Victor Roncea Blog

Summitul NATO şi întâlnirea la vârf NATO-Medvedev de la Lisabona a fost o capodoperă de ingeniozitate. Toată lumea a plecat cu câte ceva bun acasă. Secretarul general al Alianţei, Rasmussen, anticipa că va fi unul dintre cele mai importante summituri nordatlantice din istorie. Aşa este, dar nu atât prin decizii istorice sau spectaculoase, cât mai ales pentru că mai toată lumea s-a declarat relativ mulţumită. Nu întrutotul uşurată, dar ceva mai despovărată de nişte griji.

Pentru că:

1. S-a adoptat noul concept strategic al Alianţei, unul care să-i mai justifice cumva existenţa. Căci dacă s-a afirmat explicit că Rusia nu mai e un pericol pentru NATO şi e puţin probabil că NATO va mai interveni militarmente în afara zonei sale (deşi documentul susţine contrariul), de ce-ar mai exista NATO? Prin formulările sale meşteşugite, noul concept mai pune un rând de aripi NATO. S-a aplanat şi o dispută care se iscase între Germania şi Franţa pe tema Apărare nucleară sau Apărare antirachetă. Aşadar, satisfacţie pentru toată lumea.

2. Faimosul articol 5, cu principiul că toţi îi apără pe toţi şi pe fiecare, a fost reconfirmat în mod apăsat. Satisfacţie mai ales pentru esteuropeni.

3. NATO va avea scut antirachetă, cel american, şi se va conlucra cu Rusia în materie. Satisfacţie pentru SUA, pentru europeni şi, în mod deosebit, pentru România, care e eliberată de eventuale explicaţii cu partenerii vesteuropeni şi de iritare din partea Moscovei.

4. Trupele combatante din Afganistan vor fi retrase, iar confruntarea din zonă se va „afganiza“. SUA vor ieşi cu faţa curată, aliaţii europeni vor ieşi din război. Satisfacţie tot generală.
La sfârşitul maratonului politico-diplomatic, declaraţii triumfaliste. Obama i-a mulţumit lui Medvedev pentru prezenţă şi l-a asigurat că Rusia e văzută de NATO „ca partener, nu ca adversar“. În ce-l priveşte, Medvedev a convenit şi el că „perioada foarte dificilă de tensiune“ a fost depăşită.
Sarkozy a remarcat un câştig care, după părerea sa, îi vizează pe esteuropeni. Formula de principiu în problema scutului antirachetă şi întâlnirea la vârf NATO-Rusia a oferit ocazia de a-i asigura pe foştii membri ai blocului sovietic, reticenţi la această colaborare. „Este o decizie istorică, a spus el. Istoria secolului XX a lăsat arsuri care sunt încă vii“. Şi iată că „URSS s-a terminat, Pactul de la Varşovia s-a terminat“, iar sfârşitul războiului rece „deschide pagina unei noi relaţii, domolite şi de încredere“. Cam idilică viziunea, totuşi, pentru esteuropeni.
Poate şi de aceea preşedintele României n-a scăpat prilejul să o amendeze, chiar la Lisabona. Da, e adevărat că „sunt domenii în care România cooperează foarte bine cu NATO, a confirmat el. Dar în vecinătatea estică a României, deci şi a NATO, persistă conflictele îngheţate de pe Nistru şi din Georgia, iar aici Rusia „trebuie să probeze în fapte declaraţiile de bune intenţii“. Şi, pentru a sublinia greutatea spuselor sale, a adăugat în stilul său caracteristic, nu neapărat protocolar: „Ceea ce spun acasă sau în alte împrejurări am spus şi avându-l pe preşedintele Medvedev în stânga mea“. Nu ştiu cum a reacţionat liderul de la Kremlin în acel moment. Dar reacţia Rusiei va deveni desigur cunoscută sau măcar ghicită. Sau va fi simţită.

Corneliu Vlad / Curentul