Studiul trateaza cea mai grava problema a unui serviciu de informatii: cartitele; in varianta cea mai nociva: cartitele KGB. Asteptam cu incredere de la colegii care activeaza in presa de specialitate sa ne releve, pe langa pictorialele cu diversi agenti de influenta ai unor grupuri de interese straine, un studiu similar privind penetrarile autohtone ale cartitelor KGB navetiste ale tuturor regimurilor.
Portalul Ziaristi Online publica prefata acestei impresionante lucrari care constituie un adevarat Raport al comunismului bolsevic, ocupant sangeros al Romaniei, si va recomanda sa cumparati cartea chiar de la INST, la un pret modic fata de munca depusa. Felicitam echipa prestigiosului institut care implineste anul acesta 20 de ani de fiintare. Multi inainte!
Procedeul geoscopiei se întemeiază şi pe ideea remanenţelor, a repetării unor stări, mecanisme, care fac posibil fenomenul epistemologic al retroteoriilor, adică al revenirii ideilor teoretice din epoci revolute în câmpuri empirice actualizate. Fenomenul a fost sesizat pe cazul unor fenomene ciudate, precum ar fi repetarea fenomenului selecţiei sociale negative a elitelor în epocile de criză.
Emil Boc l-a mustrat pe Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor, pentru declaraţiile sale privind renunţarea la cota unică, şi le-a cerut miniştrilor să nu mai introducă în dezbaterea publică teme care nu au fost discutate în guvern. A procedat corect Emil Boc?
Nu.
Pentru că trebuia să-l mustre şi pe Traian Băsescu pentru declaraţiile sale televizate.
Măsurile vizând ieşirea din criză se bazează, înainte de toate, pe convingerea opiniei publice de necesitatea lor.
Pentru aceasta, se cer:
1) Adoptarea Măsurilor numai după ce s-a finalizat un plan de prezentare a lor în faţa opiniei publice.
2) Susţinerea acestor Măsuri de către toţi membrii Cabinetului, de către toţi parlamentarii coaliţiei şi, mai ales, de către preşedinte.
3) Eliminarea oricăror puncte de vedere personale, multe dintre ele simple păreri ivite din nevoia de trăncăneală.
4) Aplicarea în practică a Măsurilor sub semnul unei încăpăţânări exemplare.
Din 6 mai 2010, de când Traian Băsescu ne-a anunţat că a dibuit existenţa crizei, la nivelul puterii se remarcă o brambureală fascinantă.
Fiecare ministru, ba chiar fiecare parlamentar al puterii lansează pe piaţă tot felul de plesnitori mediatice.
Odată decisă măsurarea de creştere a TVA, vine domnul preşedinte şi spune că nu e bună, ba mai mult, anunţă o posibilă revenire a ei la 19%.
Populaţia nu mai înţelege nimic, mai ales că televiziunile mogulilor se întrec în a prezenta un simplu dat cu părerea drept o măsură deja luată.
Mediul economic, pus în faţa unei crase lipse de previzibilitate, e buimăcit total.
Şi pe acest fond de trăncăneală infinită, criza se adânceşte.
Săpată de guvernanţi cu gura!
Afaceri bănoase “la secret”, interese personale, multă ipocrizie, demagogie şi “tone” de cinism faţă de oameni. Nu, nu vorbim despre politicieni, aşa cum probabil credeţi, ci despre “discipolii” acestora, liderii de sindicat. Greşim, oare? Nu, şi puteţi să vă daţi seama de acest lucru uitîndu-vă la metamorfoza spectaculoasă a multor indivizi, care din lideri sindicali au ajuns politicieni. Şi nu le merge deloc rău, cum nu le-a mers rău nici înainte de a sări în barca politicului. Cei care au rămas de “partea” oamenilor, sindicaliştii pe care îi vedeţi la televizor zi de zi, nu fac altceva decît să mimeze lupta împotriva guvernului, dar mimează din ce în ce mai prost şi mai neinspirat, şi au început să vadă cu ochii lor că oamenii pe care îi reprezintă au început să le întoarcă spatele. Cum s-a ajuns la acest simulacru de mişcare sindicală în România?
Elena Udrea, ministrul Turismului si Dezvoltarii, sustine ca Guvernul nu ar mai fi fost nevoit sa reduca pensiile, daca omul de afaceri Dinu Patriciu si-ar fi platit datoria catre statul roman.
“Daca Dinu Patriciu si-ar plati datoria catre statul roman, de 600 de milioane de euro, n-ar mai trebui sa taiem pensiile”, a declarat Elena Udrea, miercuri seara, la postul B1TV.
“Il cred ca vrea sa ajute tara daca il vad ca da banii inapoi”, a mai spus Elena Udrea despre omul de afaceri Dinu Patriciu.
Ministrul a facut referire la datoriile catre stat acumulate de compania Petromidia, subiect abordat de liderii PD-L si anul trecut, in campania electorala.
“Petromidia are de platit pana in 30 septembrie 2010 suma de 570 de milioane de euro la stat. Daca nu se platesc, statul roman poate sa redevina majoritar la Petromidia. Sub o guvernare PSD-PNL va fi foarte usor pentru Dinu Patriciu sa obtina o amanare sau o reesalonare. Nu ne miram deloc ca il vedem pe Patriciu venind cu casetute ca sa-si promoveze propriul lui interes”, spunea si premierul Emil Boc, in noiembrie 2009.
Mai mult, Udrea l-a atacat si pe Mircea Geoana, caruia i-a sugerat sa-si convinga cumnatul sa se retraga din functia de director al Eximbank.
“Geoana ar face bine sa isi retraga cumnatul din functia de director al Eximbank, unde castiga 20.000 de euro pe luna”, a spus Elena Udrea, care sustine ca statul roman va pierde 750.000 de euro reziliind contractul cumnatului lui Geoana.
Udrea a profitat de ocazie si pentru a da vina pe Guvernul Tariceanu pentru situatia in care se afla Romania, spunand ca acesta a angajat, in doi ani, 400.000 de bugetari pentru care nu existau posturi.
“Odata ce venim cu acest set de masuri de austeritate si cerem sacrificii romanilor, dar nu reusim sa rezolvam problemele care genereaza acest deficit, atunci la 1 ianuarie 2011 Guvernul trebuie sa plece”, a mai precizat Elena Udrea.
Elena Udrea a mai declarat ca 99% din contractele de la Compania Nationala de Investitii (CNI) au fost castigate cu preturi de dumping, suma marindu-se apoi prin contracte aditionale facute cu ajutorul unor angajati ai CNI.
Udrea acuza ca anumiti politicieni, prin firmele lor private sau apropiate lor, platesc diferite campanii/emisiuni tv pentru a sustine un linsaj mediatic la adresa anumitor ministru sau politicieni.
“Foarte multe firme private isi asigura linistea finantand campanii la televiziuni. Mai grav este cand politicienii accepta ca firme apropiate lor sa finanteze aceste campanii de denigrare si instigare pe televiziuni”, a declarat Udrea.
Comunicat de Presa ICR: Delegaţie americană la TIFF susţinută de Institutul Cultural Român
“ICR New York, 24 mai 2010: Cea de-a noua editie a Festivalului International de Film Transilvania – TIFF prilejuieste o colaborare exceptionala intre Institutul Cultural Roman din Bucuresti si New York si importantul eveniment international din Cluj Napoca. Aceasta colaborare cuprinde organizarea si sustinerea vizitei unei delegatii americane (alcatuita din publicisti, distribuitori, programatori de filme de fictiune si de documentar) si publicarea unei reviste in limba engleza dedicata noului cinema romanesc si perceptiei acestuia in America. De asemenea, Institutul Cultural Roman va oferi, in cadrul Galei de inchidere a TIFF, Premiul pentru Cea mai buna regie, Premiul Special al Juriului si Premiul Zilelor Filmului Romanesc pentru sectiunea lung metraj.
ICR New York, 24 mai 2010: Cea de-a noua ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania – TIFF prilejuieşte o colaborare excepţională între Institutul Cultural Român din Bucureşti şi New York şi importantul eveniment internaţional din Cluj Napoca. Această colaborare cuprinde organizarea şi susţinerea vizitei unei delegaţii americane (alcătuită din publicişti, distribuitori, programatori de filme de ficţiune şi de documentar) şi publicarea unei reviste în limba engleză dedicată noului cinema românesc şi percepţiei acestuia în America. De asemenea, Institutul Cultural Român va oferi, în cadrul Galei de închidere a TIFF, Premiul pentru Cea mai bună regie, Premiul Special al Juriului şi Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secţiunea lung metraj.
Vizita delegaţiei americane la TIFF răspunde interesului din ce în ce mai mare al presei şi al industriei cinematografice americane pentru noul cinema românesc, interes cultivat în mod constant şi eficient în ultimii ani de către filiala new yorkeză a Institutului Cultural Român. Lansarea cu succes începând din 2006 a Festivalului de Film Românesc de la New York – iniţiativă a ICR New York, în colaborare cu TIFF şi Tribeca Film Festival, organizarea în 2008 a Retrospectivei filmului românesc la Lincoln Center şi dezvoltarea unor relaţii proactive cu marile festivaluri şi organizaţii de film din America au contribuit semnificativ la mărirea vizibilităţii cinemaului românesc peste ocean.
Capitalismul a fost modul de producţie cel mai performant din câte s-au perindat de-a lungul istoriei omenirii. Axat pe conceptul de libertate a descătuşat energiile creatoare ale omenirii şi astfel a dat un impuls decisiv dezvoltării ştiinţei şi a forţelor de producţie. Dar ca orice dat uman avea o valoare relativă, existând posibilitatea unor derapaje cu consecinţe devastatoare. La conferinţa de la Bretton Woods care avea menirea de-a pune bazele unei economii în plină dezvoltare în perioada de după cel de-al doilea război mondial, economistul englez John Maynard Keynes a prevenit că ar trebui create mecanisme care să nu permită ivirea unor derapaje grave. Dar, în euforia victoriei care se contura, economiştii americani fetişizau aproape conceptul de libertate neadmiţând nici o derogare de la teoria şi practica pieţei libere şi concurenţiale. Astfel acest principiu a devenit dominant ca şi concepţie economică în lumea capitalistă. Dar datorită faptului că factorii economici erau obsedaţi de dorinţa de a-şi maximaliza profiturile derapajele s-au produs şi astfel accentul nu mai cădea peproducţie, ci pe speculaţie, când prin tranzacţii dubioase se obţinea tocmai ceea ce se dorea, profitul maxim. Băncile în loc să realizeze operaţiunile tradiţionale şi anume de-a primi depozite şi de-a acorda împrumuturi au trecut la folosirea unei a treia forme de activitate şi anume, speculaţia. Noul compartiment al trade-erilor fiind de fapt cel mai important în activitatea băncilor.
Existenţa paradisurilor fiscale, care absorbeau cantităţi uriaşe de bani care circulau fără nici un control, fără nici o evidenţă şi dispăreau nu ştie unde, agravau situaţia. Din cauze, de acum bine ştiute, adică prin operaţiuni dubioase, o serie de bănci au dat faliment fiind necesară intervenţia statului. Acesta a fost obligat să injecteze bani în anumite bănci, în întreprinderi mari, cum erau General Motors şi altele, care altădată erau o mândrie a industriei americane. Partea gravă consta în faptul că nu statul influenţa băncile, ci băncile începuseră să controleze statul, chiar şi atunci când banii erau injectaţi în bănci şi mari întreprinderi cu sume importante, aceste bănci îşi continua obiceiurile. În felul acesta criza a cuprins Statele Unite ale Americii, iar de aici a fost rostogolită peste partenerii economici ai Americii, peste ţările din vestul Europei şi peste ţările din estul Europei. Criza părea mondială şi totuşi nu a fost aşa ceea ce ne arată că sistemul era vinovat care a creat criza şi a rostogolit-o peste alţii.
„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse din codicele unor ţări depărtate ce au trăit şi trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va şti să codifice datina ţării lui şi soluţiunea pe care poporul în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie.
Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa şi va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuinţele şi aspiraţiunile preexistente ale poporului său”.
Prim-ministru al României: “Zestrea de credibilitate pe care o are astăzi România este foarte importantă. Aceasta se converteşte acum în bani pentru România”, a declarat premierul(;) la videoconferinţa cu prefecţii. El a subliniat faptul că decizia Board-ului FMI de acorda ţării noastre tranşele a doua şi a treia din acordul stand-by reprezintă o dovadă că România şi-a îmbunătăţit sensibil imaginea externă.
(Notă: Marius Dobrescu- Amos News. Data publicării: 30 Aug 2002.)
Mihai Eminescu: „Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat.
Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e.
Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”.
(Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 232)
Şef al misiunii FMI pentru România: Bugetul pe 2010 prezentat de autorităţile române este unul “credibil” – a declarat, la finalul discuţiilor de marţi de la Ministerul Finanţelor Publice, Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI pentru România). Împrumutul României de la FMI se întinde pe o perioadă de 24 de luni, fiind eliberat în 8 tranşe. Până acum, România a primit peste 6,5 miliarde euro de la FMI şi 330 de milioane de la Banca Mondială.
(Financiarul, 17 Decembrie 2009)
Mihai Eminescu: „Matei Basarab răscumpăra cu bani din visterie pământuri încăpute pe mâini străine; astăzi trei din patru părţi ale acestor pământuri sunt în asemenea mâini. Se înţelege că cu pământul trec drepturile publice, cu acestea Parlamentul, cu Parlamentul puterea”.
(Mihai Eminescu, De îmbunătăţiri rele…, Timpul, 3 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 234)
A bocit ca o Magdalena de mila pensionarilor, a măturat pe jos cu Gabriela Vrînceanu Firea, a încercat (fără succes) să-l desfiinţeze pe ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, dar a sfîrşit într-un ridicol fără margini. În ura-i nemărginită faţă de tot ce are legătură cu Băsescu, Dan Voiculescu (căci despre el este vorba) s-a înfrînt la el în mogulărie.
Sfidînd bunul simţ şi profitînd de calitatea de jupîn la el în ogradă, Dan Voiculescu (patronul Antenelor) s-a autoinvitat la Ştirea zilei. Cu acordul lui Sebastian Vlădescu ce-i drept, principalul invitat al Gabrielei Vrînceanu Firea, pe care l-a sunat cu o jumătate de oră înainte de debutul talk-show-ului pentru a-l anunţa că vor fi parteneri de dezbatere. Din respect pentru Dan Voiculescu – care i-a fost îndrumător la lucrarea de diplomă – Vlădescu a acceptat.
Măsuri salvatoare pentru cine?
Strategia mogulului s-a bazat pe trei puncte simple: desfiinţarea măsurilor propuse de Executiv, umilirea lui Vlădescu – invitatul principal al emisiunii – şi …propunerea unor măsuri salvatoare. Încă din debut, Voiculescu şi-a dat cu stîngu-n dreptu’, afirmînd cu tărie că nu intenţionează să politizeze discuţia, ca după nici o secundă să înceapă să-l înjure pe Traian Băsescu cu aceeaşi tărie. (“Nu mai vreau în această seară să vorbesc politic, Traian Băsescu a reuşit, de cînd este conducător, mai mare sau mai mic, mai mic sau mai mare, să dividă, să împartă, să rupă diferite partide, diferite societăţi, cum ar fi societatea românească de astăzi”).
Cu un ochi plînge de mila pensionarilor, cu celălalt rîde la banii statului
Cand cu criza mondiala, s-ar zice ca din doua rele, am ales-o pe cea mai buna. Sau asa a fost sa fie. Ne carpim cu bani mai mult de la FMI decat de la UE. Fondul te imprumuta si vrea sa fie sigur ca ai cum sa- dai inapoi. Nu te obliga ce sa faci, ci doar sa strangi cureaua, sa ai de unde sa-ti onorezi datoria. De unde scoti banii, te priveste.
Numai ca noi, din aceasta “rea mai buna” am ales varianta cea mai rea. Taiem din banii pensionarilor, invatatorilor si profesorilor, medicilor si surorilor medicale, tinerilor insuratei, mamicilor si bebelusilor, necajitilor cu intretineri la bloc exorbitante, inchidem scoli si spitale, dar nu ne atingem de investitii aiurea, achizitii aiurea, salarii si cheltuieli decontabile sau nu, dar nesimtite, ale bugetofagilor privilegiati etc. Alegerea aceasta, paguboasa pentru cei multi si nemernica, au facut-o “gospodarii” tarii, nu FMI. Asa ca degeaba am zice ca am ales bine intre FMI si UE, ca tot prost iesim.
Dar sa vedem cum ar fi fost cu UE. In primul rand, am fi stiut de la bun inceput la ce sa ne asteptam. Sa vedem ce cazne i-a harazit Consiliul European Greciei. Pana in iunie, nu mai putin de 17 masuri juridice si bugetare, pentru reducerea deficitului bugetar. Surprimarea bonusurilor de Paste, de Craciun si de concediul din vara, sporirea taxei pe benzina, alcool, tutun, reducerea costurilor de functionare a administratiilor locale.
Aşa-zisele scurgeri în presă ale discuţiilor avute de preşedinte cu parlamentarii puterii (în realitate, un document livrat chiar de oamenii lui Traian Băsescu), dar şi acţiunile din ultimele zile ne dezvăluie un Traian Băsescu decis nu numai să-şi asume, dar şi să implementeze măsurile drastice de austeritate.
Ce riscă Traian Băsescu?
Să nu poată implementa măsurile.
Principalul risc ar fi ca opoziţia să încerce să-l suspende pentru încălcarea Constituţiei, dat fiind că printre prerogativele unui preşedinte de republică semiprezidenţială nu se numără şi asumarea posturii de premier.
Condusă de mucoşi politici – Victor Ponta şi Crin Antonescu –, opoziţia nu e în stare de o asemenea acţiune.
Dimpotrivă, uitând că rolul opoziţiei e de a veghea la respectarea Constituţiei, PSD şi PNL se întrec în a-i atribui lui Traian Băsescu ipostaza de Tătuc al naţiunii.
Cum poate fi catalogată astfel cererea adresată lui Traian Băsescu de a-l revoca pe Emil Boc în condiţiile în care articolul 107, alineatul 2, special introdus la revizuirea Constituţiei, în 2003, precizează limpede: „Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru”?
În infantilismul lor funciar, Victor Ponta şi Crin Antonescu speră că, insistând pe responsabilitatea de premier a lui Traian Băsescu, vor îndrepta ura maselor populare spre preşedinte.
January 25th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
