Posts Tagged ‘Nicolae Corneanu’

Greco-catolicii dezinformeaza si ne ameninta voalat, persifland Ortodoxia

June 11th, 2008 VR 1 Comment »

Dupa admonestarea PF Ciobotea D. intervine cu acuze nefondate si PS greco-catolic Florentin C.
Las’ ca o sa vada mai multe dovezi istorice despre crimele uniatilor la adresa ortodocsilor chiar sambata aceasta…

De la un „gest de frăţietate” la atitudini fundamentaliste

Am urmărit cu mult interes dezbaterile din presă referitoare la gestul Înalt Prea Sfinţiei Sale Nicolae CORNEANU, Mitropolitul ortodox al Banatului, care în data de 25 mai a.c. s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite cu ocazia sfinţirii bisericii greco-catolice „Sfânta Maria Regina Păcii şi a Unităţii” din Timişoara.
Mai mulţi ziarişti consacraţi precum şi simple persoane interesate de acest eveniment au comentat cu multă pasiune, în presa scrisă sau prin intermediul internetului, acest gest singular al IPS Nicolae: cei cu o anumită deschidere ecumenică şi teologică au văzut în gestul de la Timişoara un semn al apropierii pe calea spre unitatea deplină dintre Biserici dorită de Hristos; „zeloşii” credinţei ortodoxe, adică cei cu anumite atitudini fundamentaliste, nu au ezitat nicio clipă să readucă în atenţia cititorilor trecutul colaboraţionist al IPS Nicolae, acuzându-l dur pentru necugetatul său gest; comentatorii greco-catolici au caracterizat împărtăşania înaltului ierarh ortodox drept minune sau eveniment providenţial săvârşit în Timişoara Revoluţiei anului 1989.
Toate acestea nu m-ar fi revoltat cu nimic pentru că, la urma urmei, fiecare cu părerea lui. Ceea ce mă revoltă profund şi mă întristează, în schimb, este că treptat formularea de consideraţii şi acuze s-a deplasat dinspre evenimentul în sine spre Biserica Greco-Catolică. Pentru a ilustra acest fapt regretabil, mă voi referi la două articole apărute în ziarul Ziua (ediţia naţională) din data de 04.06.2008.
Primul articol intitulat „Să fie caterisit!” este de fapt o scrisoare deschisă adresată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Prea Fericitului Patriarh Daniel de către Părintele Iustin PÂRVU de la mănăstirea „Petru Vodă”.
Ne-am putea aştepta, din titlu, la formularea unor argumente canonice menite să sancţioneze gestul Mitropolitului Nicolae, gest care ar determina, în accepţiunea ortodoxă, caterisirea ierarhului. La o lectură mai atentă se poate observa, însă, că nu există decât două astfel de argumente canonice: canoanele apostolice 45 şi 46. Restul scrisorii, în afară de adresările cuviincioase către Prea Fericitul Daniel, reprezintă consideraţii jignitoare şi lipsite de orice fundament referitoare la identitatea, misiunea şi importanţa istorică a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Astfel autorul aminteşte de „actul necanonic al uniaţiei din Transilvania”, de libera părtăşie a IPS Nicolae la „erezia papistaşă”, de „cei ce au apostat de la dreapta credinţă”. Urmează apoi chintesenţa înţelepciunii încruntatului semnatar: „Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc”.
Al doilea articol, semnat de Domnul Dan CIACHIR, chiar dacă se referă mai mult la gestul IPS Nicolae şi la raţiunile care ar fi stat la baza acestuia, accentuează totuşi că înaltul ierarh ortodox „s-a împărtăşit din acelaşi potir cu schismaticii” şi, ca să nu încapă nicio îndoială, adaugă numaidecât „adică uniţii”. Tot în aceeaşi dinamică, „devotatul” ziarist observă şi o coincidenţă, sigur, dramatică: în timp ce Mitropolitul se împărtăşea la greco-catolici, tocmai apăruse şi la Timişoara o carte consacrată ţăranului năsăudean Tănase TODORAN, „victimă, între atâtea altele, a Uniaţiei «consolidate» prin crime şi prigoană bestială de către generalul Nikolaus Adolf Bukov”. În încheierea articolului său, autorul aminteşte, pentru ca niciunul dintre cititori să nu uite, că subiectul central al strălucitei sale analize l-a constituit „împărtăşirea cu schismaticii a Mitropolitului Nicolae”.
Analiza acestor afirmaţii conduce inevitabil la formularea unor concluzii referitoare la situaţia în care a fost pusă Biserica Greco-Catolică de „marii” analişti ai gestului Mitropolitului Nicolae. Nu voi comenta în niciun fel împărtăşania înaltului ierarh ortodox – de altfel singurul în drept să facă acest lucru este protagonistul însuşi – ci mă voi opri asupra expresiilor şi consideraţiilor formulate de autorii citaţi, pentru că nu se poate, greco-catolic fiind, să nu te simţi jignit şi atacat pe nedrept de aceşti aşa-zişi „apărători” ai Ortodoxiei.
A cataloga astăzi Biserica Greco-Catolică drept „eretică” înseamnă ignoranţă şi necunoaşterea realităţilor istorice şi teologice ale demersurilor şi realizărilor de ordin ecumenic dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe în ansamblul lor. Nici părintele Iustin PÂRVU şi nici domnul Dan CIACHIR, semnatarii „aprofundatelor” analize, nu şi-au amintit sau n-au vrut să-şi mai amintească, de un eveniment istoric important: ridicarea anatemelor din 1054 de către Patriarhul Atenagoras (1949-1972) şi Papa Paul al VI-lea (1963-1978) în data de 7 decembrie 1965. Reutilizarea acestor termeni, care au de fapt rolul de a agrava cu atât mai mult gestul Mitropolitului Nicolae cu cât greco-catolicii sunt asimilaţi cu necreştinii, ereticii sau schismaticii, ne întoarce cu secole în urmă în vremuri în care, din păcate, acesta era limbajul care se folosea pentru a se justifica o atitudine sau alta. Credeam că astfel de formulări sunt demult apuse, dar se dovedeşte că m-am înşelat. Din păcate, ziarul Ziua ne oferă tot mai multe astfel de articole ce au darul de a scandaliza nu numai pe credincioşii greco-catolici, ci pe toţi aceia care cunosc istoria şi realităţile din cele două mari Biserici creştine.
Chiar mai mult, pentru unul dintre importanţii editorialiştii ai aceluiaşi ziar, Domnul Victor RONCEA, chiar şi participarea unui ierarh ortodox la un concert ecumenic de colinde alături de greco-catolici însemnă un „act anti-ortodox” care ar trebui din timp prevenit [Ziua (ediţia naţională) din data de 9 iunie a.c.]. (NOTA MEA: Nu asta reclamam ci cele care s-au afirmat acolo de catre Drincec S., respectiv, citez: Mai mult: el a spus, “profetic”, sub imperiul aplauzelor prelungite, ca se spera ca in curand sa se ajunga la “impartasirea din acelasi potir”. Nici nu a durat mult.) Consternaţi, ne putem întreba, mergând pe firul logicii „piosului” ziarist: oare orice apropiere dintre doi creştini de confesiuni diferite, unul greco-catolic şi celălalt ortodox ar trebui prevenită la timp? Oare am uitat cu totul ceea ce ne spune Sf. Ioan Evanghelistul: „Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El: Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său ” (1Io 4, 20-21).
Nu poate exista niciun fel de argument valabil şi recunoscut din punct de vedere istoric care să susţină afirmaţia marelui duhovnic Iustin PÂRVU conform căreia unirea de la 1700 ar fi însemnat un „atentat asupra sfintei ortodoxii … şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc”. Dimpotrivă, tocmai pentru a fi salvată de la calvinizarea forţată şi pierderea fiinţei naţionale, Biserica românească din Transilvania a hotărât, în Sinoadele întrunite la Alba-Iulia, unirea cu Biserica Catolică a Romei: „E aproape de prisos să mai amintim că, din punct de vedere cultural, întregul veac al XVIII-lea este dominat de actul Unirii unei părţi a Românilor din Ardeal cu biserica latină […] prin contactul cu însăşi obârşia neamului nostru, cu Roma, ni s-a întărit conştiinţa naţională” (Eugen LOVINESCU). Concret, din perspectivă istorică „dacă nu era Unirea religioasă de la 1700, nu era nici Adunarea de la Blaj de la 3/15 mai 1848, unde s-a strigat:«Vrem să ne unim cu Ţara !», şi fără aceasta nu era nici Unirea de la 1918”, aşa cum frumos spunea primul cardinal al românilor, dr. Iuliu HOSSU. Actul de la 1700 nu a putut fi un act „antinaţional” pentru că nu exista încă afirmată o „naţiune română”, în schimb cel de la 1948 de suprimare a Bisericii Greco-Catolice, cu colaborarea Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, a fost în mod evident un act anticatolic, antinaţional şi comunist.
În încheiere, nu pot să nu mă gândesc la perspectiva pe care astfel de afirmaţii o prefigurează. După momentele dificile ale anului 1990, când Biserica a reuşit cu greu să depăşească toate împotrivirile, atât din partea Statului Român cât şi din partea Bisericii Ortodoxe Române, pentru a ieşi la lumină, tensiunile s-au diminuat progresiv încât, în anumite localităţi, s-a ajuns la o bună şi frăţească colaborare între preoţii şi comunităţile de credincioşi greco-catolici şi ortodocşi. Cred în continuare că în ciuda atacurilor la adresa Bisericii Greco-Catolice venite din parte unor persoane cu atitudini ce se apropie mai mult de fundamentalism religios decât de credinţa trăită după învăţătura şi exemplul lui Hristos, aceste bune relaţii vor continua şi pe mai departe. Chiar dacă gestul Mitropolitului Nicolae a însemnat pentru unii şi un moment de sinceritate în ceea ce priveşte atitudinea lor fundamentală faţă de Biserica noastră, refuz să cred că întreaga Biserică Ortodoxă are aceeaşi opinie eronată despre Biserica Greco-Catolică. Pericolul real, însă, îl reprezintă utilizarea unor structuri mediatice de către anumite persoane sau grupuri de persoane cu atitudini fundamentalist-ortodoxe în scopul distorsionării adevărurilor istorice şi chiar teologice, deteriorând demersurile de apropiere sinceră dintre cele două Biserici româneşti. De aceea, în faţa tuturor atacurilor şi jignirilor la adresa Bisericii noastre, să ne reamintim un cuvânt al Papei Ioan Paul al II-lea din Scrisoarea Apostolică la al III-lea centenar al unirii Bisericii Greco-Catolice din România cu Biserica Romei (nr. 7): „Drumul Bisericii Greco-Catolice din România nu a fost niciodată uşor … . În decursul veacurilor i s-a cerut acesteia o dureroasă şi grea mărturie de fidelitate faţă de exigenţa evanghelică a unităţii. Ea a devenit astfel în mod special Biserica martorilor unităţii, ai adevărului şi iubirii”.
„Cine are urechi de auzit, să audă” (Mt 11, 15).

Din încredinţarea Prea Sfinţiei Sale Florentin CRIHĂLMEANU, Episcop al Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla,

Pr. Dc. Daniel AVRAM
Purtător de cuvânt

PS: Nu e prea clar ce face PS Florentin in poza. Da autografe pe icoane?…

Posted in Uncategorized Tags: , 1 Comment »

Patriarhul Ciobotea D. crede ca sunt rau. Sper sa nu fiu eu afurisit, in locul ereticilor Corneanu si Drincec. Mai stii?!

June 10th, 2008 VR No Comments »

Palatul Patriarhal
Nr. 4241 / 9 iunie 2008
COMUNICAT DE PRESĂ

Răutatea domnului Roncea V.

În cotidianul Ziua din data de 9 iunie 2008, în articolul intitulat „Tăcerea Patriarhului”, domnul Victor Roncea reproşează Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „refuză să ia o decizie în cazul Mitropolitului Banatului”, transferând, în mod vinovat şi tendenţios, Patriarhului României responsabilităţi ce revin, în exclusivitate, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru corecta informare a opiniei publice şi lămurirea domnului Victor Roncea, facem următoarele precizări: Referitor la problema creată de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului prin împărtăşirea la o Liturghie euharistică greco-catolică, Patriarhia Română nu a păstrat tăcerea, ci şi-a expus punctul de vedere cu promptitudine şi fără echivoc în conformitate cu principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă prin două comunicate de presă date publicităţii în zilele de 27 mai, respectiv 2 iunie 2008, ultimul dintre acestea apreciat chiar de domnul Ciachir ca fiind înţelept. În plus, în cuvântul adresat la sfârşitul Sfintei Liturghii şi a ceremoniei de proclamare solemnă a canonizării a nouă sfinţii nemţeni, oficiate la mănăstirea Neamţ cu ocazia sărbătorii Înălţării Domnului (5 iunie 2008), Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a atras atenţia asupra pericolului slăbirii unităţii din interiorul Bisericii prin gesturi ecumenice nepotrivite.Aceeaşi problemă a fost discutată împreună cu următorii membri ai Sinodului Permanent, convocaţi statutar de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la mănăstirea Neamţ în ziua de 6 iunie 2008: Înalpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolit ales al Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală şi Meridională, Înaltpreasfinţitul Nifon, Arhiepiscop şi Mitropolit al Târgoviştei, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Secretarul Sinodului Permanent.

Potrivit Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române,Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate în toate domeniile de activitate ale Bisericii (art. 11), care examinează şi soluţionează orice problemă de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar (art. 14, lit. b), singura autoritate bisericească care hotărăşte, cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora dintre membrii săi care sunt învinuiţi de abateri de la învăţătura şi disciplina Bisericii (art. 14, lit. p).În Comunicatul de presă al Secretariatului Sinodului Permanent, dat publicităţii în ziua de 7 iunie 2008,se precizează: în legătură cu situaţia creată prin împărtăşirea Mitropolitului Banatului, la o Liturghie euharistică greco-catolică, Sinodul Permanent a luat act de cele relatate, cu regret, de către IPS Mitropolit Nicolae şi, neavând competenţă decizională, a hotărât ca problema să fie înscrisă pe ordinea de zi a proximei şedinţe a Sfântului Sinod, spre dezbatere şi decizie.

Constatăm cu indignare faptul că ziarul Ziua sugerează conducerii Bisericii să promoveze atitudini dictatoriale şi nu pe cele sinodale şi conforme cu învăţătura şi Statutul Bisericii. Patriarhul României nu poate judeca ierarhii de unul singur în mod dictatorial şi totalitar, ci trebuie să prezideze şedinţele Sfântul Sinod, singurul for bisericesc abilitat în acest sens.

Ca atare, la proxima şedinţă sinodală, programată pentru zilele de 8-9 iulie 2008, după instalarea tuturor episcopilor ortodocşi români recent aleşi şi dorita reunificare a eparhiilor ortodoxe româneşti din cele două Americi, situaţia creată de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului va fi înscrisă pe ordinea de zi spre dezbatere şi decizie.

Sfântul Sinod are responsabilitatea păstrării dreptei credinţe în faţa relativismului doctrinar sacramental şi canonic, precum şi datoria de a apăra unitatea internă a Bisericii în faţa extremismului de tip sectar şi a fanatismului justiţiar. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române nu poate lucra după principii subiective şi arbitrare sau ca reacţie la presiunile exercitate prin intermediul unor jurnalişti sau a unor persoane cu comportament dictatorial, ci îşi îndeplineşte atribuţiile, cu respectarea prevederilor Statutului şi Regulamentelor bisericeşti în vigoare.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Daca mi se permite :), am si eu o replica:

Cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi!?

de Pr. Onisim CRIVĂŢ

Nu cu mult timp în urmă noi, creştinii ortodocşi, am asistat neputincioşi la un act care ne îndurerează sufletele şi ne ridică foarte grave probleme pentru conştiinţa creştin ortodoxă. E vorba de documentul conceput de oculta masono-catolică, semnat, la Ravenna, de autorităţile BOR şi de către Patriarhia Constantinopolului, potrivit căruia „Biserica Romei ocupă primul loc în ordinea canonică şi episcopul Romei este primul dintre patriarhi” („Adevărul”, vineri, 16 nov. 2007).
Cu alte cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea ar deţine primul loc „între egali” în ierarhia creştină. Consecinţele sunt imense. În primul rând, semnarea acestui document creează premiza recunoaşterii supremaţiei papale, nu doar de catolici, ci şi de către ortodocşi, ceea ce, în parte, s-a şi făcut.
Mai clar, noi, creştinii ortodocşi, va trebui să acceptăm rătăcirea potrivit căreia papa este succesorul lui Hristos pe pământ, el mijloceşte pentru iertarea păcatelor noastre, de el atârnând mântuirea oricărui creştin ortodox.
În al doilea rând, ereziile dogmatice şi ereziile canonice, condamnate de toţi Părinţii Bisericii, după anul schismei, 1054, vor fuziona cu dogmele şi canoanele ortodoxe, devenind obligatorii pentru fiecare ierarh, preot, călugăr, teolog şi simplu creştin. Contestarea acestora va fi catalogată drept „fundamentalism”, „extremism”, „fanatism” etc., oponentul „beneficiind” de oprobiul majorităţii şi de blestemele ierarhiei.
Pentru creştinul musafir în biserică, indiferent faţă de dogmele şi canoanele Bisericii, nimic grav. Mulţumit de credinţa „din sufletul lui”, va zâmbi nepăsător, considerând temerile ridicole, dacă nu chiar fanteziste, în consecinţă prosteşti. Pentru creştinul practicant, care îşi ia în serios vieţuirea creştină, urmările protocolului încheiat la Ravenna trădează abdicarea de la principiile Scripturii şi ale Părinţilor bisericii, prevestind un viitor din ce în ce mai sumbru pentru cei care rămân pe poziţiile tradiţionale ale Ortodoxiei.
Practic, creştinul va fi pus în faţa dilemei: cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi?
Să ne întrebăm cum ar fi procedat, în actualele condiţii, sfinţii din trecut, mărturisitori împotriva catolicismului: Fotie cel Mare, Grigore Palama, Marcu al Efesului, Cosma Etolianul, Gherman al II-lea al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, Maxim Grecul, Nicodim Aghioritul ş.a.m.d. Dar sfinţii români, între care Nicodim de la Tismana şi Ioan din Galeş, Tănase (Atanasie) Todoran din Bichigiu, Pahomie din Gledin, Varlaam, Dosoftei şi Petru Movilă, Antim Ivireanul, Paisie de la Neamţ etc., Părinţi care au cunoscut intenţiile catolicismului „pe viu”, nu din comunicate oficiale?
Răspunsul îl aflăm în înseşi învăţăturile lor. Nici Părinţii contemporani, precum Ioan Iacob Hozevitul, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Nicodim Măndiţă, Nicodim de la Tarcău, Ilarion Argatu, Sofian Boghiu etc. nu s-ar fi lăsat cumpăraţi şi amestecaţi în „tratatul” de la Ravenna. Cine ar putea crede că ierarhi atât de valoroşi, precum Iacob Stamati, Iosif Naniescu, Gherasim Safirin, Irineu Mihălcescu, Tit Simedrea, prigoniţi, pentru vederile tradiţional ortodoxe, de chiar purtătorii de mitră, ar fi semnat abdicarea de la tradiţiile Ortodoxiei, parafată la Ravenna.
Oare de ce trebuia ca ierarhi care s-au vândut în trecut catolicismului habsburgic, precum Atanasie Anghel, Petru Pavel Aron ori Inochentie Micu Klein să aibă continuatori „spirituali” şi în zilele noastre? De ce se uită că asupritorii moţilor din Ardeal nu erau doar ungurii, ci şi catolicii, şi că în fruntea celor ce au înecat în sânge răscoalele din Transilvania se aflau principii-cardinali, în slujba împăratului, dar şi a papei.
Cum am putea uita că, vinovat moral pentru bătălia de la Şelimbăr, unde au murit mii de oşteni ortodocşi şi nu numai, nu este altul decât cardinalul Andrei Bathori, principe al Ardealului, cotropit de oştile papalo-habsburgice?
Sau că Sfântul Voievod martir Mihai Viteazul, ostil expansiunii catolicismului în regiune, umilit când de Sigismund Bathory, când de împăratul Rudolf, ambii catolici, şi-a aflat sfârşitul la porunca unui catolic, generalul Basta (care mai târziu va împovăra cu biruri clerul ortodox ardelean, interzicând prezenţa în Transilvania a preoţilor ortodocşi din Ţările Române)
Împotriva flamurilor papei, căruia astăzi îi cedăm cu atâta uşurinţă, a stat neclintit şi slăvitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care, la chemarea creştinilor ortodocşi din Pocuţia, va pedepsi în repetate rânduri fărădelegile panilor catolici de la fruntariile Moldovei.
Sfântul voievod şi Mare Mucenic Constantin Brâncoveanu, a cărui faptă o bagatelizăm, pomenind-o mai mult electoral decât din convingere creştinească, întregeşte desăvârşit calendarul voievozilor mărturisitori împotriva catolicismului. Îndurerat de pătimirile creştinilor ortodocşi transilvăneni sub catolicismul habsburgic, voievodul porunceşte Sfântului Antim Ivireanul tipărirea de carte creştin-ortodoxă pentru nevoile românilor de peste munţi. Astfel, creştinii ardeleni, pentru libertatea cărora voievodul va interveni pe cale diplomatică la marile curţi ale Europei, vor primi din Ţara Românească, în mai multe rânduri, cărţi bisericeşti pentru ţinerea slujbelor ortodoxe şi lucrări apologetice pentru cunoaşterea credinţei. Fiind înştiinţat că propaganda catolică s-a întins pretutindeni, ajungând până în părţile Siriei, Brâncoveanu va porunci ierarhului tipărirea cărţilor ortodoxe în limba arabă, sprijinind Ortodoxia greu încercată pe acele meleaguri.
Multe s-ar putea spune cu privire la implicarea ortodoxă şi a altor voievozi în disputele cu catolicismul prozelitar. Regretabil este că jertfele lor nu sunt corect preţuite de posteritate care, înşelată de idealul himeric al unităţii de conjunctură, întemeiat pe principii obscure, masonico-ecumeniste, vinde cu inconştienţă sfintele rânduieli ale ortodoxiei.
În viaţa Sfântului Ierarh Marcu Eugenicul (+1444) citim: „Când turcii mahomedani s-au apropiat, ameninţând Constantinopolul, Sinodul Bisericii Ortodoxe Greceşti s-a adresat catolicilor, căutând sprijin la ei şi învoindu-se să-l pomenească [la slujbă] pe papă. Doar unul dintre arhierei a refuzat să iscălească – episcopul Marcu al Efesului – iar Duhul Sfânt a fost cu el, nu cu Sinodul.
La urmă, patriarhul cu toţi episcopii s-au alăturat lui, înlăturându-şi greşeala.
Pentru toţi, ierarhi, preoţi, călugări, teologi şi simpli creştini se pune acum întrebarea: NOI CUI NE ALĂTURĂM?
Răspunsul îl cunosc doar CEI CU CUGET NEMINCINOS.
Duminică 9 martie 2008

PS: Sa-mi transform, deci, mustrarea in al meu nume? Cum ar suna: Victor cel Rau… Hm 🙂

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Tacerea Patriarhului

June 8th, 2008 VR No Comments »

Memoriu PF Daniel Muntele Athos (PDF, 3165 kB) Descarca »
Cuvantul Parintelui Justin Parvu (DOC, 29 kB) Descarca »
PF Daniel refuza sa ia o decizie in cazul Mitropolitului Banatului si al Episcopului Oradiei, acuzati de erezie de catre ierarhi, mari duhovnici si calugarii de la Muntele Athos * Tacerea lui Daniel este cu atat mai suspecta cu cat gestul eretic al Mitropolitului Corneanu, de a se impartasi cu greco-catolicii, a starnit protestul Bisericii Ruse si al Bisericii Greciei

Noul mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Teofan, a fost intronizat ieri in Catedrala Mitropolitana de la Iasi, intr-o ceremonie impresionanta. Instalarea IPS Teofan survine insa unui moment de maxima tensiune in sanul Bisericii nationale: in timp ce apar diverse “sindicate preotesti”, inalti ierarhi, ca Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu si Episcopul Oradiei, Sofronie Drincec, cad in erezie grava alaturi de greco-catolici. Mari duhovnici si calugarii de la Muntele Athos solicita caterisirea ereticilor. Pe deasupra, Biserica Ortodoxa Rusa intervine si ea pentru explicatii la adresa acestor manifestari schismatice. Cu toate reactiile interne si externe la gestul Mitropolitului Corneanu, Patriarhul Daniel a refuzat sa ia o decizie in intalnirea Sinodului permanent, de vineri, de la Manastirea Neamt, preferand tacerea. Mai mult ca sigur ca PF Daniel asteapta crearea unui curent puternic, nu numai in randul Bisericii, ci si de opine, pentru a lua o hotarare, pe care, altfel, a amanat-o pentru intalnirea Sinodului Mare, de la inceputul lui iulie.
IPS Teofan vine de la Mitropolia Oltenie, la fel ca si regretatul Patriarh Teoctist, si devine, conform traditiei, al doilea ierarh al Bisericii Orodoxe Romane, dupa Patriarhul Daniel. IPS Teofan Savu este cel de-al 80-lea mitropolit al Moldovei si Bucovinei de la infiintarea sa si pana in prezent. Din aceasta pozitie, el se va confrunta si cu problematicile vecinatatii rasaritene legate de Mitropolia Basarabiei si Exarhatul Plaiurilor recent admonestata de Biserica Rusa si aliatii ei pentru cateva eparhii activate sinodal, de la Bucuresti, in Transnistria. Patriarhul Daniel a anuntat ieri ca va prelua locotenenta Mitropoliei Olteniei, dupa ce a detinut-o pana acum si pe cea a Moldovei.
Continuarea la
ZIUA: Tacerea Patriarhului

Vezi si
Apostazia Mitropolitului Corneanu


Semne, TVR, 31.05.2008, Rafael Udriste

Posted in Uncategorized Tags: , , , , No Comments »

Patriarhia o scalda privind cazurile ereticilor Sofronie si Corneanu

June 6th, 2008 VR 1 Comment »

Patriarhia Romana a scaldat-o privind deciziile Sinodului Permanent, reunit la Manastirea Neamt pentru a discuta cazurile de erezie ale Mitropolitului Nicolae Corneanu si Episcopului Sofronie Drincec. Conform surselor oficiale, rezultatele vor putea fi aflate dupa intrunirea Sfantului Sinod care se va desfasura abia in 8-9 iulie a.c. Cam ciudat.

In acelasi timp, BOR de la Moscova a solicita deja de cateva zile o explicatie BOR de la Bucuresti pe tema impartasirii necanonice a lui Nicolae Corneanu. Cu toate acestea informatia nu a aparut pe site-ul Patriarhiei Romane nici azi. Mediafax preia o parte din comunicatul Patriarhiei Ruse si da o stire la ora 21. Mitropolitul moscovit Kiril, ministrul de Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse a transmis scrisoarea oficiala omologului sau din Deal, PS Ciprian. Public aici stirea Interfax originala:
Oficiul pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova speră că Biserica Ortodoxă Română va da o explicaţie satisfăcătoare pentru actul de comuniune al Mitropolitului ortodox român cu catolicii
Moscova:” Informaţia cu privire la împărtăşirea unui Mitropolit ortodox român în timpul unei ritual liturgic catolic a devenit o ştire de senzaţie pentru jurnalişti, iar pentru credincioşii ortodocşi o sursă de confizie şi ispită. Am primit în aceste zile o mulţime de întrebări din partea clericilor şi credincioşilor, inclusiv a celor din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Graniţelor (structură autonomă în cadrul Patriarhiei de Moscova – nota mea). Totul este de necrezut: se poate cu adevărat întâmpla, ca un ierarh ortodox de un rang aşa de înalt să încalce în mod public normele canonice şi disciplina bisericii? Nu am vrut să credem, dar fotografiile publicate au produs o impresie extrem de puternică. Noi sperăm că după aceasta vor urma explicaţii satisfăcătoare din partea reprezentanţilor Biserici Ortodoxe Române”- a declarat la 29 mai, protoiereul NICOLAI BALAŞOV, secretarul pentru relaţii dintre bisericile ortodoxe al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova (unul dintre principalii negociatori din partea rusă în problema Mitropoliei Basarabiei-n.m.).
Să ne reamintim, conform serviciului de presă al Bisericii Greco-catolice din România, la 25 mai în oraşul românesc Timişoara Mitropolitul ortodox al Banatului Nicolae Corneanu a participat la sfinţirea unei biserici greco-catolice. S-a spus că în timpul liturghiei „s-a întâmplat o minune”: Corneanu s-a dus la altar şi a cerut să primească împărtăşanie, după aceasta s-a împărtăşit. Serviciul de presă al Bisericii Greco-Catolice din România s-a remarcat că aceasta este primul caz de împărtăşire a unui cleric ortodox împreună cu catolici din anii 1700.
Pe de altă parte, serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Române a emis o declaraţie de presă în această privinţă, care printre altele, declara: „Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. ”.
Patriarhia Română a adăugat că dialogul continuu al Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi îmbunătăţit ci numai îngreunat de astfel de gesturi.
Posted in Uncategorized Tags: , , , 1 Comment »

Mircea Mihaies fata cu reactiunea sau cum moare prostul de grija altuia

June 6th, 2008 VR 1 Comment »

In loc sa-si vada de fraudele de la Institutul Cultural Roman, distinsul sot al sefei Retelei Soros Romania, Mircea Mihaiesi, ditamai vice-presedintele asociatiei de locatari a acestei boxe imputite a Hotelului Lux de la Moscova se apuca, evident, sa ii ia apararea ereticului de Nicolae Corneanu. De ce oare? Pentru ca, in primul rand, Corneanu, fostul si cel mai jalnic si prolific informator al Securitatii din cadrul BOR si, totodata, fost membru al Comisiei Tismaneanu de falsificat istoria, este unul dintre negurile de pe fata pamantului intruchipate intr-un rasfatat de vaza al retelei neo-kominternului din Romania, Grupul pentru Dialog Social. Asa ca, daca-i ordin de la “Centrala”, cu placere: mancam putin cacat, ne lingem cu limba pe unde ne-am manjit si, daca avem in exces, mai dam si pe la gazete, in incercarea continua de a arunca o cortina de ceata si fum in fata Romaniei. In acest caz, s-a produs la Evenimentul Zilei, un fel de Capitalul si Manifestul Comunist in varianta cotidiana, daca ne uitam la “senatorii EvZ”, toti numai unul si unul: agenti anti-Romania, informatori de doi bani si tutari de serviciu, produse ale unor degenerati intrati pe turelele tancurilor sovietice in cultura si istoria Romaniei. Mihaies, linge-fundul lui Patapievici, oricum este pagan; de ce nu-si vede de secta lui -GDS – care, apropos, am inteles ca vrea sa se inregistreze si sub numele de “Biserica Satanista”?!
Cocota Mihaies fata cu reactiunea, s-ar fi putut intitula excrementul livrat in hartia de impachetat ceapa a domnului Ringier. Dar el a vrut sa-i spuna, “vizionar”, “Spre anul o mie“… Cum chiar n-am timp pentru astfel de gunoaie, nici macar sa le caracterizez pe masura, va las pe dumneavoastra sa judecati. Ce este interesant: individul se preocupa intr-o treime din editorialul sau “senatorial” (Doamne Dumnezeule! Poate “Senatul animalelor”!) sa ma atace, fara prea multa imaginatie si fara sa ma numeasca (Oooo! “Nomina sunt odiosa”!). Intrebarea mea: daca sunt asa de nesemnificativ, de ce oare isi mai oboseste ochisorii si isi consuma din ultimul neuron care i se lafaie, singurel, in cutia craniana plina doar cu mehlem? Vedeti, daca nu l-am tratat la timpul potrivit cum se cuvine? Acum a crescut si negul asta pe langa Corneanu… Mai am de remarcat ca nu m-as fi obosit sa-i citesc ineptiile daca nu ar fi fost promovat atat de agresiv de site-ul greco-catolica.org (alaturi de smintitul de Badilita, care isi varsa scarbavnic toata ura sa adunata in anii de Occident la adresa Ortodoxiei) si daca Patriarhia nu mi-ar fi semnalat porcaria iesind si cu o pozitie de parare si de aparare. Multumiri.

Redau dejectia mai jos ca sa meditati de ce, cand, unde si cum trebuie sa eliminati excrescentele prostiei de pe acest pamant. La timp. Dar… niciodata nu e prea tarziu!

SENATUL EVZ: Spre anul o mie

Mircea Mihăieş
Luni, 02 Iunie 2008
MIRCEA MIHĂIEŞ: “A fost suficient ca Nicolae să dea încă un semn al deschiderii faţă de alte culte, pentru ca aranjorii din Sinod şi căţeii din jurul sutanelor să sară de nouă stânjeni.”Un tiribombist de la o gazetă a cărei despăduchere s-a oprit la jumătate a găsit soluţia problemelor din politica românească: formarea unei mişcări de dreapta în jurul Bisericii. Iac-aşa! N-am să rostesc numele partidului care s-a născut în anii ’30 cam pe aceleaşi coordonate. Sunt şocat doar că o minte normală poate invoca drept soluţii salvatoare aberaţii care au îndoliat lumea. Că locul individului e la balamuc, n-are nicio importanţă. Important e că astfel de arătănii continuă să scrie nestânjenit, aşa cum Vadim n-are nicio problemă să injurieze şi să ameninţe – în direct şi la ore de vârf – la postul public de televiziune. Şi ne mai întrebăm de ce-am ajuns în halul în care am ajuns! N-aş fi scris despre încă unul dintre scandalurile din Biserica Ortodoxă Română – cel al chemării la ordine a Mitropolitului Nicolae al Banatului – dacă manipulatori de teapa celui menţionat n-ar insista asupra rolului pe care, musai, ar urma să-l joace clerul în viaţa politică. O spun răspicat: preoţii să-şi vadă de menirea lor, pentru că au, slavă Domnului, imens de lucru, într-o ţară a păcătoşeniilor de moarte. Nu e nevoie să ne înveţe ei cum se guvernează. Au dat oricum suficiente probe de incapacitate în funcţiile pentru care sunt plătiţi. Nicolae al Banatului stă, de ani de zile, ca un ghimpe în ochii extremiştilor aciuaţi în BOR. Ştim că trecutul său nu e fără pată. Dar mai ştim că, după 1990, când mult prea mulţi dintre actualii diriguitori ai Bisericii au făcut pe mortu-n păpuşoi, Nicolae s-a comportat ireproşabil. Apropierea de biserica martiră greco-catolică, admirabilul ecumenism şi plasarea de partea forţelor reformiste din societate l-au transformat într-un veritabil paria al clerului. Cunosc feţe bisericeşti pentru care numele lui Nicolae Corneanu sună aşa cum le sună irlandezilor numele lui Cromwell: ca – Doamne, iartă-mă! – al Satanei. Nu e o întâmplare că veritabila prigoană împotriva mitropolitului de la Timişoara s-a înteţit sub domnia lui Daniel Ciobotea. Înainte de a fi patriarh, Ciobotea e şi el român. Şi, prin urmare, plin de păcatele de care naţia noastră nu se poate debarasa. Nerecunoştinţa, ura purtată celui care ţi-a făcut un bine, resentimentul faţă de cei care ţi-au fost, fie şi o clipă, superiori sunt adânc înrădăcinate în caracterul nostru. Or, se ştie că incredibila carieră a lui Ciobotea n-ar fi fost posibilă fără „descoperirea“ sa de către mitropolitul Banatului. Adus, în primele luni ale lui 1990, episcop vicar la Timişoara, el a făcut rapid, cu ajutorul binefăcătorului său, saltul la Mitropolia Moldovei, considerată „numărul doi“ în ierarhia bisericească autohtonă. A fost suficient ca Nicolae să dea încă un semn al deschiderii faţă de alte culte, pentru ca aranjorii din Sinod şi căţeii din jurul sutanelor înfumurate să sară de nouă stânjeni. Ce s-a întâmplat, în fond? Invitat de nunţiul papal în România, monseniorul Francisco Javier Lozano, la ceremonia sfinţirii unei biserici greco-catolice la Timişoara, mitropolitul a participat la slujba de împărtăşanie. Sacramentele, la catolici şi la ortodocşi, sunt asemănătoare. Cu toate acestea, minţi tulburi din ierarhia ortodoxă au ţâşnit ca la incendiu, văzând în gestul firesc al mitropolitului un atentat la preasfintele noastre datini, gelos păzite în temple secrete, de la ciobanul mioritic până la Dan Ilie Ciobotea! Obişnuiţi ai stilului confrontaţional – n-am să uit niciodată cum, copil fiind, îl însoţeam la mijlocul anilor ’60 pe bunicul meu la catedrala ortodoxă din Arad, unde l-am auzit pe Teoctist, viitorul patriarh ar României, pe atunci episcop al Aradului, tunând şi fulgerând împotriva „blestemaţilor de pocăiţi“ -, conducătorii BOR se scufundă în cel mai periculos tip de fundamentalism. Nicăieri ca în BOR – poate doar în Securitate şi la marii activişti comunişti – nu funcţionează delirul de persecuţie şi mitul cetăţii asediate. Mitropolitul Corneanu, promotorul unor formule de dialog, înţelepciune şi eliminare a asperităţilor între culte, trebuie, aşadar, executat pentru a nu primejdui privilegiile şi supremaţia atât de convenabile clicii căţărate la vârful bisericii majoritare din România. Acest jalnic episod arată cât de departe de normalitate şi de valorile promovate oficial de statul român e biserica. Dacă dialogul, respectul faţă de celălalt şi generozitatea ajung să fie catalogate de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei drept „gesturi problematice“, înseamnă c-am recăzut în hăul fără fund al intoleranţei şi-al unui inimaginabil primitivism. Ce mai urmează? Doar ca păcătoşii să fie arşi pe rug sau aruncaţi în groapa cu lei. Iar cei suspectaţi că văd în orice om un egal, un frate întru bunătate şi moralitate, să fie schingiuiţi cu cizma spaniolă. Trist moment, tristă recădere în practici ce evocă violent intoleranţa anului o mie!

Raspunsul Patriarhiei:

P A T R I A R H I A R O M Â N Ă
SECTORUL COMUNICAŢII ŞI RELAŢII PUBLICE
CENTRUL DE PRESĂ BASILICA
BIROUL DE PRESĂ
P A L A T U L P A T R I A R H I E I
Nr. 3846 / 2 iunie 2008

Unitatea eclesială este coresponsabilitate

“În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mircea Mihăieş în editorialul Spre anul o mie, apărut în cotidianul Evenimentul Zilei¸ din 2 iunie 2008, precizăm următoarele:
În atitudinile sale privitoare la probleme eclesiologice şi ecumenice, Patriarhia Română se călăuzeşte după principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă, iar nu după principii subiective, arbitrare, influenţate de biografia cuiva sau de relaţii personale amicale.
Biserica Ortodoxă Română a dovedit de-a lungul timpului că are vocaţie şi deschidere către dialogul ecumenic, uneori chiar percepută de către unii ca fiind prea ecumenică. Cu alte cuvinte, implicarea sa ecumenică urmează principiile stabilite prin consens în conferinţele panortodoxe şi disciplina sinodală a Ortodoxiei româneşti şi nu un gest individual, conjunctural sau emoţional.
Comunicatul Patriarhiei Române din ziua de 27 mai 2008, în care se recomanda abţinerea de la anumite gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice, a exprimat, de fapt, poziţia Sfântului Sinod sau a întregii Ortodoxii şi, nicidecum, o poziţie de intoleranţă, aşa cum eronat a fost interpretat de unii jurnalişti.
În orice instituţie bisericească, inclusiv în cea catolică, unitatea se menţine prin consultare şi disciplină comună sau bună rânduială. Iar la fermitate, percepută emoţional ca intoleranţă, se ajunge ca reacţie la indisciplină.
Pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne în continuare în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic.
Am ţinut să facem aceste precizări ca urmare a apariţiei în mass-media a opiniilor unor jurnalişti fără competenţă teologică adecvată, care consideră că principiul comuniunii sau al unităţii eclesiale ar depinde doar de opiniile individuale ale conducătorilor bisericeşti mai mult sau mai puţin „toleranţi”!
În concluzie, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: Binele nu este bine, dacă nu este bine făcut sau, altfel spus, nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză.”

Doamne ajuta!

Posted in Uncategorized Tags: , , , , 1 Comment »

Fostul mitropolit ortodox Corneanu va fi judecat azi

June 6th, 2008 VR No Comments »

Sinodul Permanent – Patriarhul si Mitropolitii, plus 3 episcopi: IPS Nifon, PS Ioan, PS Sofronie (el insusi un eretic) – reunit la Neamt inainte de intronizarea Mitropolitului Teofan la Iasi dezbate astazi, vineri, 6 iunie, cazul fostului mitropolit ortodox Nicolae Corneanu, fost informator si fost membru al Comisiei Tismaneanu, care a cazut in erezie prin impartasirea cu catolicii si greco-catolicii.

Gestul sau a declansat vii reactii in sanul Bisericii, mari duhovnici ai Ortodoxiei romanesti, ca parintele Iustin Parvu sau preacuviosul parinte Arsenie Papacioc, condamnand actul si solicitand judecarea de urgenta a cazului Corneanu. Asociatia Sfantul Daniile Sihastrul si Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) au organizat dezbateri care au adus noi detalii privind gestul mitropolitului de Banat, inclusiv marturia acestuia, in care recunoaste actul si considera ca n-are de ce sa-i para rau.

Redau aici intreaga problematica, dupa cum a fost prezentata de Razbointrucuvant.ro, Ortodox Media si alte surse:
Intervenţia telefonică a ÎPS Nicolae Corneanu la dezbaterea cu tema „Mitropolitul Nicolae şi consecinţele gestului său: forţarea unităţii sau abandonarea identităţii?” organizată de AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini), la 4 iunie:
Intreaga dezbatere publica organizata de AZEC poate fi descarcata de la acest link: https://www.ortodoxradio.ro/arhiva/alte/radio-azec-4-iun.mp3– va recomandam sa ascultati integral dezbaterea, este foarte interesanta, pe alocuri incendiara (a se vedea la finalul acestui articol care sunt si impresiile noastre)
Mai jos, aveti transcrierea interventiei telefonice a IPS Nicolae, realizata de o sora duhovniceasca:
Razvan Bucuroiu:
– Înaltpreasfintia Voastra, este adevarat ca v-ati impartasit la Biserica Greco-Catolica din Timisoara acum doua duminici?
– Da, este perfect adevarat. Am fost invitat de catre confratii greco-catolici la sfintirea unei noi biserici de aici, din orasul Timisoara. In momentul cand s-a facut impartasirea credinciosilor, m-a impresionat multimea de credinciosi care, toti, alaturi evident de preotii care erau de fata, au cerut sa fie si ei impartasiti. Printre acei credinciosi erau nu numai greco-catolici, ci si ortodocsi, pentru ca in zona respectiva traiesc mai multi ortodocsi decat greco-catolici. Dar, sigur, solemnitatea si serviciul religios a fost [sic!] al greco-catolicilor. In momentul cand s-a impartasit toata lumea, repet din nou [sic!], am fost impresionat, emotionat de modul cum toata asistenta, toti participantii la serviciul religios s-au apropiat de preotii care cuminecau, ca sa primeasca si ei Impartasania. Am simtit un sentiment de…, daca pot spune asa, fratietate fata de obstea de credinciosi care erau nu numai greco-catolici, repet, ci si ortodocsi si printr-un gest spontan, m-am apropiat si eu de cei care se impartaseau si m-am impartasit si eu alaturi de ceilalti. Sigur ca trebuia sa reflectez la consecintele sau comentariile care erau previzibile pe aceasta tema, dar a fost un gest spontan de fratietate pe care in acel moment l-am simtit, sa zic asa, necesar sa il fac si eu, alaturi de toata obstea care se afla atunci la acel serviciul religios. Imi pare rau ca am dat in felul acesta posibilitatea unor comentarii, din cele mai, sa zic asa,.. negative, dar pentru mine, ca si om al lui Hristos si al lui Dumnezeu, a fost un gest de fratietate. Pe langa toate, in acel moment mi-am adus aminte de foarte multele intruniri ecumenice la care luam si eu parte in trecut si la care se dezbatea, pe vremea aceea, un document care se chema „Botez, Euharistie si comuniune“. Sigur ca pe plan ecumenic am fost toti de acord ca e necesar sa ne apropiem unii de altii si sa recurgem la tot ceea ce se poate pentru a manifesta fratietatea dintre marile confesiuni crestine.
– Inaltpreasfintia Voastra, dupa ce emotia a trecut, va pare rau pentru acest gest?
– Sincer sa spun, nu-mi pare rau, doar ca regret ca am dat prilej la comentarii din cele mai felurite si, majoritatea, destul de negative. Ar fi trebuit sa calculez foarte bine gestul care l-am facut atunci, dar a fost un gest spontan si, sa zic asa, o comuniune in Hristos pe care am simtit-o, alaturi de ceilalti crestini, pentru ca sunt cu adevarat crestini si ei. Nu ne desparte in fond nimic decat pe plan jurisdictional – acceptarea primatului papal, pe care, sigur, noi o privim cu alti ochi si din alt punct de vedere – dar incolo nu este nici un fel de deosebire intre noi, ne asemanam si ne indentificam din toate punctele de vedere.
Teologul Radu Preda de la Cluj:
– Am vorbit si eu cu cativa prieteni timisoreni, artisti, oameni ai Bisericii, chiar si teologi, unul dintre ei chiar preot, care au inteles – si inteleg marturia pe care ati depus-o aici, in fata noastra – ca a fost un gest personal, a fost, daca vreti, o “comotie” a unei persoane care in mijlocul unei comunitati rugatoare, practic nu a putut refuza invitatia de a duce pana la ultima consecinta aceasta stare de comuniune. Va inteleg foarte bine, din punct de vedere psihologic, daca vreti. Insa intrebarea este urmatoarea: Dvs erati acolo ca Mitropolit al Banatului. Practic reprezentati Biserica locala. Cum le veti raspunde timisorenilor sau banatenilor si, prin extrapolare, nu fantezista, ci foarte reala, ortodocsilor – nu numai romani (stirea aceasta a facut deja inconjurul lumii panortodoxe) – cum veti raspunde astfel incat sa ia partea buna, daca exista una, din acest gest, astfel incat sa evitam, pe cat posibil, ca acest capitol al dumneavoastra sa ramana de fapt o sminteala. In ce masura aveti la indemana criteriile teologice incat sa faceti distinctia intre un gest personal, constructiv, profetic, il numim cum vreti si, pe de alta parte, o sminteala care, pana la urma urmei, stiti ce ne costa, Inaltpresfintite? Ne costa o polarizare inutila in interiorul Bisericii intre ecumenisti si traditionalisti. Daca presa pana acuma miza pe o polarizare, de obicei miza prosteste, din lipsa de cunostinte, din graba, din superficialitate, iata ca acum eu ca teolog si om al Cetatii, vad ca practic nu mai am raspunsuri. Intr-adevar avem de a face cu o polarizare in Biserica. Deci cum raspundeti la acest tip de nu de lectura negativa, ci realmente de receptare?
– Ca raspuns la aceasta intrebare as vrea sa va relatez ca, fara a fi fost provocat, Duminica urmatoare, in Catedrala noastra Mitropolitana, la sfarsitul Sfintei Liturghii, m-am adresat credinciosilor relatandu-le cele ce s-au intamplat. Nimeni nu mi-a cerut o explicatie, dar pentru ca am aflat eu de comentariile care se faceau, sa zic asa, in afara, m-am adresat credinciosilor, relatandu-le ceea ce s-a intamplat. Si va marturisesc ca reactia crediniciosilor – catedrala a fost plina – a fost o reactie pozitiva, in sensul ca numai ca nu m-au aplaudat. Eu i-am rugat sa nu faca niciun astfel de gest, dar incepusera sa aplaude. Si le-am spus ca ii rog ca in Biserica sa nu faca asa ceva! Dar reactia lor a fost pozitiva. Si daca imi permiteti, exista un sentiment de fratietate – acuma, la ora actuala, i se zice ecumenism, eu ii zic de fratietate, care l-au simtit mereu, tot timpul credinciosii din zona in care imi desfasor eu activitatea, ca sa nu zic din Banat si au fost, permiteti-mi sa spun, incantati de gestul meu. Am primit si reactii in scris, am fost vizitat de credinciosi care toti mi-au adresat cuvinte de apreciere. Asta a fost reactia credinciosilor, pentru ca m-ati intrebat de pozitia lor.
– Si credinciosii care vor continua sa va intrebe cum vedeti pastoral situatia? Pentru ca daca acei credinciosi care vad in asta o sminteala, cum le raspundeti acelora? Nu celor care, sa zicem asa, sunt fani ai intercomuniunii, ci celor care au nelamuriri teologice? Pentru ca inteleg ca Dvs aveti o viziune foarte coerenta, o inteleg, fara sa o pot accepta, bineinteles, integralitatea ei, dar raspundeti acestora, pastoral? Ii puteti sfatui pe credinicosii Dvs. sa mearga la orice biserica, nu conteaza la care, pentru ca oricum Euharistia este peste tot aceeasi? Pastoral, ca pastor, ca Mitropolit al locului…
– …. nici nu le voi interzice, dar exista acest sentiment de comuniune intre credinciosii pe care eu ii pastoresc, sentiment (pe) care l-am imprumutat si eu de la ei, care ni l-am comunicat unii altora de ani de zile si acest sentiment il au si ei. N-am avut, sa zic asa, niciun cuvant de repros din partea nimanui, ci dimpotriva, cand unii dintre cei care au urmarit presa sau care au mai aflat cate ceva din comentariile care s-au facut, au venit la mine sa imi spuna: „Va laudam, va apreciem pentru tot ceea ce ati facut, va admiram!” Am ramas, va marturisesc, foarte emotionat de reactia aceasta a credinciosilor.
Parintele Visarion Alexa, de la Radio Romania Actualitati:
– Am rugamintea sa ne spuneti, va rog, daca puteti, cu ce v-ati impartasit cand ati facut gestul acesta, IPS Voastra?
– M-am impartasit cu ceea ce aveau confratii de acolo pregatit in potir. N-am cerut altceva. Nu atat Impartasania m-am dus sa o primesc de acolo, ci am voit sa demonstrez un gest de comuniune, nimic altceva. Oamenii au apreciat ca atare acest gest.
– Ce considerati Inaltpresfintia Voastra ca se afla in potirul, de pe altarul de acolo?
– Din punctul lor de vedere…
– Nu, nu, din punctul Inaltpreasfintiei Voastre de vedere… Ei stim ce cred, ce credeti Inaltpresfintia Voastra?
– Din punctul nostru de vedere daca imi permiteti sa spun teologic… Din punct de vedere teologic, intre Preotia, Tainele, Liturghia confratilor nu numai greco-catolici, (ci) si romano-catolici, noi recunoastem Taina Euharistica pe care o au si ei. N-am negat-o. A fost totdeauna privita aceasta o unitate de pareri, in ceea ce priveste romano-catolicii si greco-catolicii. Si, daca imi permiteti, as aduce aminte de un document care a fost adoptat inainte cu mai multi ani – e adevarat, prin intermediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor – care se numea „Botez, Euharistie si Preotie” si din punct de vedere teologic si ecumenic, noi am recunoscut aceste taine ale confratilor nostri. Asta este din ce stiu eu, din punct de vedere teologic.
Danion Vasile:
– Deci Sfintia Voastra, considerati ca v-ati impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos…?
– Da, da!
– …conform documentului pe care l-ati invocat…
– Da.
– Mitropolitul Hierotheos Vlachos, ca multi alti ierarhi de seama ortodocsi contesta documentul respectiv. Mitropolitul Hierotheos Vlachos afirma: „Papistasii nu au preotie, nici taine. Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat in afara Bisericii. Iar Papa, cu toti clericii Vaticanului, nu sunt urmasi ai apostolilor. Nu au predania si succesiunea apostolica.” Preasfintia Voastra, ati afirmat despre greco-catolicism, in interviul pe care l-ati dat”Formulei As”: „Crearea Bisericii Greco-catolice a fost o necesitatede ordin istoric pentru romani”. Sfintia Voastra considerati ca a fost necesitate, in timp ce Sfintii Bisericii Ortodoxe au spus cu totul altceva. De exemplu, Sfantul…
– Eu pun problema din punctul de vedere al Ardealului si al romanilor ardeleni, care aflandu-se sub ocupatie straina au vazut in Roma un fel de salvare a originii noastre latine si latino-dacice.
– Perspectiva Sfintiei Voastre, ma iertati, e diferita de perspectiva traditionalista, ortodoxa. Sf Paisie Velicicovski spunea asa: „Uniatia e o aschie desprinsa de la Sfanta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica, rimeneasca. Uniatia este inselaciunea diavolului si-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie…“. Intrebarea: Cum va raportati la invatatura Sfintilor care sunt foarte categorici? Tocmai a fost canonizat Sfantul Atanasie Todoran, care l-a oprit pe fiul sau sa primeasca Impartasania apostata, intrucat Sfintii Parinti spun ca impartasirea de la eretici este partasie cu diavolul?
– Aceasta a fost, sa zicem, pozitia unora din credinciosii ardeleni care identificau catolicismul, nu atat greco-catolicismul, ci catolicismul cu maghiarismul. Si pentru ca exista ocupatia maghiara care, cunoastem, a avut consecinte negative in constiinta romanilor ardeleni, ei au identificat catolicismul, la vremea respectiva, cu maghiarismul. Dar lumea a evoluat si la ora actuala, iata noi avem relatii foarte bune si cu Ungaria si cu alte comunitati care nu sunt, sa zicem,… romanesti. Lumea a evoluat, istoria a evoluat si cred ca la ora actuala nu ne mai putem intoarce la, sa zicem, perceptiile care le-au avut oamenii in momentul cand istoria era cu totul alta decat cea de astazi.
Remus Radulescu, de la Radio:
– Parinte Mitropolit, vi s-a intamplat in activitatea dumneavoastra liturgica, sa acordati Sfanta Impartasanie unui alt credincios decat ortodox: adica unui greco-catolic sau unui catolic?
– Va marturisesc ca atunci cand slujesc, si puterile fizice ma ajuta, impartasesc si eu pe toti credinciosii.
– Fara sa-i intrebati…
– Nu l-am intrebat pe niciunul nici macar daca s-a spovedit. Pentru ca daca a venit sa ceara Sfanta Impartasanie, am considerat ca aceasta dorinta de a fi impartasit cu Trupul si Sangele Mantuitorului… e bine s-o satisfac.
– Dar vreun cleric din Mitropolia dumneavoastra de alta confesiune – greco-catolic sau romano-catolic – participand sau asistand la o Liturghie ortodoxa s-a impartasit vreodata?
– Nu, nici nu i-am cerut nimanui…
– Nu neaparat, zic, nu s-a intamplat?
– Nu s-a impartasit, pentru ca… nu se punea problema, n-au cerut oamenii, n-au simtit nevoia… Fiecare si-a urmat drumul lui… Asa cum si eu imi urmez drumul meu, n-am facut nicio concesie nimanui din punct de vedere dogmatic sau din alte puncte de vedere… Sunt ortodox, raman ortodox pana la moarte si nu pot sa fiu altceva.
Razvan Bucuroiu:
– Multumim foarte mult, IPS voastra. Acestea au fost cele cateva intrebari pe care ziaristii si cei prezenti voiau sa vi le adreseze… Eu as vrea sa va mai intreb un lucru, daca ingaduiti:
– Va rog…
– Va asumati pana la capat toate consecintele acestui gest? Si in plan personal si…
– Evident ca da… N-am incotro, l-am facut si nu pot sa-l reneg. E o realitate pe care o recunosc si.. daca va fi sa trag niste consecinte negative, cu voia lui Dumnezeu, le voi trage acele consecinte“.

Preluat de la LaurentiuDumitru.ro

Comentariu pe RazbointruCuvant.ro:

P.S.: Impresii personale fugare dupa ascultarea intregii dezbateri:
De nota 10 (dupa parerea noastra) interventiile (izvorate dintr-o angajare duhovniceasca sincera, personala), ale lui Razvan Codrescu, Danion Vasile si ale parintilor Visarion Alexa si Dan Badulescu – deranjante multora de acolo pentru “radicalism” si “duritate”, adica prin… intemeierea – desueta – pe Sfintii Parinti si pe canoane si prin faptul ca si-au manifestat niste convingeri si atitudini ortodoxe ferme.
Ne-a bucurat sanctionarea cvasi-unanima si categorica a fatarniciei si lipsei totale de onestitate a pozitiei oficiale greco-catolice (vezi mai jos).
Am ramas intristati de confuziile, indoielile sau lipsa de coerenta si consecventa a celor mai multi participanti in privinta problemei validitatii Tainei Euharistiei la catolici.
“Seninatatea” si “ingenuitatea” raspunsurilor stupefiante date de IPS Nicolae au fost supuse unor indreptatite critici sfichiuitoare, facandu-se frecvente aluzii chiar la varsta si posibila lipsa de discernamant a acestuia. A fost taxat mai mult decat orice caracterul iresponsabil al unui gest individual cu caracter sentimental, “emotional”, desprins de unitatea Bisericii din care face parte. Cum a spus ironic Radu Preda, prin IPS Nicolae, acum “curentul emo” a intrat si in Biserica
Surprinzatoare in mod placut – desi nu pana la capat! – marturisirea dogmatica si delimitarile nete, facute cu delicatete si in duhul cel bun de parintele decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti, Stefan Buchiu, care a parut foarte realist si onest in evaluarea “dialogului ecumenic” si a pus accentul pe deosebirile dogmatice ireductibile intre ortodocsi si catolici, pe aberatia teoogica a “intercomuniunii” fara existenta unei marturisiri comune de credinta, afirmand inclusiv caracterul eretic al lui Filioque.
Din pacate, in rest, multe deceptii (incepand cu Cristian Tabara si Dan Micu – surprinsi intr-o penibila atitudine panicata (mai mult decat bizara frica acestora in fata libertatii de expresie si insistenta pe ideea comunistoida de “a sta linistiti” si a nu face presiuni sau de a nu exprima opinii personale categorice!), de scrupulozitate procedurista si autori ai unor halucinante demonstratii de ignoranta in materie teologica si duhovniceasca, fiind vadita disperarea angajarii lor neconditionate pro-Nicolae Corneanu, pro-ecumenism si pro-aggiornamento in Biserica!), apoi mult intelectualism “teologic” steril si relativizant, subordonat socotelilor omenesti si tendintelor moderniste, de aceea zamislitor al unui discurs alunecos si contradictoriu, neaparat “optimist”, “echidistant” si atoate-conciliant cu orice pret (si ne referim in primul rand la locvacele teolog clujean, Radu Preda, “dedulcit” si el peste masura la duhul nihilist al acestor vremuri si riscand a anula atat atitudinile sale ferme de “pus degetul pe rana“, cat si o parte dintre argumentele sale foarte pertinente).
Trebuie remarcata insa si obraznicia nemasurata cu care Nicolae Corneanu afirma sus si tare ca va fi ortodox pana la moarte. Atitudinea lui Corneanu da dovada nu de laxism dogmatic, ci de o stare afectiva surescitata si menita sa suresciteze, care nu ne poate face sa nu ne gandim la fenomenul de indracire sau de cel al sugestionarii in masa. Dulcegaria cu gust de moarte ce se revarsa de pe buzele tristului nostru episcop apostat este imbinata, stiintific, cu o emotivitate prin care acesta devine, in proprii sai ochi si in ochii celor pe care ii vrajeste, de-a dreptul martir al “fratietatii!” De altfel, un alt aspect important este si reinventarea limbajului ecumenistilor, constienti ca miscarea lor era prea rasuflata, prea obosita si perceputa ca ceva politic. Aveau nevoie de reinsufletire, de o revitalizare, iar aceasta a venit prin gestul “emotiv” al lui Corneanu. Aveau nevoie de astfel de gesturi “informale”, “profetice”, de putina magie, de vraja si “culoare” ca sa se resusciteze cadavrul. Si de un limbaj nou. Asa, ecumenismul nu mai este ecumenism, ci fratietate. Adevarul, am vazut intr-un comunicat dat la timp de catolici, este de fapt caritate si fratietate, adica iubirea lor otravita si gaunoasa. Totul se duce pentru a insela, pentru a amagi, pentru a pacali lumea, a o vraji, a excita emotivitatea si manipula constiintele si cugetele celor care nu stau drept in credinta.
Se vede, din pacate, din ansamblul discutiilor, cat de mult ne-am indeparat de trairea in Duh si in Adevar si cat de putin mai reprezinta pentru noi astazi, cei atinsi de trufia mintii atoatecunoscatoare, cuvantul Sfintilor Parinti ai Bisericii… Parintii nostri duhovnicesti – care altadata reprezentau vocile Duhului – au ajuns fie sa fie luati peste picior, fie sunt ignorati dezinvolt. Deh, ce ne mai trebuie Parinti, ce ne mai trebuie cuvant al Duhului, daca avem desteptaciune omeneasca…Sa nu ne mai miram atunci ca intre noi nu exista unitate, ca suntem atat de dezbinati! Unitatea adevarata vine numai de la Duhul Sfant si pleaca acolo unde precumpaneste trufia mintii. (Razbointrucuvant.ro)

Comunicat al Vicariatului greco-catolic Bucuresti

La invitatia Dl. Razvan Bucuroiu, presedintele Asociatiei Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC), de a participa la o dezbatere publica pe tema “Mitropolitul Nicolae si consecintele gestului sau: fortarea unitatii sau abandonarea identitatii” la Centrul de Presa al Radiodifuziunii Romane incepand cu orele 13.00 miercuri 4 iunie a.c., Vicariatul de Bucuresti, justificand absenta de la aceasta dezbatere, a emis urmatorul
COMUNICAT
VICARIATUL DE BUCURESTI al Arhiepiscopiei greco-catolice de Alba-Iulia si Fagaras

str. Sirenelor 39050855 Bucuresti

tel. /fax (021) 4107356

e-mail: [email protected]
Nr. 1/02.06
Comuniunea dintre Biserici presupune celebrarea Sfintei Liturghii la acelasi altar si impartasirea din acelasi potir. Suntem constienti ca exista inca divergente teologice care trebuie sa-si afle rezolvarea inainte de a se putea restabili deplina comuniune intre Biserica catolica si Biserica ortodoxa.
Dupa cate stim Inalt Preasfintitul Nicolae, mitropolitul ortodox al Banatului, nu s-a pronuntat public referitor la gestul impartasirii sale la Sfanta Liturghie greco-catolica celebrata la Timisoara, duminica 25 mai a.c. Credem ca orice discutie asupra acestui fapt presupune avizul sau prezenta IPS Sale sau al unui purtator de cuvant al sau. De aceea participarea partii greco-catolice, la intalniri care sa analizeze acest gest concret, personal, al caror motivatii profunde nu au fost expuse public, nu este bine venita.
Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, pentru cazuri particulare, motivate de intemeiate dispozitii sufletesti, respecta libertatea si dorinta personala a fratilor ortodocsi de a se impartasi la Sfintele Liturghii greco-catolice.
Bucuresti, 2 iunie 2008
SecretariatulVicariatului de Bucurestial Arhiepiscopiei greco-catolice de Alba-Iulia si Fagaras
* * * *
Comunicatul Memorandistilor greco-catolici referitor la impartasania IPS Nicolae in cadrul unei Liturghii greco-catolice la Timisoara: https://www.greco-catolica.org/a357-La-Timisoara-s-a-intamplat-o-minune.aspx
Reactia Patriarhiei Romane vis-a-vis de acest eveniment poate fi gasita la urmatoarea adresa: https://www.greco-catolica.org/a358-Patriarhia-Romana-face-precizari-in-legatura-cu-impartasania-IPS-Corneanu-in-cadrul-unei-liturghii-greco-catolice-la-Timisoara.aspx
Pozitia oficiala a Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolica: https://www.greco-catolica.org/a359-Comunicat-al-Bisericii-Romane-Unite-cu-Roma-Greco-Catolice-referitor-la-evenimentul-de-la-Timisoara.aspx
Interventia telefonica a IPS Nicolae Corneanu in care ofera lamuriri cu privire la gestul sau de a se impartasi in cadrul unei Liturghii greco-catolice: https://www.greco-catolica.org/a363-Interventia-telefonica-a-IPS-Nicolae-Corneanu-la-dezbaterea-AZEC-in-care-ofera-lamuriri-cu-privire-la-gestul-sau-de-a-se-impartasi-la-greco-catolici.aspx
Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Parintele Arsenie Papacioc: miscarea ecumenista este o miscare satanica

June 6th, 2008 VR No Comments »

Interviu cu Părintele Arsenie Papacioc
– Preacuvioase Părinte Arsenie, ce părere aveţi despre evenimentulcare a avut loc recent în Banat? Mitropolitul Nicolae Corneanu s-aîmpărtăşit de bunăvoie şi nesilit de nimeni într-o bisericăgreco-catolică din Timişoara…
-Părinte, ce părere să am? O părere negativă, pentru că gestulMitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci estedemonstrativ. Mă exprim şi ceva mai mult: nici măcar un recunoaşte,după ce a fost fotografiat, de unde se vede că el însuşi se considerăvinovat. Consider că este o batjocură ceea ce a făcut MitropolitulNicolae Corneanu. Habar nu are că este ortodox! A fost comunist şi nuorice fel de comunist, ci unul vândut comuniştilor. Este şi rămâne ocăpetenie comunistă. Referitor la apostazia sa, am primit veşti şi dinGrecia. Grecii ăştia, domnule, le ştiu pe toate, sunt foarte atenţi.Sinodul BOR, însă, nu a dat nici un răspuns. Sinodul nostru tace. Arfi cazul să se trezească şi să ia o măsură. Nu sunt de părere să se iao atitudine de jos în sus, pentru că riscăm să ne risipim forţele,care ne sunt atât de necesare într-un moment de mai mare eficacitate…
– Preacuvioase, consideraţi că Mitropolitul astfel s-a lepădat deortodoxie şi că ar trebui imediat să fie depus din treapta demitropolit?
– Nu sunt eu în măsură să dau un răspuns la această întrebare. Avem înacest sens Sfântul Sinod, care pretinde că încă nu este depăşit.Mitropolitul Corneanu este cel mai în vârstă arhiereu la noi (mai învârstă decât el a fost Patriarhul Teoctist, care deja a murit).Personal îl consider un alintat, nici măcar un copil (pentru că unuicopil îi poţi găsi o scuză). Să nu credeţi că am ceva personal cu el.Dimpotrivă, îi purtam un profund respect.
Îmi aduc aminte o întâmplare, când eram la Palatul Patriarhal (după cemă eliberasem din închisoare). Povesteam, pe coridoarele palatului, cuun preot, care era un fiu duhovnicesc de-al meu. Eram bărbierit,pentru că abia mă eliberasem din închisoare… Deodată, un părinteînalt, tânăr, a trecut prin holul patriarhiei, s-a oprit, s-a uitat lamine, m-a sărutat şi a plecat mai departe. Nu ştiam cine e. Apoi amaflat că era Mitropolitul Banatului. De atunci i-am purtat respect ca,de altfel, tuturor Mitropoliţilor…
– Care ar fi cea mai potrivită modalitate de a linişti evenimentul?Care ar fi cea mai bună atitudine?
– Autoritatea cea mai mare o are Sinodul. Fără o decizie oficială dinpartea Sfântului Sinod, orice iniţiativă a unui grup de trăitorirămâne doar o reacţie izolată şi poate fi chiar dăunătoare, pentru căpune în pericol credibilitatea Bisericii, şi aşa discreditată demulţi. Din punct de vedere strategic, e o greşeală în momentul de faţăsă se atace, pentru că nu este vorba de un simplu ins, ci de unmitropolit care face parte din sânul sinodului. În plus nu e încămomentul să ne dăm pe faţă, pentru că demascăm valorile şi, apoi, vaşti duşmanul unde să atace. Sinodul trebuie să ia o măsură. Dar, din păcate, sinodul nostru doarme. Mă aştept, totuşi, să aibă o reacţiefermă, înţeleaptă. Până la urmă, oricum adevărul va birui, iarsinodalii care acum se tem să ia o măsură vor rămâne nişte laşi, penicăieri….
Mitropolitul Corneanu, oricum, demult era cunoscut pentru abaterilesale bisericeşti (făcea Liturghie după Liturghie pentru copii, în aceeaşi biserică, ca la catolici, schimba doar masa. Caraghios, nu?!).Greşeli de genul acesta Sfinţia Sa are foarte multe, însă pe parcursul anilor s-au tot tolerat.
Şi acum nici măcar nu îşi recunoaşte greşeala, deşi a fost fotografiat. Un alintat.
– Care este părerea Sfinţiei Voastre despre ecumenism şi până undecredeţi că ar avea voie să ajungă această colaborare ecumenică – întreortodoxie şi alte confesiuni?
– Nu accept nici un fel de colaborare ecumenică, nici un fel deînceput, ce să mai vorbim despre sfârşit… Nu accept să păstrămlegătură. Suntem ortodocşi, şi o cirtă, o iotă, dacă se cedează, s-acedat tot, pentru că Hristos vrea de la noi să rămânem întregi.Dracul, în schimb, vrea să-i dai o unghie şi dacă i-ai dat-o, asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul întregului, ci eşti doar o parte dinîntreg, pentru că adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi mult,ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai cedat tot.
– Înseamnă că mişcarea ecumenică o caracterizaţi ca pe o mişcare satanică, diabolică?
– Aşa este. O mişcare satanică, am şi spus lucrul acesta. Mi s-a pus şi o întrebare, în acest sens, în cartea pe care am scris-o „Singur Ortodoxia”… Şi am zis acolo: Toţi dracii sunt ai dracului! Asta-i…, nu ne putem juca cu adevărul, nu accept să se schimbe nimic, nici o iotă, nimic! Catolicii de ce au schimbat crucea, dogmele, canoanele,considerându-se fără de nici o greşeală după teoria lor, infailibili, prin ei înşişi? Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi drept slăvitor, drept cinstitor. Aceasta e părerea mea.
Eu personal aştept o Hotărâre din partea Sinodului, însă din păcate, Mitropolitul Bartolomeu Anania se pare că a rămas cam singur.
Nimeni nu îşi doreşte moartea, însă sunt situaţii în viaţă când e mai bine să mori decât să faci compromisuri. Iertaţi-mă, vă rog, însă aici vreau să îl parafrazez pe George Coşbuc, „cu-o moarte toţi suntemdatori”, dar nu-i totuna ortodox să mori sau ecumenist vândut.
Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani în ortodoxie şi acum ne-amtrezit să facem plocoane Papei de la Roma! E mai mult decât o maregreşeală. Adevărul e mai presus de toate!
Fraţii mei, acum eu nu vă vorbesc ca un mare erou, ci mă rog luiDumnezeu să mă întărească în lupta mea de a rămâne ortodox. Dar în ceea ce mă priveşte, eu aşa gândesc, sub nici un chip nu am de gând să cedez. Ferească Dumnezeu!
Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.
Pentru că, dragii mei, dacă ar fi vorba să comparăm cele de aici cucele ce urmează după viaţa aceasta, e îngrozitor să te gândeşti căintri dincolo ca un trădător al adevărului!
Nu poţi să renunţi nici măcar la o unghie, este unghia mea! Putem săne prezentăm la Judecată cu ciuntiri, cum vine asta?! Eu sunt ortodoxnumai cu o mână, nu şi cu cealaltă? Dar să nu murim de mai multe ori,ci doar o singură dată! O luptă n-are nici un sens, dacă nu este spreo victorie sigură. De aceea trebuie gândită foarte bine strategialuptei. Când porneşti un război, trebuie să fii sigur de biruinţă, iarcel care biruie, întotdeauna, este doar Adevărul. Mă bucur că încă mai sunt oameni conştienţi şi maturi: atât în Rusia, Grecia, cât şi în ţara noastră care sunt capabili de o atitudine sănătoasă. Deocamdată am pierdut o bătălie, nu şi războiul. Acestea sunt cuvintele mele şi aceasta este părerea mea.

Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

"Sa fie caterisit!"

June 3rd, 2008 VR No Comments »

SCRISOARE DESCHISĂ
CĂTRE SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
În atentia Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Preafericite Părinte Patriarh,
Cu fiască supunere dar şi cu adâncă îndurerare vă adresez această scrisoare eu, nevrednicul şi cel mai mic între slujitorii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.
Un fapt cutremurător a zguduit şi a derutat întreaga ortodoxie românească. Faţa ortodoxiei s-a pătat astăzi ruşinos, printr-un fapt unic în ultimii trei sute de ani de dăinuire a Sfintei noastre Biserici, prin gestul neortodox al fratelui nostru de suferinţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Şi dacă actul necanonic al uniaţiei din Transilvania de acum trei secole a îndurerat ortodoxia, acum şi mai mult, din moment ce atunci poporul nostru suferea greaua asuprire străină, iar acum – nesiliţi de nimeni – ne facem părtaşi ereziei papistaşe.
Preafericirea Voastră, nu sunt eu în măsură şi nu îndrăznesc să reamintesc unui întâistătător al Bisericii sfintele canoane şi predania sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Le cunoaşteţi şi vi le însuşiţi, de asemenea, prea-bine. Însă mă mustră cuvintele ferme ale marelui între sfinţii şi patriarhii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul a toată lumea, când spune: „Să nu fim părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă, mustraţi-le pe faţă” – şi nu pot să tac, văzând cum un înalt mitropolit al nostru, vechi de zile şi cu atâta experienţă, se împărtăşeşte cu cei ce au apostat de la dreapta credinţă. Aici, după cum bine-ştiţi, se încalcă grav canonul 46 apostolic, care spune clar: „Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” De asemenea, canonul 45, care spune: „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. Dar nu numai atât. Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc. Un astfel de gest al unui mitropolit ortodox nu face decât să reînvie această neagră pagină din istoria poporului nostru.
Poporul nostru, de-a lungul istoriei, a ştiut să convieţuiască paşnic cu toate religiile lumii, însă nu a acceptat niciodată ştirbirea propriei credinţe. Noi am nădăjduit că acest dialog ecumenic, pe care Biserica noastră îl poartă de la o vreme încoace, să fie rodnic, paşnic şi fără apostazii. Dar iată care sunt roadele lui acum. Acest gest nu face decât să ducă la scindare şi nicidecum la o unitate întemeiată în adevărul Sfinţilor Părinţi.
Dureros, Preafericirea Voastră, foarte dureros. În istoria Bisericii noastre au mai fost căderi ale clerului nostru, cum s-a întâmplat în perioada uniaţiei, când 80% din preoţi au acceptat compromisul, lepădându-şi sfânta lor credinţă. Să nu creăm ca şi atunci sminteală în rândul credincioşilor noştri.
Preafericirea Voastră, acum când neamul nostru este din nou ameninţat cu destrămarea, când Transilvania, Bucovina şi Basarabia sunt atât de râvnite de cei răuvoitori şi răucredincioşi, când peste ortodoxia noastră au năvălit fel şi fel de obiceiuri păgâne, cum ar fi homosexualitatea, avorturile, când sfintele icoane nu mai au loc în clasele copiilor noştri, vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, ca acest episcop să fie pedepsit, nu după părerea mea, ci în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, spre pocăinţă şi îndreptare şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre.
De aceea vă rog, Preafericirea Voastră, să supuneţi atenţiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această problemă, cât mai urgent, în cadrul discuţiilor ce vor avea loc în prima şedinţă a Sfântului Sinod. Această situaţie nu suferă amânare. Nu lăsaţi ca turma să se destrame şi mânia lui Dumnezeu să vină asupra acestui neam.
Cu plecăciune şi adânc respect,
Protos. Justin Pârvu
1 iunie 2008
Prăznuirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful

“Noi nu suntem de acord cu ceea ce a făcut Înaltul Mitropolit, pentru că Sfinţii Părinţi combat această faptă. Dacă un episcop ar face aşa ceva, trebuie să fie caterisit. Noi urmăm hotărârile Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade şi ale Sfinţilor Părinţi. Sfântul Munte rămâne credincios în tradiţia şi credinţa ortodoxă. Astfel că, atunci când patriarhul latinofron Vekkos a cerut aghioriţilor să se unească cu papa, aceştia au refuzat, dând mărturie a dreptei credinţe chiar şi cu preţul vieţii. Aşa şi noi urmăm tradiţia înaintaşilor, pentru a nu se pierde dreapta credinţă, care ne conduce la mântuire. Pentru aceasta, mitropolitul Nicolae ar trebui să se pocăiască pentru ceea ce a făcut. Dacă nu se pocăieşte, preoţii din mitropolia lui să nu-l mai pomenească la slujbe, pentru că el, de fapt şi de drept, este garantul dreptei credinţe în Biserică, dar el deja a încălcat-o. În credinţa ortodoxă nu facem nici adăugiri, nici împuţinăm.”

Părintele Sava Cucurakis de la Marea Lavră – Sfântul Munte Athos
Posted in Uncategorized Tags: , , No Comments »

Conferinta publica: Ecumenism si fanatism AUDIO

May 30th, 2008 VR No Comments »

Erezia lui Nicolae Corneanu – care s-a impartasit duminica trecuta intr-o slujba de alta natura decat cea ortodoxa – naste in continuare vii reactii in sanul Bisericii, adica a credinciosilor. Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (AZEC) a solicitat o reuniune extraordinara a Sfantului Sinod. Pana atunci, Asociatia Sfantul Daniil Sihastrul organizeaza la Bucuresti o conferinta publica. AZEC pregateste, de asemenea, pentru saptamana viitoare, o masa rotunda (sa vedem cine va vorbi: un eretic nu poate fi judecat de o matrioska a ereticilor cu fata de teolog).

Portalul https://www.razbointrucuvant.ro/ prezinta mai multe opinii drastice privind ereziile globalismului in timp ce se asteapta ca in curand sa se sa auda si glasul monahilor.

Anunt aici conferinta organizata de Danion Vasile:

ASOCIAŢIA SFÂNTUL DANIIL SIHASTRUL
VĂ INVITĂ LA CONFERINŢA CU TEMA
“ECUMENISM ŞI FANATISM”
MARTI, 3 IUNIE 2008, ORA 18.00,
SALA DALLES (lângă Librăria Dalles – lângă Universitate)
VOR VORBI:
PR. MIHAI ANDREI – ALDEA
DANION VASILE – teolog
si alti vorbitori
Va fi transmis un mesaj special de la duhovnicii Ortodoxiei romanesti
Conferinta Bucuresti 3 Iunie 2008

FISIER AUDIO:
Ecumenism-si-fanatism__03.06.2008.mp3 (63.31 MB)

Link
Posted in Uncategorized Tags: , , , No Comments »

AZEC cere sedinta de Sinod extraordinara pentru judecarea ereziei Mitropolitului Corneanu

May 29th, 2008 VR No Comments »

Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini (A.Z.E.C.) apreciaza promptitudinea Comunicatului dat publicitatii de Biroul de Presa al Patriarhiei Române in cazul „gestului” comis de I. P. S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, in ziua de 25 mai a. c., la sfintirea bisericii greco-catolice din Timisoara cu hramul “Sf. Maria – Regina Pacii si a Unitatii”, si in special precizarea de principiu ca “dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano-Catolica, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degraba complicat prin gesturi considerate de unii «profetice», iar de altii problematice” , de dorit fiind “sa cultivam nu miraculosul sau senzationalul, ci seriozitatea si credibilitatea in relatiile dintre Biserici aflate in dialog pentru refacerea unitatii crestine”.

Considerând ca ne aflam in fata unui incident de o maxima gravitate, fara precedent in lumea ortodoxa, credem ca ar fi binevenita o sedinta extraordinara a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care sa dea inca o data incredere credinciosilor ortodocsi in ierarhia Bisericii lor si sa curme inflatia speculatiilor mediatice.

Pâna la intrunirea Sfântului Sinod, le recomandam membrilor nostri (si facem apel si la ceilalti colegi din presa) sa adopte o atitudine masurata, si mai ales sa evite concluziile si generalizarile pripite.

Consiliul Director al A.Z.E.C.
https://www.azec.org.ro/
Si Asociatia ROST cere masuri ferme
https://www.rostonline.org/blog/claudiu/

Posted in Documentare Tags: , , No Comments »
« Older Entries
Newer Entries »
Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
RSS FeedAbonare RSS
Roncea.ro pe TwitterRoncea.ro pe Twitter

  • Featured Video

  • Ads

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova