Victor Roncea Blog

De fiecare data cand o vad, tuguindu-si buzele la interviuri aranjate sau foarte complezente, cand o aud gafand ridicol chiar si in cele mai banale situatii posibile, imi vine in minte un banc. Nimic mai mult. Un banc stupid, dar care-i vine manusa. Un taran avea o martoaga chioara. Intr-o buna zi, o scoate la targ. De vanzare iapa? De vanzare. Aude? N-aude, ca-i surda. Vede bine? Nu vede, ca-i chioara. Dar de tras, trage? Nu trage, ca-i obosita si cazuta. Pai, de ce-ai mai adus-o la targ? Sa-mi bat joc de ea, de aia.
A doua zi, taranul isi scoate iarasi martoaga la targ. Schimba foaia. De vanzare iapa? De vanzare. Aude? Mai ceva ca o iepuroaica. Urla in urechea rapciugii. Nici o tresarire. Da’, de vazut, vede cu ochii astia umflati? Ca vulturul pe stanca. Omul ii trece mana prin dreptul ochilor. Nici o clipire. Da de tras, trage? Ca-mi pare costeliva rau. Ca bivolul in jug! Scutura zdravan de capastru, martoaga cade lata. Mai face o incercare: macar calare, tine? Jar mananca! Cand se suie omul in sa, ce sa vezi? Aratarea se ridica pe picioarele dinapoi si o ia la galop. Se izbeste cu capatana in primul copac, cal si calaret se fac praf.

Aproape fericit, taranul ii striga din urma: Nu vede, n-aude si nici nu trage! Da’, vezi ce curajoasa e?