Petiţia pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului a depăşit 5000 de semnături. Civic Media mulţumeşte tuturor semnatarilor, între care se află numeroase personalităţi remarcabile. Cei care nu au semnat încă sunt invitaţi să o facă pe site-ul PetitieOnline, cu rugămintea de a transmite şi prietenilor această iniţiativă. De asemenea, vă invităm să citiţi mărturii emoţionante despre Sfântul Ardealului aflate în sutele de mesaje de pe forumul Petiţiei noastre. Intenţia noastră este să depunem Petiţia la Patriarhie, însoţită de un Dosar cuprinzător, documentat inclusiv cu datele disponibile în Arhiva CNSAS, în momentul în care aceasta ajunge la un număr de semnături mai mare. Până atunci, vă prezentăm o acţiune a Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca:
Dragi membri şi prieteni ai fundaţiei noastre,
Dorim să vă anunţăm că în data de sâmbătă, 31 ianuarie 2015, cu ajutorul Bunului Dumnezeu
şi sprijinul dumneavoastră, vom vizita pe copiii de la Valea Plopului cu daruri constând în necesităţi pentru aşezământ. Vă prezentăm mai jos posibilităţile de a ajuta:
A: Popularizarea acţiunii:
Povestiţi despre această acţiune prietenilor, colegilor și cunoscuţilor.
Trimiteţi-ne adrese de mail ale celor interesați să fie informaţi sau oferiţi-le datele de contact ale coordonatorului.
Faptul că mai multă lume va cunoaște că poate ajuta înseamnă mai multă susținere pentru așezământ.
B: Participarea la colecta de produse:
Necesitățile anunțate pentru această dată sunt următoarele:
– Alimente: conserve mazăre, fasole verde și ciuperci, fasole uscată, conserve de pateu vegetal, măsline, unt, fructe
– Lapte praf Nan 1, 3, 4
– Produse de igienă: șampon pentru copii, pampers copii nr. 4, 5 şi adulţi, șerveţele umede, absorbante
– Medicamente: vitamina C, faringosept, nurofen, paracetamol, no-spa, algocalmin, furazolidon 25 mg şi 100 mg,
vată, alcool sanitar, unguente antiinflamatorii
– Produse de menaj: produse de curățenie pentru vase, gresie, faianță, toaletă, clor, saci menajeri, şervețele de masă
Datele de colectare sunt : 28, 29 si 30 ianuarie 2015 între orele 9-17.
(Punct de colectare – sediul Fundaţiei: Str. Barbu Delavrancea nr. 3, et.1, ap. 2, interfon 2, sect.1, Bucureşti)
Pe cruce se pot vedea inscripțiile „Eroilor României libere” și „Decembrie 1989″
UPDATE: La sesizarea lui Donkeypapuas, public mai intai articolul care i-a inspirat pe ziaristii de la EvZ:
Cruce pentru martirii revoluţiei, reîntregită după 25 de ani
23 Decembrie, 2014
În ziua de 17 decembrie, la parohia Adormirea Maicii Domnului – Pitar Moş din Bucureşti, a fost adusă în biserică spre cinstire o frumoasă cruce de lemn cioplit cu modele tradiţionale şi purtând inscripţia “Eroilor României libere”. Crucea aceasta şi-a cunoscut propriul calvar, iar descoperirea ei poate fi socotită o minune, o binecuvântare deosebită. Părintele paroh Mihail Spătărelu a văzut într-o curte din Valea Plopului un braţ orizontal de cruce şi l-a rugat pe părintele Nicolae Tănase – cunoscut prin activitatea sa de creştere şi îndrumare a sute de copii – să i-l dea lui. În podul bisericii bucureştene, părintele Mihail găsise cândva un braţ vertical, despre care nu ştia cum ajunsese acolo, dar care pe care voia să încerce să-l potrivească cu cel orizontal de la Valea Plopului. În cele din urmă însă, a ieşit la iveală că era vorba despre braţele aceleiaşi cruci.
Lemnul crucii a fost cioplit la puţin timp după evenimentele din decembrie 1989, iar jos, la o privire atentă se vede şi semnătura artistului, V. Ifrim, despre care însă nu am reuşit momentan să aflăm nimic. Pe 14-15 iunie 1990, minerii care martirizau Bucureştiul au aruncat această cruce, aflată într-un spaţiu public, pe foc. Părintele Nicolae Tănase era prin preajmă şi a salvat-o de flăcări – ale căror urme se văd însă până în ziua de astăzi. Braţul orizontal fiind mai scurt şi mai uşor putea fi transportat, însă pe cel vertical părintele l-a ascuns în podul unei biserici. Odată cu trecerea anilor, a uitat însă locul, ascunzătoarea. Şi abia acum, după 25 de ani de la evenimentele care au pricinuit realizarea crucii, printr-o întâmplare minunată, parohul de la Pitar Moş a descoperit bucata lipsă. Din cincisprezece cuie, paisprezece s-au potrivit perfect. Iar crucea a fost scoasă la iveală pentru prima dată după lungul ei exil pe 17 decembrie, când în biserică s-a slujit parastasul pentru eroii revoluţiei. Şi poate fi văzută şi cinstită în lumânărarul de iarnă al bisericii cu pricina. Slavă lui Dumnezeu şi veşnică le fie pomenirea celor care s-au jertfit pentru neam şi credinţă!
Crucea închinată martirilor din ’89 a fost batjocorită și arsă parțial de ortaci, în prima mineriadă. A fost scoasă din foc de preotul Nicolae Tănase care, însă, timp de 24 de ani, a pierdut urma brațului vertical.
Prima cruce făcută din lemn la câteva zile după 22 Decembrie 1989, în memoria martirilor Revoluției, a dispărut acum mai mult de 24 de ani, după ce minerii au profanat-o, au ars-o parțial și au rupt-o în două în timpul evenimentelor din iunie 1990. Anul acesta, printr-o întâmplare, doi preoți care se aflau fiecare în posesia unui braț al crucii – fără să știe de existența celei de-a doua bucăți – au reconstituit obiectul sfânt. Așa că, după aproape 25 de ani, prima cruce a Revoluției a fost reîntregită și se află în Biserica Pitar Moșu, aproape de Piața Romană din București. Aceasta va fi expusă în curtea bisericuței, veche de 219 de ani.
Minerii au pus-o pe foc
A doua „naștere” a crucii s-a înregistrat pe 17 decembrie 2014, la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” de pe strada Pitar Moş, când a fost adusă în biserică, spre cinstire, crucea de lemn cioplită cu modele tradiţionale şi purtând inscripţia „Eroilor României libere”. „Crucea aceasta şi-a cunoscut propriul calvar, iar descoperirea ei poate fi socotită o minune”, spune, mândru, preotul Mihai Spătărelu, parohul de la biserica bucureșteană.
Lemnul crucii a fost cioplit la câteva zile după evenimentele din decembrie 1989, pentru a cinsti jertfa celor 1.142 de martiri care și-au dat viața pentru libertate. Autorul lucrării este artistul V.Ifrim, așa cum reiese din semnătură.
Crucea a fost expusă undeva în Piața Universității din ianuarie și până în iunie 1990. Asta, până pe 14-15 iunie, când au ajuns minerii în Capitală. În timpul distrugerilor din prima mineriadă, ortacii au dat jos această cruce, au rupt brațul orizontal de cel vertical și au pus-o pe foc.
Unirea celor două brațe
Părintele Nicolae Tănase era prin preajmă şi a reușit s-o salveze, scoțând-o din flăcări, ale căror urme se văd până în ziua de astăzi pe lemnul crucii. „Brațul vertical, mai mare și mai greu, am reușit să-l ascund într-o clădire din zonă. Brațul orizontal, mai ușor, l-am luat cu mine”, își amintește părintele Nicolae Tănase.
Cumva, brațul vertical a fost mutat, probabil de vreun bucureștean, la Biserica Pitar Moșu, unde a fost adăpostit în podul lăcașului de cult. Aici, bucata de cruce a fost descoperită în urmă cu trei ani de preotul Mihai Spătărelu. „Nu am știut atunci cum a ajuns aici”, spune acesta.
Printr-o întâmplare greu de explicat, parintele Mihai Spătărelu a văzut anul acesta, în timpul unei călătorii în localitatea Valea Plopului, tocmai în județul Prahova, în curtea unei biserici, un braț vertical care părea să completeze bucata aflată în podul parohiei sale. Era expus în semn de respect pentru martirii din 1989, de părintele Tănase, salvatorul crucii, cel care a ajuns paroh acolo. „Am avut parte de binecuvântarea părintelui Tănase să pot lua brațul și să văd dacă se potrivește”, adaugă preotul Spătărelu. La probă, din cincisprezece cuie, paisprezece s-au potrivit perfect.
Crucea a fost scoasă la iveală, după lungul exil zbuciumat, pe 17 decembrie, când în biserică s-a slujit parastasul pentru eroii Revoluţiei. Acum, poate fi văzută şi cinstită în lumânărarul de iarnă al lăcașului. După ce vremea se va mai încălzi, prima cruce a Revoluției va fi urcată deasupra lumânărarului pentru a cinsti din nou memoria martirilor.
Două veacuri de istorie la Pitar Moșu
Biserica parohiei Pitar Moșu (foto) se află așezată în plin centrul Bucureștilor, în zona cuprinsă între Bulevardul Magheru și Grădina Icoanei, fiind poziționată între străzile Pitar Moș și Mitropolit Dionisie Lupu. Lăcașul a fost construit la sfârșitul secolul XVIII, în vremea lui Alexandru Moruzzi, și închinat Maicii Domnului. Dionisie Eclesiarhu arată că domnitorul fanariot a zidit o biserică și o hainiță când a fost o mare molimă de ciumă, la 1795. Are formă de cruce, iar pereții din cărămidă au 80 de cm.
Nota Roncea.Ro: Felicitări autorului! Doamne ajută!
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.” (II Tim, 4:7-8)
Pe 15 mai, cand se sarbatoreste si Ziua Familiei, reputata asociatie Pro Vita Romania, condusa in prezent de Parintele Nicolae Tanase a implinit 24 de ani de existenta. Intreaga istorie a fondarii ei o puteti citi aici. Le urez La Multi Ani bravilor salvatorilor de mamici si copii si aparatori ai Familiei Romane.
In Memoriam Ioan Alexandru (1941-2000), poet, om politic creștin, fondatorul mișcării provita din România (foto), prezint si evocarea tulburatoare realizată de Cristi Țepeș pentru Televiziunea Română si republicată cu permisiunea autorului de catre Cultura Vietii si Pro Vita Bucuresti. Totodata, adaug si un excelent film “dedicat celor care au ales sa nu faca avort” si recomandat de aceeasi filiala a Asociatiei Pro Vita, condusa de Bogdan Stanciu, si realizat de colegi basarabeni: “11.30” – Made in Moldova. Felicitari!
Doi tineri, Vadim și Simona sunt puși față în față cu decizia de a păstra sau nu copilul pe care îl poartă Simona. În timp ce Vadim insistă și face tot posibilul ca avortul să aibă loc, Simona este măcinată de dubii. Un șir de întîmplări îl împiedică pe Vadim să ajungă la clinica unde urma să aibă avortul. În timp ce Vadim luptă cu moartea, se produce o minune care le rezolvă pe toate.
Regia: Nicolae Negară
Vadim, convinced his girlfriend Simona, to make an abortion. His way to the clinic is interrupted by a range of obstacles. Once arrived at the doctor, Simona doesn’t find Vadim. Suddenly, Vadim finds himself between life and death. In the end, a miracle happens and resolves everything.
O veste extrem de tristă de-a parvenit din Prahova, de la căminul de copii și bătrâni din Valea Plopului. Din cauza unei defecțiuni la instalația electrică, imobilul în care își aveau adăpost nu mai puțin de 400 de persoane, copii abandonați de părinți, tineri și persoane în vârstă, oameni fără familie și sprijin, pe care inimosul părinte Tănase îi găzuia aici a fost mistuit de flăcări. A ars cămara în care bieții oameni își țineau proviziile, iar pompierii n-au mai putut salva decât câteva borcane de conserve. Întregul efort filantropic pe care părintele, împreună cu oamenii miloși din țară și străinătate l-au depus aici, pentru salvarea acestor oameni este zădărnicit de această nenorocire, care s-a abătut asupra lor. Drama este cu atât mai mare, cu cât aceștia au fost lăsați fără acoperiș acum, în prag de iarnă și de sărbători. Pentru cei care vor sa dea o mână de ajutor celor atât de greu încercați de această tragedie, iată numerele de telefon ale parintelui Nicolae Tanase: 0244 280 695/ 0244/421 208 sau pe mobil 0723 597 433, respectiv 0746 014 605. /0244 421 316. Adresa la care locuiește părintele este: Bd. Nicolae Iorga nr. 72, loc. Vălenii de Munte, jud Prahova.Va mulțumim, în numele celor pe care vreti să îi ajutați. Despre așezământul din Valea Plopului puteți citi mai multe aici. (Răzvan Mateescu)
Nota mea: O sa aduag in curand aici contul in care pot fi trimise ajutoare banesti. Sfantul meu e sa va urcati in masini cu ce puteti strange pentru copii si sa mergeti cu mic cu mare sa ajutati cum puteti.
Anunta mai departe!
Vedeti si: Parintele Tanase, tata pentru 400 de copii
„Inotăm în sânge” „ÎnRomânia înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci pânăpeste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane,restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, dela moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Aceastaeste cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată aceastăstare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de aceastăsituaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru căproblemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostruşi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primulcuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme înpreajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă,sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certămîntre noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.
Postesc pentru că Eminescu a postit
Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăimacum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisitînaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi maigreu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu tearăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-olume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, căpostim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul săfie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit,Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentrucă, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei aurespectat-o.
La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiiinoştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cuvecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce amfăcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantălucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşitimp, aplicarea în practică a credinţei.
Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine
Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care facavorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cutoţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimăsimplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilulnebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nupoate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargăpentru că nu a fost botezat.
În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori
După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-auorganizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentrucei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şipentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnămult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copiidemonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă.Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că numai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastrăeste în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane delocuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu maieste familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului sesfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nunască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problemacare dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă maicăsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cusoacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru estegroaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.
Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine
Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”.Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o,intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Dinpăcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu deacord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu demanifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnăcu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie.
Parintele Nicolae Tanase: “Parintele Iustin Parvu – alaturi de parintele Arsenie Papacioc si alaturi de inca vreo doi, trei… parintele Cleopa, parintele Ioanichie… – nu estecontestabil. (…) Parintele nu are o atitudine singur si este inconjurat, Slava Domnului, de destul de multi duhovnici!” Extras din conferinta “Soţul ideal, soţia perfectă” – SLATINA – 18 ianuarie 2009 Asculta aici:
Parintele Nicolae Tanase despre Pasapoartele Biometrice si sustinerea Parintelui Justin Parvu (I) Dezbatere mai larga pe tema pasapoartelor biometrice, cu participarea † PS. Sebastian, Episcopul Slatinei:
January 28th, 2015 
VR 
Petiţia pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca – Sfântul Ardealului a depăşit 5000 de semnături. Civic Media mulţumeşte tuturor semnatarilor, între care se află numeroase personalităţi remarcabile. Cei care nu au semnat încă sunt invitaţi să o facă pe site-ul PetitieOnline, cu rugămintea de a transmite şi prietenilor această iniţiativă. De asemenea, vă invităm să citiţi mărturii emoţionante despre Sfântul Ardealului aflate în sutele de mesaje de pe forumul Petiţiei noastre. Intenţia noastră este să depunem Petiţia la Patriarhie, însoţită de un Dosar cuprinzător, documentat inclusiv cu datele disponibile în Arhiva CNSAS, în momentul în care aceasta ajunge la un număr de semnături mai mare. Până atunci, vă prezentăm o acţiune a Fundaţiei Creştine Părintele Arsenie Boca:
Posted in 
Tags: 
