Posts Tagged ‘icr – noul pcr’

SCRISOARE DESCHISA a demonstrantilor si luptatorilor de la baricada din Piata Universitatii 1989-90: Impostorii de la Curtea presedintelui Basescu

SCRISOARE DESCHISA
Impostorii de la Curtea presedintelui Basescu – Maries, Iliesiu, Tismaneanu – Cine se aseamana se aduna

Iata ca a trecut ziua si “candidatul prezidential” Remus Cernea, “flacara democratiei”, el insusi un “revolutionar la 15 ani” nu s-a facut scrum in fata TVR, dupa cum ne-a amenintat zilele si noptile. Asa si Doru Maries, “flacara revolutionara” a democratiei basesciene. In a 50-a zi de greva foamei – dupa cum ne sperie Sorin Iliesiu, propagandistul sau sef, “strans unit” cu ideologul de serviciu Vladimir Tismaneanu, noul Brucan al casei prezidentiale -, domnul Teodor Maries se agita ca un titirez, se bate cu jandarmii , da recalcitrant interviuri si, chiar azi, zboara cu Air France la Strasbourg, la un mic protest asezonat cu sampanie Dom Perignon si branza brie.
Avem de ce sa fim mandri de Teodor Maries! El nu numai ca este presedinte al Asociatiei 21 Decembrie 1989 fara sa fi fost macar in Bucuresti pe 21 decembrie, daramite la baricada din Piata Universitatii, dar este si un top-man al circului foamei numit Romania, care poate sa ne reprezinte lejer in Cartea Recordurilor, pe langa omleta gigant sau cel mai lung carnat din lume.
Omul este, cum v-am spus, in a 50-a zi de greva foamei, mai activ ca Ion Iliescu, la cei 80 de ani de saracie si comunism luciu.
Consultand pentru urmatorul Apel disperat al dlui Iliesiu Enciclopedia Wikipedia, la fenomenul “greva foamei – hunger strike”, am gasit urmatoarele informatii: din punct de vedere medical, dupa trei saptamani, corpul intra intr-o stare de moarte clinica, muschii nu mai raspund comenzilor si organele vitale incep sa fie grav afectate. Enciclopedia online mai da urmatorul exemplu, printre altele: pe 15 august 1987, la ora 9.30, la Templul Nallur Murugan din Sri Lanka, protestatarul Thileepan, a inceput o greva a foamei. Obiectivul sau era sa atraga atentia asupra sa si a unei grupari teroriste, Tigrii Tamilului. Desi mai multe grupuri si persoane au incercat sa-l convinga pe revolutionarul Thileepan sa inceteze greva foamei – aviz dlui Iliesiu, “sinucigasul” dlui Maries – Thileepan a murit pe 26 septembrie 1987. Deci, dupa 41 de zile, omul era mort! Un alt caz de moarte in urma grevei foamei s-a inregistrat la 52 de zile, conform Wikipedia. Deci, ca si Remus Cernea, se pare ca Teodor Maries are chibriturile numarate.
Lasand gluma de o parte, ne intrebam ultragiati cum poate presedintele Romaniei, cel mai informat cetatean al tarii, conform fisei postului, sa-si bata joc de opinia publica, victimele mineriadelor si magistratii romani, stand la masa monologului prezidential nu cu unul, ci cu trei impostori notorii?
Daca ne-am lamurit cu impostura lui Teodor Maries, revolutionarul invizibil din 21 decembrie si provocatorul extrem de vizibil din timpul Pietei Universitatii, incitator penal la violenta si distrugeri in 13.06.1990- Televiziunea Romana, sa vedem totusi, si cine sunt sustinatorii sai.
Principalul activist, spamuitorul casutelor de mail ale ziaristilor romani cu mesaje agresive si tampe, Sorin Iliesiu, membru al Comisiei Tismaneanu in calitatea sa de… cineast, pretinde ca ar avea ceva cu “anticomunismul”, urcandu-se cu bocancii murdari de jeg bolsevic pe cadavrele detinutilor si mucenicilor din inchisori, ale martirilor din decembrie 1989 si mortilor din iunie 1990. In realitatea, dl Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice, se remarca cu acelasi tip de disidenta anticomunista ca si seful sau, komisarul Tismaneanu. Iata doar cateva mostre din “operele” sale de din timpul regimului comunist, care il recomanda sa-si dea agitat cu parerea la masa cu presedintele Romaniei, Traian Basescu: FILMOGRAFIE. FILME DOCUMENTARE de propaganda comunista.1980-1987. Filme realizate in studiourile “BUCURESTI”, BUFTEA – ROMANIAFILM (format pelicula 35 mm)
1980: FAMILIA MEA (10 min), Romaniafilm. Scenariul si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Premiul pentru cea mai buna imagine de film documentar. Festivalul National “Cantarea Romaniei”, 1981. Nota: film de propaganda comunista despre Santierul national al tineretului – Rovinari, Gorj.
1981: CELE MAI FRUMOASE CLIPE (10 min), Romaniafilm. Scenariul Si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Premiul pentru cea mai buna imagine de film documentar. Festivalul National “Cantarea Romaniei”, 1981. Nota: film de propaganda comunista despre Santierul national al tineretului – Combinatul siderurgic Galati.
1982: CENACLUL FLACARA (80 min), Romaniafilm. Scenariul si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Nota: film de propaganda comunista despre Cenaclul Flacara condus de poetul Adrian Paunescu.
1986: CUNUNA DE LAURI (80 min), RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOS. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: SORIN ILIESIU, AUREL KOSTRAKIEWICZ, LIVIU POJONI, ADRIAN DRAGUSIN, IOAN DOBRE. Nota: film de propaganda comunista despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale CeauSescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul national “23 August”.
1987: SARBATOARE IN MAI (Imn pentru primavara tarii)(80 min) – RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOS. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: BASARAB SMARANDESCU, SORIN ILIESIU, GABRIEL KOSSUTH. Nota: film de propaganda comunista despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale CeauSescu, organizat la 1 Mai 1987 in Sala Polivalenta, Bucuresti. Si altele, si altele.
Aceasta este deci omul care va infesteaza casutele de posta electronica, dragi ziaristi.
In spatele lui sta fostul nomenklaturist bolsevic Vladimir Tismaneanu, ideolog al internationalismului, cel care, dupa ce a comis cel mai mincinos “raport” asupra comunismului, un fals la adresa istoriei Romaniei, incearca azi sa-si gaseasca o noua sinecura: “Comisia prezidentiala pentru aflarea adevarului despre decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990”. De data asta, tinand cont de ritmul in care s-ar afla acest adevar, postul sau se doreste a fi… pe viata. Sa mai luam in considerare si “Afacerea Revolutiei”, care sta in spatele cererilor disperate pentru “ultimul tren al adevarului”: fiecare fila din cele 1.000.000 obtinute de la Parchet – basca inregistrarile video ale Securitatii – costa, in Statele Unite, la un institut celebru de cercetari si indosariere a memorie “angajat in studiul afacerilor mondiale” si contactat deja, se pare, de “istoricii” de serviciu, intre 1 si 10 dolari, la gramada. Faceti singuri socoteala. Aviz Parchetului General!
“Pe seara, domnului Maries i s-a facut din nou rau, avand brusc frisoane, dar revenindu-si, cat de cat, nu a dorit sa mai mearga la spital”, ne informeaza Sorin Iliesiu despre a 49-a zi de “greva a foamei” a impostorului Maries. Apoi a luat avionul si, “frisonat”, a plecat in excursie la Strasbourg.
Sa radem sau sa plangem numarand impostorii de la Curtea presedintelui Basescu?
Oare chiar nu stie domnul Traian Basescu vorba din popor: cine se aseamana se aduna?

Profund dezamagiti,
Viorel Ene,
presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania
Iofciu Ion,
presedintele Asociatiei Baricada Inter 1989

NISTORESCU: Anticomunismul cu cioara vopsită. "Ultimul tren" al lui Basescu, Tismaneanu, Patapievici, Mihaiesi, Iliesiu, Maries

Anticomunismul cu cioara vopsită
de Cornel Nistorescu

Telefonul meu pe care îmi intră şi e-mailurile piuie de câteva ori. Sar ca ars de teamă ca mama sau tata să nu fi păţit ceva. Da de unde! Un alt e-mail de la Sorin Ilieşiu (foto).

“Dragii mei, e ultima noastră şansă!” Mă gândeam că iar o fi cineva pe moarte, în pericol sau în greva foamei. Nici măcar. E ultimul nostru tren! Văleu! E 4.30 dimineaţa. Omul moare de grija naţiei sau e nu ştiu cum? Citesc: “Facem parte dintr-un popor adus de comunişti într-o stare fratricidară”. Mă gândesc să pun mâna pe telefon şi să-l sun. Nu ţi-am zis să mă scuteşti de apeluri?! M-ai fentat o dată cu cel legat de condamnarea comunismului care a produs capodopera comică Băsescu-Tismăneanu. Trimite-i lui Volodea şi lui Patapievici, că ăştia doi o iau numai să fie unul preşedinte şi celălalt vicepreşedinte de comisie.

Şi lui Mihăieş, şi lui Liiceanu! Poate se duce la Păltiniş să-şi amintească mai bine de comunism. Eu, unul, nu mai particip la o a doua înscenare! Dacă vrei, trimite-le lor pe la 3.30 dimineaţa. Pe chestia asta verifici cum stau cu somnul şi cu nervii şi dacă nu au coşmaruri cu dosarele încă neapărute. Dar nu-mi toca mie nervii!

Somnolenţa mă face un pic mai bun. Am sentimentul fraierului agăţat în cârligul de undiţă. Omul nostru se vrea băgat în seamă. Mai cere un drept la replică la dreptul la replică. “Vă rog mult să publicaţi acest drept la replică şi, mai ales, să începeţi o campanie cum n-a mai fost pentru adevărul despre masacrul din dec. ’89 şi fratricidal din iunie 1990”. Parcă vorbeşte Traian Băsescu cu Laura-Codruţa Kövesi! “Realist vorbind, este ultimul tren spre Adevăr. Dl Antonescu, cu toate că e liberal şi provine din Alianţa Civică, nu a rostit nici o silabă despre acest subiect. Pe de altă parte, nu are şanse pentru turul doi”. Caraghiosul naibii! Asta te roade la 4 dimineaţa? Ăsta era “ultimul tren”, somnabulule ce eşti? O fi Orient-Expresul care pentru români s-o fi numit Traian Băsescu? Acum pricep ce numeşti dumneata “ultimul tren. Vă rog să-l prindem!” Urcă repede, domnule Ilieşiu, şi nu uita să-l iei şi pe Traian Băsescu cu dumneata. Şi din “staţia Mamaia” s-o luaţi şi pe Elena Udrea!

Urcă, domnule Ilieşiu, fără nici un regret şi fără nici o teamă! Acum este momentul şi nu-mi mai trimite nici un apel! Mă mulţumesc şi cu o vedere de la Paris. Dar să nu fie anticomunistă că leşin. Schimbaţi naibii melodia şi, dacă-i prindeţi pe comunişti şi pe “fratricidari”, să-i daţi pe mâna lui Tismăneanu şi Patapievici!

Pe mine scutiţi-mă de asemenea mesaje la 4 dimineaţa!

MAI SIMTE BASESCU ROMANESTE? Cascaveaua, tigania, ne-simtirea. Exercitiu de dez-amagire.

O profesoara a sintetizat pe Valea Doftanei, la una din numeroasele manifestari publice la care s-a abonat presedintele-candidat, o drama adanca a romanilor din ultimii patru-cinci ani, exprimata si trantita simplu, verde-n fata, lui Traian Basescu: “Sa stiti ca mai sunt oameni care simt romaneste in Romania. Sa stiti! Dumneavoastra nu prea mai simtiti romaneste!”.

Luat prin surprindere, Basescu n-a avut nicio replica decat: “Asta sa o spui la tine acasa”. Raspuns prost: “acasa” romanilor e Romania. Iata cum startul furat al campaniei prezidentiale prin invartitul lui Basescu la toate mesele electoratului se intoarce chiar impotriva lui. De la cascaveaua Doftanei pana la tigania de la Costesti, Basescu apare din ce in ce mai ridicol, drept un candidat de balci, iar riscul ca data viitoare un roman la el acasa sa-l trimita la origini, in direct, este foarte ridicat. Pentru ca dincolo de circul politic de zi cu zi, profesoara din Doftana are dreptate: Basescu si-a bagat in cortul de la Cotroceni o haita de lighioane, pe care o pastoreste mai mult sau mai putin constient, dar care in niciun caz nu simte romaneste. Nu mai e mult – trebuie doar sa se zgarie putin, sa dea primele semne de sangerare pre-electorala – pana va fi sfartecat de propria-i menajerie. Care va gasi imediat candidatul potrivit sa-i dea la lins un os, eventual chiar osemintele Romaniei.

Marturisesc, revolta doamnei profesoare din Doftana m-a zguduit si pe mine, dupa cum am vazut ca a lasat semne si pe fata prese­dinte­lui, cazuta de-a dreptul, cand a intrat repede in limuzina sa blindata. Mi-am pus si eu intrebarea, ca jurnalist: cand a inceput Basescu sa nu mai simta romaneste? Sa dam filmul inapoi.
In 2004, ales la mustata, cu acordul si sprijinul lui Ion Iliescu, dupa cum afirma specialistii, Traian Basescu, pe care il sustinea atunci (aproape) toata redactia ZIUA, tine un discurs considerat epocal, din care nu lipsesc, in premiera pre­zidentiala, referirile patriotice la Basarabia si, ca politica externa, la celebra Axa. Promitea din primul minut al carierei sale de sef al statului sa fie un altfel de presedinte. Viitorul lui fost consilier prezidential, actual europar­lamentar, Cristian Preda, unul dintre intelectualii lui Andrei Plesu care declara, de exemplu, ca Eminescu trebuie reucis public, consi­dera, putin speriat, ca Ba­sescu “trebuie sa fie atent” la discursul sau, pentru ca da impresia “ca a preluat me­sajul PRM spunand ca Roma­nia trebuie sa fie a roma­nilor”. Dar a cui sa fie? Atunci a inceput operatiunea de capcanare si lobotomizare a presedintelui. Incet-incet, o gasca de profitori care nu simt si nu au simtit niciodata romaneste l-au inconjurat pe Basescu pana l-au trans­format in ceea ce ii reprosa profesoara din Doftana: un om care “nu prea mai simte romaneste”. Ca intelege sau nu Basescu, el este cel care a stipendiat si girat persoane care, prin toate actiunile lor, in retea, demonstreaza ca urasc Romania, urasc roma­nii. Lucrurile astea se vad si la Bucuresti, si la Doftana si peste tot unde romanul se (mai) simte inca acasa, cu voia dlui presedinte.
Din perspectiva romaneasca, retrospectiva ultimilor ani este infioratoare. Iar mo­men­tul in care Basescu cel nor­mal a devenit Basescu cel in­jectat cu vaccinul de “corec­tat politic” este, mai precis, conform persoanelor celor mai informate din Romania, vizita lui George Soros in Romania, din iunie 2005. Faptul ca, dupa acel mo­ment, oameni care l-au spri­jinit total se indoiesc astazi daca mai simte romaneste ar trebui sa-l scuture mai tare pe Basescu. Cat de un “raport final”.
Victor RONCEA – [email protected]
Preluat de la Opinii – ZIUA

TISMANEANU, "profesorul" fara studenti cu catedra platita de ICR la Maryland, mai primeste un cadou pe banii nostri via tov Patapievici: O "revolutie"

Anul 1989 – Varianta Băsescu, via Tismăneanu-Patapievici
Scena politică românească se apropie cu paşi repezi de campania electorală. O competiţie care va fi mult, mult mai ascuţită ca în 2004. Metodele sunt aceleaşi – răscolim trecutul, să vedem care-i mai verde decât cel roşu. „Intelectualii“ lui Băsescu deja au început ofensiva, organizând aşa-zise „evenimente“ pe tema anului 1989. Dar nu le susţin aşa, oricum, ci, ca nişte domni, pe banii Statului. Astfel, tovarăşul Horia a scos nişte bani din bugetul ICR (cică suntem în vreme de criză, ha-ha), ca să-i organizeze tovarăşului Vladimir o serie de conferinţe în Statele Unite. Să mai audă lumea şi de „profesorul în America“, că de când i s-a închis robinetul în Cotidianul plânge neîncetat.

Pentru orice nelămuriri, iată comunicatul oficial: „Institutul Cultural Român lansează în luna septembrie o serie de comunicări ştiinţifice în cadrul parteneriatului cu Government and Politics Department (University of Maryland, College Park). Tematica va fi „Anul 1989 şi consecinţele sale: perspective comparative asupra revoluţiilor, valori liberale şi democraţie“. Sau, mă rog, o parte a lui. Varianta integrală o găsiţi aici.

Ilarion TIU

PLANGACIOSUL PATAPIEVICI a ajuns cu suficienta si prostia lui pana si in "Libertatea". MIRCEA BADEA despre Pataplesul ICR: Tati, copiii ma bate!

Mircea Badea: Tata, copiii ma bate!
Patapievici e penibil pana la capat. Vrea sa ma reclame la CNA.
Asta pentru ziarele n-au CNA si eu nu pot sa fac o sesizare pentru afirmatiile scabroase pe care mi le-a inventat….

Libertatea: Patapievici va reclama Antena 3 la CNA
7 Septembrie 2009

Horia Roman Patapievici, preşedintele ICR, a declarat pentru Mediafax că va face plângere la CNA, împotriva Antenei 3, după ce Mircea Badea l-a făcut “prost” în emisiunea sa, “În gura presei”, în 2 septembrie. Patapievici susţine că postul menţionat “duce în continuare o campanie de asasinat moral” împotriva sa, “trunchindu-i declaraţiile”, dezinformând populaţia privind activitatea ICR şi tratându-l drept “obsedat sexual” sau “duşman al neamului”.
Pe lângă “injuriile” pe care Patapievici susţine că i le-a adus Mircea Badea, preşedintele ICR spune că va face referire în plângerea sa şi la “dezinformarea” din emisiunea “Sinteza zilei”, difuzată în 3 septembrie, de Antena 3, în care s-a vorbit despre două expoziţii organizate de ICR, anul trecut, la New York şi Bochum. De asemnea, Patapievici va mai atrage atenţia CNA şi asupra emisiunii “News Magazine”, difuzată luni, 7 septembrie, de Antena 3, în care a apărut un material cu titlul “Limuzine pentru intelectuali”.

De cealaltă parte, Mircea Badea a declarat pentru Mediafax: “Faptul că se va duce din nou la CNA reprezintă dovada afirmaţiei mele din emisiune”.

PLANGERE PENALA SI SESIZARE ANI in Cazul VOLVO – PATAPIEVICI. Ancheta continua si in Cazul Patapievici – Antohi, CNSAS – GDS. Dovezi DOC/FOTO/VIDEO

Prostitutia “intelectualilor” si spagile lor zburatoare: PATAPIEVICI nu si-a declarat la ICR Volvo-ul cadou

PLANGERE PENALA

Image

Cazul Horia Roman Patapievici, presedinte al Institutului Cultural Roman

Dnei Laura Codruta Kovesi, Procuror General

Image

Ministerul Public

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Bd. Libertatii nr.12-14, sector 5

Bucuresti, Fax: 021 / 311-3939

Dlui Alexandru Macovei, Presedinte

Agentia Nationala de Integritate

Bd. Lascar Catargiu nr. 15, sector 1,

Bucuresti, Fax : 021 / 212-0702

Avand in vedere urmatoarele Actele normative cu modificarile si completarile ulterioare publicate in Monitorul Oficial, respectiv:

– Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, cu modificarile si completarile ulterioare

– Legea nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare

– Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

– O.U.G. nr. 24/2004 privind cretterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei

– O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese

– H.G. nr.175/2008 privind stabilirea modelelor Registrului declaratiilor de avere si Registrului declaratiilor de interese

Va solicitam sa cercetati incalcarea Legii de catre Patapievici Roman Horia (Horea), in prezent presedinte al Institutului Cultural Roman, luand in considerare, in special, urmatoarele prevederi legale:

1) Potrivit dispozitiilor art. 292 Cod Penal, Falsul în declaratii, „Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitatea dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”

2) Notiunea de conflict de interese este definita în Titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, art.70 din Legea nr.161/2003, modificata si completata ca fiind situatia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

Astfel, va semnalam faptul ca in Declaratia sa de Avere dispusa pe portalul institutiei www.icr.ro, la rubrica referitoare la Bunuri Mobile, numitul Patapievici a trecut doar un autoturim Matiz-Daewoo si un altul, Renault – Clio iar rubrica VI este ignorata.

Image

Image

Potrivit propriilor sale declaratii, reproduse in ziarul Cotidianul din 24 Mai 2007, sub titlul “Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita”, realitatea este alta. Citam: “Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi “din piele mai groasa”, cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: “Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60. Cind am trecut de la Espero la Megane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Megane la Volvo! Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!”. Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: “Oficial, respect regulile de circulatie!””.

Facem asadar aceasta Plangere tinand cont de prevederea Capitolului VI din Declaratia de Avere pe care trebuie sa o completeze obligatoriu un functionar de stat cum e presedintele ICR, indiferent ce proptele are sau isi aroga, respectiv in ce priveste:

“Cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subventionate fata de valoarea de piata, din partea unor persoane, organizatii, societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale sau institutii publice românesti sau straine, inclusiv burse, credite, garantii, decontari de cheltuieli sau alte asemenea, a caror valoare individuala depaseste 300 EURO”


Cum au primit Plesu si Patapievici cate un Volvo de caciula – Part II
Vezi mai multe video din Incredibil

Interesandu-ne asupra aspectului invocat de Patapievici privind folosirea unui automobil de lux marca Volvo S60, am inteles ca doamna la care face referire acesta este Lavinia Huidan, presedinte fondator al unei Fundatii, “Life for live”, a carei activitate pare sa fi incetat candva in 2007. De pe portalul de internet al acestei organizatii “non-profit” aflam ca “Printre principalii sponsori se regaseste Grupul Euro Inter Trade si din cadrul sau, sucursala Forum Auto, importator Volvo in Romania, care aloca un procent din vanzarea fiecarei masini pentru sprijinirea Fundatiei Life for Life”. Presedintele Fundatiei este, insa, acelasi cu presedintele Grupul Euro Inter Trade care-si aloca siesi acel procent din vanzarea fiecarei masini Volvo, respectiv Lavinia Huidan. Atat Andrei Plesu, membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Roman (care sofeaza un Volvo S80), cat si Horia Roman Patapievici, presedinte al ICR, ca detinator al acestui “cadou, serviciu, avantaj primit gratuit”, au fost protagonistii speciali ai reuniuniilor despre “Afaceri si Cultura” desfasurate sub egida firmelor Volvo si a revistei Dilema (noua sau veche) dar prezentate, curios, pe protalul Fundatiei non-profit Life for Life.

Omiterea mentionarii folosintei unui astfel de bun echivalat la aproximativ 30.000 de EURO, in cazul unui functionar de stat care oricum are la dispozitie si automobilele institutiei, da nastere unor supozitii si fapte care trebuie sanctionate conform legii, public, pentru a ne alinia la mult ravnitele standarde europene la care tanjim ca cetateni ai Uniunii Europene, chiar fara pretentie de moralisti, cu sau fara blana.

In ceea ce priveste punctul 2), Conflictul de Interese, Patapievici Roman Horia (Horea) omite in Declaratia sa de Interese sa mentioneze, conform legii, ca este membru si al unor asociatii si grupuri de interese, respectiv Grupul pentru Dialog Social.

Atat unii directori ai ICR cat si multi dintre autorii unor carti precum si publicatiile lor sponsorizate de ICR din banul public apartin de acest Grup, infiintat, potrivit informatiilor noastre, de agentul NKVD-KGB Silviu Brucan si care beneficiaza, de la Guvernul Iliescu-Nastase, si de statutul de organizatie “de utilitate publica”.

Amintim aici ART. 45 din Legea ANI: (1) In cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.

Pe site-ul organizatiei noastre, www.civicmedia.ro, veti gasi in cadrul prezentarii acestui demers public, documente scrise, foto si video in completarea acestei Plangeri.

Va reamintim totodata ca Parchetul Public a mai declansat o investigatie asupra numitului Patapievici Roman Horia (Horea), in urma unei alte infractiuni facute pe vremea cand acesta ocupa o alta functie publica, respectiv cea de membru al Colegiului CNSAS.

Atasam mai jos Plangerea formulata cu acea ocazia si va rugam sa ne tineti la curent cu desfasurarea anchetei, in interesul cetateanului pe care il serviti si aparati, a contribuabilului si Statului Roman.

Cu multumiri,

Asociatia Civic Media

22.10.2008

Image

Image

Image

Image

Image




Cum au primit Patapievici si Plesu un Volvo de caciula

Vezi mai multe video din Incredibil

(Intrebare la Radio Erevan: Se deschide cumva acest promo la Volvo si Dilema Veche cu Iulian Capsali? Raspuns: Nu, numai cu ochelarii si barba lui, una din cele de rezerva…)

Image

Cazul Patapievici – Antohi, CNSAS – GDS

“Catre:

Ministerul Public

Parchetul de pe langa

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Bd.Libertatii nr.12-14, sector 5

Bucuresti

P L A N G E R E P E N A L A

Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane (pentru stabilirea gradului lor de vinovatie in acest caz):

Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.

Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22″, membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate”, Autor: Cristian Patrascoiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).

In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.

Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o functie publica în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele).

In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.

Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.

De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.

Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigura publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,

Conform Articolului 5, alin 3 si 5

(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:

a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;

b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;

c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;

d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.

Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.

Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.

Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002, inclusiv in Administratia Prezidentiala Basescu, in cadrul Comisiei Tismaneanu, fiind nominalizat si de catre fostul ministru Mihai Razvan Ungureanu pentru a conduce asa-zisa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!

Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.

Asociatia Civic Media

Acestui document i-a fost atasate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presa în ultima perioada pe acesta tema.

De mai multă vreme, pe site-uri şi prin ziare, prin documente, prin cărţi şi prin declaraţiile preşedintelui ICR circulă secvenţe biografice diferite. Filozoful nostru îmbârligat (culmile gândirii sale vor fi puse la dispoziţia cititorilor în perioada următoare) e când victimă, când fiu de refugiat sau de erou – detinut politic! Unii, mai puţin îngăduitori, văd în prezenţa lui Dionis Patapievici ca translator pe lângă Comandamentul militar sovietic şi pe lângă Poliţia Zonei Sovietice şi mai apoi la Banca Naţională a României cu totul şi cu totul altceva! In tot cazul, ceea ce se stie este ca tatal Patapievici nu a fost niciodata – dupa cum ii spunea fiul Patapievici Monicai Lovinescu – detinut politic. Documentele CNSAS probeaza cu totul si cu totul altceva… Singurul care ar putea clarifica lucrurile este chiar H.-R. Patapievici! Dar nu o face…
Horia-Roman Patapievici

Remember: Feuda lui Patapievici

Institutul Cultural Roman (ICR) toaca zeci de milioane de euro din bani publici fara a da socoteala cuiva si fara a obtine vreun rezultat notabil pe plan international

ICR – un for care ar fi trebuit sa inalte cultura romana la nivel european si international – a devenit feuda fizicianului Horia Roman Patapievici, care nu da socoteala nimanui pentru zecile de milioane de euro din banul public cheltuite preferential.Desi sta sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei si, la o prima vedere, ar avea o dubla subordonare – fata de Ministerul Culturii si Ministerul Afacerilor Externe – in practica, ICR nu este subordonat nimanui, iar banii contribuabililor se scurg pe afaceri si favoritisme de gasca, din zona Dilema – GDS si a Fundatiei Noua Europa. La sesizarea vicepresedintelui Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, europarlamentarul Eugen Mihaescu, Curtea de Conturi a declansat o investigatie privind modul in care sunt cheltuiti banii ICR de catre presedintele institutului, Horia Roman Patapievici, dupa ce si Cancelaria Primului Ministru, MAE si MCC s-au spalat pe maini, evitand sa-si asume vreo responsabilitate.

Intrebarile lui Mihaescu

La data de 8 octombrie 2007, senatorul Eugen Mihaescu a depus la Cancelaria Primului Ministru al Romaniei o interpelare cu privire la activitatea si neregulile financiare ale Institutului Cultural Roman. “Bugetul ICR a fost dublat in 2006 fata de 2005 si triplat in 2007 fata de 2006, dar conducerea sa nu a informat nici Presedintia, nici Guvernul, nici Parlamentul despre modul de utilizare a acestor fonduri sau despre eficacitatea cu care au fost folosite. Dupa informatiile de care dispunem, programele Institutelor culturale romanesti din strainatate sunt mult sub media calitativa a programelor institutiilor similare acreditate de alte tari, iar frecventarea este nesemnificativa (in medie 30 de persoane la fiecare actiune)”, se arata in interpelarea mentionata.

Fata de aceasta situatie, senatorul Mihaescu a adresat o serie de intrebari: “In lunile aprilie, mai si iunie 2006, dl. Horia-Roman Patapievici s-a aflat in Germania, beneficiar al unei burse de doctorat, deci in interes personal. Este ciudata aceasta indelungata absenta de la conducerea institutiei pe care dl. Patapievici afirma, pe de alta parte, ca se lupta sa o reformeze. In aceste conditii, cum explica Institutul Cultural Roman faptul ca dl. Patapievici nu si-a luat pentru aceasta perioada concediu fara plata si a continuat sa incaseze salariul intreg de presedinte al Institutului? (…)”

Insubordonare si control

Dupa o luna de tacere, Ministerul Culturii a sustinut ca nu are foarte multe atributii in legatura cu ICR, dupa cum se vede dintr-un raspuns adresat senatorului Mihaescu: “Competentele Ministerului Culturii si Cultelor privesc doar infiintarea, desfiintarea institutelor culturale romanesti din strainatate (care se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Culturii si Cultelor si a Institutului), aprobarea structurii organizatorice si a regulamentului de organizare si functionare ale institutelor. Institutele culturale romanesti din strainatate sunt finantate de la bugetul de stat printr-un capitol distinct in bugetul Ministerului Afacerilor Externe, iar cheltuielile cu programele si proiectele culturale sunt finantate de la bugetul de stat, printr-un capitol cuprins in bugetul Institutului Cultural Roman”. Colegul de GDS si “Dilema” al lui Patapievici, Adrian Cioroianu, ministrul Afacerilor Externe, a avut un raspuns extrem de scurt: “Dat fiind ca Institutul Cultural Roman este o institutie autonoma, MAE nu poate raspunde pentru chestiunile care privesc activitatea Institutului”. Curtea de Conturi a anuntat insa ca: “Desfasoara un control la acest ordonator de credite potrivit competentelor stabilite prin legea de organizare si functionare a institutiei noastre. Cu aceasta ocazie vor fi verificate aspectele semnalate de dumneavoastra.” (Luca ILIESCU)

ICR, cuib al coruptiei si al conflictelor de interese

Directorul ICR, Horia Roman Patapievici, fiul unui inalt slujbas comunist in Ministerul Finantelor, responsabil de CAER, fost membru al Partidului Comunist Austriac si traducator al Armatei Rosii, pozeaza intr-un modest slujbas al statului, daca e sa te iei dupa Declaratia sa de avere dispusa pe site-ul Institutului. Aici citim ca detractorul lui Eminescu si al poporului roman are in posesie doar un amarat de Matiz. In realitate insa, il poti vedea oricand la volanul unui Volvo luxos ultimul tip, cu care se si lauda prin ziare, asemenea amicului sau Gabriel Liiceanu, indragostit de cele doua limuzine ale sale – un BMW botezat Siegfried si un Alfa Romeo alintat Marcello.

Desi toate slujbele sale si situatia financiara reala ale lui Patapievici nu sunt dispuse in Declaratia sa de avere, conform legii, Eugen Mihaescu atrage atentia ca Horia-Roman Patapievici, pe langa faptul ca este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), al Colegiului Noua Europa (NEC) si al Societatii Academice Romane (SAR), directorul fizician, stipendiat regulat si in urma “Conferintelor Microsoft”, mai “are urmatoarele ocupatii remunerate: director al revistei “Idei in dialog”, moderator al emisiunii saptamanale “Inapoi la argument” (TVR Cultural) si comentator cu rubrica saptamanala la “Evenimentul Zilei”. In plus, el isi redacteaza teza de doctorat. Presedintia Institutului Cultural Roman, care ii asigura cel mai scazut nivel de venit fata de celelalte, apare ca o ocupatie anexa fata de cele pe care le-am enumerat”. “Dl. Mircea Mihaies, vicepresedintele Institutului, locuieste la Timisoara, unde este profesor universitar. In plus, dl. Mihaies este redactor-sef la revista “Orizont” si cronicar politic la “Evenimentul Zilei” si “Romania Literara”. Dl. Mihaies, desi primeste salariul intreg de vicepresedinte al ICR, nu vine la sediul acestei institutii decat o data pe saptamana, in restul timpului multumindu-se sa comunice prin telefon (decontat din bugetul ICR) sau e-mail”, mai arata Eugen Mihaescu.

Cei doi nu sunt singurii multilaterali dezvoltati din conducerea ICR. Membrul desemnat de presedintele Traian Basescu in Consiliul de Conducere este Teodor Baconschi, fiul poetului comunist proletcultist A.E. Baconsky, si el venit din fosta URSS. Domnia sa este membru al Colegiului Noua Europa, ambasador in Franta, “editorialist” la “Cotidianul” si publicist la “Dilema” lui Plesu. Cand se mai ocupa de ICR, cand este atat de prins cu reamenajarea apartamentului sau regal de la Paris pentru care plateste 12.000 de euro pe luna din banii contribuabilior desi putea sa stea pe gratis in Palatul Ambasadei? Un al caz de multi-functii este cel legat de persoana desemnata de primul-ministru in Conducerea ICR: Andrei Plesu. Domnia sa este director si ziarist la Dilema Veche, Dilematica si mai nou, la o noua revista de politica externa, in plus presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa si, sa nu uitam, membru al GDS. Nicolae Manolescu, aflat si el in Conducerea ICR, este cel mai dotat in functii: el este ambasador la Paris pentru UNESCO (cu o chirie din bani publici de 10.000 de euro), presedinte al Uniunii Scriitorilor si PEN Club, director la “Romania literara”, editorialist sportiv la “Evenimentul zilei” si “Cotidianul” si navetist Paris-Bucuresti, unde si-a pastrat si pozitia de la Universitate. Nelipsita din astfel de coterii – Alina Mungiu Pippidi a fost propusa si numita de directorul ICR care este, insa, si subalternul ei la SAR, unde Mungiu este presedinte.Evident ca, in astfel de circumstante, domina coruptia, exprimata prin conflict de interese si trafic de influenta.

Astfel, dupa cum arata membrul de onoare al Academiei Romane, Eugen Mihaescu, “printre numele propuse de Institutul Cultural Roman in cadrul “Programului de traduceri de autori romani in limbi de circulatie internationala” ii gasim pe: Horia Roman Patapievici – presedintele Institutului, Andrei Plesu, Nicolae Manolescu, Teodor Baconschi, toti membri in Consiliul de conducere al Institutului si Magda Carneci, directoare ICR Paris. Este oare normal ca bugetul Institutului sa fie folosit pentru a finanta publicarea lucrarilor a cinci membri din propria conducere?”, se mai intreaba senatorul Mihaescu in interpelarea sa.

Inainte de a fi practic pus pe liber de conducerea ICR, scriitorul anticomunist Radu Portocala, fost director al ICR Paris, reclama faptul ca editura aleasa pentru publicarea lui Andrei Plesu in franceza a pretins o suma exorbitanta, care a fost achitata mult prea usor de colegul si prietenul sau, Horia Roman Patapievici. (L.I.)

ICR Paris baga Franta in europarlamentare

Magda Carneci, directoarea Institutului Cultural Roman de la Paris, hotaraste calendarul electoral al francezilor! Neinformata in legatura cu agenda politica a tarii in care este acreditata, ea crede ca daca Romania isi va alege in curand reprezentantii pentru Parlamentul European, toata lumea trebuie sa faca acelasi lucru. Astfel se explica, probabil, faptul ca doamna diplomat anunta in programul pentru urmatoarele doua luni al Institutului ca, pe 25 noiembrie, vor avea loc si in Franta alegeri europene. Ceea ce, evident, nu este adevarat, caci Franta, ca de altfel intreaga UE, va vota pentru Parlamentul European abia la inceputul lui 2009. Ar fi desigur util ca superiorii din MAE si ICR ai dnei Carneci – care este sef de misiune diplomatica, avand rangul de ministru consilier – s-o roage sa se informeze inainte de a comite gafe diplomatice. E usor sa ne inchipuim impresia penibila pe care o astfel de improvizatie a facut-o la MAE francez! Mai ales in contextul actual, cand diplomatia romaneasca da din groapa-n groapa. In rest, textul dnei Carneci, redactat intr-o franceza cam de Dambovita, nu contine decat fraze bombastice, care anunta un program banal (prostioare si poezioare, de preferinta semnate de insasi dna directoare si de prietenii ei), program incropit pentru a justifica salariile si chiriile personalului Institutului, dar care nu aduce nici un serviciu culturii romanesti. (Eugen MIHAESCU)

Eliminarea incomozilor

Vicepresedintele ICR, Tania Radu, la ordinul lui Horia Roman Patapievici, a eliminat un celebru traducator francez de pe lista de invitatii la un eveniment care are loc la Targul de Carte. Dr Jean-Louis Courriol, profesor universitar la Universitatea din Lyon si Presedintele Institutului International Liviu Rebreanu de Cercetare in Traducere Literara si Simultana creat la Universitatea din Pitesti in anul 2000. Promotor al literaturii romane in Franta, Jean-Louis Courriol ar fi trebuit sa participe la Colocviul dintre editorii francezi si editorii romani care urma sa se tina la Bucuresti in cadrul Targului de Carte. Dupa ce a fost invitat, profesorul a intretinut o corespondenta electronica cu Tania Radu si a “indraznit” sa-i sugereze acesteia sa fie invitata si directoarea colectiei Les Classiques du Monde a editurii Zoe – Laure Pecher – care, pe langa meritul de a fi acceptat sa publice La ForÍt des Pendus este si partenera recunoscuta a singurei Agentii Literare de anvergura din Franta. Tania Radu i-a raspuns brutal: “Nu va amestecati in strategia noastra!”. Profesorul a mai “indraznit” apoi sa-i explice angajatei ICR ca reclama pentru eveniment este gresita: nu era realizat in premiera absoluta, dupa cum se prezenta oficial. In 1995, Fundatia Culturala Romana a publicat in coeditare cu Editions Canevas frumosul volum <> (Gorila) al lui Liviu Rebreanu. Rezultatul acestor schimburi de mesaje a fost ca, la sosirea prefesorului Courriol la Bucuresti, telefonand la Serviciile Culturale Franceze care nu mai raspundeau la mailuri de cateva zile, acesta a aflat, de la functionara franceza extrem de jenata ca la cererea presedintelui ICR-ului, a fost taiat de pe lista invitatilor oficiali ai Colocviului editori francezi-editori romani. L.I. / Ziua

Arhiva Civic Media

PAUL GOMA se mira in JURNALUL sau ca DORIN TUDORAN, ex "consilierul monstrului Voiculescu-Felix", i-a luat apararea "unui jeg absolut ca Mihaies"

Extrase din Jurnalul on-line al scriitorului Paul Goma pentru lunile ianuarie – august 2009:

Miercuri 8 aprilie 2009

Geoana si-ar dori (subl mea, P.G.) o alianta cu PNL daca ar câstiga alegerile prezidentiale
Ei, da: securistii din tata-n fiu – si dupa ei, laie, populatia pasnican ovina a tarisoarei, crezînd ca asa e bine, fiindca asa vorbesc securistii de ran mare – ca sa nu se observe ca sunt inculti, neinstruiti, neamuri-proaste îsi imagineaza ca este mai “trendy” sa folosesca “as dori” în loc de: “vreau” sau mai îndelicat: “doresc…”
Acest “as dori” (care ne va fi venind din romantele Ioanei Radu – însa nu am aflat cine este autorul textului) se tine de mâna cu… “ca si” folosit de analfabetul românache când “ar dori” el sa sa se exprime ca la televiziunea Voiculescu (fost, o luna, patron al prietenului meu, poetul Dorin Tudoran – prin Dan Diaconescu – m-am înselat? da’ de unde!, doar i-am confundat), în loc – de
pilda: “Magureanu, ca securist notoriu”, el, nevrînd sa-l demaste pe Magureanu, sogorul Coposului, ca cine stie, se trezeste Tatal Natiei si îl pune vistavoi tot pe “Virgil”, cel recomandat americanilor prin Mihai Botez – o da prin aratura: “Magureanu, ca si organ…”, imaginîndu-si ca astfel a evitat o… cacofonie. Il asigur; cacofonia este altceva, altfel, deci nu a evitat nici o
cacofonie, în schimb a comis o securifonie. (…)

A U G U S T
Sâmbata 1 august 2009

(…)Oarecari semne bune (în fine: ne-rele) dinspre Chisinau. M-am consultat cu basarabencele mele, Violeta si Rodica. De parca am fi frati sau bunici-nepoti, avem aceeasi gândire: neîncrezatoare într-un bine care ar putea veni dar, ca si pâna acum: si daca nu vine? Sa nu se mai mire americanii ca “moldovenii” s-au simtit, din 1944 între ciocan si nicovala, între Occidentul care ni se refuza si Orientul atotprezent, atotputernic, atoatestrivitor si sa ne sfatuiasca sa fim… încrezatori – în ce, în cine? – ca noi, adica “Moldova” este deja o punte între… între cine si cine, daca gândeste, daca vorbeste un american?
Americanul fiind, cine? Dorin Tudoran? Socor? (…)

Luni 10 august 2009

(…) Mi-a trimis Flori Balanescu doua texte de pe blogul lui Tudoran. Din pacate am avut dreptate cu “prietenul Dorin”: el apara, nu adevarul, nu morala, ci “cauza prieteniei contractata ca la noi”: sare în apararea unui jeg absolut ca Mihaies – atacat de nu stiu cine pentru ca… îsi schimbase orientarea atacurilor; mai ieri anti-Basescu, azi pro-Basescu (pentru sfântul motiv ca primise bani pentru… convingerea-i sincera, o subventie, explica un forumist taina adevarului la co-banateanul tudoranic). Iar mie mi-a sunat cunoscuta “argumentatia” dorina: este taman cea servita mie, în legatura cu prietenii sai de atunci, din 1998 (si, probabil, de acum) Manolescu, C.T. Popescu, E. Simion – drept care bine am facut ca am rupt prietenia prietenului Tudoran. N-ar fi de mirare sa aflam azi-mâine ca poetul cu acelasi nume a publicat un volum la editura Fundatiei Securiste Cândìa, devenita Securista Buzurìa, acum patapievicista Basesckìa – dupa modelul Kakistrokratiei, editata în conditii inuman de luxoase pentru amarâtii mei basarabeti.
In paranteza: cu ce obraz mai apare Tudoran în public, moralizînd imoralitatea vietii din România, el care a acceptat – cât a acceptat: o saptamâna? doua (chiar de ar fi fost o singura zi, tot nu ar fi scapat nemaculat)?, de a fi consilierul monstrului Voiculescu-“Felix”? Caci pentru de ce a acceptat el cinstea-de-onoare? Caci iata pentru ca de ce, a explicat (cu mâna lui): Pentru caci, în adolescenta, jucase hokey cu Voiculescu! Sa nu-l pui la Coltul Gânditorilor Moralnici (pe Tudoran, fireste, nu pe securistul “Felix”, el fiind de mult acolo)? (…)
Joi 20 august 2009

(…) Cu uimire neprefacuta am citit neste opinii forumestre despre Dorin Tudoran in Jurnal.ro, sub titlul: “Nu cred ca urmarirea mea s-a încheiat dupa ce am plecat”
6. informatorii sunt urmariti si in strainatate ! de Kartouche
21/05/2009 23:48:10 Eu am auzit, ca informatorii care au tradat, sunt urmariti si in strainatate ! Cele 18 volume au avut un scop : pozitia si activitatea unei tradator !!Cate volume o avea Pacepa ?? Ca el a fost general de securitate ! Gresesc ? Asa am auzit. Poate nu e corect !
5. interesant – de mmmmda – neincrezator 21/05/2009 23:43:27
daca nu traiam vremurile si daca nu “fugeam”….daca nu-l intilneam pe Mishu Botez si altii….poate as fi luat de bune raspunsurile….dar, nu m-a convins….in mintea mea e tot “trimis” ca si Tismaneanu!
11. Nu stiu de ce de SIEL 22/05/2009 20:15:00
Dar simt un puternic miros de diversiune in acest interviu.
13. DE LA LITERATURA DE SERTAR LA LITERATURA DE DOSAR. de Alex. 23/05/2009 09:47:11 Cu toate ca N.C.Munteanu (gogonat), Stelian Tanase (umflat), B. Nedelcovici (lacrimogen), C.V. Tudor (slinos) si alti, ejusdem farinae, au “facut literatura” publicandu-si dosarele de securitate, pot paria cu oricine ca dl. Dorin Tudoran nu va cadea in aceasta capcana. De ce ? Pentru ca dansul nu a fost ca ei, nici inainte de ’89, nici dupa. Ma refer si la caracter si la talent.
15. Ptr. Alex de alice 23/05/2009 10:51:56
Poate ca aveti dreptate. Pe adevaratii dizidenti din timpul regimului comunist nu i-a preocupat, dupa revolutie, ideea de a-si demonstra sau de a-si populariza activitatea anticomunista publicandu-si dosarele de securitate. N-am auzit de asa ceva la Preotul Caciu Dumitreasa si nici la Paul Goma. In schimb de ei am auzit atunci, in anii aceia de dictatura.
37. Dlui.Dorin Tudoran de V.Roaita 13/06/2009 21:49:43
Multumesc pentru efortul pe care l-ati depus postand un raspuns la intrebarea mea usor perversa – adresata unui fost dizident al regimului comunist-. Din pacate ati avut reactia pe care o intuiam, deci nimic nou sub soare. Am citit acum cativa ani KAKISTOCRATIA. Am inteles inca de atunci ca e dureros pana la imposibil sa iesi din tonurile ferme de alb si negru. (…) Ma urmaresc ei pe mine cu taxele si dobanzile si incearca sa ma “abureasca” cu ziarele si televiziunile lor personale si “publice”. Pacat ca nu mai are cine “sa le traga sirena”, asa cum in anii ’70, a facut-o pentru *** de atunci (aceeasi natie, doar alt sistem) un Paul Goma si, asa cum vreti sa demonstrati cu dosarele de la secu (Cui? Americanilor? Ca pe aicea nu mai intereseaza pe aproape nimeni dupa toti „eroii”care s-au tot aratat si publicat, pe fata si pe dos, de douazeci
de ani incoace), un Dorin Tudoran.(…)
41. Dorin Tudoran – poet? My ass! de Patty Bullar 16/06/2009
18:49:17 Un papagal “anti-comunist” (din gasca lui Vladimir Tismaneanu) care a fost marginalizat de catre acolitii sai, tocmai la impartirea caimacului!
46. episoade la episoade de iordan 20/06/2009 12:27:02 mai aveti multe episoade la gargara acestui scriitor de 3 parale? Aveti noroc cu Web cam-ul ca altfel nu mai aveati pe nimeni.(…)
50. CITESTE ANTOLOGIA RUSINII DUPA IERUNCA de
UN SFAT PENTRU TUDORAN 10/07/2009 19:52:15 EDT. HUMANITAS, 2009,
APOI SA VORBESTI,TUDORANE! SCRII LANGA PAUNESCU, L. AVRAMESCU, T. OCTAVIAN SI ALTE MEDIOCRITATI CEAUSISTE! POFTA BUNA
52. tudoran e platit de tismaneanu din banii nostri de nicolae iorga
2/08/2009 21:38:19 Tismaneanu va e sef la IFES USA, unde imprastiati cu democratzia pe larg, in drepta si mai ales la stanga, acelasi Tismaneanu din consiliul academic al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala CADI.RO, care e “laboratorul de gandire” al PDL-ului, adica creierul mic al lui Basescu. acolo SE REFUGIASERA INTELECTUALII IMORALI SI TRADATORI DE NEAM ai puterii dupa scandalul ICR din vara 2008, si vroiau sa reintroduce cenzura, sa nu-i mai putem nici critica. Ceea ce explica si blogul Dvs. in care-l ridicati in slavi pe basescu, dle Tudoran, gashca tradatoare din care faceti parte si profitati, si “dibaciul, si carmaciul”: v-au activat astia ca nu mai aveti ce manca prin america si va ridicati acum fustitza pentru niste dolarei, la comanda oportunistului tradator de tara Tismenetski. RUSINE!
53. la vremuri noi tot ei de Ilie Ulici 13/08/2009 21:41:38
este absolut evident ca Dorin Tudoran nu avea ce vorbi cu Tuca, e la fel de hidos cum ar fi vorbit cu adrian im-Paunescu.

Vineri 21 august 2009
S-a racorit lumea! Ce bine, ce bine, ca eram pe punctul de a-pune-jos. Eh, daca ar veni si o ploicica-ploicioara…

Sâmbata 22 august 2009

(…) Tudoran l-a chelfanit pe Tismaneanu – pe blogul sau. Am citit chelfaneala – lunga, prolixa, plina de gauri – vorbesc de uitarile de-acum legendare ale poetului Dorin (…)
Duminica 23 august 2009
Trezindu-mi-se curiozitatea, am deschis blogul lui D. Tudoran. Si ce am citi la 4 august a.c.?
Draga Vasile, Multumesc pentru comentariu.
Ionesco a spus multe. De exemplu, intrebat de prietenul sau Francois Fejto de crede ori nu in Dumnezeu a raspuns: “Cred, dar m-as fi dorit ca Dzeu sa fi fost putin altfel…”
In treacat: Ionesco îi va fi spus lui Fejtö ce relateaza D. T. ca i-ar fi spus, atât ca nu doar lui Fejtö, ci si mie. Observ – abia acum! – ca Tudoran are mania citatelor din clasici, ca si maestrul sau de gândire Paler, cel care nu putea face un pas în operatia de moralistizare (sic) a maselor largi (imoralizate, saracele), fara a se rezema pe Salustius, pe Homer, pe Pliniu cel Batrân. De acord: Paler avea de ispasit pacatele grele ale activistului de partid si ale gazetarului trimis în misiuni speciale în Occident, pe când tata-sau asuda sânge la Canal – desi nu le-a marturisit deschis niciodata – si o facea coplesindu-l pe cititor cu citate care de care mai hodoronc-troance – dar Tudoran ce pacate încearca sa i se uite? Unul dintre ele, iata-l – citez, în continuare:
Evident ca ce se intampla la Chisinau este mult mai important decat multe scandaluri bucurestene. Daca nu scriu deocamdata despre Moldova este din ratiuni bine intemeiate si, scuza-ma, nu tocmai intelept de discutat pe un blog.
Daca imi reprosez ca nu scriu deocamdata despre Moldova, te-as ruga sa iti amintesti ca, in cei sapte ani pe care i-am muncit la Chisinau, mai toti intelectualii romani de mare finete ce se declara azi distrusi de ce se intimpla acum in Basarabia au refuzat sistematic sa treaca pe-acolo
(subl. mele).
Parisul, Roma, Londra, Washingtonul etc li se pareau mai interesante. Astazi, cand s-ar putea sa fie un pic cam tarziu, se dau de ceasul mortii, mari campioni ai cauzei basarabene.”
Sa le luam pe rând:
“Daca nu scriu deocamdata despre Moldova…”
“Deocamdata”? Vrea sa dea de înteles ca nu scrie în-prezent? Dar Tudoran nu a scris nici “deocamdata” nici “altadata” despre… “Moldova”. De ce? Am înteles mult mai târziu, dupa o lunga perioada – un an?, doi?; trei? – în care m-a tacut, a refuzat sa raspunda la scrisorile mele, iar când, într-un târziu, mi-a telefonat (de la “acasa lui, de la Chisinau”), iar eu i-am cerut adresa – “de la el, de la Chisinau” – mi-a raspuns «Lasa, batrâne, ca ti-o dau…» – si nu mi-a dat-o.
Iar în toamna anului 1986, când a fost organizata o “întâlnire” cu…, zi-i pe nume: “Moldova”, la Die-Drôme, la colocviul unde urmau sa se dezbata “adevarurile despre Basarabia” – patronat de americani, dirijat de Tudoran, eu, desi aveam invitatie, nu am avut voie sa intru, fiindca… nu aveam invitatia speciala, pe care o avea, de pilda Gabriela Adamesteanu, cunoscuta specialista în problemele “moldovenesti”. Iar când, dupa “lucrari”, în prezenta sotiei sale, l-am întrebat pe prietenul meu bun, Tudoran, de ce nu am fost lasat sa intru, fiind unul putinii, daca nu unicul nativ din Basarabia, autor al câtorva câteva carti despre subiectul cu pricina, banateanul-regateano-ardeleanoamerican mi-a raspuns, batîndu-ma pe umar:
«Lasa, batrâne, ca am aparat noi foarte bine cauza Moldovei» – a “Moldovei”, de “Basarabia” americanul Tudoran nu auzise.
Si cu acel prilej i-am cerut adresa de la Chisinau. Si de data aceea m-a asigurat:
«Lasa, batrâne, ca ti-o dau…»
Si tot nu mi-a dat-o. Tot asa îmi raspusese Monica Lovinescu, în primele saptamâni din 1990, când ar fi trebuit sa fiu si eu prezent la alcatuirea portofoliului editurii Humanitas, (primita de la Plesu), dar nu ma anuntase ca întâlnirea cu Liiceanu va avea loc la…, în ziua, la ora cutare si m-a consolat astfel:
«De ce te superi? Am lucrat foarte bine si fara d-ta…»
Lui Tudoran i-a scapat mai târziu afurisita de adresa pe ambalajul volumului Kakistokratia, trimis la Paris…
Revin:
“…in cei sapte ani pe care i-am muncit la Chisinau, mai toti intelectualii romani de mare finete ce se declara azi distrusi de ce se intimpla acum in Basarabia au refuzat sistematic sa treaca pe-acolo…”
Despre ce vorbaieste vorbitorul Tudoran: despre “intelectualii români de mare finete (…) care au refuzat sistematic sa treaca pe-acolo”? Sau despre intelectualul de nesfârsita finete, Dorin Tudoran, avînd un domiciliu la Chisinau, care în viata lui curata nu a scris un rând “despre Moldova”?
Ca mi-am adus aminte: Dorin Tudoran, la curent cu executia prietenului si protectorului sau Caraion de catre N. Manolescu, nu a scos un mieunat în timpul campaniei de calomnii regizata de
România literara. Oare de ce? Era el atât de ocupat cu “munca la Chisinau”, încât nu mai stie ce se petrecea pe malul drept al Prutului? De ce nu spunea adevarul: americanii îi interzisesera sa
o faca – ca sa nu se supere rusii! Tudoran, poet-liber, ciocnise calcâiele si executase ordinul.
Poetul Tudoran, întrebat de Mariana Sipos de ce nu a intervenit în chestiunea Caraion a raspuns… ca nu citise cartea Jelii Aceasta dragoste care ne leaga… Nu citise cartea Jelii, la
aproape un an dupa aparitia ei! Pentru-ca-nu-o-gasise-în-librarii!
Dragut, ca argument. Mai ales ca…
– … Ion Caraion, din banii pe care nu-i avea, ca exilat, îi tiparise lui Tudoran, la editura Victor Frunza volumul De buna voie, autobiografia mea…;
– volum care figureaza, cu titlul în bibliografia Kakistokratiei, dar fara numele lui Caraion, ca prezentator.
Acesta fiind Dorin Tudoran, cel care îmi reprosa mie ca nu am fost… recunoscator Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca, aceia care totdeauna îmi facusera numai binele, afirmatie scrisa
de mâna lui dupa ce nu-mi citise Jurnalul I-II-III de la Nemira, unde statea scris, limpede, negru pe alb ca Monica si Virgil îl sustinusera pe Liiceanu în opera-i culturala de a retrage din comert, apoi de a trimite la topit cartea pe care el o solicitase: Culoarea curcubeului
E-he, “disidentul” Tudoran: cel care-l luase de piept pe Ceausescu, daduse cu el de pamânt, somîndu-l sa-i dea pasaport de emigrare!, ca el face urât; Tudoran, devenit consilier al lui Dan
Voiculescu, fie si pentru o saptamâna, dînd lectii de morala a… verticalitatii în viata publica…
Interesatii pot urmari povestea prieteniei noastra pâna în vara anului 1998, pe site-ul meu web, în Scrisuri, vol 2, în textul: “Despre ce nu vorbim”, datat 26 iunie 1998.
(…)
Am obosit. M-a obosit Dorine Tudorane.”

O SCRISOARE GASITA. Galceava impostorilor la Muzeul Literaturii: Sorin Antohi vs Radu Calin Cristea. In atentia DNA si a Curtii de Conturi. NO COMMENT

„Draga Radu,

Am citit astazi o fraza din interviul acordat de tine suplimentului “Bucurestiul Cultural”, aparut pe 20 ianuarie 2009: “Am fost avansati in colaborarea cu Sorin Antohi, dar caracterul sau imprevizibil a inhibat prelungirea acestei relatii”. Urmau doua exemple de actiuni, “Modernism si Antimodernism”, “Pluralism in diversitate: literaturile Romaniei Mari”. Ele urmau cumva antifrastic, si nu erau in vreun fel legate de numele meu. Ca si cum, in cel mai bun caz, eu nu aveam nimic de-a face cu ele.

Vorbind de “caracterul meu imprevizibil”, m-ai calomniat. In plus, ai mintit cu privire la colaborarea noastra.

Imi este greu sa recapitulez “colaborarea” noastra in citeva rinduri. Dar retin deocamdata urmatoarele:

1. Tu si colaboratorii tai de la MNLR ati lasta balta proiectul revistei in care am fost o vreme implicat. Pur si simplu, mesajele si insistentele mele au ramas fara raspuns. Eu mi-am facut partea din acel „gentlemen’s agreement.”

2. Impreuna cu Aurel Borsan, ati fraudat banul public sub acoperirea conferintei despre “Modernism si Antimodernism”, ascunzindu-mi (desi proiectul fusese integral gindit de mine) toate detaliile financiare. Astfel:
(a) nu ati rambursat toate cheltuielile de calatorie ale participantilor, in ciuda insistentelor mele;
(b) ati finantat sau ati pretins ca ati finantat aparitia unor volume sub egida Editurii Cuvantul si a Editurii MNLR (scotind chiar un tiraj pirat din volumul coordonat de mine, cu alta coperta), dar tirajele acestor volume au ramas confidentiale, iar distribuirea lor a fost aleatorie si netransparenta;
(c) ati platit cel putin doua persoane — Paul Cernat, Victor Rizescu — al caror rol in organizarea si desfasurarea conferintei a fost marginal, ca parte a unui transfer fraudulos de fonduri publice in contul unei publicatii private. Si ma opresc aici, desi as putea continua.

3. Conferinta despre literaturile Romaniei Mari nu s-a tinut niciodata. A existat doar un proiect al meu, legat de proiectul celeilalte conferinte despre Romania Mare. Aurel Borsan, ajutat si de altii (intre care Gheorghe Bejan, Paul Cernat si Victor Rizescu), a piratat proiectele mele, a mintit agresiv participantii confirmati ai conferintei organizate de mine, somindu-i sa vina la Sinaia — unde s-a organizat in ultima clipa o conferinta plagiata stingaci dupa a mea (in ciuda protestelor mele) – dupa demiterea mea de la „Cuvantul”. Nu cunosc rolul tau in aceasta noua fraudare a banilor publici, dar faptul ca tu mentionezi (aproximativ) proiectul dedicat literaturilor Romaniei Mari ca si cum ar fi o actiune a MNLR ridica un mare semn de intrebare.

4. Ai scos, la rugamintea lui Mircea Martin, numai 300 de exemplare (oricum, atitea mi-ai spus tu ca ai scos) din cartea Virgil Nemoianu, Sorin Antohi, „Romania noastra. Conversatii berlineze” fara a semna un contract cu autorii (desi eu am cerut un contract), fara a asigura o distribuire a cartii (exceptind chioscul de linga MNLR), “organizind” o penibila “lasare” semiclandestina la Bookfest.

In fine, ai profitat de faptul ca sint o tinta usoara a oprobriului public pentru a ma calomnia: “caracterul sau imprevizibil” etc. Daca micile tale afaceri cu Aurel Borsan ramasesera pentru mine in urma, la vastul capitol “Gainarii” al istoriei nationale, desi imi adusesera necazuri si prejudicii, daca administrarea volumului de convorbiri cu Nemoianu imi lasase un gust amar, calomnia ta nesolicitata de nimeni ma determina sa-ti trimit acest mesaj de adio. L-am scris fara vreo urma de resentiment, numai si numai pentru a stabili adevarul. Voi ramine la fel de cordial cu tine in public, voi retine momentele tale de bunavointa fata de mine (propunerea de a fi adjunctul tau e totusi suspecta, fiind ea inspirata de Aurel Borsan), dar imi intrerup acum si astfel raporturile private cu tine.

Sorin”

SMUCK MANOLESCU preia modelul Bubico Tismaneanu: Ambasadorul pupincuristilor bolsevici. De ce s-a omis Nicolae Manolescu din propria sa capodoperă?

După două decenii de la prăbuşirea (în sus!?) a comunismului, încă mai înregistrăm gesturi incredibile de laşitate, sfidare violentă a memoriei, profit imoral bazat pe maladia devastatoare a subculturii galopante în proporţie de masă.
Ar fi bine ca acest drept câştigat să nu ne mai fie, în nici un fel, terfelit în minciună. Adevărul, oricât de vinovat, de neplăcut, de apăsător asupra conştiinţei, trebuie recunoscut şi asumat de demnitate. Nu pentru ca un om sau mai mulţi oameni să fie judecaţi, condamnaţi, ci, mai important, reabilitaţi; valoarea lor şi a ceea ce ne-au oferit/dăruit depăşind cu mult mai mult momentele unor rătăciri în care au crezut ori s-au prefăcut că acceptă, aflându-se şi ei sub vremuri.
O carte foarte aşteptată în aceste două decade a fost Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură (Piteşti: Paralela 45, 2008, 1451 p.). O lucrare impresionantă, care cere luni de zile de parcurs cu atenţie şi, desigur, cu folos.
Plecând de la modelul de neocolit, instrument de lucru comparabil, Istoria literaturii române, de G. Călinescu, am căutat articolul despre autorul prodigios, Nicolae Manolescu (peste 20 de volume!), dar am constatat cu tristeţe că lipseşte. Voiam să compar pornind de la cum s-a autocaracterizat Călinescu la vremea lui şi cum o face N. Manolescu acum. Un fel de “literatură comparată”.
Domnul Manolescu a recurs la o stratagemă literară şi, într-o Postfaţă, a folosit opiniile unui coleg, universitarul-scriitor Sorin Alexandrescu. Opinii care, superlativ-elogioase, nu-l avantajează pe Nicolae Manolescu. Sorin Alexandrescu, fost coleg de catedră un timp, ori că nu a citit o bună parte din scrierile colegului său, ori că omite păgubos, nu salvator, pagini din trecutul ce se opune celor afirmate de domnia-sa.
Motivaţia e de neînţeles şi am zice, cu durere, scârbavnică
. Am o admiraţie pentru cultura domnului Sorin Alexandrescu, în vremea studenţiei mele constituia diferenţa (1961-1966). Îl priveam ca pe un exemplar exotic. Acum, la o vârstă înaintată, mă înspăimânt să citesc ce scrie domnia sa:
“O discuţie despre canon ar trebui să pornească de la recunoaşterea faptului evident că «ordinea literară» românească a fost stabilită de patru oameni: Maiorescu (1840-1917), Lovinescu (1881-1943), Călinescu (1899-1965), Manolescu (n. 1939). (…) Însemnătatea «celor patru» este enormă. (…) Maiorescu ridică din mâlul primordial arhipelagul genurilor şi atitudinilor literare; Lovinescu taie în pădurile şi poienile lui, contururile primelor oraşe şi conferă modernismului unica îndreptăţire a existenţei în cultură; Călinescu aduce în Istoria lui prima imagine despre sine modernă, iar Manolescu salvează decenii de-a rândul, de neghina comunistă, grâul curat.
Metafora despărţirii apelor de uscat, gestul demiurgic prin excelenţă, implică totodată indignarea apelor, respingerea formelor alternative ca antiforme. Demiurgul este şi Marele Defensor: Maiorescu ne apără de demagogie, Lovinescu de păşunism, Călinescu de naţionalism şi antisemitism în plină perioadă antonesciană, iar Manolescu respinge asalturile comuniste şi neaoşiste.”
Domnul Manolescu îşi promovează opera sa capitală pe baza unor minciuni sfruntante, jignitoare pentru generaţii. Cum a căzut în capcana aceasta? Cum a salvat decenii de-a rândul, de neghina comunistă, grâul curat, şi cum a respins asalturile comuniste şi neaoşiste?
Începând din anul 1961 (v. Viaţa românească, nr. 7) şi până 1965 (v. Literatura română de azi, Încercare de sinteză, în colaborare cu D. Micu), domnul Manolescu a fost un incredibil propagator al ideologiei literare bolşevice. Am mai scris şi nu vreau să mai dezvolt subiectul. Totuşi, pentru cei ce nu mai au acces la ceea ce Nicolae Manolescu tăinuieşte, voi puncta câteva lucruri, nu pentru a contesta pe un valoros om de cultură, ci pentru a dovedi că domnul Sorin Alexandrescu a dat un gir mincinos, condamnabil.
La vârsta de 23 ani, proaspăt absolvent şi colaborator la revista, de mare prestigiu pe atunci, Contemporanul, condusă de comunistul-ilegalist George Ivaşcu, şeful lui Nicolae Manolescu, tânărul critic făcea exact contrariul a ce se spune în Postfaţă de către Sorin Alexandrescu.
Să cităm de ici-de colo:

“Cărţile celor trei poeţi – Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu şi Ion Rahoveanu – altfel diferenţiate individual, se aşează însă în unele coordonate tipice, dintre care reţinem deocamdată, ca simbol cuprinzător, lumina. Nu e doar incandescenţă a sufletului juvenil, ci un optimism funciar, bizuită pe o mare încredere în virtuţile epocii socialismului. Constructorul comunismului cultivă lumina. În poezia celor mai tineri e mărturia unor infinite rezerve de entuziasm. Lumina e puritate, candoare, dar şi dăruire optimistă idealului comunist.” (Contemporanul, nr. 11, 16 martie 1962).

Sau: “Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în cunoştinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre. Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi con-strucţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.” (Înnoire, în Contemporanul, nr. 34, 24 august, 1962).

Să mai cităm o mostră: “Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul. (…) Încă în primii ani de după Eliberare, Partidul a început procesul complex şi îndelungat de închegare a unui front scriitoricesc unit, a îndrumării literaturii noastre.” (Literatura română azi, în Contemporanul, 34, 21 august, 1964).

A se observa că este vorba de articole aniversare. Ultimul slăveşte cele două decenii de la Eliberare. Un bilanţ literar al socialismului victorios. Manolescu a semnat săptămânal asemenea cronici în Contemporanul şi, normal, era bine stipendiat.
În anul 1965, împreună cu D. Micu (bineşcolit la Scânteia ani de zile!), editează volumul Literatura română de azi (se reia titlul aniversar de mai înainte!), într-un tiraj de 12.120 exemplare. Un diluviu de laude Partidului, lui Marx, Lenin, Gh. Gheorghiu-Dej şi lui Nicolae Ceauşescu şi literaturii socialiste/comuniste.
Cu asemenea propagandă bolşevică-unicat, falsificată de domnul Sorin Alexandrescu
, N. Manolescu se lasă “aliniat” în continuarea iluştrilor înaintaşi: Maiorescu, Lovinescu, Călinescu.
De ce s-a omis Nicolae Manolescu din propria sa capodoperă? De ce şi-a ascuns activitatea din acel “cincinal roşu”, 1961-1965? Activitate inclusă în opera omnia atunci când a primit premiul (autoacordat!) Anonimus (50.000 de dolari)!
Domnul Manolescu nu trebuie să se apere de o activitate trecută, duşmănoasă poporului român, cu ascunderea adevărului. Bodyguarzii săi, de o ineducabilă obrăznicie, într-un delir de incompetenţă, coalizaţi într-o imnologie de lingăi, la momentul potrivit, îşi vor arăta faţa dosului cu o voluptate la fel de vicioasă ca şi aceea a profitului îndelungat. Linguşeala sordidă nu este însă primul bumerang.

“Cel mai mare critic literar român din toate timpurile”, repetent la Academie

Domnul Manolescu are un singur mare duşman: el însuşi! Şi Ceauşescu s-a convins! Dar… prea târziu! Aşa se întâmplă dintotdeauna când “minciuna stă cu regele la masă”!
Curând după evenimentul apariţiei Istoriei manolesciene, s-a născut un nou scandal legat de persoana reputatului critic literar: domnul Nicolae Manolescu, “cel mai mare critic literar român din toate timpurile”, preşedintele USR, directorul revistei România literară, profesor universitar doctor, preşedintele tuturor juriilor care decernează premii (cui trebuie!), beneficiarul celor mai “financiare” premii, ambasador al României la UNESCO (împreună cu “tovarăşu Corbu”), editorialist sportiv la Evenimentul zilei (plus Adevarul – nota mea) etc., etc., etc., a fost respins de Academia Română de la titlul suprem. Ba, chiar a doua oară!
Lingăii în derută îşi muşcă limba… Totuşi, caiafele acestea triplicitare nu au organizat, în curtea Academiei, o “demonstraţie” precum pesediştii din Ilfov în apărarea unor gangsteri plângăcioşi, care demisionează din şase în şase luni, dar nu de tot.
Dar domnul Manolescu a fost şi este un luptător. Între 1961-1965 a luptat din răsputeri pentru ca noi să înţelegem (eram student!) că “Lumina e puritate, candoare, dar şi dăruire optimistă idealului comunist”. Şi aceasta nu ca membru, după cum mereu se împăunează. Şi comunismul a învins cu asemenea sprijin de autoritate. Noi, care am fost membri, am contribuit doar cu incompetenţa noastră, plătind şi cotizaţie.
La alegerile penultime pentru preşedinte al USR a urcat de 17 ori la microfon – ţâşti-bâşti – să-şi impună autoritatea, dar un comando ardeleano-moldav, foarte strunit, l-a înfrânt. A fost ales Eugen Uricaru (transilvănean). Dar, acesta, din păcate, a “defectat” aproape de încheierea mandatului şi domnul Manolescu, concurând cu… Mihai Gălăţanu (hî, hî, hî!) şi doamna Carolina Ilica, a triumfat. Păi, cum?
Cine dintre “revoltaţii” şi “lăudătorii”, ai celui care merită, pe drept, recunoaşterea valorii domnului Nicolae Manolescu în promovarea literaturii române neomoderne între 1965-1989, nu cunoaşte concesiile lui delirante şi incomparabile la care facem trimitere? Ori n-au citit şi atunci sunt nişte sărmani ignoranţi, subculturali, şi nu au dreptul să se afle în treabă, ori au citit şi atunci, din varii motive, se prefac a nu şti şi fac dovada unei împuţite laşităţi şi… complicităţi. Posibil profitabile!
Întrebarea se adresează şi condotierului lexical, Mircea Mihăieş care deplânge în România literară (păi, unde?!), revista condusă (aţi ghicit!) de reputatul literat respins de Academia Română, lovind cu bâta cuvântului în cei care nu sunt ca dânsul sub umbrela marelui respins. “Respingerea titularizării (pentru a doua oară!) a lui Nicolae Manolescu e cel mai limpede indicator al dezastrului moral în care Academia se bălăceşte de ani şi ani de zile” (în România literară, nr. 3, 2009, p. 4). Domnul Mircea Mihăieş împinge grosier acuzele către scriitorii “vexaţi de locul modest unde-i pusese domnul Manolescu”, dar membri titulari în înaltul for şi care i-ar fi fost opozanţi.
“Academicienii care i-au spus NU” lui Manolescu îşi şuşotesc în aparteuri explicaţiile şi îşi declară oamenilor de încredere antipatia pentru criticul refuzat a doua oară” (Cotidianul, 20.1.2009, p. 18).
Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei, nu subscrie motivaţiei de felul: “Nu-mi place de mutra lui!” şi înclină să se ia în seamă “impactul” şi mai ales “tensiunile” pe care le-a provocat în mediul literar apariţia Istoriei: “Poate şi premiile, onorurile şi atenţia de care s-a bucurat criticul au cântărit în defavoarea admiterii lui. (…) A fost invidia la mijloc, a cules toate premiile, prea mult s-a vorbit de el. (…) Nu-i o greşeală că e vot secret, e o greşeală că oamenii n-au avut tăria să spună public ce reproşuri îi aduc.” (Cotidianul).
Oare de ce? – întrebăm din nou. De ce/cine se mai teme şi după douăzeci de ani?! E posibil ca numai de ei, de ceea ce ascund şi nu vor să rişte. E întristător!
Citez tot din avertismentele penale ale lui Mircea Mihăieş: “Dacă şaptesprezece din (sic) cei patruzeci şi unu din (sic) membri titulari consideră că Nicolae Manolescu nu e demn să poarte toga academică, înseamnă că nebunia şi iresponsabilitatea au atins cote intolerabile”. “Nebunia” şi “iresponsabilitatea”?
Dar dacă acei oameni au citit ceea ce se pare că M.M. să nu fi făcut când s-a alfabetizat în opera celui ce-i oferă o pagină fixă în fiecare săptămână în prima revistă literară din ţară (ori se preface eroic că nu ştie?), cum ar fi putut să-şi ignore conştiinţa?
Păcat că un comentator de talia sa se coboară la un nivel… intolerabil. Huliganic.
“Toga de academician”? La ce i-ar folosi dacă nu este ajutat, sincer, să se delimiteze de meritele incomparabile cu care promova “lumina comunistă”, în paralel şi exact când primii neomodernişti: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag şi alţii, şi alţii luptau pentru restabilirea cursului literaturii prezente cu performanţele interbelice şi anterioare acelei perioade?
Nu-l judec şi, cu atât mai puţin, nu-l condamn pe domnul Manolescu pentru avântul tineresc. Apreciez capacitatea sa sisifică de a se maturiza şi afirma deplin şi definitiv în fruntea criticii literare postbelice.
Dar rămâne o întrebare: de ce, după prăbuşirea sângeroasă a comunismului nostru drag, domnul Manolescu a renunţat la “cronica literară”? Am avut nevoie existenţială, literară, de cuvântul domniei sale atunci, dar nici în aceşti douăzeci de ani nu ne-ar fi fost de prisos.
Arta aparţine duratei, dar minciuna? Laşitatea, cupiditatea, lichelismul, oportunismul, pupincurismul, paradirea “lingvistică” a feselor mai-marelui tău temporar, sunt sortite şi ele duratei?
Trăim o etapă turbulentă. Un tsunami al subculturii şi al imoralităţii.

de George Mirea
Surse: Zodii în cumpănă si https://romania-mare-trecut-si-viitor.blogspot.com/

MINCIUNA RAPORTULUI TISMANEANU (II). Azi, mincinosul Patapievici

Scris de George Damian

Raportul Tismaneanu este cea mai mare minciuna din Romania secolului al XXI lea.

Voi incerca in randurile urmatoare si cele pe care le voi mai scrie pe acest subiect sa demonstrez adevarul primei propozitii. Totodata ma voi abtine sa folosesc orice alt fel de epitet in cursul acestei demonstratii, rezumandu-ma exclusiv la fapte. Gruparea aparatoare a “Raportului Tismaneanu” sare in sus la orice incercare de critica a “Raportului final privind analiza dictaturii comuniste din Romania”. Tehnica preferata este sa acuze pe imprudentul critic de marlanie, mojicie, limbaj suburban etc. Criticul este transformat intr-un monstru apocaliptic iesit din haurile iadului care vrea sa distruga floarea plapanda a anti-comunismului tismanenian. Criticul este fie un extremist de dreapta, legionar antisemit, fie un nostalgic al stalinismului. Eu nu fac parte din nici una dintre aceste categorii (desi dupa ce m-am implicat in cateva randuri in cateva incercari de analiza critica a “Raportului Tismaneanu” m-am trezit aproape imediat cu eticheta de “varf de lance al Securitatii” si “antisemit”, cerandu-se, in buna traditie a anilor ’50, eliminarea mea din presa). Astfel ca ma voi feri de epitete si voi prezenta faptele care ridica semne de intrebare asupra “Raportului Tismaneanu”.Voi incepe cu membrii “Comisiei Tismaneanu” si voi incerca sa vad ce rol au jucat ei in alcatuirea faimosului raport. Ieri am lamurit problema cu cuplul Lovinescu-Ierunca. Astazi: Horia Roman Patapievici.

Mincinosul Patapievici

Pe 6 septembrie 2006 Vladimir Tismaneanu declara pentru Evenimentul Zilei: “Comisia prezidentiala se doreste un for stiintific si moral care sa spuna adevarul despre dictatura comunista, cu ale sale tragedii, suferinte si abisuri”.
Deci Tismaneanu isi dorea un “for stiintific si moral” din care sa faca parte si Horia Roman Patapievici. Despre capacitatile stiintifice ale lui H.R. Patapievici nu ma pot pronunta deocamdata – insa la capitolul morala sta cat se poate de prost conform marturiilor Monicai Lovinescu. Aceasta descrie astfel prima intalnire cu H.R. Patapievici: “Descoperim un tânar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. (Monica Lovinescu, Jurnal 1990–1993, Humanitas, 2003, p.291)

Patapievici a incercat sa-i dea de inteles Monicai Lovinescu ca tatal sau a suferit persecutii din partea regimului comunist din Romania. O minciuna sfruntata: Denis Patapievici, tatal lui H.R. Patapievici a fost un simpatizant comunist inca dinainte de al Doilea Razboi Mondial, dupa care a trecut prin Partidul Comunist Austriac si a sfarsit la Bucuresti, ca director al Directiei Circulatie Monetara la Banca Nationala si reprezentant al României la CAER. In dosarul de partid al tatalui lui H.R. Patapievici nu apare nici un fel de mentiune a vreunei incarcerari (daca ar fi fost inchis de regimul burghezo-mosieresc ar fi fost un motiv de lauda in fisa de cadre, iar daca ar fi fost inchis de regimul comunist … atunci nu ar mai fi avut fisa de cadre la Banca Nationala). Patapievici si-a facut intrarea in casa Monicai Lovinescu cu o minciuna cat casa.
O alta minciuna a lui H.R. Patapievici beneficiaza de incadrare penala.
Este vorba de faptul ca in anul 2002 Patapievici, pe cand era membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii l-a acoperit pe Sorin Antohi cand a aflat ca acesta a fost colaborator al Securitatii.
Conform propriilor declaratii din septembrie 2006, Sorin Antohi si-a vazut dosarul de colaborator al Securitatii inca din luna august 2002, insa a preferat sa pastreze tacerea asupra acestui subiect. Horia Roman Patapievici a declarat pe 12 septembrie 2006 pentru Europa FM ca CNSAS nu a publicat numele lui Sorin Antohi drept colaborator al Securitatii deoarece: “Nu a ocupat nici o functie publica in Romania in perioada in care Legea 187/1999 era in vigoare”. Intrebat daca stia de colaborarea lui Antohi cu Securitatea, Patapievici a raspuns: “Da! Da, pentru ca dosarele celor de la GDS au fost verificate in urma a nu stiu carei cereri. Insa nu s-a facut nimic public, decat pentru persoanele care ocupau functii publice, care intrau in articolul 2, potrivit literelor de la a la z”.
Insa articolul 2 al Legii 187/ 1999 , litera “y” prevede clar ca intra sub incidenta legii “persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.
Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), iar CNSAS l-a verificat in anul 2002 la cererea lui Radu Filipescu, presedintele GDS. Radu Filipescu declara pe 13 septembrie 2006 pentru Europa FM ca nu i s-a adus la cunostinta de catre CNSAS rezultatul verificarilor in cazul Sorin Antohi.
Fapta lui H.R. Patapievici este prevazuta de articolul 24 al Legii 187/1999: “Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”.
“Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii“, declara pe 12 septembrie 2009 Vladimir Tismaneanu. Despre rolul si actiunile lui Vladimir Tismaneanu in selectarea membrilor Comisiei de la Cotroceni voi vorbi intr-un episod viitor. Ideea principala este ca Vladimir Tismaneanu a fost cel care a selectat si eventual expulzat membrii Comisiei. Stiind foarte bine despre cele doua minciuni incalificabile ale lui H.R. Patapievici se pune intrebarea de ce Vladimir Tismaneanu l-a selectat si mentinut pe acesta in Comisia de la Cotroceni, desemnata ca “for stiintific si moral”?
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova