“La 1 aprilie 1941 – de Sfintele Paşti – un grup mare de români din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în față un steag alb și însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină, a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.”
Basarabia-Bucovina.Info vă prezintă o mărturie tulburatoare a unui supravieţuitor al Masacrului de la Fântana Albă, din 1 aprilie 1941, în care au fost măcelăriţi aproape 3000 de români de forţele de ocupaţie sovietice. Petru Huţan (foto), în vârstă de 88 de ani (la data filmării, în 2012 – nota mea, V.R.), este unul dintre puţinii bucovineni care mai trăiesc şi care pot depune mărturie despre ce s-a întâmplat atunci, poate chiar ultimul. Un alt supravieţuitor pe care am avut onoarea să-l cunosc a fost regretatul Vasile Ilica, reputat cercetător al crimelor sovietice, care a murit în urmă cu doi ani fără a mai putea să-şi vadă plaiurile natale, după o interdicţie abuzivă impusă de statul Ucraina pe 2 aprilie 2012.
Începând din 2011 – în ciuda opoziţiei oficiale a unui bolşevic vopsit, pe numele lui Vladimir Tismăneanu, susţinută de un mancurt vândut, pe numele lui Emil Boc (dovada mai jos) – 1 aprilie a devenit Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941, solictând Federaţiei Ruse să-şi prezinte scuzele oficiale pentru această crimă în masă. Un an mai târziu, Comisia nu a fost încă înființată. „A trecut un an, iar PSD și PNL nu și-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenționat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect și disprețul liberalilor și social-democraților. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaște nici măcar numărul exact al morților de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului”, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016. A mai trecut un an…
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, două seminţii, străine de România, şi, să recunoaştem, neprietene românilor, au produs cele mai bestiale crime ale revoluţiei: ungurii din Harghita-Covasna – prin uciderea şi mutilarea sălbatică a ofiţerilor Securitate şi miliţie din Odorheiu Secuiesc şi Târgu Secuiesc, respectiv locotenent-colonelul Dumitru Coman, linşat de maghiari dezlănţuiţi, şi maiorul Aurel Agache, ambii bătuţi până la moarte şi după -, şi ruşii, care au ordonat prin agenţii lor uciderea militarilor din Grupul Trosca, ale căror cadavre au fost lăsate în plină stradă şi profanate drăcesc. Ucideri ritualice. În ambele cazuri, vinovaţii, deşi cunoscuţi, au rămas nepedepsiţi. Cu sprijinul celui mai înalt for al ţării: Preşedinţia României. Prin doi dintre reprezentaţii ei: Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. În ambele cazuri, victimele au fost ucise, a doua oară, batjocorindu-li-se memoria, de la cel mai înalt for al ţării: Preşedinţia României. Prin grija celui de-al treilea locatar: Traian Băsescu.
Trecerea printr-un timp dat a unui personaj, în speţă mandatul unui preşedinte, trebuie să rămână în istorie printr-un ceva, prin ceea ce-l defineşte. Un lucru emblematic. Aşa-zisa condamnare a comunismului, pe baza unui “raport” mistificator al istoriei României, nu poate fi decât un fals în acte publice. În rest, a rămas ceva concret în urma lui Băsescu, dincolo de informaţiile venite pe final de ultim mandat privind şpăgile de milioane de euro solicitate şi primite de cei care se foloseau în traficul de influenţă în primul rând de asocierea cu persoana sa? Sau de o altă informaţie, la fel de revelatorie, şi anume că în perioada premierului Emil Boc problema Tezaurului României de la Moscova a fost scoasă din programul de guvernare? Asemenea Tezaurului, praful şi pulberea s-a ales de România în ultimii zece ani. Nu este cazul să deschid aici o analiză pe care mi-am refuzat-o, din motive de post. Vreau să mă refer doar la esenţa problemei. A Cazului Băsescu.
Prisma: Cazul Tokes vs Cazul Coman-Trosca, ultimul fiind, după cum se ştie, depozitarul dovezilor că generalul Nicolae Militaru – cel căruia Ion Iliescu şi Silviu Brucan i-au încredinţat conducerea Armatei în 1989 – a fost agent KGB/GRU. La cererea senatorului Raymond Luca, născut în URSS, solicitare neîntemeiata legal dar în care se acuză că cei doi, Coman şi Trosca, alături de alţi ofiţeri USLA, ar fi făcut “poliţie politică”, preşedintele Traian Băsescu semnează la sfârşitul lui februarie 2011 decretele de “demartirizare” a acestor eroi.
La zidul adevărului, din punctul meu de vedere, Băsescu rămâne în istoria turnesolului, în primul rând, prin aceste două gesturi definitorii şi emblematice, care îi marchează cu fierul roşu toată cariera: neridicarea Ordinului National “Steaua României”, acordat chiar de către el antiromânului visceral cocoţat în cele mai înalte funcţii europene cu aportul PDL, agentul Securităţii comuniste a Ungariei Laszlo Tokes – în ciuda tuturor instanţelor morale şi legale care cereau şi permitea acest lucru -, şi batjocorirea luptătorilor din Grupul Trosca, executaţi a doua oară de la uciderea ritualică şi profanarea lor sălbatică, prin ridicarea titlurilor de eroi-martiri, – în ciuda faptului că întreaga acţiune de contestare a lor a fost nelegală, injustă şi imorala, taxată apoi chiar de Avocatul Poporului drept nulă de drept.
Justiţia i-a dovedit lui Traian Băsescu caracterul ilegal al propriei semnături date în 2011 pe decretul de anulare a titlurilor de eroi-martiri pentru Dumitru Coman şi membrii Grupului Trosca. La momentul semnării retragerii titlurilor, sentinţa de “poliţie politică” invocată pentru atacarea eroilor-martiri nu era definitivă, fiind ulterior contestată în Instanţă şi, mai mult, chiar dovedită drept nulă de Avocatul Poporului, deorece actul CNSAS a fost publicat în Monitorul Oficial după ce instituţia fusese declarată ca funcţionând în baza unei legi neconstituţionale. Şi totuşi, cinci eroi-martiri au rămas “demartirizaţi”, soţiile eroilor şi cei 11 copii rămaşi orfani de tată fiind obligaţi să returneze pensia de urmaş cumulată, din 2004 până în 2011.
În 2011 i-am demonstrat preşedintelui că a greşit şi că are posibilitatea şi datoria să repare această “eroare”. În aceeaşi scrisoare către Preşedinţie afirmam că mai bine ar ridica împreună cu SRI-ul un monument in cinstea acestor eroi, la locul crimei. La doar câteva zile, la neagra comemorare, un grup de artişti “teroristi” a ridicat un monument temporar, extrem de sugestiv: pe un cauciuc inscripţionat cu numele TROSCA, un cap strigând către noi, cu ochii larg deschişi, amintind decapitarea şi profanarea şoferului autovehiculului blindat al USLA, ucis prin călcare cu tancul (foto sus – Video aici). Anul următor, în 2012, SRI-ul a ridicat un monument la locul masacrului însă fără a reuşi, până azi, să scape de un panou publicitar cu reclamă la cârnaţi ieftini, proţăpit la mai puţin de 10 metri de monument (foto).
Anterior, SRI reacţionase la gestul preşedintelui Băsescu prin publicarea unui anunţ sobru, comemorativ, în revista serviciului, Intelligence (Nr. 19, martie – mai 2011). Pe două pagine negre, cu imaginea unei lumânări aprinse, alături de portretele luptătorilor antiterorişti căzuţi la datorie se afla textul sec: Eroii nu au nevoie de “Diplome”. Dar familiile lor?
Aşa că, dacă este să judecăm mandatele lui Traian Băsescu dincolo de fumigene şi lăcrămioare, iată, scripta manent – asta rămâne: o semnătură pentru un ungur extremist, apărător înfocat al criminalilor maghiari din decembrie 1989 şi o semnătură împotriva unor eroi-martiri români ucişi de ruşi, ritualic, în acelaşi decembrie negru. Judecaţi singuri.
Şi, în plus, să nu uităm de deservirea clanului de mafioţi culturnici antiromâni în frunte cu Tismăneanu – cu “raportul” său falsificator al istoriei românilor – şi compania lui de zgomote, Liicheanu, Pleşu, Patapievici…
În această noapte, de 23 spre 24 decembrie, se împlinesc 25 de ani de la asasinarea Grupului Trosca, ofiţerii USLA Gheorghe Trosca (colonel, şef de Stat Major în cadrul USLA), Eugen Trandafir Cotuna (locotenent-colonel, şeful serviciului de protecţie apropiată), Andrei Ştefan (sublocotenent), Ion Muicaru (sublocotenent, şofer ABI ucis prin calcare cu şenila tancului. Capul acestuia a fost asezat pe roata unui ABI), Emil Oprea (sublocotenent), Florin-Constantin Suprăţeanu (sublocotenent), Teodor Neagoe (sublocotenent), Ion Costache (sublocotenent).
Dumnezeu să-i ierte!
Fotograful Laurenţiu Gâlmeanu, cel care a surprins şi o serie întreagă de imagini extraordinare din Piaţa Universităţii, în 21 decembrie 1989, a publicat în această noapte de 23 spre 24 decembrie 2014, în premieră, In Memoriam Grupul Trosca, o filmare tulburătoare de la locul carnagiului, realizată în ajunul Craciunului, în urmă cu 25 de ani. Dacă aveţi nervii tari, o puteţi viziona în baza blogului său cu Imagini de la Revoluţia din 1989.
Motto Actul I: “Iti doresc si tie cum le doresc tuturor, din suflet, sa traiasca un astfel de moment de eliberare”, i-a spus Robert Turcescu Sorinei Matei 🙂 , moderatoarea emisiunii in care s-a “auto-deconspirat” ca “acoperit”
Robert Turcescu, baiatul de un milion de euro pe an (bani murdari de la FNI), deontologul lui Vantu, Paunescu si Basescu si partenerul de vrajeli al lui Dan Puric, personajul care a moderat finala Basescu-Geoana (cand, va reamintesc, Vantu l-a distrus pe vecie pe Geoana ademenindu-l la el in barlog pentru a-i da, chipurile, intrebarile lui Turcescu) s-a auto-deconspirat azi ca “ofiter acoperit”. Bluf, fals, atac final la presa şi, în acelaşi timp, la actualul contra-candidat al lui Băsescu, Victor Viorel Ponta, pentru ca actualul preşedinte să-şi instaleze la Cotroceni un succesor pe placul lui? Voi reveni cu răspunsuri. Pana atunci, o fotografie magistrală de Dinu Lazar.
UPDATE: Nu mai vin cu nici un răspuns pentru că văd acum că vulpea bătrână care e Ion Cristoiu mi-a luat-o înainte şi a publicat în urmă cu fix 24 de minute exact ceea ce gândesc şi eu. Aşa că vă trimit la fostul lui maestru, care pune, totuşi, un semn de întrebare, în titlul postării sale: Robert Turcescu face un joc operativ? 🙂
Referirea mea la “Deep Throat” are legătură cu ceea ce spune şi Ion Cristoiu: Robert Turcescu se crede geniul care va provoca, pe mână cu Băsescu, o lovitură de presă zguduitoare, un fel de Watergate de Dâmboviţa :). Până la urmă rămâne ceea ce e. Întrebare e: sub ce steag?
UPDATE 2: La “bomba” fâsâita a lui Turcescu se adaugă bomba lui Gâdea şi Badea: fotografii de la ieşirea dintr-un hotel de lux, din seara zilei de 19 septembrie, cu următorii: Udrea, Blaga, Boc, Predoiu, Falcă, Burci, Guşă, Rosca Stănescu, Cristoiu, Vanghelie, Ioan Niculae şi alţii… Cică mai toţi ăştia erau certaţi între ei 🙂 🙂 🙂
UPDATE 3: Rareş Bogdan de la Realitatea Tv afirmă azi, 22 septembrie, că toţi cei nominalizaţi mai sus şi mulţi alţii veniseră la ziua lui de naştere. A făcut 40 de ani. Clar, Bogdan e mai tare şi ca Iliescu şi ca Băsescu: a reuşit cu ocazia sărbătoririi zilei sale – La Mulţi Ani! – să-i aducă pe toţi lidericii ăştia la “consensul naţional” visat de Iliescu, ceea ce, de multe ori nu a reuşit nici măcar Băsescu, la Cotroceni, de Ziua Naţională a României.
Prin intermediului Roncea.Ro, eroii de la Tiraspol, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco, care au patimit pentru crezul lor romanesc 15 si respectiv 12 ani de inchisoare ruseasca de tip sovietic, ii transmit de ziua lui camaradului lor anticomunist, Gigi Becali, aflat in inchisoare in acest moment, un “La Multi Ani!” din toata inima impreuna cu imbarbatarile lor crestinesti. Cei trei basarabeni i-au facut cadou machedonului o tapiserie cu Maica Domnului si Stefan cel Mare si Sfant si isi doresc sa i-o poata aduce la inchisoare cu proxima ocazia.
Cei trei eroi romani regreta si considerata exagerata decizia autoritatilor judiciare de a nu-i permite sa-si vada familia, de ziua lui, romanului macedonean care in urma cu 55 de ani s-a nascut in pribegie, in urma emigrarilor si deportarilor fortate si repetate la care a fost supusa familia sa, intai din spatiul balcanic macedo-roman in Caliacra, apoi dincoace de Dunare, apoi in Banat si in final in pustiul Baraganului, ca urmare a opresiunii bolsevice fata de un neam apropiat de Miscarea Legionara si care s-a opus vehement colectivizarii comuniste.
“Cand esti la inchisoare, cateva ore sau chiar o clipa de libertate, mai ales alaturi de cei dragi, sunt ca Raiul pe pamant. Pacat ca autoritatile responsabile de la Bucuresti par sa nu mai stie nici macar ce inseamna un simplu gest crestinesc. Calugarii de la Sfantul Munte Athos sa se roage pentru robul cel milsotiv al lui Dumnezeu Gheorghe Becali dar si pentru luminarea celor care au uitat exemplul de suferinta, pocainta si mantuire oferit de Mantuitorul nostru Iisus Hristos”, ne-a transmis, azi, Alexandru Lesco, de la Chisinau, adaugand, pentru Gigi Becali: “Ziua eliberarii nu mai este departe. Indurati cu rabdare orice lovitura. Din inchisoare nu se iese decat biruitor!”
Totodata, cei trei militanti pentru cauza romaneasca au anuntat ca vor intreprinde un demers public pentru eliberarea cat mai rapida a binefacatorului lor, pe data de 3 iulie a.c., cand se implinesc sase ani de la data cand au fost decorati de presedintele tarii cu Ordinul National “Steaua Romaniei” fiind recompensati si de cel care era pe atunci liderul Partidului Noua Generatie cu un ajutor material substantial care s-a constituit si intr-un foarte puternic impuls moral dat de gestul, chiar singular, de solidaritate romaneasca.
Pe 3 iulie 2007, dupa cum scria si Ziarul de Iasi si aminteste Civic Media intr-un material documentar, Gigi Becali le-a oferit cate 50.000 de euro lui Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, la o luna dupa eliberarea celor din urma din inchisorile transnistrene si imediat dupa ce fusesera decorati si de presedintele Traian Basescu. Gigi Becali a afirmat atunci ca acesti bani reprezinta o mica alinare pentru suferinta celor trei, fosti membri ai asa-numitului Grupul Ilascu. “Eu i-am invitat mai demult, am luat legatura cu ei imediat ce au iesit din inchisoare (prin intermediul subsemnatului – nota Victor Roncea). Am zis ca banii acestia sa fie o alinare pentru ei”, a spus Becali. El a mai afirmat ca banii i-ar putea ajuta pe cei trei “sa-si faca un viitor pentru familiile lor, o mica afacere, un mic bussines”. “Eu ma consider printre acesti oameni pitic, mic de tot”, a mai spus atunci cel inchis astazi la Jilava, numindu-i pe cei trei “cei mai puternici barbati ai neamului romanesc din zilele noastre” si “ultimii martiri ai neamului condamnati de comunism”.
Din intreg spatiul etnic si economic romanesc plin de milionari si miliardari care fac pe patriotii dupa ce au secatuit statul roman, Gigi Becali a fost singurul roman cu adevarat insuflat de spirit national si crestinesc, care i-a ajutat pe cei trei cetateni ai Romaniei si, totodata, ai Republicii Moldova, sa-si refaca viata, dupa ce le fusese rapita barbar si arbitrar libertatea in urma razboiului de pe Nistru. In ciuda promisiunilor administratiilor centrale si locale care s-au succedat de atunci la Putere, de la Presedintia Romaniei la Guvern, Parlament si Primaria Bucurestiului , nici pana in prezent cei trei, care sunt si Cetateni de Onoare ai Capitalei, nu au primit nici un apartament pentru a se putea muta in tara pentru care si-au sacrificat tineretea, nici vreo compensatie materiala sau macar o renta minima de supravietuire drept recompensa.
Si a trecut si 27 Martie 2013… Cand frumosii tineri ai Basarabiei au fost si la mormintele artizanilor Unirii, aflate in cimitirul Manastirii Cernica, inclusiv la cel al lui Pantelimon Halippa, care se odihneste alaturi de alti membri ai Sfatului Traii si de Mitropolitul Gurie al Basarabiei (foto OSB). Ce frumos ar fi fost ca macar acum, la a 95-a aniversare a Unirii Basarabiei cu Tara, macar un premier si un presedinte, al Romaniei, sa-si tina cuvantul in privinta celor care si-au jertfit tineretea in inchisori pentru crezul sfant al romanismului.
„Foştii deţinuţi politici de la Tiraspol, Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, împreună cu Ilie Ilaşcu, au stat până la 15 ani în închisoare, torturaţi şi umiliţi pentru crezul lor în românism, după care, la iniţiativa Asociaţiei Civic Media şi a ziarului Ziua, au primit Steaua României şi Cetăţenia de Onoare a Capitalei. La ce folos? După o tinereţe distrusă în numele idealului naţional nu beneficiază de nici o remuneraţie minimă pentru a putea trăi şi, deşi sunt Cetăţeni de Onoare ai Capitalei, nu-şi pot face buletin de Bucureşti.”
Asta afirmam intr-un interviu pentru Gazeta de Maramures dupa ce al treilea premier dupa Calin Popescu Tariceanu si Emil Boc, respectiv Victor Ponta, le promisese – in direct! – eroilor de la Tiraspol ca li se va rezolva situatia locativa. Aiurea! Vorbe-n vant, pentru audienta lui Mihai Gadea! Care ar trebui sa-i puna acum o intrebare patriotului de moment din studioul Antenei 3: V-ati tinut promisiunea domnule prim-ministru al Romaniei?
Credeti ca s-a intamplat ceva? In afara de o corespondenta searbada purtata de Asociatia Civic Media cu Cabinetului Primului Ministru, Ministerul de Externe al Romaniei si RAAPPS, care toate institutiile trimiteau situatia una la cealalta, fara, nimic. Primaria Capitalei cel putin, nici nu a binevoit sa raspunda. Mucles, pe limba Primarului General Sorin Oprescu. Cel care, la randul lui, pe cand era doar un candidat, a promis public, intr-un interviu acordat redactiei ZIUA, ca va rezolva situatia eroilor basarabeni imediat ce va ajunge primar, dupa ce Adriean Videanu promisese doar de trei ori acelasi lucru
Deci, sa recapitulam, persoanele care au promis ca le vor oferi celor trei, eroilor Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, plus Ilie Ilascu, atat apartamente – dar nu de la RAAPPS, inchiriate pe sute de euro (de unde???) -, pentru a se putea muta la Bucuresti, cat si indemnizatii de stat, pentru a putea trai: Presedintele Romaniei, Traian Basescu, Premierii Romaniei Calin Popescu Tariceanu, Emil Boc si Victor Ponta, Primarii Capitalei Adriean Videanu si Sorin Oprescu, “n” senatori si deputati ai Romaniei.
Pe cine credeti ca ar trebui sa mai caut: pe seful lor, poate? Si iata de ce Nicolae Ceausescu a fost si ramane mai patriot decat toata liota aceasta la un loc:
CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA
DECRET
PRIVIND MAJORAREA UNEI PENSII
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Romania
decreteaza:
Art. unic – Cu incepere de la 1 februarie 1973 pensia lui Halipa Pantelimon, domiciliat in Bucuresti, str. Alexandru Donici nr. 32, sectorul 2, se majoreaza de la 1.880 la 3.500 lei.
Din ce mai saracul Seby Lazaroiu, consilier al dlor Bondrea, Gusa si Basescu – in cazul lui “neonorific”, spre deosebire de tanácsadója-ul lui Ponta, Gyury Frunda – s-a gandit ca e cazul sa mai arunce cate o petarda feisbucista in ochii “gaozarilor” sefului sau, recte a ziaricilor. Surprize-surprize, insa! Andreea Marin i-a luat fata, tot pe feisbuc: divorteaza! Ghinion in tabara feisbucistilor prezidentiali. Dar spre amuzamentul general merita amintite si diatribele Lazariciului de la Cotroceni: Cica ratatouille-ul boc-cist Adriean Papahagi si arici-retribuiciul “falca de aradean” Mihai Razvan Ungureanu (de ce l-o fi uitat pe “codita de tismanean” Mihaita “Horia” Neamtu?) ar fi “doua virgule” in politica ungureasca, pardon, romaneasca. Citez din putul consilierului bondrean, gusean si basean:
“ DOUA VIRGULE IN POLITICA ROMANEASCA
MRU promovat Ministru de Externe, sef SIE, premier. De Traian Basescu.
Papahagi urcat pe scena de acelasi Traian Basescu in campania pentru referendumul de demitere din vara.
Observ cu amaraciune cum amandoi se fac ca nu il cunosc pe Traian Basescu, omul care i a promovat. Pentru unul e un model ce nu trebuie urmat, pentru celalalt e un fel de paria. Totusi ma incapatanez sa cred ca lipsa caracterului nu e o conditie sa ajungi mare in politica. Poate doar vreo virgula pe acolo…“
In intunecimea mintii lui – probabil boala se transmite de mai sus, de unde se impute pestele, nu? – si-a zis ca “le-o trage” celor doua virgule. Dar bai Seby, cum se numeste unul care promoveaza “doua virgule”, dintre care pe una o visa “virgula prezidentiabila”? Bai, Seby, bai, scuza-ma ca te intreb asa direct (profit ca ne cunoastem): te-ai tampit de tot?
Pai nu era Mihai Razvanel Ungureanu cel mai mare pitic din lume al “Albei ca Zapada”, careia Pazvante Chioru’ ii maturase deja drumul spre Palatul de Clestar de la Cotroceni? Acum, ca poporul roman l-a redistribuit profund, de-a trebuit PDL-ul sa-l dea din mana in mana pana in fund la Parlament, s-a transformat intr-o virgula?
Reactia Lazaroiului pare sa fi survenit dupa ce Papahagiul a constat o realitate frusta dar negandita la timp de marele strateg Basescu cand (fara doua virgule) a sustinut cartiereste ARD-ul. Si anume ca la prezidentialele din 2014 nu poate merge vreunul dintre cei sprijiniti de Basescu din motivele care s-au vazut destul de clar la 9 decembrie: sunt compromisi de asocierea cu Basescu. Sincer, ma bucuram zilnic cand il vedeam pe “El Capitano” in campanie la televizor, in postura de “fata de la Vreme”, dandu-si cu tesla in cele doua virgule existentiale ale propriului Partid. Tot asa, Comandante!
Dar daca interventia lui Lazaroiu este ca sa-i avanseze pe cei doi de la virgule la doua puncte “disidente” ale basismului, in vederea detasarii si repropulsarii lor pe firmamentul prezidentialelor, atunci chiar ca e de comedie!
Revin: Daca Basescu a tras de doua virgule in sus, dintre care de una, dupa cum “il da in gat” Lazaroiu, pana la nivele astea – MAE, SIE, Presedintie! – desi i s-a spus ca greseste, in repetate randuri, ce poate fi el, altceva, decat o paranteza a istoriei demente a Romaniei, de care ne va fi foarte greu si sa ne amintim?
Macar Berceanu a fost mai clar: MRU e “Forta Zero”. Deschid o paranteza cu mai multe virgule: (“Ce e Mihai Razvan Ungureanu ca sa ne referim in primul rand la el? Pana una-alta, mie nu mi se pare ca e mai nimic, din pacate… Ideea ca iti faci nu stiu ce partidulet este o idee care, in 2012, este complet nelucrativa… Si uite ca a facut Forta nu-stiu-care, care… Zero!”).
Si-atunci ne intoarcem la problema. Cum e cel care promoveaza o “Forta Zero”? Forta Minus!?
Si un PS de la Politica ta cu Elena Udrea: ”Ea: “Cum să te gândeşti la candidatul la prezidenţiale când tu nu ai partidul cu care să-l susţii. Să nu punem carul înaintea boilor’. Madam, dar inaintea vitei de Kobe, se poate ?…”
Cotidianul face din nou un serviciu opiniei publice si, sub titlul “Tismaneanu era obisnuit de mic sa ia case de la Partid”, prezinta detalii halucinante din propriile amintiri ale lui Vladimir Tismaneanu din Cartierul Rosu, publicate de acesta la fosta Editura Politica a PCR, actuala Humanitas a GDS. Informatiile despre casele in care a stat, dupa ce proprietarii lor au fost aruncati pe drumuri sau in inchisori de regimul de ocupatie bolsevic sunt scoase din filmele de groaza. Aflam astfel ca apartamentul de lux din Grigore Mora, pe care Partidul il inzestrase cu mobila si tablouri confiscate de la “chiaburi”, a fost preluat de familia Tismineţki de la Armata Rosie, care …”renuntase la el”. Normal, daca, potrivit documentelor din Arhivele rusesti, respectiv extraselor din Jurnalulul Anei Pauker, publicate de Larry Watts si profesorul Gheorghe Buzatu, reiese ca tatal lui era seful agenturii NKVD din Romania!
Informatiile publicate de neobositul jurnalist Ion Spanu sunt cu atat mai folositoare cu cat tocmai ce l-a prins Corpul de Control al Guvernului pe Tismaneanu ca a trait, din nou, ca-n puf, ilegal, o luna de zile, in Vila Lac 2, fosta resedinta a Licai Gheorghiu, un casoi pe malul lacului Floreasca mai mare chiar si decat resedinta oficiala a presedintelui Romaniei, Vila Lac 3, cu care se invecineaza. Fostul propagandist comunist, incercand sa-si spele trecutul deconspirat de profitor al tuturor regimurilor, sustine ca ar fi fost obligat sa locuiasca in somptuoasa vila a nomenclaturii din care a facut si el parte. Citez de pe blogul sau: “Am locuit, la un moment dat, la o vila de protocol pentru a beneficia de un regim sporit de protectie si securitate.” La “o vila”, o vila oarecare…
Potrivit RAAPPS, Vila Lac 3, resedinta prezidentiala, are o suprafata construita de 1.045 m2. Dupa cum poate constata oricine pe harta alaturata (vezi foto) sau pe cea disponibila prin imaginile din satelit, Vila Lac 2 a fiicei lui Gh Gheorghiu Dej este de doua ori mai mare. Vila Lac 3 are si etaj. Nu este foarte clar cum arata Vila Lac 2, pe care n-am avut ocazia sa o vizitez. Deci “o vila de protocol” = o vila oarecare cu o suprafata intre 1 si 2 kilometri patrati, in cazul in care are doua nivele. Dar declaratia lui Tismaneanu, rezident de lux fara a avea nici un astfel de drept, releva un alt aspect, care a costat contribuabilul roman cu mult mai mult decat se presupunea pana acum si de cat apare in Raportul Corpului de Control al Guvernului. Pentru ca el afirma ca “a beneficiat de un regim sporit de protectie si securitate” pentru ca ar fi fost amenintat cu moartea. In Romania??? Buuun. Dintr-o singura propozitie, Tismaneanu a bagat in rahat vreo trei-patru institutii ale statului: Presedintele Basescu sau Primul Ministru Boc – cel care a dispus instalarea lui in cotetul de doi kilometri patrati, SRI-ul, care acum trebuie sa probeze ca au existat amenintari reale cu moartea la adresa profesorului Munchausen si SPP-ul, care s-a ocupat – la ordinul cui? – de “masurile de protectie si securitate sporite”, masuri care au costat contribuabililul roman cu mult peste imbaierea Tismaneanului in cada Licai Gheorghiu. Bani pe care Tismaneanu este obligat sa-i returneze acum statului roman, tinand cont de Raportul Corpului de Control in care se afirma ca a beneficiat de aceste privilegii ilegal.
Un alt motiv pentru care autoritatile sunt obligate sa se autosesizeze in cazul Tismaneanu, este reliefat, din nou, de catre Ion Spanu, care arata in articolul sau din Cotidianul ca fostul locatar al Vilei Lac 2 se face vinovat si de trafic de influenta la cel mai inalt nivel – Presedintele Romaniei, Traian Basescu.
Astfel, in articolul citat se arata cum, in cadrul unei emisiuni TV (vezi video mai jos), disponibila in spatiul online cat si in arhiva Cotidianul, Tismaneanu sustine cu gurita lui cum a intervenit la Basescu care a intervenit la Boc care a intervenit la ministrul de Interne Nica pentru pastrarea – ilegala – a prepusului sau Dorin Dobrincu in functia de director al Arhivelor Nationale.
Iata afirmatia lui Tismaneanu, care trebuie sa intre de urgenta in atentia Parchetului: “Schimbarea acestui tînăr istoric foarte curajos – Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Nationale (n.m) -, autorul unui capitol din “Raportul Final”, numit de Guvernul Tăriceanu, nu de Traian Băsescu, dar menţinut de Traian Băsescu – am fost direct implicat în acel episod – în momentul în care ministrul de Interne PSD, dl Nica, a vrut să-l schimbe, Traian Băsescu a intervenit la premierul Emil Boc, şi a fost menţinut dl Dobrincu. Deci, Tăriceanu şi Boc, şi, sigur, Traian Băsescu”.
Observ ca presa “libera” a “mogulilor cei buni” nu se inghesuie in a prezenta scabroasa si reala fata a Tismaneanului lui Basescu, de incasator la greu, de zeci de mii de dolari, de la ICR, pentru niscai conferinte basinoase. Decontul e semnat, cu manuta lui, de ilustrul scatofag Patapievici, fost membru al Comisiei “Tismaneanu” si tovaras in Grupul pentru Dialog Social cu incasatorul. Conflict de interese? Ntz!… Doar cumetrie kominternista de cea mai joasa speta, asa cum e tot ce se taraste prin mocirla din jurul lui Basescu, fostul presedinte al tuturor romanilor. Cum “imundoseniile” lui Tismaneanu sunt ignorate de limacsii “prezidentiali” de pe statul de plata al Retelei Soros, reiau documentele deja publicate in postarea de ieri, in care prezentam si previziunile mele din urma cu cinci ani privind Reteaua antiromaneasca patronata de Traian Basescu, actualul presedinte al ungurenilor de pretutindeni: Cum au ajuns limbricii lui Tismaneanu la Basescu. Cand Minciuna sta cu presedintele la masa. PLUS: DECONTUL lui Tismaneanu de la ICR semnat de Patapievici cu manuta lui. Spre aducere aminte… 🙂
Anul trecut, in luna noiembrie, in plina criza mondiala si nationala, cu pensii si alocatii taiate, Guvernul Boc a cadorist mai multe publicatii “de elita” cu suma de 1,34 milioane de lei (aproximativ 300.000 de euro) din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului pe anul 2011. Dintre reviste nu lipseste organul de presa al GDS, fituica “22″, unde redactor sef adjunct este foarte vocala plagiatoare de presa in serie Andreea Pora (50.000 lei noi), dar, surpriza pentru cei care l-au crezut mot pe Boc, nici revista Székelyföld, in traducere “Tinutul Secuiesc” (40.000 lei noi). Zicea ceva sublocotenentul Mircea Toma de la “Pasive Watch” despre “era Nastase”, cand presa era mituita de Guvern?! Ce putem spune noi? Sa-i fie tarana la fel de grea Guvernului PDL-UDMR ca si celui PSD-UDMR!
Prezent ieri la Realitatea Tv, presedintele-suspendat, incercand sa transmita un avertisment sau macar sa straneasca un declic, a facut apel la memoria romanilor amintind ca prima mare fractura a Romaniei de dupa 1989 a fost creata de mineriada din 13-15 iunie 1990. Moderatorul n-a inteles la ce se referea Traian Basescu si a deviat subiectul. Presedintele-“lepadat” – sintagma folosita de Gabriel Liiceanu fata de seful statului -, reitera de fapt o afirmatie formulata prima oara pe 3 iulie, cand inca era la Cotroceni. “Fac un apel către politicienii din majoritatea parlamentară şi îi avertizez că prin încălcarea gravă a legilor ţării şi a Constituţiei României şi a Regulamentelor Parlamentului României au pus statul român şi pe cei 22 de milioane de români într-o situaţie extrem de dificilă, similară cu cea generată de mineriada din 13-15 iunie ’90”, a spus atunci Băsescu (vedeti Presidency.Ro).
De cealalta parte, Alina Mungiu Pipidi, care nu se poate spune ca-l iubeste prea tare pe Basescu (si, se pare, nici pe EBA 🙂 ) – dar este silita sa intervina pentru a apara Reteaua Soros infiltrata la cel mai inalt nivel, prin Patapievici si Tismaneanu -, se foloseste de trucuri subliminale introducand tam-nesam, intr-un comunicat al asa-zisei “Aliante pentru o Romanie Curata”, analogia trasa de par dintre situatia din Romania si cea din Siria. “Aici nu e Siria”, scrie membra celor trei gretze Mungiu-Weber-Macovei. Dar cine a zis ca e? In aceeasi chemare catre voluntari, psihopupuloaga noastra sustine ca “a luat legatura cu Asociatia Pro Democratia” (asta-mi aduce aminte de formularea lui Iliescu cu “am luat legatura cu Ambasada Sovietica ca sa le spunem cine suntem si ce vrem”) pentru a putea determina cate persoane s-ar putea “inrola” (!). Ca observatori, desigur.
Dincolo de mesajele mascate ale brigadierilor lui Soros (care nu stim catre cine se indreapta, de fapt, daca avem in vedere ca “pro-democratul” Pirvulescu se manifesta in tabara pro-suspendare) si de avertismentele presedintelui Basescu, cred ca da, poate exista o temere de natura “13-15 iunie”, mai ales tinand cont de experienta celor care au declansat operatiunea si de posibilitatea ca rezultatul Referendumului sa nu fie chiar pe placul lor. Serviciul Roman de Informatii nu cred ca traieste cele mai relaxate zile din existenta lui… Mai ales cand butonul Nr 3 e confundat, probabil, in miez de noapte, cu cel de “room-service”.
PS: Sa ne mai si amuzam, totusi (cat mai avem timp). Ce mi-a placut ieri la Basescu: la intrebarea justificata a moderatorului Realitatea TV privind lipsa femeilor de pe scena mitingului de la Cluj, cum ar fi Elena Udrea sau Roberta Anastase (chiar, de ce au disparut?), Traian Basescu, precizand ca nu PDL a organizat manifestatia, a raspuns dezarmant de sincer si sarmant: “Daca ar fi fost dupa mine as fi umplut scena de femei si de copii. Dar s-au ocupat Ungureanu si Neamtu”. Alegerea asta mai speciala (foto sus), numai cu barbati pe scena (Blaga si Boc – dar unde sunt Berceanu si Videanu?) si baietei intarziati (Preda, Papahagi, Neamtu, Ungureanu 1 si 2), spune cam totul despre pupilii cuplului Plesu-Liiceanu…
Doamna Maria Basescu a fost prima care si-a dat seama de gafa si a urcat pe scena. De altfel, cele trei membre feminine ale familiei Basescu – “Ingerii lui Traian” – sunt, dupa parerea mea, singurele reale salvatoare ale presedintelui-suspendat. Oricand de bine ai stii sa inoti, uneori, daca stai mult la apa, iti poate intra atata sare in ochi incat sa confunzi rechinii cu delfini. Si-atunci doar “Ingerii” foarte apropiati te mai pot ajuta. Iata-i:
April 1st, 2017 
VR 
Posted in 
Tags: 
