesu, si mita de 1 milion de marci de la Fundatia Volskwagen. In atentia… Serviciului de Informatii al Extraterestrilor


Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon  explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!

Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:

– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –

7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.

8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11

9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”

10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?

11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.

Integral la MirceaPlaton.com

Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, la CivicMedia.ro

Ceausescu a fost ucis de Trilaterala. Ofiterii de informatii vorbesc. Stelian Octavian Andronic, primul ofiter care a raportat la Bucuresti constituirea Trilateralei si obiectivele Clubului de la Roma si ale Grupului Bilderberg. VIDEO/DOCUMENT




“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.”Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?

Eliminat de Trilaterala

Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul: CEA– USESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…

Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?

Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale

În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.

(more…)

Impotriva presedintelui Traian Basescu, ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, preferatul lui Plesu, Baconschi si Tismaneanu, se spovedeste direct la Mitropolia KGB, condusa de colonelul Vladimir Cantarean

A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa,  Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).

Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.

“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!

Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:

Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.

Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.

Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 –  si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.

Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.

Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…

Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.

Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:

Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei

Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.

Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.

Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”.  Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.

Titlul interviului din VIP-magazin
Titlul interviului din VIP-magazin

Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.

(more…)

Roncea.ro si Civic Media, impreuna cu Dan Tanasa, resurse pentru Jurnalul National, Adevarul si Realitatea TV in cazul extremistilor maghiari in frunte cu pastorul-informator si agent al politiei politice comuniste Laszlo Tokes. FOTO INFO

Importanta unei voci energice care se exprima online, ca cea a lui Dan Tanasa, “contribuabilul tupeist” din Sfantu Gheorghe, un aparator al drepturilor romanilor in tara lor, este demonstrata aproape zilnic. Numai ieri, de exemplu, dezvaluirile sale cetatenesti despre abuzurile administratiei maghiare a UDMR-PDL din Covasna si Harghita, infaptuite in fata ochilor inchisi ai Ministerului de Interne condus de Vasile Blaga, au produs un articol in Adevarul – Autonomia secuiasca se obţine cu benzină multă, pe bani publici, ilustrat cu o fotografie a Asociatiei Civic Media (multumiri pentru mentionare) – si o interventie in direct la Andreea Cretulescu – Dan Tanasa in direct la “Realitatea te priveste” despre Touaregul lui Borboly Csaba si primele nesimtite ale subprefectilor de Covasna. Iata cum un singur om, cu energia si banutul lui de contribuabil, face treaba unor cohorte de pseudo-ziaristi sau a unei divizii intregi de “Apararea Constitutiei”, oricum pulverizata. Desigur, si el, ca si mine, nu suntem singuri 🙂 . Prieteni mai mult sau mai putin anonimi, care, pe langa faptul ca isi iubesc tara au facut si juramant de credinta pentru Romania si neamul romanesc, ne ajuta pe cat se poate. Asa am primit cu ceva timp in urma Angajamentul dat in fata Securitatii de catre pastorul extremist Laszlo Tokes, in prezent euro-parlamentar si posibil vice-presedinte al Parlamentului European,  cunoscut si ca agent al politiei politice comuniste ungare, AVO: EXCLUSIV. Angajamentul lui Laszlo Tokes in fata Departamentului Securitatii Statului. FOTO-DOCUMENT. Documentul a dat prilejul unei expuneri asupra complicitatii CNSAS cu tradatorii Romaniei, in articolul Tokes – simbolul Ungariei Mari şi al “mijloacelor specifice” Securităţii şi AVO, aparut azi si scris de Lavinia Betea, sefa Departamentului Istoriei Recenta a Jurnalului National. Il reproduc cu multumiri mai jos:

DOJA, TOKES ŞI TRATATUL DE LA TRIANON ÎN ROCK-UL BUDAPESTAN

Până la conflictele etnice din martie 1989, Laszlo Tokes acumulase capital imens de simpatie. Declaraţiile naţionaliste ale noului episcop al Eparhiei Reformate de la Oradea şi copreşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din România i-au minat însă prestigiul de erou al “revoluţiei române”.
de Lavinia Betea
10/06/2010

Invers proporţional cu pierderea simpatiei românilor, i-a crescut cota popularităţii în Ungaria. Aflăm astfel dintr-o cronică apărută în Liberation (10 iulie 1990) despre Festivalul de vară de la Budapesta, că pastorul transilvănean a fost în centrul evenimentului. “Laszlo Tokes este una dintre vedetele neaşteptate ale Festivalului de vară de la Budapesta”, a scris Yves Michel Riols. Numele pastorului român de origine maghiară care a pus focul în pulberea revoluţiei din decembrie nu figurează, totuşi, pe nici un program oficial. Dar acest Tokes, omul-simbol al rezistenţei maghiare din Transilvania, este indirect centrul ultimei producţii ungare: “L opera rock: Timişoara 1514”. Urmează o scurtă descriere a spectacolului, cu concluzia că mesajul transmis spectatorilor a fost “Dozsa-Tokes – acelaşi luptător”.

Gabor Koltay, directorul superproducţiei muzicale rock “Timişoara 1514”, şi-a pregătit doi ani spectacolul, gândindu-se la “toate”. Şi la împlinirea a 70 de ani de la Tratatul de la Trianon, care-a desfiinţat Ungaria Mare, şi la rezervarea de locuri pentru refugiaţii români. În biroul său, a consemnat jurnalistul francez, se află harta Ungariei dinaintea lui 1920 (când “Clemenceau destramă Ungaria şi dă Transilvania românilor”).

Laszlo Tokes era astfel celebrat în Ungaria prin filiaţie directă cu Doja, liderul răzvrătiţilor din 1514 condamnat la moarte prin torturi menite să-i înfioare pe toţi urmaşii. Simultan, presa din România a început să publice documente “scurse” din arhivele Securităţii. Reieşea din acestea că pastorul Tokes fusese în legătură cu serviciile speciale (comuniste!) din Ungaria. Şi că, prin intermediul acestora, disidentul era “ajutat” financiar în 1989.

Peste alţi ani, când Tokes s-a “radicalizat” atât de mult încât chiar UDMR l-a sancţionat cu o mustrare scrisă, printre documentele Securităţii s-a găsit şi un angajament de informator al lui Laszlo Tokes. Angajamentul datează din 1982, când pastorul reformat intrase în vizorul Securităţii prin participarea la editarea revistei clandestine Ellenpontok. În documentul olograf Tokes se angajase, printre altele: “Să aduc la cunoştinţa organelor de securitate toate datele şi informaţiile ce le voi obţine şi care pot ajuta la clarificarea aspectelor legate de redactarea, editarea şi difuzarea revistei Ellenpontok sau a altor probleme care interesează securitatea statului roman” şi “să răspund cu toată promptitudinea la solicitările făcute de organele de securitate”.

5753-122817-laszlotokesangajamentsecuritate.jpgDeşi prin expertiză grafologică n-a fost anulată autenticitatea angajamentului încheiat cu semnătura “subsemnatului” Tokes, CNSAS a stabilit în 2007 că acesta nu e fondat. Alte dăţi însă, în absenţa oricărui angajament scris, membrii CNSAS au votat calitatea de informator sau colaborator al poliţiei politice. Prin “mijloace specifice” lucraseră atât Securitatea română, cât şi AVO – serviciile speciale maghiare; tot cu “mijloace specifice” operează şi CNSAS.

Nota mea: De amintit ca Laszlo Tokes a pierdut un proces cu jurnalista britanica Alison Mutler, sefa Biroului AP in Romania, dupa ce aceasta l-a acuzat de colaborare cu serviciile secrete comuniste din blocul sovietic.

Totul despre Tokes aici

A murit generalul Ion Stanescu, fondator al Unitatii Anti-KGB “Grupa 20”, UM 0110 si “Z”, in prezent desfiintata de SRI. Tot Ion Stanescu a avut sarcina sa-l cuminteasca pe agentul NKVD Leonid Tisminetki alias Leonte Tismaneanu

Jurnalul National si Ilarion Tiu informeaza despre moartea subita a generalului Ion Stanescu, un personaj complex cu numeroase functii de raspundere in aparatul de stat de dinainte de 1989, dat jos din postul de Ministru al Turismului de abia in martie 1990, odata cu constituirea noilor servicii de informatii, chiar in incaperile ministerului. Inmormantarea va avea loc marti, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar. Prezint mai jos un interviu interesant realizat cu fostul general, insarcinat printre altele si cu eliminarea agentilor NKVD din structurile romanesti. Dumnezeu sa-l ierte!

Generalul Ion Stanescu despre agentul GRU Nicolae Militaru (ce a descoperit Cartianu dupa 20 de ani, in “exclusivitate”)

“Ii primeam pe rusi cu foc de arma!”

Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia.

Invadarea Cehoslovaciei in 1968

Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman in­ceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hota­rat infiintarea unitatii specia­le anti-KGB, STASI, AVO si restul serviciilor statelor comuniste UM 0110. Numita initial “Gru­pa 20”, urmasa unitatii 0110 a DSS purta in SRI indicativul “Z” si a fost recent desfiin­tata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si ince­teze activitatea anti-roma­neasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.

21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?

Generalul Ion Stanescu: Da, intr-adevar, asa stau lucrurile. Trebuie inceput cu retragerea trupelor Armatei Rosii, in urma cu zece ani, in 1958, apoi indepartarea consilierilor sovietici, desfiintarea sovromurilor etc. Sigur ca toate acestea au declansat nemultumirea sovieticilor. Apoi a venit plenara Comitetului Central din aprilie 1964, denumita si Declaratia de Independenta, in care ne-am exprimat clar pentru neamestecul in treburile interne ale altor state socialiste. In 1968, situatia a devenit de-a dreptul exploziva. Dupa alegerea lui Dubcek, in ianuarie 1968, se simtea un aer de redesteptare nationala. Dar lucrurile s-au complicat. Rusii au avut mai multe consfatuiri cu alte state din blocul sovietic pentru a atrage atentia cehilor si slovacilor ca e bine sa-si infraneze sentimentele.

Apoi au aparut brusc “turistii” sovietici care au ocupat apoi institutiile, cand s-a dat semnalul, ca si la noi, in ’89. In celalalte tari s-au activat imediat agentii acoperiti.

200 de agenti sovietici

La noi ce s-a intamplat cu agentii sovietici?

Asta este o poveste cu totul speciala si are si ea un istoric: in noiembrie 1963, raposatul Gheorghiu Dej m-a chemat pe mine si pe seful sectiei militare, Vasile Patilinet. Mai erau de fata Draghici si Ceausescu. Si ne-au aratat o lista cu vreo 160 de agenti cunoscuti si ni s-a spus asa: uite, trebuie stat de vorba cu fiecare. Sa le puneti in vedere sa respecte statul si partidul si sa inceteze colaborarea cu NKVD/KGB si GRU. Si am facut doua echipe. Eu una, Patilinet alta. Si i-am chemat in sediul Comitetului Central si am stat de vorba cu toti. Eu am luat 90 si 70 Patilinet. Din cei 160 s-au facut vreo 200, pentru ca primii au mai deconsiprat altii. Ii stiu si acum pe toti, pe dinafara. Printre ei se afla si Leon Tismenitki, tatal lui Tismaneanu Vladimir, pe care l-am avut eu, iar tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander, a fost audiat de Patilinet. Majoritatea au decis sa inceteze colaborarea. Oricum, noi ii verificam pe toti, regulat, cu unitatea 0110.

Romania a stiut ce va urma in Cehoslovacia?

(more…)

Afacerea Pacepa. Introdus de KGB in Securitatea controlata de consilierii sovietici, la “directia contrasabotaj”, un banal agent corupt, cu o inteligenta redusa, a ajuns “eroul” komintern- istilor de tipul bolsevicilor “anticomunisti”. Ce zic NYT si CIA.

Afacerea Pacepa

de Aurel I Rogojan, general (r) SRI

Conferinta publica sustinuta la Universitatea din Oradea – Facultatea de istorie – Amfiteatrul “Nicolae Iorga”

Tradarea lui Ion Mihai Pacepa ocupa cu intermitente, intotdeauna calculate, pagini ale spatiului mediatic romanesc din ultimele doua decenii. Etichetele cele mai frecvente: “tradator”, “defector” sau “erou” i-au fost atribuite functie de contextul in care i s-au judecat faptele, ori de partea baricadei  ideologice in care s-au aflat comentatorii.

Tradarea implica “defectiunea”, deci nu suntem in prezenta a doua notiuni distincte. “Defectorul”/ dezertorul/ este un termen mai mult de jargon profesional, care a facut cariera dupa o carte de referinta in materie de tradatori, a lui Harry Rositze, intitulata “C.I.A. 25 ans au sein de l`Agence d`espionage”, aparuta in 1978. Autorul a radiografiat marile cazuri de tradare ale unor inalti ofiteri, spioni sau/si diplomati ai Moscovei, incepand cu anii ’50 din epoca razboiului rece. Pentru a nu se complica in itele si asa incurcate ale aspectelor politico-diplomatice ridicate de fiecare caz de tradare, anchetatorii americani, care se ocupau cu “descarcarea de informatii” a dezertorilor importanti din elita serviciilor de securitate ori armatelor din tarile Tratatului de la Varsovia, i-au numit pe cei care savarseau oripilanta crima a tradarii, dintotdeauna pedepsita cu moartea, “defectori”.

In opinia noastra, denumirea nu a fost, insa, “la inspiratie”, ci rezultatul unor rationamente. Astfel, termenul, pe care unii sunt tentati sa-l considere doar un eufemism pentru desemnarea tradatorului, are semnificatii multiple si de adancime:

  • un agent care s-a pus in serviciul altui stat, urmare a defectiunii sistemului de contraspionaj advers, care s-a bazat pe cineva nesigur, admis in sistem fara a fi fost temeinic verificat, iar ulterior nu i s-au cunoscut  si demascat intentiile, pentru a nu fi posibila tradarea;
  • un agent care, prin secretele furnizate, a provocat defecte sistemului de securitatea al partii adverse;
  • un agent cu defecte, tare caracteriale ori vicii, pe seama carora a fost racolat, pus in dependenta, determinat sa tradeze si fata de care se impune prudenta si un regim special;
  • un agent care aparent s-a predat si reuseste sa castige incredere, pentru ca ulterior sa-si valorifice potentialul defector impotriva partii care l-a adoptat.

Taxonomia defectorilor: dezetori la inamic; fugari din tara; ramasi pe loc (cazul Mircea Raceanu), dupa motivatie – voluntari, cointeresati, constransi prin santaj.

Pe un astfel de rationament, Jesus Angleton, contraspionul sef al C.I.A., din anii ei de glorie, a dezvoltat un adevarat proces tehnologic de vanatoare a presupusilor agenti ai serviciilor estice, trimisi inspre Agentie ca defectori. Nu se poate spune ca Angleton, primul spion  american (cu acoperire diplomatica la Roma) care a recrutat ca agent un viitor Papa, pe cardinalul Montini, dupa ce constatase cat de adanc patrunsesera sovieticii in Cetatea Sfantului Scaun, nu ar fi avut temei sa nu vada in fiecare “defector” un agent de intoxicare. Inconvenientul era insa pe masura. De fiecare defector se ocupa o echipa complexa, care ramanea blocata timp indelungat. Cum numarul defectorilor tot crestea, sporeau si efectivele contraspionajului ocupate cu cercetarea lor si verificarea informatiilor furnizate. In acest fel, contraspionajul S.U.A. putea alerga pe nesfarsite piste false si condimentate cu tot felul de surprize, care le faceau din ce in ce mai interesante, iar spionajul sovietic avea cale libera pe autostrazile informatiilor delicate ale natiunii americane.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova