A trebuit sa vina Craciunul ca sa aflam adevarul, via America: Tismaneanu e rus si pe deasupra mai e si disident.
Jeff Nall, un scriitor si activist de stanga american care, se vede treaba, s-a obosit si sa-l citeasca si sa-l citeze pe Tismaneanu, a publicat pe 24 decembrie anul trecut un articol intitulat sugestiv si “revolutionar”, dupa cum i-a insuflat microbul Tismaneanu – “Hannah Arendt: The Trouble With Representative Government in the US”. Iata ce scrie, negru pe alb, intelectualul rosu american:
Arendt and Civil Society
Russian dissident and post-communist scholar Vladimir Tismaneanudefines civil society “as the ensemble of grassroots, spontaneous, nongovernmental (although not necessarily antigovernmental) initiatives from below that emerge in the post-totalitarian order as a result of a loosening of state controls and the decline of the ideological constraints imposed by the ruling parties.”[1][1] He quotes Moshe Lewin in writing that civil society is comprised of “networks and institutions that either exist and act independently of the state or are official organizations capable of developing their own spontaneous views….” Advocates of civil society join together a group of private citizens, attempting to “control it and to limit” the “expansionist drive” of the state, according to Lewin. Indeed, Tismaneanu holds that among the keys to transforming society into one that is sufficiently open is “the formation of a political elite (class), which despite all natural divergences would be able to agree on the ultimate value characteristic of an open society, including the role of the market, the protection of the individual, and the indispensable guarantees for minorities.”[1][2] (Vezi Toward Freedom – Hannah Arendt: The Trouble With Representative … si https://www.zcommunications.org/znet/viewArticlePrint/20041)
Tare, nu?! Iata cum gura “revoltatului” pacatos american pe care a ajuns sa-l sminteasca Tismaneanu, adevar graieste! Acum, am inteles: oleaca de “os de ardelean” rus ar fi, daca tatal lui a venit tocmai din URSS, il mai chema si Leonte Tismenitki, si a facut parte si din brigazile rosii ale Internationalei comuniste criminale anti-spaniole si anti-crestine si, pe deasupra, avea si cel mai mare salariu din Romania primit de la Komintern (alaturi de o alta persoana “de calibru”- conform dezvalurilor facute de istoricul american LARRY WATTS: Cum au pus KGB-ul si GRU-ul stapanire pe tara. Factorul co-etnic. Reocuparea Romaniei)…
Dar ca mai e si “disident”!? O-la-la! Oare Basescu stie pe ce puicuta de intelectual-disident-rus a pus mana ca sa se ia la tranta cu comunismul? Ce mai: un mic Soljenitin!
Ciudata disidenta a avut, totusi, tanarul leninist Tismaneanu, daca, la momentul excursiei sale pe filiera trotkista din America de Sud incercand sa se infiltreze in Statele Unite, tocmai trafora pentru Editura Politica a Partidului Comunist la un „Mic dictionar social-politic pentru tineret“ sub coordonarea directa a lui… Virgil Magureanu!!! Alt disident, se stie! (VeziMinciunile lui Magureanu: ZIUA si Romania!: Tismaneanu si Evenimentul Zilei isi bat joc de romani)
Zicea bine, Basescu, ce zicea:
“Astăzi, structurile de putere ale fostului stat comunist nu mai funcţionează, v-o spun cu responsabilitatea unui şef de stat. Ce funcţionează însă: rămăşiţele umane ale unui sistem, care se manifestă, oameni care au trăit în vechiul sistem din muncă de partid”.
“(Democraţia – n.r.) le permite să încerce să îşi facă adepţi. Depinde de noi, de fiecare dintre români, cât ia din aceste poveşti, din jumătăţile de măsură pe care unii… încearcă să le dea societăţii româneşti”. Există încă oameni “mai mult sau mai puţin talentaţi în a păcăli”, “oameni mai mult sau mai puţin capabili să ne înşele”. “Dar poporul român nu mai are capacitatea de a tolera impostura”, a declarat Băsescu, chiar anul trecut.
Jurnalul National publica opinia lui Razvan Belciuganu despre scandalul Talpes-Magureanu-KGB
Fostul director al SIE şi şef al Administraţiei Prezidenţiale, generalul Ioan Talpeş, a afirmat la emisiunea Andreei Creţulescu de la Realitatea TV că are o datorie faţă de fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu. Adversitatea dintre cele două capete doldora de secrete postrevoluţionare a fost de notorietate în epoca în care cei doi conduceau serviciile de informaţii ale României. Însă săptămîna trecută ne-a fost dat să auzim că subordonaţii lui Virgil Măgureanu l-au prins în flagrant pe cuscrul de la acea vreme al lui Ioan Talpeş cum mijlocea o relaţie nepotrivită cu un “grup de dependenţă clar estică”. Adică, pe şleau spus, cu spioni ruşi. Cuscrul lui Ioan Talpeş, generalul Constantin Silinescu, a fost fotografiat de ofiţerii SRI, iar dovezile au fost prezentate preşedintelui României.
Dar dezvăluirile lui Ioan Talpeş nu s-au oprit aici. Dacă Virgil Măgureanu a spus că agenţii Moscovei care au acţionat în România pînă în decembrie 1989 au fost neutralizaţi, Ioan Talpeş a nuanţat lucrurile şi ne-a oferit cheia la multe dintre enigmele României de tranziţie. Aşadar, fostul şef al SIE a spus că agenţii Moscovei au fost, “în parte”, neutralizaţi şi mulţi dintre ei au fost preluaţi de serviciile occidentale de informaţii. Foarte probabil, păstrînd aceleaşi coordonate, şi agenţii valoroşi ai Securităţii au fost preluaţi de occidentali.
Aşadar, un fost şef de serviciu de informaţii lasă să se vadă puţin dincolo de cortina secretelor, unde există o tîrguială de nedescris pentru controlul agenţilor, cam ca la piaţă. Principiul de bază al serviciului de informaţii este să nu scape din mînă spionul din reţeaua sa, pentru că imediat acesta va fi luat în grijă de alte servicii care sînt pe fază. Este limpede faptul că un agent care a lucrat pentru URSS nu s-a predat de bunăvoie serviciilor occidentale. Şi chiar dacă ar fi făcut-o şi şi-ar fi pus cenuşă în cap era la mîna acestora. Strîns cu uşa, a trecut puntea ideologiilor, pentru a rămîne în viaţă şi pentru a fi pe mai departe în fruntea bucatelor. Pentru că agenţii unui serviciu de informaţii cu adevărat redutabili sînt cei care au influenţă în decizia politică a ţării în care acţionează.
În lumina celor afirmate de Ioan Talpeş nu poţi decît să te întrebi cine ne conduce, de fapt? Dacă, să spunem, un mare demnitar occidental îl sună pe unul de-al nostru şi-i spune, de la obraz, să dea în construcţie Reactorul nr. 5 al Centralei Nucleare de la Cernavodă firmei din ţara lui, cum va reacţiona acesta? Nu poţi să condamni nici un serviciu de spionaj că încearcă să ajungă, prin orice mijloace, la vîrful României, conform cazului de faţă. Nu poţi să condamni nici serviciul rus, nici pe cel american, nici pe cel englez, nici serviciul german sau francez, nici serviciul italian, nici serviciul israelian, nici pe cel chinez sau spaniol că îşi urmăresc interesele financiare, comerciale, militare, culturale. Serviciile de spionaj nu au morală şi nu judecă faptele după sentimente. Sînt întocmai precum corporaţiile, orientate spre rezultate şi profit.
Privind întregul tablou, rezultă că, în România, îndemnurile unor politicieni de-ai noştri şi ale unor autonumiţi lideri ai societăţii civile pentru schimbare, pentru omul cel nou capitalist, pentru asanarea morală n-au fost decît gargară.
Nu-şi va dori în veci un agent al Moscovei, politruc pe vremea regimului comunist sau director pe la vreo uzină, care poate că a ajuns pînă şi în Colegiul CNSAS şi în Parlament, să scotocească arhivele. Pînă la urmă, acesta-i obiectul şantajului asupra sa exercitat de serviciile occidentale. În ziua de astăzi sînt înfieraţi cu mînie proletară foştii agenţi de rangul cinsprezece ai Securităţii, pentru că aceia importanţi nu sînt de găsit, dar foştii agenţi de primă mînă ai Moscovei sînt curaţi ca lacrima. În felul acesta se poate explica faptul că negocierile importante pentru România, gen privatizări de combinate siderurgice, de companii petroliere şi energetice, de cîte şi mai cîte întreprinderi, au fost purtate peste capul ţării noastre, iar unii demnitari români n-au fost decît pioni ce-au executat ordinele noilor sau mai vechilor stăpîni.
Apelul transmis românilor este că mantaua de vreme rea ţi-o oferă doar o mare putere şi că demnitatea şi coloana vertebrală sînt doar pentru cei visători, iar trădarea îţi deschide uşa pentru putere şi bogăţie, indiferent de regim. Tot aşa, deducem din dezvăluirea lui Ioan Talpeş că astăzi lucrurile sînt astfel interpretate: a fi spion occidental este de bine. Acum 20-30 de ani, pe vremea comunismului, a fi spion rus era de bine, că nici măcar secreta unitate anti-KGB nu putea face nimic. Ce se mai schimbă timpurile, iar personajele şi odraslele lor, şantajate, cumpărate sau închiriate, nu!
Un material interesant in “Curentul” de azi, pornind de la emisiunea Realitatea TV cu mine, Magureanu si Talpes starnita de ZIUA si studiul lui Larry Watts de pe site-ul CIA. Inteleg ca a aparut si un “caz Silinescu” care nu va ramane asa, doar o acuzatie-n vant. Mi se pare si normal. SRI si SIE au datoria sa lamureasca acest caz.
Articolul vine cu informatii noi si suculente despre Magureanu. Desi in emisiune se straduia sa se prezinte drept un pifan care a stat vreo sase luni prin Securitate, din “Curentul” aflam ca, de fapt, incepand cu 1965, Magureanu-Astalosz nu a mai iesit din Securitate. Conform articolul de mai jos, Magureanu a fost recrutat in Timisoara de un mare smecher evreu al Securitatii, Weber, iar dupa ce a fost angajat in DIE la Sinteze si s-a plictisit el a plecat prin transfer la Stefan Gheorghiu, la cererea lui Rautu.
Vad ca mi se face onoarea sa fiu comentat chiar de catre directorul publicatiei, Mihai Iacob, care imi atribuie si mie crearea unui caz: “Magureanu-KGB“, dupa clasicul “Iliescu-KGB” al sefului meu, Sorin Rosca Stanescu. Insa mister dairector ma ia si peste picior si in colimator, ca cica l-as fi menajat pe Talpes. Zice: “Revenind la Ioan Talpeş şi la prestaţia sa televizată, merită notificat un aspect legat de aberaţiile sale cu privire la GUAM, pe care jurnalistul de politică externă Victor Roncea nu le-a sancţionat“. Ce sa sanctionez? Eu mi-am spus foarte clar punctul de vedere (vezi trancriereaAICI » )! Subiectul era GUAM sau KGB? Mister Jacob mai bine si-ar vedea barna din ochiul lui, observata – ah, ce coincidenta! – tot de Larry Watts, intr-un alt studiu de-al sau: CONTROL AND OVERSIGHT OF SECURITY INTELLIGENCE IN ROMANIA. Se pare ca Watts are o predilectie pentru note de subsol explozive – adevarate mine! Pentru ca, vorbind de presa romana in acest studiu din 2003, pe cand era inca pe la Cotroceni, deci sub Talpes, Larry face urmatoarea afirmatie: “In the aftermath of the revolution, many former Securitate officers and their collaborators entered the press or actually acquired newspapers“; la care ofera si explicatia, in Nota 42: “The former category includes Curentul owner-editor Mihail Iacob while the latter category is broader, including both informers like Sorin Rosca Stanescu, the director of Ziua, and pre-1989 economic collaborators such as Jurnalul National owner Dan Voiculescu“. Hm, mi s-a parut mie ca e din categoria veteranilor… Directia a II-a, ceva?
Tartorii tenebrelor – Măgureanu şi Talpeş de Mihai Iacob O emisiune prezentată joi seara de către postul Realitatea TV a adus în lumina reflectoarelor două personaje de catacombă, Măgureanu şi Talpeş, reuniţi, în aparenţă, pentru a lămuri apartenenţa a cel puţin unuia dintre ei la reţeaua serviciilor secrete ruseşti – KGB. Emisiunea a fost una fără precedent, dacă avem în vedere modalitatea în care a fost realizată: deşi formula emisiunii se baza pe un dialog în direct, în realitate aceasta a fost înregistrată în cursul dimineţii. Mai mult, deşi emisiunea trebuia să dureze două ore, realizatoarea a fost informată – în timpul înregistrării emisiunii – că nu are la dispoziţie decât 50 de minute. Asta din cauză că cineva a supervizat derularea emisiunii, din regie, şi a hotărât, peste capul realizatoarei, că trebuie stopat dialogul din studio, după ce Măgureanu a început să dea semne vizibile că se află în dificultate în faţa jurnalistului Victor Roncea, cel de la care a pornit scandalul Măgureanu – KGB.În loc să dezvăluie noutăţi fierbinţi care să lămurească publicului românesc background-ul lui Virgil Măgureanu şi motivaţia urmăririi acestuia de către celebra unitate anti-KGB 0110 a Securităţii înainte de 1989, unul dintre invitaţi, Ioan Talpeş, a schimbat subiectul încercând să-l acuze de colaborare cu KGB pe fostul său cuscru, generalul Constantin Silinescu, ex-prim-adjunct al său la SIE. Talpeş a susţinut – bazându-se pe confirmarea tacită a lui Măgureanu – că SRI-ul ar fi documentat o întâlnire neraportată dintre generalul Silinescu şi un cadru al serviciilor moscovite. Astfel, întreaga emisiune, al cărei subiect anunţat era “Măgureanu – agent KGB?”, a devenit o diversiune televizată, în care atenţia a fost abătută asupra unui general din topul serviciilor româneşti (n.r. – care însă nu putea replica, fiind mort), în loc să se lămurească situaţia lui Măgureanu, prins în corzi de jurnalistul Victor Roncea. Ca atare, miza emisiunii a fost transferată într-o direcţie complet diferită, pe terenul alunecos al datelor controversate, iar cei mai apropiaţi oameni ai lui Iliescu – foste figuri-cheie ale SIE şi SRI, s-au dovedit încă o dată adevăraţi maeştri ai dezinformării. “Curajoşi”, tartorii tenebrelor de la Cotroceniul “cârpei kaghebiste” Ion Iliescu şi-au dat încă o dată mâna – de data aceasta peste mormântul unuia dintre cei mai respectaţi ofiţeri ai sistemului de siguranţă şi apărare naţională. Intrigaţi că au fost nevoiţi să asiste neputincioşi la execuţia publică a unei figuri de seamă a informaţiilor româneşti, regizată de doi foşti politruci, mai mulţi foşti ofiţeri superiori ai SRI şi SIE ne-au contactat la redacţie şi ne-au solicitat să încercăm să restabilim adevărul despre patriotul general Constantin Silinescu şi să reamintim totodată câteva “amănunte” din biografiile celor doi servitori ai lui Ion Iliescu. Devotat ideii de adevăr, “Curentul” va prezenta astăzi radiografiile neromanţate ale lui Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş. Măgureanu, securist din 1965 Citeşte mai departe…
January 4th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
