Zilele acestea, postul public de radio a făcut ascultătorilor săi o surpriză de proporţii, invitându-l la emisiunea „K-Drane” pe episcopul reformat Laszlo Tokes, pe fondul discuţiilor tot mai aprinse cu privire la autonomia … Secu-Land. Nu, nu este vorba despre ţara securiştilor ci, mai rău, despre ţara secuilor. De la microfonul acestei emisiuni de maximă audienţă, Tokes şi-a reiterat fervent teoria necesităţii absolute şi imediate a obţinerii autonomiei TERITORIALE pe criterii etnice pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc” (judeţele Harghita, Covasna şi Mureş). Argumentele vădit nuanţate şi denaturate de care se servea pentru justificarea autonomiei erau: existenţa unei autonomii „istorice” în Transilvania (scaunele secuilor şi ale saşilor, ba chiar şi „autonomiile româneşti” din Ţara Haţegului, Ţara Maramureşului, etc.); existenţa la nivel european a autonomiilor locale; nevoia secuilor de a îşi reprezenta mai bine interesele (posibilă în viziunea lui Tokes doar prin intermediul autodeterminării); ridicarea nivelului de trai al populaţiei, prin sistemul auto-guvernării.
Demnă de admirat a fost atitudinea moderatorului care, după ce l-a lăsat pe Tokes să îşi expună liber şi netulburat viziunile profetice, a oferit şi un drept la replică, pe care l-a pus la dispoziţia ascultătorilor. Un exerciţiu de maximă transparenţă care, din păcate, nu a fost fructificat în mod eficient de către majoritatea celor care au intrat în direct şi care, în loc să combată punctual argumentele aduse de episcopul reformat, s-au mulţumit să critice la întâmplare şi să bată câmpii fără vreo ţintă anume. Ce să-i faci, meteahna dintotdeauna a românului de a vorbi mult fără să spună nimic! Astfel că, la sfârşitul emisiunii, Laszlo Tokes (in foto la Duna TV), deşi văzându-se aprig atacat, a rămas cu teoria intactă şi necombătută, ceea ce, din punct de vedere al logicii, n-ar putea duce decât la concluzia că teoria lui a fost valabilă şi corectă, de vreme ce nu a putut fi demontată de nimeni.
Razboaiele de imagine impotriva Romaniei au fost pierdute, pana acum, in lant, pe plan international. Daca ar fi sa amintesc toate actiunile propagandistice anti-Romania din ultimii 20 de ani, venite din Occident, in special pe linie maghiara, cu Reteaua Soros ca placa turnanta principala, si din Rasarit, pe linie ruseasca, pomelnicul ar depasi fara indoiala toate Rapoartele SRI de pana acum. Mai ales ca cele mai multe atacuri au ramas necontracarate si, ca atare, neconsemnate oficial. Ca presa “romaneasca” a fost ocupata si devarsa, zilnic, galeti de intoxicari in capul romanilor, o putem constata cu proprii ochi, in cazul fericit in care nu suntem, inca, spalati la creier.
Astazi, de exemplu, “Adevarul” ofera “lumina de la Rasarit” asupra evenimentelor din martie 1990 prezentand, “echidistant” si “impartial”, opiniile unor “romani” si maghiari. Laszlo Borbely şi Istvan Haller, Cristian Pîrvulescu si Smaranda Enache. Despre Borbely nu avem ce comenta. Pirvulescu, avocatul tuturor minoritatilor si militantul extremist anti-ortodoxie, este rasfatatul Soros si al GDS, un fel de secta, infiintata in acelasi timp cu UDMR sub pulpana FSN-ului lui Iliescu si Brucan. Istvan Haller este si membru al CNCD si al conducerii “Romani Criss” si, pe deasupra, co-presedinte alaturi de Smaranda Enache la Liga Pro Europa, una dintre cele mai anti-romanesti organizatii inregistrate legal. Ceea ce a “scapat” “Adevarului” (normal, as putea spune) este ca Smaranda Enache, pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, este exact cea care a contribuit la raspandirea minciunii cu “maghiarul” Mihai Cofar maltratat de “extremistiii de romani”. Si asta nu pe 20 martie 1990, cand poate, saraca, era “confuzata”, ci hat, chiar in octombrie al aceluiasi an. Astfel, la mai bine de o jumătate de an de la ciocnirea interetnică, folosită prompt în Occident pentru a acredita ideea falsă că la Tîrgu-Mureş a avut loc un pogrom (!) împotriva minorităţii maghiare, se stabilise cu certitudine că victima acelei halucinante scene în care un om doborât la pământ, în stare de inconştienţă, lovit în continuare cu bestialitate, era românul Mihai Cofar. Cu toate acestea, Smaranda Enache, invitata pe 4 octombrie la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre.
Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”. Ar mai fi de remarcat, asa, intr-o paranteza, ca “Adevarul” prezinta sub titlul “EXCLUSIV – VIDEO Targu Mures 1990” un documentar de pe YouTube realizat de TVR. Asta da “profesionalism”.
Prezint mai jos opinia avizata a ziaristului roman dela TVR care a reusit sa inregistreze violentele activistilor UDMR si ale agentilor serviciilor maghiare, fiind silit ulterior sa sara pe geamul hotelului de unde filma, pentru a nu fi linsat de ungurii care “militau pasnic pentru democratie”. Voi reveni cu un material in exclusivitate despre incercarile de rupere a Transilvaniei de tara, incepute in decembrie 1989 si culminate in martie 1990.
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Dorin Suciu (jurnalist): „Pogromul” de la Târgu Mureş, război de imagine împotriva României
Târgu Mureş /Agerpres/ – Jurnalistul Dorin Suciu, martor al evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureş, a declarat pentru AGERPRES că, după 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine, iar lansarea ideii că în zilele de 19 și 20 martie ar fi avut loc un aşa-numit pogrom antimaghiar a fost parte a acestui scenariu.
Concluzia reiese dintr-un studiu a jurnalistului, intitulat „Războaie de imagine împotriva României – „Pogromul” de la Târgu Mureş”, capitol al unei cărți în pregătire, care are la bază, pe lângă experienţele personale ale acestuia, şi o serie de documente oficiale.
„După 1989, România a devenit un adevărat poligon de încercare a războaielor de imagine şi s-a dovedit absolut nepregătită în acest domeniu, ca, de altfel, şi în altele. Istorici ca Traian-Valentin Poncea și Aurel Rogojan sunt de părere că evenimentele din martie 1990 de la Târgu-Mureș trebuie interpretate din perspectiva creării unor stări de tensiune care să ducă la compromiterea României ca stat național unitar, izolarea și marginalizarea ei.
17 şi 18 martie 1990, sâmbătă şi duminică: zile de sărbătoare prin care locuitorii din Târgu-Mureş au trecut în linişte, fără conflicte majore. Era o linişte ciudată, oarecum nefirească după incidentele petrecute acolo pe 15 şi 16 martie. Era liniştea dinaintea furtunii criminale care avea să se abată asupra oraşului în prima zi a săptămânii următoare.
Au fost două zile de linişte în cursul cărora conflictul a mocnit, aproape de neobservat la lumina zilei. O perioadă ciudată în care Transilvania părea să fi devenit un front invizibil pe care se desfăşura un veritabil “război psihologic”, cu operaţiuni aproape la fel de dure şi complexe ca acelea prin care trecuse întreaga Românie în zilele şi nopţile Revoluţiei din Decembrie 1989.
REVENIRE LA HARTA COMUNISTĂ
Pacea instaurată în cele două zile de week-end nu a împiedicat totuşi circulaţia unor manifeste care cereau explicit reînfiinţarea “Regiunii Mureş Autonome Maghiare”. Pentru cei care nu ştiu, reamintim că aceasta a fost o diviziune administrativă care, creată după modelul sovietic impus de Stalin, a existat între anii 1952 şi 1968. Apărute la mai puţin de trei luni după o revoluţie anticomunistă, aceste manifeste solicitau în mod ciudat revenirea la o realitate impusă din afară cândva, demult, în primii ani ai fostului regim politic abia “debarcat”.
Atunci, în martie 1990, când evenimentele erau în plină derulare, Uniunea Vatra Românească a pus apariţia acelor manifeste în legătură cu persoana fruntaşul maghiar Karoly Kiraly, care era şi un membru important al CFSN. Argumentul acestei suspiciuni, niciodată infirmată, dar nici confirmată până la capăt, provenea din însăşi biografia acestui personaj: cu mulţi ani în urmă, Kiraly fusese prim-secretar al Regiunii autonome.
Iar faptul că, ulterior, SRI avea să descopere că toate acele manifeste fuseseră tipărite în stăinătate, avea să complice şi mai mult înţelegerea tuturor acelor evenimente. De fapt, abia acum câteva zile am aflat că, la fel ca şi în cazul Revoluţiei din Decembrie, şi în privinţa evenimentelor de la Târgu-Mureş există un “dosar secret” care, dacă ar fi declasificat, ar putea aduce nişte lămuriri de mult timp aşteptate.
UN EPISOD CIUDAT
Tot de numele lui Karoly Kiraly este legat un alt episod petrecut la Târgu-Mureş în noaptea de 16 martie 1990. Atunci, la câteva ore după episodul Trabantului care, preschimbat în vehicul de asalt, a rănit grav 14 persoane, Kiraly, aflat la Bucureşti, a telefonat autorităţilor militare din oraş cerându-le să intervină în mod direct, cu trupe şi tehnică, pentru aplanarea conflictelor din oraş. Vorbind pe un ton categoric, el susţinea atunci că această intervenţie ar fi fost aprobată chiar de Ion Iliescu.
Ulterior, ajuns preşedinte al României, Iliescu a negat însă ferm că ar fi dat vreodată o astfel de dispoziţie. Episod deosebit de ciudat care nu are cum să nu readucă în minte un altul, petrecut tot în Ardeal, dar în noaptea de 29 decembrie 1989. Atunci, în plină Revoluţie, în comuna Band s-a petrecut ceea ce părea a fi incendierea unei locuinţe. Motiv pentru care, Kincses Elod, care era vicepreşedinte al CJFSN local, a cerut ca militarii din garnizoana Târgu-Mureş să intervină cu blindatele şi să depresureze sediul care ar fi fost atacat de grupuri de români violenţi care făceau prăpăd.
Înainte de a trimite blindatele să facă ordine, comandanţii militari au avut prudenţa, pe deplin justificată, de a verifica situaţia de la faţa locului. Verificări în urma cărora s-a constatat că, de fapt, în comuna Band era linişte. Iar singurul fapt ieşit din comun era prezenţa unei echipe de angajaţi ai televiziunii maghiare şi ai Agenţiei Reuters. Plus câţiva ziarişti finlandezi care aşteptau intervenţia Armatei române asupra localnicilor de etnie maghiară. Cine-i informase de iminenţa unui asemenea atac? Nu s-a aflat niciodată. Dar asta nu a fost nimic.
La scurt timp după ce luase decizia de a nu interveni, comandantul Garnizoanei Târgu-Mureş a fost sunat de la Bucureşti chiar de Nicolae Militaru. Ocazie cu care noul ministru al Apărării Naţionale i-a spus că la Bucureşti, în cadrul Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale se discută deja că în comuna Band se petrece un veritabil război local în care Armata a deschis focul asupra unor manifestanţi civili.
Cine o fi lansat aceste zvonuri? Cine a avut interes ca presa străină, prezentă deja la faţa locului, să afle că Armata Română duce un război contra populaţiei de etnie maghiară din Ardeal? Nu s-a aflat niciodată.
Vice-premierul Romaniei, Marko Bela, incalca din nou flagrant si sfidator legea, prin discursul sau public de ieri, in care face apologia infractiunii si aduce un omagiu criminalilor maghiari din martie 1990. Mai mult: el a instigat la lezarea autoritatii statului roman prin arborarea de “drapele secuiesti” pe institutii oficiale conduse de maghiari. Ilegalitatile in lant ale sefului UDMR se adauga celor comise de ministrul Romaniei Cseke Attila si viceprimarului Cluj-Napoca Laszlo Attila, care au asistat impasibil la defaimarea repetata a statului roman de catre un grup de extremisti maghiari, la manifestarile de ieri. Sa vedem daca Parchetul se va “autosesiza” la fel ca in cazul “incitarii la ura” a senatorului Iulian Urban. Sau numai cand e vorba de tigani si unguri se “autosesizeaza” organele “statului roman”? Pentru ca pare sa fie constient de orbul gainilor de la Parchet PC-ul le va face extremistilor anti-romani de ieri si dintotdeauna doua plangeri penale. Dar sa vedem despre ce e vorba:
Marko Bela: “Nu e uşor să te gândeşti la trecut. Nu la cei 162 de ani trecuţi de la 1848, ci la o altă aniversare, la ce s-a întâmplat la Târgu Mureş acum douăzeci de ani. Şi aceea a fost o luptă pentru libertate, e timpul să o spunem, în sfârşit, clar: începând cu 10 februarie 1990, cu demonstraţia cu cărţi şi lumânări, s-a desfăşurat lupta pentru libertate a maghiarilor din Târgu Mureş. Această luptă pentru libertate a culminat în ziua de 20 martie. Dacă atunci maghiarii din Târgu Mureş şi din împrejurimi, de la Ernei până la Sovata, rămâneau acasă, dacă ţiganii, romii, cum îi numim azi, nu ni s-ar fi alăturat, azi am fi o comunitate învinsă, umilită. Aşa însă suntem şi azi aici, suntem maghiari, ne-am dobândit numeroase drepturi, şi ceea ce n-am reuşit încă, vom dobândi de acum înainte. Azi trebuie să ne amintim şi de această luptă pentru libertate. Mulţumim maghiarilor de acum douăzeci de ani, dintre care mulţi se află şi azi aici, cu noi, mulţumim şi ţiganilor, mulţumim şi acelor români care, în pofida tuturor presiunilor naţionaliste, au înţeles revendicările noastre”, a spus Marko Bela luni, în discursul ţinut în faţa a aproximativ 3000 de maghiari strânşi la Monumentul Secuilor Martiri din Tg Mureş, dupa cum informeaza Ziare.ro.
Referindu-se la ziua de 15 martie, pe care a considerat-o “aniversarea unuia dintre momentele cele mai luminoase şi mai pure ale naţiunii maghiare” (nota mea: data cand au fost ucisi 40.000 de romani), liderul unional a insistat pe mândria de a fi maghiar.
Dupa ce romanii au anuntat ca vor comemora 20 de ani de la evenimentele tragice din martie 1990 printr-o intalnire, la Toplita, de solidaritate fata de romanii ajunsi minoritari in propria lor tara, ungurii din agentura “carpatica” a lui Laszlo Tokes au organizat rapid o contramanifestatie de amploare. Operatiunea se va desfasura prin actiuni de imagine propagandistice si provocatoare la adresa romanilor, in care membri ai “Garzii Secuiesti” din Ungaria, Slovacia, Serbia (Voivodina), Ucraina si, evident, “Erdély – Transylvania”, vor defila cu faclii aprinse prin centrul orasului, in seara de 19 martie, urmand ca a doua zi sa aiba loc, sub paravanul “ecumenismului” o intrunire a principalilor agenti extremisti maghiari din “bazinul carpatic”. Redau mai jos “invitatia” candida a “Consiliului Național Maghiar din Transilvania” impanata ca “declaratii de iubire” si marturisesc ca ma astept la orice pe 19 si 20 martie. Mai remarc ca acest comunicat aduce foarte mult in esenta sa cu cel al “societatii civile” de pe 15 martie, prin care se cerea ca lui Laszlo Tokes sa ii fie oferita conducerea SRI, consilierului prezidential Peter Eckstein Kovacs sa i se dea pe mana Arhivele Nationale ale Romaniei si lui Gyorgy Frundo presedintia Senatului Romaniei, in semn de “reconciliere nationala” si pentru a se condamna “etnocidul Securitatii si romanilor la adresa maghiarilor in martie 1990”, eventual printr-o noua Comisie prezidentiala sau a IICCPCRMER.
I N V I T A Ţ I E
Cu douăzeci de ani după schimbarea regimului din România – şi din Europa Centrală şi de Est – cuvintele Sfântului Ioan, al Apostolului Iubirii ne atenţionează: „Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină.” (2 Ioan 8).
Cei ce pot fi găsiţi „umblând în adevăr” (2 Ioan 4) dau ochii adesea cu minciuna, cu ura, cu răutatea. Lor li se adresează îndemnul încurajator al Sfântului Apostol Paul: „urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2:22).
În cele două decenii ce au trecut, a trebuit să parcurgem calea zgrunţuroasă a schimbării de regim, obstacolele şi cursele sale, ca şi cum am fi trecut prin staţiile Drumului Crucii. Chiar la începuturi am întâmpinat greaua încercare a acelui Martie Negru de la Târgu Mureş.
FRATI ROMÂNI din judetele Covasna, Harghita si Mures!
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă si să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010!
Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita si Mures, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa si maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.
Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite si astăzi împotriva identităţii si dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România!
Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita si Mures, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Muresului, si de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici si civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe
criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, si să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum si întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine si să-si exprime, public si neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste si separatiste, care atentează făţis la unitatea si suveranitatea statului si naţiunii române.
Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori si direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreste refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii
Autonome Maghiare, si a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreste legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice si sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în asa – zisul „ţinut secuiesc” si apoi în toată Transilvania, si nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare si deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.
Am fost acolo in martie ’90 inainte cu ore bune de declansarea nebuniei. Eram eleva la liceul Al Papiu Ilarian si in jurul orei 12 au venit de la Univ. de Medicina, de la UATC studenti si elevi de la alte licee, din partea de sus a orasului (spre Spitalul Municipal) si care scandau mesajul simplu “Vrem licee mixte nu separatiste” aluzie la ceea ce se petrecea la celalalt liceu Bolyai Farcas unde invatau si romani si maghiari si unde elevii si parintii cerusera separare in liceul “lor”. Aveam matematica parca si am iesit pe coridor sa vad la fereastra liceului ce este. Dupa ce am inteles de la reprezentatii din curte am spus ca nu putem sta si am plecat si noi ne-am alaturat multimii de elevi si studenti pina in centru la prefectura (Palatul Culturii). De la tribuna de acolo au vorbit cativa elevi si studenti. Am plecat de acolo in grup acasa in jurul orei 16 caci aflasem ca o sa fie o alta manifestatie. Ajunsa acasa mama imi spune ca vecinii nostri de bloc cu care crescusem si cantasem si dansasem in fata blocului iesisera afara strigand ca asta e tara lor “Most vagy soha” – acum ori niciodata. Ce a urmat se stie…
Este clar ca dupa 1989 in societatea romaneasca relatiile dintre romani si maghiari s-au deteriorat cumplit. Problema calitatii relatiilor inter-etnice in Ardeal nu si-a gasit locul in agenda nici unui partid politic principal sau a unei coaltii aflate la guvernare, fie ca a fost condusa de social-democrati, fie de liberali. Nu suficient sa fie luata in serios, sa se puna la punct un plan si sa se faca ceva concret. Imediat dupa cotitura din decembrie, in martie 1990 lucurile explodeaza urat la Tg Mures. Tocmai pentru ca glasurile politicienilor (parlamentari, deputati) din zona, perceputi si catalogati si astazi de “mai-marii” din structurile importante de la Bucuresti ori ca “extremisti” ori ca persoane care exagereaza in interpretarea realitatii, nu au fost luate in considerare.
Aparat personal de Gyorgy Frunda si gratiat la fel de personal de Emil Constantinescu, “martirul” Cseresznyés Pál, mutilatorul romanului Mihai Cofar pe 20 martie 1990 (surprins in foto de mai sus), ramane la fel de sovin ca si atunci. Fiul colonelului post mortem Aurel Agache, ucis si mutilat salbatic de aceiasi “conlocuitori” in decembrie 1989, prezinta pe blogul sau fata lui Cseresznyés Pál de azi, aceeasi ca si cea de ieri:
“Dacă îl întreabă un ungur, spune că dacă s-ar repeta evenimentele la fel ar face şi ar lupta pentru cauza naţiunii maghiare. Dacă îl întreabă un român spune că cere iertare tuturor findcă a fost indus în eroare de conducătorii de atunci ai maghiarimii şi românimii. În funcţie de partenerul de dialog, spune că la puşcărie a fost bătut şi de unguri şi de români. Cert este că o parte a maghiarimii l-a transformat într-un erou, i-a creat o carte chipurile autobiografică, cei din „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (HVIM) conduşi de extremistul Toroczkai László l-au ales preşedinte de onoare. În momente în care trebuia atinsă coarda naţionalistă a cauzei toţi politicienii maghiari s-au afişat cu el.
În realitate el este un mare nimeni, un individ care a fost şi este folosit ca un material de manevră facil, un om care într-un moment al existenţei sale a ales să se comporte ca un animal şi acuma culege roadele anilor de puşcărie petrecuţi în închisorile din România ca victimă a sistemului juridic românesc.
Dar acest “martir” este şi un mare artist care delectează pe orice are urechi să audă şi cu vocea sa “baritonală” declamând cu mult patos cu vocea gâtlejită de aburii alcoolului consumat într-o cantitate mult prea mare, versuri şovin extremiste în care este preamărit legendarul Horthy Miklós.
Cel puţin refrenul unei strofe este sugestiv:
A két szeme játszadozik örömébe’
Mert a lova lába habot ver az oláh vérbee.
„Horthy Miklos s-a urcat pe calul alb ca neaua și a înconjurat Sighetul maghiar.
În ochii săi sclipea bucuria
Căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.”
Profitand de “sarbatoarea” de azi, 15 martie unguresc, Adevarul si Evenimentul Zilei o iau inaintea altor publicatii cu relatari exclusive despre evenimentele de acum 20 de ani, dar din 19 si 20 martie. Eu mai astept cu materialele pe care le am, pentru a vi le oferi, tot in exclusivitate, pe 19 martie. EvZ, desi face un lucru bun deplasandu-se acasa la Mihai Cofar (foto de azi, de Mihai Prisecaru), se ocupa in articol mai mult de unguri, chiar din titlu de altfel, “martie negru” fiind sintagma prin care maghiarii se refera la momentul loviturii lor nereusite: „Martie negru”, 20 de ani: ce-a rămas din „ungurul Cofariu”
Adevarul, care are si o mini-arhiva foto despre evenimente, l-a gasit, tocmai in India, chiar pe realizatorul falsului international privind “agresarea salbatica a maghiarului de catre romani” – bine propagat in strainatate de tovarasa Smaranda Enache. Regizorul documentarului în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate, la 20 martie 1990 la Târgu-Mureş, recunoaşte că filmul a fost finanţat de un producător maghiar şi că nu a avut niciun punct de vedere din tabăra românilor. Peter Swain dezvăluie că pentru filmul său despre Târgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de un producător originar din Ungaria, Paul Neuberg. Un video pe aceasta tema gasiti mai jos, in baza postarii. Articolul integral aici: EXCLUSIV Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990.
Cel mai simpatic editorialist al zilei, care abordeaza direct tema bozgorimii, este Razvan Boanchis, fara indoiala unul dintre cei mai buni pamfletari romani ai momentului. Scurt si la obiect, soc cu Boanchis, la ziarul National:
Maghiara, limbă oficială şi în America
Minunaţii noştri secui au cerut ca maghiara să fie limbă oficială în Ţinutul lor (de fapt al nostru) din România. Eu aş fi de acord, cu condiţia să se întîmple la fel şi în Austria, şi în Slovacia şi chiar în America, fiindcă şi ţările alea sînt parazitate de unguri. Statuia Libertăţii, înainte de a o sculpta un francez, a fost o Ildiko rea de muscă pe care o călărea Horthy. Ştiţi ce reprezintă (era să zic „ce trădează”, că se potriveşte în context) cererea lor? Faptul că aceşti perfizi ne-au urît tot timpul, noi îi consideram de-ai noştri, că au paşapoarte româneşti, iar ei ne pîndeau, ne săpau, ne reclamau. Dacă ar fi după mine, le-aş da teste la limba română, indiferent de vîrsta pe care o au. Iar dacă le-ar pica, le-aş tăia bani din salarii, din pensii, din alocaţii. Şi pentru că tot sînt nesimţiţi, mai am o propunere. Ia să le cerem chirie, că suportăm la noi acasă feţele astea de papricaş.
P.S. Azi, 15 martie, e ziua Ungariei. Merci că nu ne-aţi invitat la petrecere. Nici nu veneam. Regret, însă, că nu ştiu să zic „La mulţi ani!” în limba voastră melodioasă ca un nechezat de iapă castrată.
In urma cu 20 de ani avea loc in Romania prima mare confruntare etnica dupa operatiunile sangeroase intreprinse de trupele horthiste impotriva romanilor in perioada ocupatiei maghiare a Ardealului. Pe 20 martie 1990, la doar cateva zile dupa sarbatorirea zilei maghiarilor, 15 martie, cand numerosi turisti unguri trecusera granita pentru acest moment aniversar, orasul Targu Mures a erupt ca un vulcan, generand un conflict soldat cu sute de victime si cativa morti, de ambele parti. O parte din istoria acestui eveniment a fost consemnata intr-o Comisie a Parlamentului Romaniei, denumita Manzatu, dupa numele presedintelui ei. Redau mai jos extrase din Raportul Manzatu, pentru aducerea aminte a unor momente ce nu trebuie sa se mai repete, mai ales cand redenumirea unor strazi ale orasului a declansat zilele acestea mai multe dispute publice. Oricum, suntem pregatiti…
“In ziua de 20 martie, dimineata, postul de radio Targu-Mures, in limba maghiara, a anuntat inceperea unei greve generale, pana la satisfacerea tuturor revendicarilor populatiei de nationalitate maghiara. Un numar de peste 16.000 de maghiari s-au adunat in centrul orasului, in fata cladirii consiliului judetean al CPUN, solicitand imperativ satisfacerea imediata („Acum ori niciodata”. “Aici si acum”) a revendicarilor lor si repunerea in functia de vicepresedinte al Consiliului Judetean al CPUN a d-lui Kincses Elod. Un grup de manifestanti a patruns in cladirea consiliului judetean. n fata presiunii manifestantilor s-a anuntat repunerea d-lui Kincses Elod in functie. Spre pranz si dupa amiaza, s-a dezvoltat spontan, alaturi de manifestatia cetatenilor de nationalitate maghiara, o manifestatie a romanilor din Targu Mures, la care au participat circa 4000 de persoane. (…) Spre seara, devenise evident ca manifestatiile celor doua comunitati vor degenera intr-o confruntare violenta. Personalitati din randul ambelor nationalitati au facut apel la calm si la ratiune si au chemat in sprijin, pentru aplanarea conflictului, armata. Conflictul nu a putut fi insa evitat. Unitatile armate au intervenit si i-au despartit pe beligeranti abia dupa ce s-a produs un mare numar de acte de violenta, cu urmari grave. Agresorii din ambele tabere au folosit ciomege, rangi de fier, cutite, securi, bile de otel, sticle incendiare si altele, multe dintre aceste arme fiind dinainte pregatite. Mortii si ranitii operatiunii Au fost ranite 269 persoane, dintre care 135 de nationalitate romana si 33 de nationalitate maghiara si un ziarist englez. (…) In piata „Bulgarilor”, un grup de tineri maghiari a incendiat autobuzul in care se aflau locuitori din comuna Ibanesti, iar cand acestia au incercat sa se salveze iesind din autovehicolul in flacari, au fost loviti cu diferite obiecte contondente, provocandu-li-se leziuni grave. Au fost grav ranite 29 persoane, dintre care una, Frandes Simion, din comuna Hodac, a decedat ulterior in spital. Alte doua decese s-au produs in centrul municipiului. (…) Au avut loc incidente grave si in localitatile din apropierea orasului, indeosebi in comuna Ernei, unde zeci de autovehicole in tranzit au fost interceptate de locuitorii de nationalitate maghiara, care i-au molestat pe soferii si pe pasagerii de nationalitate romana si au degradat mijloacele de transport, in doua imprejurari de acest fel, ambele petrecute in comuna Ernei, soferii, pentru a evita molestarea de catre locuitorii aflati pe sosea, au fortat trecerea si au accidentat mortal doua persoane: pe Csipor Anton si pe Gemes Stefan din aceasta localitate. In noaptea de 20 spre 21 martie 1990, autori neidentificati au incendiat biserica ortodoxa din comuna Vargata, satul Iobageni.(…) Nerecunoasterea de catre conducerea Uniunii Democrate Maghiare din Romania a implicarii partii maghiare in actiunile conflictuale premeditat organizate si incercarile de dezvinovatire si dezinformare, indeosebi prin emisiunile de limba maghiara ale Radioteleviziunii Romane, continua sa mentina o oarecare stare de tensiune, suspiciune si dilema.” Mai ales dupa prezentarea macelarii romanului Mihaila Cofariu, ramas paralizat, ca fiind un tanar ungur care protesta pentru o universitate maghiara…
March 19th, 2010 
VR 
Zilele acestea, postul public de radio a făcut ascultătorilor săi o surpriză de proporţii, invitându-l la emisiunea „K-Drane” pe episcopul reformat Laszlo Tokes, pe fondul discuţiilor tot mai aprinse cu privire la autonomia … Secu-Land. Nu, nu este vorba despre ţara securiştilor ci, mai rău, despre ţara secuilor. De la microfonul acestei emisiuni de maximă audienţă, Tokes şi-a reiterat fervent teoria necesităţii absolute şi imediate a obţinerii autonomiei TERITORIALE pe criterii etnice pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc” (judeţele Harghita, Covasna şi Mureş). Argumentele vădit nuanţate şi denaturate de care se servea pentru justificarea autonomiei erau: existenţa unei autonomii „istorice” în Transilvania (scaunele secuilor şi ale saşilor, ba chiar şi „autonomiile româneşti” din Ţara Haţegului, Ţara Maramureşului, etc.); existenţa la nivel european a autonomiilor locale; nevoia secuilor de a îşi reprezenta mai bine interesele (posibilă în viziunea lui Tokes doar prin intermediul autodeterminării); ridicarea nivelului de trai al populaţiei, prin sistemul auto-guvernării.
Posted in 
Tags: 
