Victor Roncea Blog

Diplomatia romana are sansa sa revina in matca unei dezvoltari firesti, spre noile sale prioritati de dupa NATO si UE: Estul, Estul si Estul. De la Rasaritul romanesc pierdut la Rusia si Orientul indepartat, pana la una dintre cele mai fidele aliate istorice ale Romaniei, China, poate cea mai mare putere a lumii de azi.

Stim ca in relatiile cu romanii din jurul granitelor s-au pierdut patru ani. Patru ani din viata lor, patru ani din viata noastra, a natiunii romane. Pentru ei, aflati in asteptarea propriei cetatenii, naturale, de 19 ani, adaugati la alti 45, aceasta pierdere a cantarit mult mai greu. Iata ca, acum, la instalarea noului ministru al Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, si presedintele Traian Basescu spune acelasi lucru, de bun simt, pe care il aparam in ZIUA de ani buni. De fapt, repeta ceea ce a incercat sa bage, degeaba, in capul politicienilor ajunsi diplomati si in urma cu patru ani: mai lasati shoppingul de Bruxelles, “light Romanian” sau “afacereza” si invatati mai bine romana, rusa si chineza, daca va pasa de viitorul tarii.
Pornind de la Rasarit spre Apus, invatand de la Japonia ce inseamna sa nu renunti la drepturi milenare, chiar in relatiile cu o alta mare putere, si rugand China sa ne ierte, pentru ca, atatia ani, diriguitorii diplomatiei au preferat balariile, diplomatia romana va ajunge, posibil, din nou, acolo unde s-a impotmolit de mai bine de 65 de ani: la Stalingrad. Adica la Rusia. O noua deschidere, o noua deschidere, este ce auzim de 19 ani. Aplecati prea mult in relatiile cu Rusia nu am reusit insa, niciodata, sa vedem ce carti stau pe masa, la negocierile bilaterale, preferand sa lustruim cizmele cazone ale kremlinienilor si afaceristilor lor. O noua relatie nu poate porni decat de la un nivel egal de demnitate si respect reciproc fara a uita ce ne uneste mai mult decat orice: ortodoxia.
Marea Neagra, subiectul predilect al politicii externe romanesti, chiar daca nu a fost exploatat cum se cuvine, aproape s-a fumat de la sine. Problemele raman, dar lumea merge mai departe. Caucazul, Marea Caspica, proiectele unor noi rute energetice, din zona si chiar de mai departe, din Iran, care sa asigure independenta Romaniei, si a altor state europene, sunt mai importante acum pentru facatorii de politici mondiale. Aceasta nu inseamna ca noi trebuie sa sarim peste Romania din jurul Romaniei. La predarea stafetei la MAE, de la, probabil, viitorul consilier prezidential Lazar Comanescu la actualul ministru Cristian Diaconescu, Traian Basescu a catalogat drepte “semi-esecuri” abordarea relatiilor cu Ucraina si Rusia ca actori regionali. Daca una este Rusia, in cazul Ucrainei putem vorbi fara gres despre o intreaga politica regionala tradatoare a intereselor europene “comune” – vezi Bastroe, Insula Serpilor, Transnistria. Aceasta pe langa politica de purificare etnica a romanilor din Bucovina de nord, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, la care Romania asista ca proasta satului UE. Poate doua palme via NATO-Rusia sa o mai trezeasca pe “buna” noastra vecina, Ucraina.
Despre Republica Moldova, seful statului a spus ca “s-a facut tot ce se putea face”. Eu unul, as adauga linistit un “nu” in fata acestei asertiuni. “Dar… perseveram”, a adaugat, atunci, Basescu. Pai, atunci, chiar sa perseveram. Redarea cetateniei romane celor deposedati abuziv de ea trebuie sa constituie o prioritate a prioritatilor, dupa atatia ani de umilire a romanilor din jurul granitelor. Apoi, departajarea pe sectiuni a relatiilor cu romanii de pretutindeni trebuie sa se inscrie in noua politica externa romaneasca promovata, cu responsabilitate, printr-o coeziune fireasca MAE-Guvern-Cotroceni. Una este situatia muncitorilor romani din Europa occidentala, Spania si Italia in special, alta cea a vechii emigratii, anticomuniste sa-i spunem, si cu totul alta a romanilor carora statul roman nu le-a putut apara drepturile, nici acum 65 de ani, nici ieri, nici azi.
Nu pot sa inchei fara a aduce un mic omagiu profesorului Gheorghe Zbuchea, marele istoric aparator al romanilor din Balcani si Europa, din Rasarit si Apus, cel care ne-a oferit, in exclusivitate, cursul inaintasului sau, Gheorghe I Bratianu, despre drepturile si rolul european al Romaniei la Marea Neagra si Gurile Dunarii, pentru generatiile ce vor veni. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, alaturi de toti aparatorii neamului romanesc.