Victor Roncea Blog

Propunerile pentru ieşire din criză, ale omului de afaceri Ion Antonescu
Propunerea I
„Aş studia dinamica profitului firmelor, din 1990 până în prezent. Dacă aş vedea că o firmă e pe pierdere de mai mult de doi ani, înseamnă că are o problemă”. Clasamentele care se fac azi de către Camerele de Comerţ nu sunt corecte. Adevăratul clasament ar putea fi acela în care se demonstrează cât a plătit fiecare firmă, taxe şi impozite la stat. Primii zece directori şi directori economici de la aceste firme ar fi consilierii mei. ”Economia e ca drogul în sport. Nu-i normal ca eu să mă antrenez un an de zile şi să vină unul dopat şi să ia trofeul”. Deci, aş forma această echipă, cu care aş elabora un material de studiu pentru cei care au sarcină să-i controleze pe cei care fac evaziune fiscală.
Propunerea a – II – a
O altă măsură necesară este aceea de constituire a unei culegeri cu toate procesele pierdute în justiţie de Ministerul de Finanţe, pe cazurile de evaziune fiscală. Ministerul Finanţelor si cu Ministerul Justiţiei ar trebui să stea la aceeaşi masă de lucru şi să scoată această culegere de dosare în temă. Iar judecătorii trebuie să aleagă soluţiile corecte, fireşte conforme cu legea, dar ca la culegerea de probleme de matematică, iar la sfarşitul cărţii găseşti soluţia corectă.
Eu cred că, începând cu anul 1990 circa, 95% din metodele de evaziune fiscală au fost identificate. Aş lua toate cazurile de evaziune fiscală pierdute în instanţă şi aş vedea unde s-a greşit şi cine a greşit. Culegerea de speţe ar trebui pusă, pe site-ul ministerelor de justiţie şi finanţe să fie văzută de toţi agenţii economici. De asemenea să fie puse şi sancţiunile. Dacă ar fi din cauza oamenilor mei, la a treia greşeală i-aş da afară. Iar angajatului care a facut control, a intocmit procesul – verbal si a greşit i-aş imputa contravaloarea.
Propunerea a- III – a
Impozite prea mari pentru antreprenori
Din postura de manager de hotel, eu am tăiat tot ce se putea tăia din cheltuieli. Nu pot trece însă cu vederea faptul că societăţile plătesc impozite aplicate la salariul brut şi nu la cel net. Deci, este impozit la impozit. La particular toate taxele şi impozitele sunt plătite de angajator nu de salariat. Salariatul negociază cu angajatorul salariul net.
Grav este ca salariul a ajuns sa reprezinte 50 – 55% din cheltuielile firmei.
Concret:
Calculul salariului in 2009 cu impozitul pe salarii de 16 %.
Pentru un salariu de 2104 lei net, se plateşte 1746 lei contribuţii, ceea ce reprezintă un procent de 83% şi nu de 60.86%. (toate taxele adunate fac 60.86%)
Ministerul de Finanţe ne păcăleşte când ne spune ca CAS-ul este de 10.50% când în realitate este de 15%. (vezi tabelul atasat).
Diferenţa dintre 83% real – 60.68% = 22.32%, acesta este impozitul la impozit.
2004
Calculul salariului in 2004 cu impozitul pe salarii de 40%.
Pentru un salariu de 2010 lei net, se plateste suma de 2654 lei contributii ceea ce reprezinta un procent de 132% fata de 90.29% cat spune Ministerul de Finante.
Propunerea domnului Iliescu de impozitare cu 80% a salariilor mai mari de 10.000 de dolari.
2004
Contributii platite de salariatii care au salarii brute mai mari de 10.000 dolari (impozit pe salarii 80%)
Un dolar in situatie este calculat la 35000 lei vechi
După cum vedeţi pentru a da în mâna unui salariat 10000 dolari ar trebui să plătesc statului taxe şi impozite de 70.290 dolari. Nici Bill Gates nu ar plăti asemenea salarii.
Propunerea a – IV – a
Daca aş fi Ministru de Finanţe nu aş pune un impozit forfetar pe cifra de afaceri la hoteluri, restaurante, pensiuni, discoteci pentru că pot să mă păcălească, dacă nu eliberează bonuri fiscale. Nu toate veniturile sunt contabilizate şi aş avea o cifră de afaceri mică, şi aş prejudicia grav firmele corecte. Cele care fac evaziune ar plăti un impozit forfetar mic iar cele corecte un impozit foarte mare.
Eu, ca Ministru de Finante, aş închide activitatea unui restaurant, pensiune, hotel sau discotecă, dacă nu eliberează bon fiscal. Bonul fiscal este dovada corectitudinii.
Dacă se dă bon fiscal pentru orice serviciu automat, totul se înregistrează în contabilitate şi aş încasa de la agentul economic TVA şi impozitul pe profit, absolut corect, etc.
Aş atrage presa de partea mea şi clienţii acestor unitaţi economice, care ar semnala ce restaurante, baruri, discoteci nu eliberează bon fiscal, şi aş trimite controlul. Daca se verifică, aş închide unitatea.
Propunerea a – V – a
Amnistia fiscală, potrivită pentru România
Dacă în 20 de ani nu a fost nimeni verificat cum a făcut banii acum e şi mai greu să mai iei pe cineva la întrebări. Amnistia fiscală ar fi un nou început pentru contabilizarea averilor oamenilor. Dau acum o lege şi nu mă mai interesează cum s-au făcut până acum banii, dar incepand de azi, da, trag o linie şi am punctul zero. Verificarea şi controlul vor fi esenţiale, dacă această lege ar fi votată. Amnistia fiscală ar trebui să funcţioneze pentru toată populaţia României, fiecare cetăţean să declarare pe proprie răspundere ce avere are astăzi. Să luăm legea evaziunii fiscale din America şi sa o aplicăm şi în Romania, pentru că acolo dacă ai omorât un om mai scapi, dar nu şi de evaziune fiscală. Nu trebuie să inventăm noi, putem lua şi ce e bun de la alţii.
Tot din funcţia de ministru de finanţe, sugereaz controale doar la cei care sunt pe pierderi. O afacere corectă este când profitul ajunge la maxim 30%. Peste 30% se poate obţine numai din prostituţie, droguri şi armament.
Să credem că guvernul şi finanţele, te obliga să fii hoţ. Ministerul Finanţelor ar trebui să înţeleagă că particularii susţin: pensionarii, funcţionarii publici, şomerii. Dacă tu pui taxe şi impozite tot mai mari pe agentul economic care plăteşte corect, îl duci la pierdere sau faliment. Iar cei care fac evaziune fiscală prosperă. Este ca vaca de muls. Dacă moare vaca, de unde lapte?
Propunerea a – VI – a
Atunci când fac studiul privind profitul firmelor de la înfiinţare până în prezent, văd dacă societatea comercială are pierdere sau este pe 0 sau are un profit foarte mic. Daca are şi firmă de consultanţă atunci impozitez cu 16 % valoarea contractului de consultanţă pentru că rolul firmei de consultanţă este acela de a te învăţa cum să creşti profitul nu cum să pierzi.
Propunerea a – VII – a
Ipotetic, daca aş fi Ministru de Finanţe nu aş fi de acord cu împrumutul de la FMI, ci aş găsi alte metode de a face rost de bani.
-aş scoate la suprafata veniturile din evaziune fiscală
-aş da un comision bancar mai mare (oricum mult mai mic decât comisionul plătit către FMI) la românii care au economii în valuta, atât în băncile din România cât şi în băncile din străinătate.
Daca totuşi se obtine acest împrumut atrag atenţia asupra consecinţelor negative care ar urma.
FMI, va pune condiţii dure pentru împrumut:
-va creşte TVA
-va creşte impozitul pe profit
-se vor pune alte taxe şi impozite
Ce se va intampla: foarte multe firme private vor da faliment sau vor inchide, pentru că nu mai merită să-ţi pierzi sănătatea pentru un profit mic.
Sigur în proporţie de 90% din firmele private cu profit au fost făcute de oameni de afaceri cu vârsta cuprinsă între 30 – 50 de ani iar acum au vârste cuprinse între 50 – 60 de ani.
Eu dacă dau faliment sau închid firma acum sub nici o formă nu mai doresc să înfiinţez o altă firmă pentru că varsta, sănătatea, dorinţa de muncă nu mai este aceeaşi ca acum 20 de ani.
Foarte puţini tineri au dorinţa de muncă, forţa financiară să mai facă firme performante ca parinti lor.
Propunerea a – VIII – a
Ca Ministru de Finanţe aş aplica legea franceză privind importurile de produse.
În Franţa dacă cei de la vamă constată că un om de afaceri importă un produs care are o valoare foarte mică fată de valoarea reală (pe facturi) statul francez cumpară acele produse şi apoi le revinde. Toţi importatorii declară valori foarte mici pentru a plăti TVA mic.
Ion Antonescu