December 19th, 2009 
VR 
PROF. GHEORGHE ZBUCHEA
profesor universitar doctor la Facultatea deIstorie, din cadrul Universităţii Bucureşti,
Facultatea de Istorie, din cadrul Universităţii„Spiru Haret”, Bucureşti,
Facultatea de Arhivistică, din cadrul Academieide Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti
Puţini au reuşit să citească ce a scris, maiales în ultima perioadă a vieţii, prof.dr. Gheorghe Zbuchea. Avea în planproiecte ample, dar timpul nu-i permitea să se ocupe nici măcar de cele maiimportante dintre acestea. Proiectele lui pot fi comparate cu „rădăcinile unui pom care se dezvoltă în soldupă o configuraţie şi geometrie de multe ori asemănătoare cu cea a coroanei”.
A fost omul care a lucrat mult, mult prea multşi aştepta de la colaboratorii săi să acelaşi lucru, dar în cele mai multedintre cazuri, aşteptările lui au fost înşelate.
Pe timpul spitalizării a lucrat la prefaţaunei cărţi. Îşi dorea să citească, să se reîntoarcă la scris, nimic nu-lînspăimânta mai mult decât pierderea acestor două elemente esenţiale alpropriilor trăiri.
A fost un exemplu de profesionalism, modestie,colegialitate şi putere de munca, un istoric de înaltă ţinută morală şiprofesională.
Familia a considerat ca locul pentru veşnicaodihnă a prof.dr. Gheorghe Zbuchea să fie un loc istoric, un loc atractiv,vizitat, un loc plin de viaţă şi activitate, dar totuşi în care liniştea să seaştearnă în sufletul său şi acesta a fost identificat: Mânăstirea Căldăruşani.
Mânăstirea Căldăruşani se afla la 40 km nord – est de Bucureşti, pe o peninsulaînconjurată de lacul cu acelaşi nume, pe locul unde odinioară se aflau codriiVlăsiei. Mânăstirea Căldăruşani este ctitorie a domnitorului Matei Basarab,ridicată în anii 1638-1639.
Personal considercă aici prof.dr. Gheorghe Zbuchea este înconjurat de tot ce a iubit în viaţă:
Muzeul mânăstiriiadăposteşte obiecte deosebit de valoroase:
– icoane şitablouri pictate de Evghenie Lazar, Nicolae Grigorescu, etc.
– argintărie,vase sfinte, veşminte arhiereşti, broderii de aur şi argint de un ales simţartistic şi de o mare fineţe.
Toate acestea seregăsesc împreună cu valoroasa bibliotecă ce adăposteşte mii de manuscrise şicărţi bisericeşti în latină, greacă, franceză, italiană şi română, datând dinsecolul al XVII-lea şi până astăzi.
Tot aici,prof.dr. Gheorghe Zbuchea se află între zidurile verzi ale Codrilor Vlăsiei şieste înconjurat de calmul unui lac umbrit de pădurea seculară, departe dezgomotul şi forfota Bucureştilor.
Şi tot aici, nuse poate considera în nici un moment singur, mânăstirea cu cei peste 40 decălugări înconjurându-l ca o oază de linişte şi pace.
Trapezamânăstirii este oadevărată sală a icoanelor şi a fost locul unde familia, colegii, prietenii,studenţii au venit să comemoreze 40 de zile de la despărţirea de cel care afost soţul, tatăl, colegul, prietenul, dascălul Gheorghe Zbuchea, care mai multca sigur s-a înălţat la dreapta tatălui.
S-a născut în oraşul Sebeş, Judeţul Alba, la 3octombrie 1940, locuind practic în Bucureşti din anul 1957, când a devenitstudent.
PREGĂTIREA ŞCOLARĂ ŞI DE SPECIALITATE
–întreanii 1947-1957 a urmat, în oraşul natal, cursurile şcolii generalenr.1 şi a liceului mixt;
–în anul 1957 a devenit, prin concurs, student al Facultăţiide Istorie, pe care a absolvit-o în anul 1962 ca şef de promoţie. În perioadastudenţiei a început pregătirea de specialitate în Istorie Universală Medievalăpe lângă profesorii A. Oţetea, M. Berza, E. Condurachi, R. Manolescu şi E.Stănescu, cu care a colaborat cu real folos şi după terminarea facultăţii pânăcând cei mai mulţi dintre ei au trecut în lumea umbrelor;
–încalitate de preparator la specialitatea Istorie Universală Medievală a fosttrimis, în primăvara anului 1964, timp de trei semestre la specializare încadrul facultăţii de profil a Universităţii din Belgrad, unde a urmat o dublăspecializare: în istoria Bizanţului şi în cea a popoarelor din sud-estulEuropei, cu accent special asupra istoriei iugoslavilor din vremurile medievalepână în secolul nostru. A avut ocazia să se afle în apropierea unor remarcabiliprofesori şi savanţi precum G. Ostrogorsky, V. Ciubrilovici, S. Circovici şialţii, de la care a învăţat multe. Tot de atunci datează şi primele salepreocupări de istorie a romanităţii balcanice respectiv a istoriei ramuriisudice a românismului;
–întreanii 1965-1977 precum şi după 1995, până la data trecerii în nefiinţă, a avutocazia unor stagii de documentare, în general destul de scurte, prilejuite şide participarea la unele reuniuni ştiinţifice în Germania, Franţa, Bulgaria,Albania, Grecia, Iugoslavia, Italia, SUA, Macedonia, Croaţia, Ungaria, Moldovaşi Ucraina;
–în anul1995, cu întârziere, pe baza valorificării a peste 20 de fonduri arhivistice, asusţinut o teză de doctorat pe un subiect în egală măsură de istorie asud-estului european şi a românismului: „România şi lumea sud-est europeană înajunul primului război mondial” pe baza căreia a obţinut titlul ştiinţific dedoctor în ştiinţe istorice.
ACTIVITATE PROFESIONALĂ ŞI DIDACTICĂ
–practic,în viaţa sa, în cele aproape cinci decenii (1962-2008) scurse de la terminareafacultăţii, activitatea profesională se confundă cu cea de dascăl;
–pe bazarepartiţiei guvernamentale de la terminarea facultăţii, între anii 1962-1965 a avut calitatea de preparator (practic deasistent) la catedra de Istorie Universală Medie, Modernă şi Contemporană aFacultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti;
–în anul 1965 a devenit asistent titular pentru ca 8 ani maitârziu, în anul 1973, să devină lector cu delegaţie, titular al Cursuluigeneral de Istorie a Bizanţului, predând cursuri şi seminarii speciale deIstorie sud-est europeană. La 1 septembrie 1977, în contextul reducerilormasive a cadrelor didactice din învăţământul superior, în împrejurări complexece nu-şi au rostul de a fi evocate aici, a fost transferat din învăţământulsuperior, funcţionând până în anul 1990 în învăţământul liceal;
–înparalel, începând din 1980 a funcţionat în calitate de cadru didacticasociat, de regulă cu normă completă, având cursuri, respectiv seminarii, peposturi de conferenţiar sau lector, în două cazuri chiar profesor, la Politehnica dinBucureşti, la facultăţile cu profil de electronică, metalurgie, mecanică şitransporturi, la specialitatea “Probleme fundamentale ale istoriei României”;
–laînceputul anului 1990, noua conducere a facultăţii de istorie a apelat ladumnealui pentru cursuri şi seminarii de Istorie sud-est europeană, reluându-şiastfel activitatea într-un loc pe care îl considera din toate punctele devedere ca fiind „la mine acasă”. La început a fost cadru didactic asociat, laplata cu ora apoi a devenit suplinitor prin detaşare în 1993 şi în sfârşit titular prin concurs. În următorii ani, totprin concurs a parcurs succesiv treptele de lector, conferenţiar şi profesor;
– o dată cu anul universitar 1991-1992, aînceput activitatea didactică şi în învăţământul universitar particular la Universitatea Ecologică şi la Universitatea “Dimitrie Cantemir”, cu care pe parcurs aîncheiat colaborarea. Tot în acel an a început colaborarea cu Facultatea deIstorie-Geografie (actualmente Facultatea de Istorie) a Universităţii SpiruHaret, unde până la deces a fost titularul a trei cursuri generale şi a douăcursuri speciale. Între anii 1998-2000 a fost secretarul ştiinţific alConsiliului profesoral al Facultăţii de Istorie a Universităţii Spiru Haret,îndeplinind totodată practic şi funcţia de prodecan (neprevăzută expres înstatutul de funcţionare);
–începândcu anul universitar 1997-1998 a funcţionat şi în calitate de cadru didacticasociat la catedra UNESCO de Studii sud-est europene, afiliată la Universitatea de Arte, Bucureşti, condusă de acad. R. Theodorescu, unde preda cursuri privindîn special secolul XX. A avut ore de curs pe probleme de Istorie europeană şiromânească la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi la Fundaţia E. Hurmuzakipentru românii de pretutindeni aMinisterului Educaţiei şi Cercetării;
–laFacultatea de Arhivistică din Cadrul Academiei de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”a predat un curs general.
În ultimii ani, în învăţământul de stat a lucratstudii aprofundate, mai ales cu grupele de masterat.
A îndrumat şi a condus teze de licenţă şi de masteratale studenţilor, fiind şi membru în comisiile respective pentru susţinerea lor.A făcut parte din comisii pentru examenele de doctorat, ca şi din comisiileoficiale de referenţi în vederea susţinerii tezelor de doctorat precum şi dindiverse comisii de concursuri pentru ocuparea unor posturi didactice.
A parcurs, prin concurs, toate treptele cariereiuniversitare, de la preparator la profesor universitar.
TITLURI. ACTIVITATE POLITICĂ
A fost doctor în istorie, membru fondator alSocietăţii Române de Studii Bizantine, membru al Societăţii de Ştiinţe Istoricedin România, membru fondator al Asociaţiei de balcanistică şi slavistică,preşedinte şi mai apoi vicepreşedinte al Societăţii de Cultură Macedo-Română şial cenaclului „George Murnu” adiacent acesteia, a făcut parte din conducereaLigii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni şi a Comisiei executivepentru congresele spiritualităţii româneşti. A fost membru al ComisieiInternaţionale a Uniunii ligilor comunităţilor aromâneşti.
A fost membru în colegiile de redacţie alepublicaţiilor:
–AnaleleUniversităţii Spiru Haret. Seria Istorie;
–Dimândarea;
–Deşteptarea.Revista aromânilor;
–Banaarmânească.
A primit diverse diplome de merit şi alte distincţiipentru activitate cultural-ştiinţifică şi profesională. În anul 1999, a primitpremiul „George Murnu” „pentru întreaga activitate depusă pentru o mai bunăcunoaştere a istoriei românilor”. Totodată, în anul 1999 a primit din partea Academiei Române premiul„Nicolae Iorga”.
Între anii 1964-1989 a fost membru P.C.R.; nu a avut funcţii înorganizaţiile partidului.
După 1990, nu a participat la activitatea vreuneiorganizaţii politice.
ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ
Activitateaştiinţifică s-a desfăşurat după terminarea facultăţii, în îmbinare cuobligaţiile care au decurs din calitatea de cadru didactic. O premisă, ca dealtfel şi o condiţie pe care a considerat-o absolut obligatorie, a foststudierea şi însuşirea atât a limbilor clasice cât şi a celor moderne decirculaţie precum şi a unor limbi vorbite actualmente în spaţiul sud-estEuropean, pentru a avea acces direct la izvoare şi literatura de specialitate (înproporţii diferite cunoştea 10 limbi străine).
Investigareatrecutului istoric a început-o cu domeniul Bizanţului din care a ales şi primulsubiect al doctoratului. Cunoscutele dificultăţi de informare într-un domeniucu totul special al Istoriei Universale ca şi alte cauze au făcut ca ulteriorsă se axeze mai ales pe probleme de Istoria românismului nord-danubian,balcanic sau din diasporă şi de istorie sud-est europeană mai apropiată zilelornoastre, respectiv vremurile moderne şi contemporane.
Aabordat nu numai valorificarea unor surse inedite sau puţin cunoscute, dar şinecesara încadrare organică a istoriei naţionale în Istoria Europeană şiUniversală. Astfel de preocupări s-au materializat, între altele, în tematicacursurilor şi seminariilor de tot felul ţinute în activitatea ştiinţificădesfăşurată.
Aşacum se poate lesne constata şi din materialul „Profesorul Gheorghe ZBUCHEA (3octombrie 1940 – 29 decembrie 2008). Biobibliografie” prezentat de dl. conf.univ.dr. Lascu Stoica, în acestvolum, întreaga activitate a prof.dr. Gh. Zbuchea nu este deloc de neglijat. A alcătuit studii,unele în curs de apariţie pe probleme de istorie naţională şi europeană,inclusiv publicaţii şi chiar ediţii de documente.
Parţial, munca de cercetare ştiinţifică a fostvalorificată în cadrul cursurilor generale de istorie naţională şi universalăpe care le preda precum şi în cadrul unor cursuri şi seminarii speciale saucursuri opţionale predate de-a lungul anilor precum:
–Bizanţulşi lumea slavă în sec.XIII-XIV;
–Veneţiaîn evul mediu;
–Istoriografiabizantină în sec.IV-XV;
–Lumeasud-est europeană în sec.XIV;
–Româniide la sud de Dunăre în evul mediu, în epoca modernă
şicontemporană;
–Aromâniiîn sec.XX;
–Problemaorientală în anii 1683-1923;
–ExpansiuneaRusiei în sud-estul European în epocă modernă
(cu privirespecială asupra cazului românesc);
–Ideinaţionale şi naţionalisme în lumea sud-est europeană în
sec.XIX-XX;
–Relaţiileinternaţionale în anii 1900-1920;
–Formareastatelor naţionale în sud-estul Europei;
–Monarhiiledin sud-estul Europei în sec.XIX-XX;
–Formareaşi destrămarea Iugoslaviei;
–Româniibalcanici în sec.XX;
–Extremismeleîn Sud-estul Europei în sec.XX;
–Ideologiinaţionale şi întregiri statale în Sud-estul
Europei(secolele XIX-XX);
–Istoriadiasporei româneşti, etc.
Intenţiona ca în perioada următoare să valorifice şialte teme pentru care a strâns materiale, în ultima vreme alcătuind singur sauîn colaborare o serie de cărţi cuprinzând atât analiză istorică cât şidocumente pe teme precum:
–Cadrilaterul(Dobrogea de Sud);
–Româniaşi statul independent Croaţia (1941-1944);
–Româniaşi Slovacia între anii 1939-1944(ultimele două în
colaborare cudl.prof. D. Preda, directorul „Direcţiei pentru
originariidin România”), etc.
Profesorul GheorgheZbuchea a fost unul dintre puţinii care au luat o poziţie publică faţă deîncercările de impunere a unei false teorii care susţine o identitate separatăa aromânilor faţă de români.
A militat statornic,prin lucrări ştiinţifice, publicistică şi intervenţii în întruniriinternaţionale, pentru afirmarea identităţii româneşti a aromânilor, dar şipentru menţinerea particularităţilor lor specifice.
În cursul activităţii sale a întocmit şi oserie de comunicări şi referate ştiinţifice. A participat la peste 200 dereuniuni ştiinţifice în ţară şi în străinătate: Iugoslavia, Bulgaria, Grecia,Albania, Italia, Germania şi S.U.A.. Amintesc în acest context doarparticiparea sa la Congresele Aromânilor din Bridgeport (S.U.A.) şi Freiburg(Germania), unde a făcut parte şi din Comitetul de organizare, fiind şimoderator. Pentru o imagine mai clară a personalităţii prof.dr. Gh. Zbuchea,menţionez faptul că în anul 1999 a participat la 8 congrese şi simpozioane cucaracter internaţional, desfăşurate în ţară, precum şi în străinătate(Germania, Iugoslavia şi Italia). În anul 2000 a participat la alte 6 congrese şi simpozioane,inclusiv în S.U.A. şi Ungaria, iar în anul 2001 la alte 8 inclusiv în Moldova,Ucraina şi Macedonia.
Din 1998, a fost expert pe probleme de istorie la Radio România Internaţional unde ţinea săptămânal prelegeri pe probleme de istorie aromânilor acasă şi în lume, participa la mese rotunde şi alte forme deactivitate.
Probabil că valorificarea în plan ştiinţific acunoştinţelor sale dobândite în biblioteci şi arhive nu a fost întotdeaunasusţinută, urmărită cu perseverenţă, situându-se astfel câteodată, pe un planadiacent activităţii sale profesional-didactice. Cu experienţa şi gândirea pecare o avea, spera ca anii viitori să-i aducă roade mult mai mari şi în acestdomeniu deopotrivă legat de mintea şi sufletul său.
Pentru toţi cei care i-au fost discipoli sau colegi şiprieteni, dispariţia profesorului Gheorghe Zbuchea rămâne în continuare o marepierdere. Am pierdut un dascăl, un mare specialist, dar şi un om de o tăriemorală, care a trecut peste toate greutăţile vieţii, chiar şi peste boală, cuun umor fin şi cu o ironie greu de egalat. Pentru toate aceste motive, GheorgheZbuchea va rămâne veşnic viu în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut.
Dorim să mulţumim în mod special celor care auparticipat la apariţia acestui volum, precum şi celor care nu au binevoit săparticipe la apariţia lui, numai cu promisiuni şi „vorbe în vânt”, cărora nesimţim adânc îndatoraţi pentru simplu fapt că ne-au îndemnat şi încurajat săducem mai departe munca celui care a fost prof.univ.dr. Gheorghe Zbuchea, maiexact studiul şi cercetarea spre domeniul „Istoriei Românismului Balcanic”.
„Să-l pomenim, aşa cum reuşim fiecare: cu o rugăciune, o lumină aprinsă,depănând amintirile despre el, citindu-i sau recitindu-i cărţile,corespondenţa, sfaturile înţelepte şi urmându-i cuvintele ziditoare de FapteBune”.
Dumnezeu să-lodihnească!
AMAI DISPĂRUT UN MARE ROMÂN!
Posted in Uncategorized 
Tags: 
