Victor Roncea Blog

Mircea Badea: Bancul cu Masca

M-as cam cara. Vine luna august si plec in concediu. Daca ma ajuta si pe mine conjunctura, capul si eventuale “ferestre de oportunitate”, nu ma mai intorc la aceeasi emisiune.

Dar fix in acest moment in care ar trebui sa ma ocup de rezervari imi dau seama ca habar n-am unde sa plec in vacanta. Ideile precum: Bahamas, Tahiti, Las vegas ies din discutie, ca n-am nici vanzari anterioare, nici contracte cu Ministreul Tineretului. Asa incat va invit la un brainstorming. Dupa cum v-ati dat seama deja, la capitolul “brain” stau prost. Veniti voi cu el iar eu ma ocup de “storming”.

P.S. Vad ca unii au inteles din ce am scris mai sus ca sunt probleme intre mine si trust, iar altii chiar au avansat ideea ca sunt in negocieri cu Vantu. Gresit. Nici vorba de asa ceva. Imi exprimam doar o semisperanta care revine ciclic in discursul meu la incheierea inca unui sezon, conform caruia voi avea prilejul
sa pun emisiunea asta in cui si sa fac altceva mai putin solicitant din toate punctele de vedere. Era mai mult o vaicareala decat o agresivitate si mai mult o stare de spirit decat o actiune vanjoasa. Asadar: nu sunt in razboi cu trustul si nici in tandreturi cu Vantu. Cat despre ce o sa fac in continuare…..e pe baza de meandrele concretului.

SA-L CLONAM PE MIRCEA BADEA
Jurnalismul din Romania este o indeletnicire bizara. Un jurnalist de succes din spatiul informational mioritic trebuie sa fie si un pugilist verbal, si un santajist desavarsit, si un vanzator abil al serviciilor sale, pe care trebuie sa le presteze cu detasarea morala a unui ucigas profesionist. Nu e usor! De aceea, asa-zisa crema a jurnalisticii bucurestene este o masa amorfa de mercenari ai condeiului, dispusi sa-si ofere serviciile oricui plateste mai mult, iar fidelitatea pe care o manifesta unii dintre ei fata de anumiti angajatori este garantata strictamente de anumite afilieri despre care nu se vorbeste in lumea buna.

Ziare, televiziuni si jurnalisti se vand la pachet sau in leasing, iar unii dintre ei, “treninguristii”, mai au tupeul sa joace rolul unor barometre de constiinta nationala. Daca unicul efect nociv asupra societatii pe care il au mercenarii condeiului s-ar fi rezumat strictamente la atacuri veninoase asupra inamicilor grupurilor de interese care le platesc leafa, atunci puteam sa ne resemnam in fata acestui fenomen care tine de esenta naturii umane. Pana la urma, ar fi nedrept sa ne asteptam de la unii indivizi care se ocupa cu inventarea, culegerea si interpretarea de barfe sa fie mai sfinti ca papa. Am putea sa ne resemnam linistiti si in fata unei activitati perene a cremei jurnalisticii dambovitene, care consta in perierea unor politicieni sau in tacerea timida referitoare la activitatile grupurilor de interese, pentru ca este normal ca un caine sa nu latre la stapanul care-l hraneste.

Ceea ce nu putem ierta “cremei jurnalistice” are la baza doua aspecte care fac landsaftul media din Romania sa fie total neprielnic pentru orice activitate jurnalistica caracterizata printr-un minim de inteligenta. Acestea, adevarati piloni ai jurnalismului mioritic, sunt neprofesionalismul si dragostea de clisee populiste.

Citind unele articole sau ascultand comentariile “redactorilor economici” referitoare la criza, te intrebi ce note au avut la scoala “luceferii” gandirii economice care opineaza in fata cititorului sau telespectatorului? Pentru unele dintre pasaje, referitoare la cursul valutar, criza, deficit bugetar etc, un student la economie din anul II ar fi luat nota 4.
Numai cineva care crede sincer in propaganda perversa a licuricilor de diverse dimensiuni poate spera ca, intr-o buna zi, sa existe o tara in care jurnalistul sa nu devina un instrument mai mult sau mai putin sofisticat al propagandei oficiale. Insa calitatea propagandei, la fel ca a oricarui produs intelectual, variaza in functie de capacitatea cerebrala a celor care o creeaza. Pana la urma, pentru a scrie un text propagandistic care sa prinda bine la popor, iti trebuie ceva mai mult creier, care cateodata lipseste cu desavarsire la unii.

Cliseele care insista ca noi, poporul roman, avem nevoie de “eurocentrism”, “atlantism”, “integrare europeana”, “toleranta”, “corectitudine politica” au fost bagate pe gat populatiei cu atata insistenta, incat chiar si consumatorii tabloidelor si votantii lui Gigi Becali incep sa simta o repulsie inconstienta la auzul acestor termeni. In abatoarele moderne, exista un muncitor specializat, care – cu ajutorul unui furtun cu aer comprimat – efectiv, zboara creierii din craniile bovinelor sacrificate. Un muncitor mass-media, in societatea de astazi, are acelasi rol, in sensul ca trebuie sa exercite o presiune informationala atat de mare asupra creierului cititorului sau spectatorului, incat acesta sa nu mai poata avea ganduri proprii.

In acest context, deosebit de scarboasa a fost frenezia mediatica legata de evenimentele din Republica Moldova. Jurnalistii, bucurosi sa se simta smecheri heralzi ai unei revolutii tinere, s-au grabit sa anunte succesul protestatarilor, sa ridice in slavi liderii opozitiei (care, de fapt, au scos lumea in strada pentru a vinde mai scump comunistilor cateva mandate parlamentare), exprimand convingerea ca “democratia va triumfa”, sustinuta de “organismele internationale”. “Generatia twitter” de la Chisinau a luat o teapa dubla. Prima teapa le-au dat-o chiar liderii lor de opozitie care i-au tradat si i-au lasat dezorganizati pe mana militienilor si serviciilor lui Voronin. A doua teapa au luat-o de la jurnalistii din Romania, care le-au insuflat iluzia unui sprijin exterior bazat pe ideile “democratiei” si a “statului de drept”. Durerea fiecarui tanar din Basarabia care a iesit in strada condus de propaganda “eurocentrica” a televiziunii din Romania (care se bucura de rating extraordinar dincolo de Prut) va ramane pe constiinta “cremei jurnalismului”. Acum, la Chisinau, este o generatie deziluzionata, trista, cu o profunda trauma fizica si emotionala din cauza ciocnirii violente cu fortele contondente ale realitatii europene si internationale.

In acelasi context, noi credem si ca presa din Romania s-ar imbunatati extraordinar daca l-am putea clona pe Mircea Badea. Probabil, unica persoana de la TV care a spus clar si raspicat ca “refuza sa fie idiot” si care ajuta spectatorii sa-si depaseasca conditia de bovina bipeda, hranita ba cu propaganda socialista, ba cu propaganda capitalista, ba cu propaganda “euroatlantica”. A fost unicul jurnalist care a avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume si sa explice audientei domniei sale ca, de fapt, in politica interna si internationala conteaza doar conjunctura, si nicidecum principiile democratice si alte povesti nemuritoare. Evident, Mircea Badea nu poate reeduca o societate intreaga, dar daca procentul populatiei care ii impartaseste cinismul sanatos cu care priveste viata politica si economica ar deveni mai mare, atunci am trai intr-o tara mult mai buna. Insusi indemnul de a gandi independent, insotit de eviscerari live ale constructiilor propagandiste vehiculate in mass-media, il face cu totul deosebit. Este pacat ca Mircea Badea este unul singur. Ar fi foarte bine daca
l-am putea clona si am putea popula macar o parte din grila TV si presa scrisa cu clonele domnului Badea, care sa-i indemne pe romani sa gandeasca cu ajutorul creierului, si nu cu ajutorul cliseelor invatate de la diversi propagandisti de mana a doua.

Sincer, nu cunoastem afilierile politice ale domnului Badea si nici nu ne prea intereseaza. Pentru noi nu conteaza daca si-a vandut sufletul lui Voiculescu sau este un cavaler al jurnalismului pur. Important este ca provoaca populatia indobitocita a acestei tari sa rationeze, si asta este un motiv suficient si necesar pentru a-l aprecia din punct de vedere profesional. Ideal, am avea nevoie de o generatie intreaga de jurnalisti de genul domnului Badea. Stim ca nu e posibil, dar avem si noi un drept la speranta.

Cronica Romana
https://www.cronicaromana.ro/

https://www.mircea-badea.ro/blog/