Cu multă părere de rău pentru că din pricina neputinţelor trupeşti nu mă găsesc în mijlocul onoratului Senat al României, îmi exprim de aici, din chilia mea din Mănăstirea Petru Vodă, către domniile voastre frământările şi controversele care preocupă societatea noastră creştin-ortodoxă şi la care am contribuit în mare parte.
Domnilor senatori,
Rugându-vă să mă iertaţi, găsesc de cuviinţă să vă adresez sentimentele mele de ortodox român şi mărturisitor: ne găsim în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite. Nu e vorba de o problemă financiară, economică sau teritorială, ci este vorba despre ducerea unei naţiuni spre pierzanie, este vorba despre un act care are urmări asupra copiilor şi nepoţilor noştri. Poporul nostru a fost un popor cinstit, care nu a vătămat şi nici nu a atacat alt popor în istorie. Să facă cine ce crede în ţara lui. Însă pentru noi, pe lîngă Constituţia oficială, avem o Constituţie care se bazează pe conştiinţa Ortodoxiei, o Constituţie mai presus de om.
Noi nu avem nevoie de sisteme de control – de acte de identitate electronice, de cărţi de identitate, de carnete de conducere electronice, ş.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul şi Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Cine vrea poate să-şi construiască viaţa cum doreşte: să-şi pună fluturi în vârful nasului, bicicletă la ureche sau să strige pe străzile Bucureştiului: “Vrem incest! Vrem uciderea pruncilor! Vrem homosexualitate! Vrem să avem cipuri!”. Noi credem că fiecare poate să-şi păstreze conştiinţa fără să atace caracterul neamului românesc.
Domnilor senatori,
Dumneavostră reprezentaţi ţara şi neamul – trecutul, prezentul şi viitorul. Domniile voastre trebuie să vă orientaţi spre cei care au stat înainte pe locurile pe care staţi acum: spre Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre Matei Basarab, spre Vasile Lupu, spre Mihai Viteazul, spre Vlad Ţepeş.
Domnilor senatori,
Dacă nu se ia o hotărâre conform vederilor şi aspiraţiilor noastre româneşti şi ortodoxe, vom avea de suferit nu numai aici şi acum, ci şi dincolo în veşnicie. Domniile voastre reprezentaţi Ortodoxia şi neamul nostru; ca urmare, ştim că nu vă este uşor a delibera propuneri şi decizii care să vatăme viitorul copiilor noştri.
Noi ne rugăm cu toţii în mănăstiri pentru sănătatea, liniştea şi bunăstarea familiilor voastre. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă lumineze inimile şi minţile în acest moment crucial. Noi ne rugăm ca tot darul desăvîrşit, de sus, să fie de le Părintele Luminii.
Dumnezeu să vă binecvânteze şi să vă lumineze în Hristos Domnul nostru.
„Biometria este o stiinţă fără Dumnezeu” – a spus părintele Petru Vanvulescu într-o conferinţă la Oradea
Joi 5 martie 2009 a avut loc la Teatrul Arcadia din Oradea conferinţa cu tema „Părintele Arsenie Boca – craiul duhovnicesc al Ardealului”. Invitatul conferinţei a fost preotul Petru Vanvulescu din Sibiu, ucenic al duhovnicului Arsenie din Ardeal. S-a vorbit despre viaţa şi învăţăturile părintelui Arsenie Boca, şi s-au discutat chestiuni de actualitate atât din viaţa religioasă cât şi în plan cultural. Conferinţa a fost organizată de ASTRADROM – Oradea în colaborare cu alte asociaţii culturale şi religioase din localitate. Au participat peste 300 de persoane.
„A avut dreptate părintele Iustin Pârvu” În cadrul conferinţei pr. Petru Vanvulescu a criticat cultura laică profană care afectează negativ subconştientul moral şi intelectual al individului aducând critici dure şi la adresa piesei de teatru „Evangheliştii”: „Intelectualii noştri ar trebui să promoveze o cultură a duhului şi nu una a lumii acesteia viciate cum este şi cazul deja binecunoscut al acestei doamne Pipidi Mungiu Alina Tatiana care şi-a bătut joc de evanghelişti tocmai într-o ţară ortodoxă, aici, la noi la români”. Ucenicul părintelui Arsenie Boca a catalogat afirmaţia purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, pr Constantin Stoica, drept „o vorbă de prost gust influenţată de interese lumeşti”. „A spus că va fi primul care va lua cipul biometric. Nu i-a fost ruşine? Mulţi dintre ei sunt interesaţi cum să îşi apere scaunul şi câştigul material. A avut dreptate părintele Iustin când a zis că suntem chemaţi la mucenicie. Biometria este o stiinţă fără Dumnezeu. Nu cartonul ne deranjează ci faptul că suntem manipulaţi, teleghidaţi, controlaţi sub numele unor bune intenţii, aşa le zic ei anti-terorism. Deocamdată poate se vor linisti puţin lucrurile dar sunt sigur că vor reveni din nou cu o forţă mult mai mare.” spune preotul Vanvulescu.
„Pr. Constantin Stoica să işi ceară scuze” Secretara ASTRADROM, Anca Budău, a spus după terminarea conferinţei, prin telefon, că asociaţia îşi menţine în continuare poziţia faţă de îndosarierea populaţiei sub formă electronică şi îl îndeamnă pe pr. Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române să îşi ceară scuze faţă de monahia Ecaterina Fermo şi de feţele bisericeşti pe care le-a jignit prin declaraţiile sale: „O cunosc personal şi o admir pe maica Ecaterina pentru curajul ei de a demasca dedesupturile tehnologiei RFID, lucruri pe care sinodul BOR le trece sub tăcere în mod voit. Cei care o condamnă pe maica Ecaterina probabil fac parte din conspiraţia ce se ascunde in spatele acestor acţiuni, sau poate le este frică, sau poate că sunt corupţi iar când spun asta nu mă refer doar la pr. Stoica”. În discuţia avută cu doamna Budău aceasta a mai spus: „Ţinând seama că înainte de 1989 mulţi ierarhi ai BOR erau supuşi curentului comunist iar după 1990 s-au supus curentului occidental, ei au doar o putere juridică în Biserică dar nu şi credibilitate morală”. Am contactat telefonic şi pe Ancuţa Avram, preşedinta ASTRADROM. Aceasta a spus că în curând asociaţia va emite un comunicat oficial referitor la această problemă: „Introducerea cipurilor biometrice nu e o chestiune strict religioasă ci în primul rând o problemă civică, o problemă ce priveşte drepturile unei persoane indiferent de religie, etnie, sau opţiune politică”. Diana Morar
Putina lume stie ce a reprezentat prea bunul Parinte Ioanichie Balan pentru oastea monahala, si nu numai. La un an de la trecerea sa la cele sfinte, cred ca este cazul sa afle mai multi dintre cei care l-au iubit, il iubesc si il vor iubi pe osteanul lui Hristos, calugarul cu ochii albastri ca cerul, calauzitorul tinerelor generatii, cronicarul operei marelui duhovnic Ilie Cleopa, stalp al Bisericii Ortodoxe Romane si toiag al sfintilor ei.
Un adevarat conducator al rezistentei crestin ortodoxe, Parintele Ioanichie, ridicat la Ceruri la ora 2 din noaptea de 22 noiembrie 2007, la 77 de ani, a avut de infruntat, mai ales in ultimii sai ani de viata, vicisitudinile sistemului. Izolat in Manastirea Sihastria sub consemn si, ulterior, in recluziune totala – fiind interzis samavolnic pana si accesul fiilor sai duhovnicesti in chilia sa micuta tapetata cu ceasloave si icoane, alaturi de lavita pe care dormea si o masa solida de lemn, la care lucra neincetat -, Parintele s-a transpus intr-un univers paralel, al bolnavului de Alzheimer. Un duhovnic dumnezeiesc, parintele Ioanichie a stiut sa-si indrume ucenicii cu rasa bisericeasca sau citadina chiar si din acest refugiu, pacalind facatorii de nedreptate. Fiecare cuvant al lui va ramane ca un semn de foc in sufletele ucenicilor sai si in slova vie a Ortodoxiei romane, scrise si nescrise.
Liber desi in celula, ca si Sfintii Inchisorilor, parintele a luptat neincetat pentru a invinge raul. Si a fost Biruitor. (Victor Roncea)
PARINTELE IOANICHIE Balan: „Ori buni crestini, ori pierim!”
S-a înaltat la Domnul, nu cu mult timp în urma, Parintele Ioanichie Balan, unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului românesc. L-am cunoscut pe Parintele Ioanichie în urma cu 15 ani. A fost singura data când am stat fata catre fata cu Parintele. Eram atunci studenta în anul întâi, curioasa si dornica de a transmite colegilor mei de generatie un sfat, o vorba plina de duh dintr-un suflet plin de duh. Parintele ne îndemna atunci la lupta, o lupta fatisa, crâncena, cu agresiunile la care era supusa generatia noastra. M-am simtit atunci asemeni unui copil dojenit cu dragoste, dar în acelasi timp cu asprime de parintele sau. Am avut impresia ca peste oamenii dragi mie timpul nu va trece. Ca parintele Ioanichie ma va astepta mereu sa ma întorc la Sihastria si sa-mi dea alte si alte sfaturi pentru tinerii brasoveni. M-am înselat – Parintele Ioanichie a plecat pe urmele fratilor sai mai mari, Parintele Cleopa, Parintele Staniloae, Prea Fericitul Teoctist, sa stea la taifas cu Dumnezeu. Vestea plecarii sale la cele vesnice a picat ca un traznet în sufletul meu. Cuvintele sale, însa, pe care le transmitea tinerilor atunci razbat si dincolo de mormânt, parca mai puternice, catre un altul si totusi acelasi tineret român. Acesta este motivul pentru care am hotarât astazi restituirea unor frânturi de gânduri din cele împartasite mie în smerenia chiliei Parintelui. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! (Crina Palas)
Ioanichie Calauzitorul
În viata sa fiti tineri care sa sfinteasca un loc, o casa, o societate, o generatie, un cartier si locul de munca unde veti lucra. Prin comportament crestin, mai întâi. Ori esti crestin azi, ori esti pagân, una din doua. Si crestin ortodox, caci România e tara ortodoxa. Tineti cont ce va spune un calugar batrân si rau: daca nu va tineti serios de biserica si de ortodoxie, prapad e cu noi. Ne manânca vecinii si strainii si pagânii. Daca va tineti de Biserica, nici rusii, nici tatarii, nici nemtii, nici alte tari din Rasarit sau Apus nu vor putea sa ne scoata din Carpati si sa ne dezlipeasca de Hristos.
Nu mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta Împartasanie, nu aveti bucuria vietii cum o au cei care traiesc întru Hristos. Veti avea bucuria placerilor, a sexualitatii, a ispitelor si patimilor trupesti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupesti, orizontale, care se consuma într-o zi, si nu bucurii vesnice, verticale, axate pe Hristos. Treziti-va! Sunteti tineri si noua ne e mila de ce se va întâmpla cu tara asta care se cheama înca România. Vreti sa mai ramâna România Românie? Întoarceti-va la ortodoxie, la Biserica, la tinuta morala decenta, cinstita a românilor dintotdeauna.
Faceti un comitet, mergeti duminica pe la spitale, la casele de batrâni, ajutati cu cuvântul, mângâiati, sfatuiti, combateti casele de desfrâu. Mergeti la manastiri, la preoti batrâni care sa va lumineze, sa va binecuvinteze, sa va calauzeasca. Ortodoxia activa e o misiune. Misionaris mul se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie sa va curatiti de pacatele tineretii, sa cititi cât mai multe carti teologice. Sa stiti voi întâi câte ceva din frumusetea Ortodoxiei, din trairea întru Hristos, ca sa puteti trage si pe altii spre Hristos, sa puteti fi o luminita aprinsa acolo unde veti trai. Trebuie sa faceti ceva. Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.
Sfânta Evanghelie spune ca la sfârsitul lumii vor fi chemate toate neamurile. Deci natia ramâne pâna la sfârsitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam si tara are îngerul sau pazitor.
Neamurile crestine trebuie sa ramâna. Iar crestinii trebuie sa fie la locul lor, echilibrati, seriosi si sa nu se dezlipeasca pentru nimic în lume de pamântul strabun în care i-a nascut Dumnezeu. De ce exista tentatia de a pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic. Numai în Dumnezeu, în smerenia, rabdarea si deviza parintilor nostri, a românilor dintot – deauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici nici turcii, nici tatarii, nici rusii, nici nemtii, nici austro-ungarii, si nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne vom îndeparta de El. Asa ca, treziti-va, luati aminte si, cot la cot cu preotii, cu calugarii, treceti la post, la rugaciune, la spovedanie. Asa trebuie sa fie o tara crestina care poarta Crucea de doua mii de ani.
Treziti-va, frati români, pâna nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim. Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastra este sa ramânem aici, unde ne-a nascut Dumnezeu, cu Hristos în brate si în bratele lui Hristos.
VEGHEA Publicatie a Generatiei Neasteptate
Părintele Ioanichie Balan și Părintele Justin Parvu: “Nu ne vom lăsa!”
Hristos Mântuitorul lumii vă cheamă astăzi
Arhimandritul Ioanichie Bălan de vorbă cu tinerii
Iubiţi tineri,
Noi, oamenii, suntem zidiţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Adică buni, credincioşi, smeriţi, iubitori de Dumnezeu, iubitori de aproapele şi de tot ce este frumos. De aceea ne rugăm Lui, vorbim cu El seara şi dimineaţa şi oricând rostim TATĂL NOSTRU, ne rugăm şi facem Sfânta Cruce. Iar când nu ascultăm de Tatăl ceresc, nici de preot, nici de tata şi mama care ne-au născut, atunci Domnul se depărtează de noi, părinţii şi prietenii încep să ne dispreţuiască, toate parcă ne sunt împotrivă, nu ne putem ruga şi nu avem ajutor şi mulţumire în viaţă. Atunci diavolul ne luptă cu gânduri de tristeţe, de răzbunare, de necredinţă, de îndoială şi deznădejde. Este semn că ne-am depărtat de Dumnezeu, că vrem să ne rezolvăm greutăţile vieţii singuri, că nu mai ştim de unde ne poate veni salvarea, pacea inimii, fericirea şi mântuirea.
Niciodată, poate, nu a fost lumea mai tulburată ca acum. Niciodată tineretul, copiii, creştinii toţi n-au fost mai dezbinaţi, mai dezorientaţi ca în ziua de astăzi. Ce este de făcut? Încotro merge lumea noastră? Încotro se îndreaptă tineretul ţării, speranţa noastră de mâine, bucuria satelor şi oraşelor noastre, mângâierea părinţilor bătrâni şi suferinzi? Cine poate linişti mulţimile tulburate, inimile dezamăgite de viaţă, minţile frământate de atâtea gânduri? Oare politica? Sau plăcerile? Sau filosofia? Sau ştiinţa? Sau banii? Sau ateismul? Sau sectele? Nu. Nimic şi niciodată! Toate acestea nici nu ne vindecă, nici nu ne ajută, nici nu ne trebuie, pentru că mai mult ne depărtează de Dumnezeu, de Biserică, de Evanghelie, de viaţa cea fericită şi veşnică în Iisus Hristos.
Deci, iubiţi tineri, ce este de făcut? Dacă filosofiile ne-au amăgit, dacă plăcerile ne-au consumat şi îmbolnăvit, dacă politica mai mult ne tulbură, unde să alergăm şi la cine să ne ducem? La nimeni, decât numai la unul adevăratul Dumnezeu Care ne-a zidit, Care ne-a mântuit prin Fiul Său Iisus Hristos şi Care ne cheamă pe toţi la Sine: şi pe copii, şi pe tineri, şi pe bătrâni, şi pe cei buni, şi pe cei răi. Căci din iubire fiind Tatăl nostru al tuturor, are milă de noi. Ne dă ploaie, chiar dacă n-o merităm. Ne dă viaţă, pâine, bucurie şi Sfânta Împărtăşanie. Ne dă iertare prin spovedanie şi mântuire prin dreapta credinţă şi fapte bune.
Iată cum ne cheamă Mântuitorul Hristos la Sine. Pe copii îi cheamă, zicând către părinţi: “Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Matei 19,14). Pe tineri îi cheamă Domnul la El, zicând: “Tânărule, ţie îţi zic, scoală-te!” (Luca 7, 14). Iar pe cei maturi şi bătrâni îi cheamă Hristos la El, zicându-le: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11,28).
Vedeţi că pe toţi ne cheamă Dumnezeu la El, indiferent de vârstă, de cultură, de neam şi de vrednicie? Vedeţi că pe toţi ne iubeşte şi ne aşteaptă în prag? Şi Cel ce ne cheamă ne şi iartă, ne şi vindecă, ne şi sărută, ne şi hrăneşte, ne şi linişteşte, ne şi mântuieşte? Fiecare dintre tineri, gândiţi-vă cum răspundeţi la chemarea lui Hristos, la chemarea părinţilor, la chemarea conştiinţei. Faceţi cele ce vă spun părinţii de acasă? Împliniţi tot ce vă îndeamnă conştiinţa, Biserica şi Sfânta Evanghelie? Sau nici n-aţi citit vreodată Sfânta Scriptură?!
Hristos Mântuitorul lumii vă cheamă astăzi şi aşteaptă de la voi toţi un răspuns de care depinde fericirea şi mântuirea voastră.
March 15th, 2009 
VR 
Domnilor senatori, 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
