Victor Roncea Blog

Scris de George Roncea
România are câteva simboluri iconice – nu multe, dar cu valoare mondială. În afară de marii români – morţi – intraţi în panteonul de valori universale, cum ar fi Paulescu, inventatorul insulinei, Eliade, eminentul istoric al religiilor, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, constructorul primului avion din istorie, Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie, Ştefan Odobleja, inventatorul ciberneticii, Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, Gogu Constantinescu, inventatorul sonicităţii, sunt câţiva mari români – vii încă – mai cunoscuţi datorită performanţelor sportive, Gigă Hagi, Ion Ţiriac, Ilie Năstase şi Nadia Comăneci, cea care a inventat nota zece în gimnastică, la celebra Olimpiadă din 1976.
Oriunde în lume, din Japonia până în Egipt, din Washington la Paris, aceste foste glorii sportive ale României comuniste sunt cunoscute şi admirate. Există însă un apetit demolator care-i vizează şi pe aceşti puţini români de notorietate mondială, adevărate branduri de ţară.
Cu precădere un anumit trust străin de presă şi-a încordat puterile pentru a lovi şi denigra aceste mărci ale României, exact în contextul în care statul român încearcă astăzi să-şi contruiască un profil, o imagine consolidată în familia europeană.
Atacul la efigii nu este întâmplător, dacă avem în vedere numeroasele exemple care probează manipularea cu intenţie a imaginii României. De la National Geografic, care prezintă România drept patria ţiganilor, ilustrând cu imagini cu ţigani din Kosovo secţiunea dedicată ţării noastre, la relatările din presa actuală europeană, care utilizează încă imagini din anii ’90 cu casele de copii orfani, care făceau înconjurul lumii în acea perioadă.

Demolarea imaginilor-simbol, obiectiv economic al Ringier?

Bătălia imagologică are componente diverse – desfiinţarea efigiilor naţionale, devastarea simbolurilor unei naţiuni, desconsiderarea şi minimalizarea reperelor culturale, impunerea unui fals set de valori. Campioni ai acestei operaţiuni – întâmplător sau nu, sunt publicaţii sau trusturi media care aparţin unor grupuri economice străine, cu atitudine ostilă în general României, exact pe tiparul coordonatelor menţionate mai sus. Tot aceleaşi publicaţii se află în top din punctul de vedere al campaniei deşănţate pentru homosexualitate, în topul obsesiei pentru violuri, jafuri şi violenţe, sex şi demenţă degenerativă. Modelele impuse de acest gen de media au dus la apariţia unei generaţii care imită ţinuta şi atitudinea „vedetelor“ agreate de trust.
Efectul cel mai grav al acestui tip de „educaţie“ prin media este unul cumulativ, instaurându-se o cultură a violenţei, pornografiei şi sodomiei, o epocă a „piţipoancelor“ sau „cocalarilor“.
Treaba se execută însă cu program, sistematic, cu temă şi obiective. Cum doar ziariştii citesc presa sistematic, de la cap la coadă, în timp, orice jurnalist cu experienţă descoperă persistenţa şi revenirea unor teme. Astfel, recent, Trustul Ringier o atacă pe Nadia Comăneci, dar tot acelaşi trust l-a atacat cu violenţă şi pe Ilie Năstase, bălăcărit în fel şi chip, până acolo încât acesta şi-a luat lumea în cap şi a lăsat baltă un proiect care ar fi pus România pe harta mondială a tenisului – un sport de domni, jucat cel mai bine de români, treabă care a ofuscat tot felul de neamuri proaste de pe la curţile europene.

Nadia – „cea mai de încredere personalitate din România“

Ţinta noii campanii demolatoare este acum Nadia Comăneci, cea care, potrivit unui studiu realizat de prestigioasa revistă „Reader’s Digest“, este cea mai de încredere persoană din Romånia. „Diferenţa între modelul Nadia şi cel al vedetelor de carton de astăzi se datorează valorilor care au năvălit după 1989 în societatea noastră: consumismul, valorile materialiste, comerciale. Avem nevoie de modele pentru a ne forma identitatea în cadrul societăţii“, explica psihologul Aurora Liiceanu.
Faptul că Nadia este recunoscută drept cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor este mai puţin relevant în acest context. Faptul că Nadia este vector purtător de încredere la nivel naţional şi internaţional interesează însă în cel mai înalt grad.
Modelul Nadia nu convine Trustului Ringier. Criza de mentori naşte monştri, iar patronii Ringier doresc popularea cu monştri a spaţiului public românesc.

Miza atacului la adresa Nadiei

Chiar acum când turismul românesc pariază pe Nadia, Hagi şi Ilie Năstase, trustul elveţian o târăşte pe Nadia într-o poveste mizeră, reîncălzită şi asezonată cu detalii noroioase – istorie lăbărţată la nesfârşit în cotidianul „Libertatea“. Personajul căruia „elveţienii“ îi acordă largi spaţii şi credit este un jeg uman căruia i se oferă tribună cu un scop precis – decredibilizarea şi împroşcarea cu noroi a Nadiei. „Nadia era o beţivancă“, „o hoaţă“ după cum zice altă ex-nevastă a celui care o face beţivancă pe Nadia.
Cine ar lua în serios vreodată, în afară de elveţienii noştri de la „Libertatea“, astfel de alegaţii cretinoide? Poate doar cititorii „Libertatea“ – care nu sunt cu mult mai inteligenţi decât textierii cotidianului fanion al Ringier, cot la cot cu Evenimentul Zilei. Ofensa însă rămâne, şi spălarea obrazului te costă mai mult pe tine decât pe acela care ţi l-a murdărit.
„Calomniaţi, calomniaţi, până la urmă tot va rămâne ceva“, zice un dicton celebru atribuit lui Machiaveli. În cazul „Libertatea“ se potriveşte zicerea perfidului politician – chiar dacă nu era elveţian de origine – cu menţiunea că rămâne, pentru Ringier, ce rămâne pe hârtia de veceu folosită.