Prezent la deschiderea Consulatului onorific al Romaniei de la Vidin, secretarul general al Ministerului de Externe, Robert Cazanciuc, a facut o gafa de proportii repetand teoria stalinista de sorginte NKVD, propagata in continuare de bulgari, sarbi si greci, cum ca vlahii ar fi altceva decat romani. In loc sa vorbeasca despre comunitatea de romani/vlahi din Bulgaria, Cazangiuc, in cadrul declaratiei facute la Vidin a vorbit, citat de Agerpres, despre “prezenţa românilor şi vlahilor pe aceste meleaguri”, transmite corespondentul Romanian Global News de la Vidin. Ca si cum, la Chisinau, te-ai adresa basarabenilor numindu-i “romani si moldoveni“! Sau, ca Canacheu, sa sustii cu tupeu, scuipand pe memoria strabunilor tai, ca aromanii sunt o minoritate nationala si balcanica diferita de cea romaneasca.
Studiind foaia profesionala a lui Gazanciuc, care l-ar fi recomandat, nu-i asa?, sa detina ditamai functia in MAE roman, am constat, fara pic de mirare, ca pana la data numirii sale in diplomatie – mai precis direct in fotoliul secretar general, pe 15 aprilie 2009 -, omul s-a ocupat de procurarit si de scolit… grefieri (ati citit bine) ocupand si pozitia de director general adjunct la… Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Fara cuvinte.
Subminarea intereselor nationale romanesti de la cel mai inalt nivel pare sa fie deja o practica uzuala in Ministerul Afacerilor Externe, daca ne amintim cu cate fervoare o scuza seful M.A.E. Baconsky pe “inimoasa” nevasta extremista a ambasadorului Ungariei la Bucuresti, care ne cerea “Ardealul inapoi” pe versurile criminalului de razboi antisemit si antiroman Wass Albert.
Nu este pentru prima data cand diplomati ai Ministerului de Externe se duc in spatii fara a cunoaste in profunzime particularitatile comunitatii romanesti din zona, iar prin declaratiile facute la fata locului aduc mai multe deservicii decat lucruri favorabile respectivelor comunitati, comenteaza RGN, observand ca la manifestare nu au fost invitate organizatiile romanilor din Bulgaria, care nici macar nu au fost consultate de MAE pentru alegerea cea mai potrivita a consulului onorofic.
De fapt, vorbim de o politica antiromaneasca totala, in ce priveste conducerea MAE. La Vidin, spre exemplu, a fost instalat de omul lui Baconsky, Cazanciuc, un consul onorific al Romaniei (?) pe numele sau… Kosta Grivov. Observati interesanta insiruire de nume neaose romanesti care ar reprezenta interesele Romaniei :). Nu zice nimeni ca un sky, ciuc, vici si vov nu ar putea lucra, si ei, pentru Romania, Dar parca n-ar strica macar un roman printre ei, asta daca nu cumva titulatura exacta a institutiei pentru care lucreaza este Ministerul Afacerilor Externe DIN Romania… multietnica.
Fara sa ne spuna nimic, patibularul din varful ICR-ului s-a invartit azi de o ora de ineptii la TVR, deranjand la stomac dupa cina putinii romani care se mai uita inca la fostul post national de televiziune, doar pentru a monitoriza actele de antiromanism in vederea unui viitor proces al agentilor anti-Romania (si care ne-au trimis spre dovada imaginile alaturate, scoase din voluminosul Dosar in lucru). Ce vroia de fapt Patapievici, invadand si casele romanilor, dupa ce le-a ocupat deja institutiile cu brigazile lui rosii de “omuleti patibulari”? Sa fie vazut. Pentru ca biata papusica cu capul plin de paie se simte amenintata. Sute de romani, printre care se numara istorici, preoti, scriitori, jurnalisti, oameni de cultura, au semnat in doar cateva zile o Petitie Online – Aparati Istoria Romanilor – pentru stoparea unei barbarii la care si-au pus umerii tovarasul vici si tovarasul sky, ambii incaltati de bulibasa Plesu cu cate o functie in zona de capcanare a SIE, adicalea la ICR respectiv la MAE. Este vorba de oroarea rolleriana “Romania Medievala“, unde un alt ski, un var cules de prin Galitia al tovarasului vici, ne explica in patru limbi ca romanii au ocupat cu forta zona asta pustie numita azi Romania, unde se gasea deja “un mozaic de popoare si culturi”. Ca invadatori ce suntem s-ar putea sa-i tragem si un sut in cur acestui ski, cu prima ocazie cand apare prin Bucuresti de la clubul lui de rotarian din Hateg. O sa ziceti poate ca CUR e un cuvant urat si nu-i sta bine unui jurnalist sa-l foloseasca. Nici chiar unele portaluri nu-l accepta la comentarii, cum ar fi Ziare.ro, unde stirea despre Petitie a stat pe locul 1 in Top timp de doua zile. Cu toate acestea cuvantul CUR e nelipsit din gura distinsului domn Patapievici in toate lucrarile “Operei” sale, stand tiparit nu pe hartie igienica ci cu litere de aur de nu mai putin celebrul Liiceanu, la fosta Editura Politica a Partidului, actuala Humanitas, primita cadou de la la fel de stimatul Iliescu-KGB. Partea cea mai simpatica este ca anii au trecut si personajul stramb din poza de mai sus a inceput, treptat, sa capete exact portretul pe care-l facea el romanilor in “Opera” sa de capatai, republicata an de an de Loja Humanitas. Sa fie un blestem? Daca da, atunci ar trebui, fara indoiala, sa ia aminte la propriile lui vorbe, care i se potrivesc, iata, atat de bine. Cititi singuri autoportretul pe care si l-a facut vrand de fapt sa injure romanii si admirati alaturat fotografiile cu bietul patibular. Vorbesc de la sine!
Portretul lui Patapievici este “ca al fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”, un personaj “cu substanta tarata… fata patibulara… gura vulgara, trasaturi rudimentare”, cu “gura mereu svintata pentru a fi urinata” si o “puturosenie abisala a stătutului sau suflet… care tropaie vesel intr-un trup inconstient, pana ce mintea-i va fi in sfarsit scopita, inima ii va deveni piftie, iar creierul un amestec apos”. Brrr…
Ziaristi Online: Doctorul in istorie Emilia Corbu, autoarea mai multor articole cu rol de semnal de alarma privind produsul publicistic de lux “Romania Medievala”, editat de Institutul Cultural Roman si Ministerul Afacerilor Externe in patru limbi si pus sub patronajul Presedintiei Romaniei, a initiat o Petitie Online adresata istoricilor, parlamentarilor, ofiterilor de informatii insarcinati cu apararea Romaniei, jurnalistilor si oamenilor de cultura romani, solicitand stoparea raspandirii la nivel international a unor falsuri de tip Roller si Roesler asupra etnogenezei si existentei poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic.
“Romania Medievala” are două volume cu un cuprins de 400 de pagini dintre care 266 pagini planşe color si 140 de pagini text, respectiv acelasi text fasificationist conceput de un anume Laurent Chrzanovski, de 31 pagini, tradus în patru limbi – română, germană, engleză, franceză, – impreuna cu prefetele lui Horia Roman Patapievici si Teodor Baconsky. La care se adaugă pagina de gardă, pagină finală şi trei pagini albe. Hârtie cretată, scumpă.
“Ar trebui ca domnul presedinte sa mai si citeasca ce gireaza sub numele sau personal si al Administratiei Prezidentiale a Romaniei. Este al doilea caz major de falsificare grosolana a Istoriei Nationale a Romaniei dupa “Raportul Tismaneanu”. Sunt convins ca domnul presedinte nu a citit nici cele 666 de pagini ale Raportului Tismaneanu si nici cele 400 de pagini ale actualului “Raport Patapievici”. Asta e problema!” spune un prim comentariu la aceasta Petitie Online, ce poarta titlul “Aparati Istoria Romaniei” si este disponibila spre semnare si raspandire la adresa de internet https://www.petitieonline.com/aprai_istoria_romanilor.
Redam mai jos textul Petitiei:
Apăraţi istoria românilor
CĂTRE,
PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI,
În atenţia domnului Traian Băsescu, Preşedinte al României
MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL
In atenţia domnului Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Cultural Naţional
COMISIA PENTRU CULTURĂ, ARTE ŞI MIJLOACE DE INFORMARE ÎN MASĂ A SENATULUI ROMÂNIEI
La numirea şi întărirea în funcţie, de către preşedintele României, a lui H.R. Patapievici, o parte însemnată a intelectualilor români a avut obiecţii legate de modul în care acesta trata şi caracteriza poporul român.
Câteva dintre iniţiativele şi acţiunile în numele Instituţiei au fost primite negativ de cea mai mare parte a intelectualilor români.
În cazul de faţă, iniţiativa de a publica o carte şi a realiza o expoziţie nu o judecăm. Poate fi o iniţiativă pozitivă. Chiar larga circulaţie a documentelor fundamentale ale istoriei din secolele V-XVI putea juca un rol însemnat în cunoaşterea ţării noastre peste hotare. Mai ales că acest material pregătitor “România medievală” se adresa ambasadelor.
Era firesc ca o asemenea acţiune să înceapă de la prezentarea, printr-o selecţie ştiinţifică, a materialelor sigure, devenite muzeistice. Aceasta se poate face doar prin mari specialişti români ai evului mediu românesc, sub egida unor universităţi, institute ale Academiei sau secţii de istorie ale acesteia.
Din nefericire, drumul acesta firesc, obişnuit, atestat în lumea ştiinţifică nu a fost urmat. Sub patronajul Preşedintelui şi direcţia lui Patapievici s-a pornit în sens invers.
Iata mai jos cum a fost exclus, pe vorbe, scriitorul Adrian Suciu(foto stangasus). Cititi apoi si articolul de pe blogul sau care a declansat isteria ţaţei dictatoare Elena Manolescu:
am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra. Ramas bun,
Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR (foto stanga)
Dle. Ioan Radu Văcărescu,
Nu am motive să-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu ştiam că Statutul Uniunii interzice dreptul la liberă exprimare! Desigur, ca să vă uşurez sarcina, nu o să fac uz de dreptul la apărare, prevăzut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Aşa încît vă invit să-mi comunicaţi pe cale oficială Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd să o păstrez în cutiuţa cu amintiri personale, laolaltă cu belciugele boilor de la bicicletă!
Cu mult respect şi cu siguranţa că, în ciuda tonul d-voastră oficial, Nicolae Manolescu nu e veşnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,
am luat la cunostinta, de pe blogul dvs., ca nu aveti intentia de a va da demisia din USR, in urma atacului dvs. mizerabil la adresa conducerii organizatiei si in urma reactiei Filialei Sibiu. Nici nu ma asteptam sa va dati demisia. Se pare ca la noi, in astfel de cazuri, de mult a disparut onoarea si responsabilitatea. Comitetul Filialei Sibiu a formulat un Comunicat oficial in acest caz, care va fi publicat pe siturile Uniunii si in mass-media, de unde vati afla exact ce anume se va intimpla in continuare in cazul dvs. Adica, e vorba de a inainta, din partea Filialei Sibiu, catre Comitetul Director al Uniunii, catre Consiliul acesteia si catre Comisia de Onoare si Demnitati a organizatiei, propunerea de excludere a dvs. din USR. Intre timp, luati Statutul Uniunii si studiati-l cu atentie, ceea ce n-ati facut pina acum. Pe de alta parte, nu mai deturnati cazul, previzibil si plictisitor, de altfel, spre o asa zisa ‘incalcare a dreptului la exprimare”, cum va exprimati pe acelasi blog personal. Cine v-a incalcat acest drept? Uniunea in nici un caz, astfel ca puteti scrie orice si oriunde ceea ce credeti. Aici e vorba despre altceva: in momentul in care esti membru al unei organizatii profesionale cum e USR este obligatoriu sa-i respecti Statutul si pe cei alesi sa-i conduca destinele. Chiar daca, asa cum scrieti pe acelasi blog personal, Nicolae Manolescu nu e vesnic in fruntea Uniunii. Aveti dreptate, domnule Suciu, nimeni nu e vesnic, nici presedintele Manolescu, nici cei din conducerea Uniunii, nici eu, aici la Sibiu.
Se pare ca la noi vesnica este numai mizeria morala si lipsa de rsponsabilitate. Ar fi bine sa publicati si acest mail pe blogul dvs., considerindu-l un modest drept la replica la cele afirmate de dvs. cu privire la o asa zisa “incalcare a dreptului la exprimare”.
Ioan Radu Vacarescu
Dle. Preşedinte, după cum vedeţi, dau curs sugestiei dvs. şi public şi această scrisoare din partea dvs. pe blogul meu personal. Mă voi abţine să comentez, considerînd că scrisoarea dvs. este suficient de elocventă pentru amîndouă părţile.
Nimic durabil nu se construieşte pe minciună. Literatura română de azi, în latura ei oficială, aceea de care ţin pîrghiile administrative ale fondurilor publice şi puterile iluzorii ale unor instituţii inutile e jalnică. Ca unul care a trăit cît să fie conştient în regimul comunist şi a văzut în amîndouă regimurile scriitori români lingînd dosurile puternicilor zilei pentru trei arginţi, onoruri inutile şi tinichele zornăitoare, am dreptul să spun că, pentru mine, diferenţa între o conştiinţă vie şi o jigodie e limpede. Ca unul care nu doreşte în literatură nimic, care nu datorează nimic nimănui şi dispreţuieşte profund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majorităţii colegilor de breaslă, voi deschide gura şi voi vorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bunăvoinţa mai marilor literaturii române, de burse şi sinecuri, de cabale literare şi de dispute de dugheană, voi spune că împăratul e gol!
Literatura română contemporană, în latura ei oficială, e o minciună. Prima minciună e în chiar vîrful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar, organizaţional şi mediatic este pus în mişcare în chip absolut inutil pentru a-l transforma pe Mircea Cărtărescu într-un scriitor nobelizabil. Mircea Cărtărescu este un mare scriitor şi o spun ca unul fascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodată premiul Nobel pentru literatură, iar orbirea celor care nu pricep acest lucru este sublimă dacă n-ar fi vinovată, cîtă vreme fonduri publice imense raportate la sărăcia din literatura română, de pildă prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru a promova în exterior literatura acestuia. Mircea Cărtărescu e un mare scriitor dar un individ atît de profund ratat ca şi conştiinţă publică încît simţul ridicolului ar trebui să-l împiedice a se mai manifesta ca atare. Asta, încă, n-ar fi un păcat aşa de mare. În spatele naivităţii sale funciare, însă, o întreagă armată de profitori, lichele, impostori, panglicari, curve obosite şi geambaşi literari constituie o curte de tip bizantin atît de intens preocupată să conserve privilegii, sinecuri şi relaţii în dauna oricărei evoluţii a literaturii române încît Mircea Cărtărescu, care nu va lua premiul Nobel, este şi principalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentru literatură cîtă vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buricul literaturii române oficiale.
O feroce cabală a mediocrilor de funcţionarea căreia Cărtărescu se face vinovat doar prin naivitate, aneantizează orice competiţie reală la adresa acestuia şi permite o carieră literară internaţională cu voie de la oficialităţile literaturii române doar unor mediocrităţi care au făcut pactul cu „sistemul ticăloşit” şi au acceptat să-i reprezinte interesele. Institutul Cultural Român este, în acest moment, o instituţie la fel de utilă pentru prestigiul internaţional al literaturii române ca şi o frecţie la papionul lui Horia-Roman Patapievici.
Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii române contemporane sînt profund viciate de corupţie,majoritatea premiilor cu relevanţă naţională se dau în urma unor negocieri de talcioc între critici, editori, scriitori şi organizatori. Uneori, preşedinţii juriilor respective împart sumele de bani aferente premiilor respective cu scriitorii premiaţi. Alteori, criteriul după care se fac nominalizările şi premierile e să nu se „supere” vreo editură importantă că n-a fost la masa bogaţilor iar Uniunea Scriitorilor a devenit o simplă bursă a trocurilor literare. O literatură în care una dintre cele mai bune cărţi de poezie ale ultimului deceniu, „Aerostate plîngînd” a lui Traian T. Coşovei e complet ignorată de mai-marii literaturii pentru că personajul le e neplăcut e un fals în acte publice. O literatură în care cei mai puternici debutanţi ai ultimilor ani, Marius Ştefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuţi cu vederea pentru că sînt excentrici complexului editorial şi mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care să le vîndă pulimii e o impostură. O literatură în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancăi Mizumschi, a lui Eugen Suciu, a lui Viorel Mureşan ori a lui Ion Chichere, ca să dau doar cîteva nume din generaţii diferite, sînt nebăgaţi în seamă de establishment e o literatură de lăbari. Aş putea să dau exemple în continuare, dar prefer să rămîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezbatere reală şi onestă asupra funcţionării mecanismelor succesului şi promovării în literatura română contemporană nu va avea loc în curînd, cîtă vreme lichelele conduc, se autoreplică şi-şi conservă privilegiile meschine – e acelaşi lucru cu „reforma clasei politice”. La altă scară, dar identic.
Astfel, literatura română, în latura ei oficială, seamănă ca două picături de apă cu viaţa publică românească şi nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele luptei literare, însă, sînt rizibile. Dacă politicienii se luptă pentru acces la resurse, femele şi putere, scriitorii se luptă pentru mize ridicole şi glorii de carton. Aş putea glosa în continuare pe marginea acestui subiect dar prefer să tac mai departe.
Pentru că mai departe găsim Uniunea Scriitorilor din România. Uniune de breaslă cum ar veni. Vorbesc din calitatea de membru al USR şi premiat de două ori cu premii ale acesteia, deci n-am altă frustrare decît aceea că instituţia asta e prost condusă. În fruntea USR îl găsim pe Nicolae Manolescu, un individ care este cea mai limpede ilustrare a adevărului că niciun om nu trăieşte pînă la moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat să mai trăiască, în sensul adagiului sus-menţionat, prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuţă de înfipt acele decoraţiilor, insignelor şi tinichelelor. De fapt, pe Manolescu îl doare undeva de scriitorimea română: plantat la Paris, într-un funcţiune decorativă, domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniunii unor nenea şi unor tanti. Trecînd peste pierderea sediului USR, Casa Monteoru (în nişte procese în care e limpede că cineva, nu ştiu cine, a încasat şpăgi babane pentru non-combat) Manolescu a patronat o dramatică pierdere de statut a scriitorului român. Maestru al dezinformării şi manipulării, pe care le practică atît de abil încît eu unul îl bănuiesc de participarea la stagii periodice de perfecţionare, dintr-o poziţie activă şi acoperită, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani. Fariseu şi impostor, contestat virulent şi pe bună dreptate, Nicolae Manolescu se ţine cu dinţii de o funcţie de care îşi bate joc deşi n-ar avea motive să fie atît de încrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea română: rămîne în istoria literaturii române ca cel mai bun produs al regimului comunist în materie de critică literară, nu cred că are probleme financiare şi nici pupincuriştii din jurul domniei-sale nu merită un sacrificiu atît de dramatic! Mai ales că, lipsit de legitimitatea pe care o dă competenţa, dl. Manolescu începe a se transforma, din dorinţa de a-şi salva gaşca, într-un simplu instrument de propagandă politică. Urît final pentru cineva cu pretenţiile d-voastră, dle. Preşedinte!
Unul alt personaj detestabil ale literaturii române contemporane e geambaşul literar. Atotştiutor şi trend-setter, de obicei scriitor ratat şi interesat nu de literatură ci de propria lui statuie, geambaşul literar român presează asupra oricui, mituieşte în dreapta şi în stînga, pupă mîni şi cururi dacă e cazul, spală pahare la chefurile celor puternici, are prieteni în lumea bună şi practică machiaverlîcul de baltă. E prieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de la Consiliul Judeţean, de la Fundaţii şi Asociaţii. În sine, n-ar fi nimic rău în asta, lumea e plină de personaje detestabile. Din nefericire, însă, geambaşul literar român e persoană cu influenţă; orice scriitor care nu-i face temenele şi nu-i ridică osanale va fi marginalizat şi considerat ciumat. La vîrful literaturii române, aşa cum e ea acuma, nu rezistă decît cei dispuşi să-şi miroasă reciproc pîrţurile şi şosetele nespălate prefăcîndu-se că reprezintă o elită valorică. Din pricina geambaşilor literaturii române, mari scriitori sînt trecuţi cu vederea şi aruncaţi în uitare! Cum ierarhiile oficiale sînt, în bună măsură, rezultatul activităţii acestor personaje sinistre, literatura română e o glumă. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar şi statistic vorbind, aterizează şi scriitori de calitate, doar atunci cînd aceştia, din diverse pricini, nu mai pot fi ignoraţi. Simptomatic e cazul lui Ion Mureşan, care, dintr-un „marginal” al generaţiei 80 a ajuns să ameninţe poziţia de lider a lui Mircea Cărtărescu. Dar nu ne interesează soarta lui Ion Mureşan ci soarta literaturii române.
Care, atîta vreme cît va rămîne doar o anexă a intereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale, va rămîne o activitate de seră, menită să satisfacă orgoliile şi interesele meschine ale unei întregi categorii de trepăduşi. Literatura română oficială este atît de departe de public şi atît de ruptă de realitate încît numai naivii se pot mira că, de cele mai multe ori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicticoase încît se scorojeşte varul pe pereţii sălilor care le găzduiesc. Ruptă de public, literatura română oficială e un fel de snobăreală fără miză, în care diverşi sfertoautori se află în situaţia de a pretinde că fac revoluţie cu voie de la Guvern şi avangardă cu bani de la stat.
Suveranitatea Romaniei a fost insultata deambasadorul Ungariei de pe treptele MAE
La ceva timp dupa ce am dat un telefon virtual la Cotroceni: Alo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe Baconschi ca mutulica de Externe! Ungaria ne cere “Tinutul Secuiesc” prin Zsolt Semjen. Scripcaru PDL e gata sa-l dea. UDMR vrea autonomie si pentru Bihor, Satu-Mare si Salaj, oficialii MAE s-au gandit totusi sa-l cheme la o cafea pe Oskar Fuzes, ambasadorul Budapestei. Nu e prima pe care o bea la sediul MAE (de data aceasta fara “bunul sau prieten” Baconschi, aflat in Tunisia). In ultima perioada, diplomatia romana a schita in mai multe randuri dezacrodul cu declaratiile provocatoare ale Ungariei revizioniste, la o cafea cu ambasadorul Fuzes si “inimoasa” sa sotie. Cea precedenta s-a baut inainte ca Ungaria sa-si bage “Tinutul Secuiesc” in “Casa” de la Bruxelles, cu tot cu cererea imperativa a Romaniei de a nu se da curs acestei manifestari. Burzuluiala a durat de o cafea. Nici o alta masura nu a fost luata desi diplomatia are destule cai la indemana, de la inmanarea oficiala a unui protest verbal la expulzarea ambasadorului, dupa cum ar merita.
De data aceasta am primit urmatorul Comunicat de presa:
“Data: 16.06.2011
Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkár Füzes, a fost invitat astăzi, 16 iunie 2011, la sediul Ministerului Afacerilor Externe. În cadrul întâlnirii, partea română şi-a exprimat dezacordul faţă de declaraţiile publice din 15 iunie 2011 ale autorităţilor ungare referitoare la proiectul reorganizării administrative a României. Partea română a apreciat ca neuzual şi nepotrivit demersul public al părţii ungare în condiţiile în care reorganizarea teritorială a Romaniei este o chestiune strict de politică internă, iar dezbaterea publică pe marginea acestui proces a fost lansată de puţin timp.”
Si ce a zis Fuzes cand a iesit de la MAE? Ne-a injurat din nou:
“Dacă vreţi părerea mea personală, eu cred, eu am convingerea că interesul din partea Ungariei este natural, acest lucru este important şi pentru noi. Acest lucru este absolut natural: ce este, ce va fi, care este părerea comunităţii maghiare din România şi atât”, a spus Fuzes, citat de Mediafax si preluat de Gandul.
E, ce va face MAE acum? Il invita din nou la cafea? Da data aceasta cu ministrul si sotiile, nu? Nu vine si doamna Vulpe?
Iar romanii bihoreni, cand au auzit ca ori se desfiinteaza ori devin parte a “Partiumului” maghiar, s-au gandit sa-si faca propriul referendum, printr-o petitie online, in care se afirma, printre altele:
“Cerem ca o eventuală reorganizare administrativ-teritorială a ţării să ţină cont de realităţile istorice şi geografice ale României. Considerăm că orice astfel de iniţiativă nu se poate realiza decât având în vedere zone care împărtăşesc aceleaşi tradiţii. Dacă Puterea este incapabilă să “redeseneze” o Românie mai bună, ar face mai bine să o lase aşa cum este!”
Subscriu si adaug: Aloo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe futulica, pardon, mutulica de Externe in functie!
Fix doua luni a stat pe plaiuri mioritice Manuela Vulpe, fosta ambasadoare “extraordinara si plenipotentiara” (normal) in (simultan) Mexic, Republica Costa Rica, Republica Guatemala, Republica Honduras, Republica Nicaragua şi Republica El Salvador. Se pare ca calitatile sale dar si o aventura picanta cu seful M.A.E. Baconscky – un fin teolog, conservator, presedinte al Fundatiei Crestin Democrate, om de dreapta si familist convins – au recomandat-o spre aceleasi zari sud-americane, propunerea Centralei ca Manuela Vulpe sa-si continue sejurul, de data aceasta in Argentina si Paraguay, fiind avizata miercuri de Parlament. La aceeasi sedinta, şeful Cancelariei preşedintelui României, Cătălin Avramescu (foto dreapta cu Manuela Vulpe), propus ambasador în Finlanda şi Estonia, a primit avizul pozitiv al parlamentarilor din Comisiile de politică externă la numai un singur vot diferenta, cu 16 voturi „pentru“ şi 15 „împotrivă“. Deci, sa recapitulam putin: o ambasadoare care ar fi facut sex cu Teodor Baconschi intr-un jacuzzi, actualul Ministru de Externe din Romania fiind aflat la momentul respectiv in control la ambasada Romaniei din Australia, si care din aceasta cauza, oarecum nedeontologica, urma sa fie rechemata in tara in 2007, conform afirmatiilor purtatorului de cuvant de atunci, este lasata sa-si continue misiunea sa “muy larga” desfasurata in nu mai putin de sase tari sud-americane, dupa care revine in tara pentru doar doua luni si este trimisa la loc, pe aceleasi meleaguri caldute. Cum se numeste chestia asta: corupere sexuala de ministri? Pai si cu bietul porno-consul Nuica ce-au avut? Iata ce scrie Curentul:
Manuela Vulpe îşi pregăteşte paşii de tangou argentinian
Firea „caliente“ a ambasadoarei Manuela Vulpe nu poate fi astâmpărată decât în ţara tangoului, Argentina, acolo unde iubitul său virtual, ministrul Baconschi, este pe cale să o trimită. După Mexic şi Australia, pentru Manuela se pare că locul cel mai potrivit să-şi facă o vacanţă exotică de patru ani este Argentina, ţară care poate stârni noi pasiuni diplomatico-exotice pentru neoficiala Evita Peron a MAE. Numele fostei ambasadoare a României în Mexic, Manuela Vulpe, a fost implicat într-un scandal, în iulie 2007, după ce presa din România a primit o serie de e-mail-uri trimise şi primite de aceasta, o parte din corespondenţa electronică fiind cu actualul ministru de externe, Teodor Baconschi, şi conţinând şi referiri la o posibilă relaţie intimă. În 31 august 2007, purtătorul de cuvânt de la acea vreme al MAE, Ilie Bănică, declara că procedura de rechemare a ambasadoarei României în Mexic, Manuela Vulpe, a fost declanşată, ultimul demers necesar pentru finalizarea procedurii fiind semnarea cererii de rechemare de către preşedintele Traian Băsescu (ceea ce din intamplare nu s-a mai intamplat – nota red). Mai mult, aceasta a fost acuzată în urmă cu câţiva ani că şi-ar fi aranjat la RAAPPS să cumpere un imobil la preţ scăzut pentru fiul ei. În alte ţări civilizate, „Vulpea de la MAE“ ar fi zburat lejer în cel mai bun caz în spaţiul privat, numai că la noi până şi poliţiştii pot deveni diplomaţi.
Dupa lansarile de la Bucuresti, Chisinau, Iasi, Cluj si Brasov, azi, 11 iunie, la Universitatea Ovidius din Constanta, Larry Watts va invita la o dezbatere academica, deschisa publicului, in Sala Senatului, incepand cu ora 12.00, pe marginea razboiului clandestin dus de blocul sovietic cu Romania.
June 21st, 2011 
VR 
Prezent la deschiderea Consulatului onorific al Romaniei de la Vidin, secretarul general al Ministerului de Externe, Robert Cazanciuc, a facut o gafa de proportii repetand teoria stalinista de sorginte NKVD, propagata in continuare de bulgari, sarbi si greci, cum ca vlahii ar fi altceva decat romani. In loc sa vorbeasca despre comunitatea de romani/vlahi din Bulgaria, Cazangiuc, in cadrul declaratiei facute la Vidin a vorbit, citat de Agerpres, despre “prezenţa românilor şi vlahilor pe aceste meleaguri”, transmite corespondentul Romanian Global News de la Vidin. Ca si cum, la Chisinau, te-ai adresa basarabenilor numindu-i “romani si moldoveni“! Sau, ca Canacheu, sa sustii cu tupeu, scuipand pe memoria strabunilor tai, ca aromanii sunt o minoritate nationala si balcanica diferita de cea romaneasca.
Posted in 
Tags: 
