May 5th, 2011 
VR 
Posts Tagged ‘Osama’
Editorial Corneliu Vlad: Ziua de ieri, ca un caine flămand. Nevoia de o Americă morală şi curată
Ziua de ieri, ca un caine flămand
de Corneliu Vlad
Glonţul a întålnit în sfårşit capul lui bin Laden. Palpit enorm, isterie mondială. Binevestitorul este însuşi preşedintele Statelor Unite ale Americii. Lui Stalin nu i-a trecut prin cap să anunţe chiar el, cu gura lui, moartea lui Hitler la 1 mai 1945. Obama, la 1 mai 2011, „s-a întrebuinţat personal“, cum zicea cineva. Nu prea e un subiect de glumit, dar decåt să te enervezi de penibilităţi, mai bine faci haz.
Iar penibilităţi sunt cu duiumul. CNN şi BBC, acronime-idol ale presei mondiale, s-au uluit şi au anunţat că „Obama (nu Osama) is dead“. O voce suavă feminină la o televiziune romånească dă de veste că defunctul „a fost înmormåntat în mare“. Presa americană publică, toată, pe prima pagină, una şi aceeaşi poză a anihilatului, de parcă s-ar fi conformat unei indicaţii a secţiei de presă a cc. Doar un ziar pakistanez, independent desigur, sparge temerar cenzura şi tipăreşte falsul unui cap găurit al respectivului. Căci pånă la pozele „autorizate“ ale mortului mai e de aşteptat. Pudici peste poate, cei ce au pregătit cu sånge rece şi patriotism asasinatul, iniţiat şi monitorizat direct şi personal de preşedintele Americii, ezită să dea pe faţă poze cu ochi şi creier scurs, ar fi prea de tot, să avem rezon, „vrei să moară Mamiţa?“. Oricum, dintr-un ochi scurs şi un creier găurit nu se scurg informaţii top secret de tipul WikiLeaks despre cumplita tragedie de la 11 septembrie 2001.
Pe cåt de căutat a fost în viaţă tartorul nominalizat al abominabilei hecatombe teroriste, pe atåt de iute a fost făcut dispărut cadavrul aceluiaşi. Såcåitor personaj, şi viu, şi mort. Oare doar pentru că fusese cåndva şi om al CIA? În loc să mai lămurească din întrebări, ieşirea lui din scenă iscă altele. A fost „legală“ operaţiunea de lichidare? Legiuitorul american zice că nu, procurorul general al SUA că da. Mai anii trecuţi, cineva remarca într-un ziar american că justiţia americană nu i-a formulat niciun cap de acuzare celui dat în urmărire mondială şi pe capul căruia, scria altcineva mai deunăzi, s-ar fi pus 50 miliarde de dolari. Iată-l ciuruit şi, probabil, gratis obţinut.
Cam multe bålbåieli cu finalul de viaţă al fantomaticului personaj ce s-a tupilat preţ de vreo zece ani prin grote şi vile, cu dializa-n spate, ca melcul, ba mai căptuşit şi cu o hepatită C. Hotăråt lucru, America, oficialii, presa ei nu ştiu să mintă, n-au învăţat nimic din ce trebuie de la fostul inamic comunist. Degeaba se zicea pe vremea lui Dej că „minte ca o gazetă americană“. În zece ani, şi asistentul celui mai mediocru autor de scenarii de la Hollywood ar fi înjghebat o poveste şi un protocol de deznodămånt bin Laden mai plauzibile decåt cea livrată prezidenţial de 1 mai 2011.
Continuarea la Ziaristi Online
Posted in Analize, Documentare, Editoriale, Top News 
Tags: America, Corneliu Vlad, Obama, Osama, ziaristi online 
No Comments »INEDIT. Ce facea Obama pe cand urmarea in direct uciderea lui Osama. PHOTO OF THE DAY
Posted in Colimatorul, Top News Tags: casa alba, Killing of Osama bin Laden, Obama, Osama, Pakistan, SUA, White House 5 Comments »Miruna Munteanu: Obama şi Osama
Barack Obama şi-a asigurat un al doilea mandat la Casa Albă, anunţând duminică noapte uciderea lui Osama ben Laden – devenit, de aproape un deceniu, inamicul public numărul unu al lumii civilizate.
“S-a făcut dreptate”, a declarat preşedintele american. Compatrioţii săi care au inundat imediat străzile în manifestaţii de bucurie vorbeau despre închiderea unor răni dureroase, un final de capitol îndelung aşteptat, o victorie istorică.
Evident, moartea liderului Al-Qaeda nu lămureşte misterele din jurul oribilelor atentate de la 11 septembrie 2001. Ba chiar adaugă întrebări noi cu privire la mecanismele de sprijin din jurul acestui straniu personaj, dar şi despre acurateţea informaţiilor furnizate de serviciile secrete.
Potrivit oficialilor americani, Osama ben Laden nu a fost încolţit în vreo peşteră din Afganistan, ci într-un oraş pakistanez, cu peste un milion de locuitori. Nu se ascundea, famelic şi solitar, prin stâna vreunui păstor de capre, ci locuia într-o reşedinţă somptuoasă şi fortificată. Situată la doi paşi de Academia Militară din Abbottabad – echivalentul local al West Pointului.
Şi mai tulburătoare este însă informaţia potrivit căreia cadavrul celui mai căutat terorist al planetei ar fi fost deja “înmormântat în mare”, la doar câteva ore de la deces.
Înainte deci ca vreun test ADN să-i poată confirma fără dubiu identitatea.
Aceste detalii nu-i pot umbri acum succesul lui Barack Obama. Care intră în istorie drept preşedintele în al cărui mandat America şi-a răzbunat trauma şi ruşinea. În conştiinţa colectivă, el este cel care a repurtat victoria palpabilă în “războiul împotriva terorismului” declanşat de controversatul său predecesor.
Este ironic că Obama, a cărui popularitate fusese erodată serios de criza economică, renaşte electoral cu ajutorul clişeelor Administraţiei Bush. Legenda lui Osama ben Laden a fost serios umflată de PR-ul republican, pentru a justifica o agendă geostrategică mult mai complexă. Fără acest intens şi constant efort de a concentra într-un singur personaj toate temerile şi frustrările Americii, moartea liderului Al-Qaeda nu ar fi azi percepută ca un fel de miraculoasă tămăduire colectivă.
Şi mai ironic este faptul că, timp de un deceniu, fanaticul inamic al Statelor Unite a fost, involuntar, cel mai eficient balon de oxigen pentru locatarii de la Casa Albă. George W. Bush s-a reales cu sperietoarea Osama. O va face şi Obama.
Sursa: Jurnalul National / Ilustratii: The New Yorker / Preluare via: Ziaristi Online
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: Miruna Munteanu, Obama, Osama, ziaristi online 2 Comments »Obama si uciderea lui Osama, o poveste de “B movie” marca Zbigniew Brzezinski
Operatiunea de incoltire si ucidere a lui Osama, asa cum e descrisa ea de CNN, pare scoasa cadru cu cadru dintr-un scenariu prost, “de categoria B, a unui film de televiziune de dupa miezul noptii”, cel mai probabil un “remake” marca Zbigniew Brzezinski, artizanul Trilateralei si papusarul din umbra al actualului presedinte al SUA. Cititi doar cum incepe “relatarea” CNN: “In the dark of night, U.S. helicopters approached a high-walled compound in Pakistan on a mission to capture or kill one of the world’s most notorious terrorist leaders…” iar “teroristul numarul 1 al planetei” a fost ucis cu un glont direct in frunte (spune CNN, nu eu). “Trupul său neînsufleţit aflat, iniţial, în posesia administraţiei Statelor Unite, a fost aruncat în mare”, mai spune si Realitatea lui Elan Schwartzenvintu, ca sa radem si mai bine. “In the dark of the night” ar putea fi insa titlul sub care sa stea ultimul sondaj de opinie privind increderea americanilor in Obama – undeva la 40% – in ciuda revigorarii cu “certificatul de nastere” la purtator (apropo: n-au si ei un scanner sau un “xerox” color pe-acolo prin Casa Alba?). Concluzia: pustiul se pregateste de alegeri si mos Zbig spera sa scoata un “I’ll do ii again!”, ca in povestea de mai jos, ilustrata cu poza de mai sus in care se spune ca apare Osama (sincer, nu cred, Obama, pardon Osama, e mai inalt decat Zbig sau Zbig e mai pitic decat Osama, cum vreti s-o puneti…).
The Washington Post/ February 4, 1980, Monday, Final Edition/
‘Zbig’ Holds His Fire at Khyber Pass
By Stuart Auerbach, Washington Post Foreign Service/ DATELINE: KHYBER PASS, Pakistan, Feb. 3, 1980
President Carter’s national security adviser peered resolutely with gun in hand at Soviet controlled Afghanistan from the top of a Pakistani military outpost high above the strategic Khyber Pass.
It looked like a scene from a late-night Grade B television movie called “Zbig at the Khyber Pass” as Zbigniew Brzezinski, high White House aide, hesitated for a second and then declined an offer to fire the Chinese-made light machine gun toward Afghanistan. Instead he invited the Pakistani soldier at the gunpoint to shoot the weapon.
The soldier got off one shot and the gun jammed.
After clearing it, he squeezed off a fast round. But the recoil knocked the soldier back into Brzezinski and the gun started spraying bullets wildly out the gunport.
“Thank God the Russians haven’t started firing back,” said a Pakistani officer accompanying the Brezezinski tour.
The madcap scene at the old British-built stone picket post — really a tiny fort perched on top of a hillock two miles from the Afghan border — climaxed a day’s tour of Pakistan’s frontier.
Brzezinski had asked to be taken from the Khyber Rifles officers mess in Landi Kotal to one of a string of pickets posts overlooking the Khyber Pass, the route of invading armies since 1600 B.C. when the Aryans moved down from Central Asis into what is now India.
“This would be smashed right away?” he asked Lt. Gen. Fazle Haq, the military commander and civil governor of the Northwest Frontier Province.
“In the first engagement the artillery would knock down all these,” said Fazle, pointing to the post he was standing at and others down the pass. “They are all right for observation and for keeping track of tribals, but not for modern warfare.”
Brzezinski clearly enjoyed the chance to see at first and the frontier he had been talking about from Washington since the Soviet Union moved more than 80,000 troops into Afghanistan late last year.
As he strode up the rocky hillside to the picket post, he opened his U.S. Army parka to show a highly ornamental dagger stuck in his waistband. The dagger, the type used by tribesmen in this area, had been presented to him at lunch by Fazle.
Earlier, he walked down a line of tribal chiefs who each placed a garland of flowers around his neck. Before long Brezezinski, up to his ears in flowers, quipped, “Friendship is a heavy burden, especially around the neck.”
The tour started with an early morning helicopter visit to a remote refugee camp in the Kurram Agency, a finger of Pakistan that juts into Afghanistan halfway between Jalalabad and Gardez. The camp, known as Sadda, was 12 miles from the Afghan border.
The poorly clad refugees — mostly old men, women and children with no men of fighting age, visible — told Brzezinski through a translator that they had been driven from Afghanistan within the past six months because the Soviet-dominated government has attacked their mullahs, destroyed their mosques and villages and attempted to change their fundamentalist Islamic religious traditions.
They now live in tents with 40 cents a day to feed themselves.
There were no weapons present in the camp, really a straggly collection of tents in a barren spot in the rugged terrain, except those of the security guards. Officials said the weapons that tribesmen always carry had been taken away of the Brzezinski visit.
One tribal leader acknowledged that young men come and go across the open border to fight in Afghanistan.
Brzezinski was careful not to promise military assistance to the rebels, but he told them of America’s support for the efforts and said, “The entire world is outraged,” by the Soviet invasion of Afghanistan.
Deputy Secretary of State Warren Christopher added, “the American people admire your fight for freedom and believe in the long run you will presevere.”
As if rehearsed, the refugees replied in chorus, “Inshallah,” God willing.
