Posts Tagged ‘sie’

Fantastic: Chrzanovsky, reptilianul lui Patapievici din varful Hategului, dupa ce a dat telefoane de amenintare pe la sefi, ca in timpul comunismului, a invatat sa si scrie. Dr Emilia Corbu ii da o mica lectie: “Trecutul unui popor nu este de joacă!”

Stimate domnule Laurent Chrzanovsky,

Mă bucur nespus că, în sfârşit, aţi renunţat la formula neacademică ,,sună un prieten,, şi m-aţi abordat direct. Uneori, argoul şochează, dar are efect. Să lămurim lucrurile! Nu voi intra în detalii ştiinţifice, ne oprim la cele pământeşti.

Referitor la proiectul expoziţional pe care îl pregătiţi am unele nelămuriri. Îmi permit să le am şi mă simt datoare să mă implic. Anul acesta împlinesc 20 de ani de când am mers în calitate de studentă pe primul şantier arheologic şi 10 ani de când am început să cercetez sistematic o aşezare medieval-timpurie, necunoscută până atunci. Este drept că nu am făcut o expoziţie internaţională ca tine, dar am realizat peste 30 de expoziţii mai mici. Jumătate din viaţa mea am petrecut-o în muzeu. Deci, am şi eu o mică experienţă.
Acest proiect cât şi comentariul pe care mi l-ai trimis frapează printr-o serie de aspecte inedite pe care le schiţez mai jos.

1. Răsturnarea rolurilor:

Organizarea unei expoziţii presupune mai multe etape. Conceperea unui proiect, o tematică de idei, tematica desfăşurată. Partea de concepţie este realizată de cercetători, academicieni, oameni de ştiinţă. Selecţia de materiale, expunere, mapa de prezentare (catalog de expoziţie, pliante, afişe) este realizată de muzeografi în colaborare cu designeri şi diverşi specialişti. Dacă dumneata ceri unui academician să facă un banal catalog de expoziţie iar tu scrii partea teoretică a proiectului, înseamnă că ceva este în neregulă. De când au ajuns academicienii să scrie cataloage de expoziţie? Un catalog de expoziţie cuprinde descrierea pieselor prezente în expoziţie. Atâta tot! Volumul ,,România Medievală,, de care vorbim aici nu este semnat de nici un academician. Din descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale reiese că eşti autor principal.

2. Un decalaj prea mare, de doi ani, între publicarea părţii teoretice a proiectului şi deschiderea propriu-zisă a expoziţiei pentru care constat că nici măcar nu aveţi materiale. Acum le adunaţi de prin muzee. Prin urmare dvs. nu aveţi nici măcar tematica desfăşurată care presupune lista de piese. Care-i rostul acestui buzdugan aruncat cu doi ani înainte de eveniment? In România nu se practică aşa ceva. O expoziţie este prezentată sub toate aspectele, la deschidere.

3. Bugetul proiectul a fost menţionat în presa şi anume în Gazeta de Cluj, într-un articol semnat de Tiberiu Hrihorciuc, la care am făcut trimitere: https://www.gazetadecluj.ro/citeste/2628-romania-medievala-cultura-prin-care-se-intelege-europa. In consecinţă, discutaţi cu ei.

4. Eu nu vă acuz şi nu vă atribui nimic, stimate domn. Doar am făcut unele constatări. O parte din ideile publicate în volumul ,,România Medievală,, se regăsesc în scrieri mai vechi. Mă întreb şi vă întreb de ce nu aţi mers la cea mai recentă sinteză pe această temă publicată în 2003 în Tratatul de Istorie a Românilor? Sinteză realizată de academicieni. De ce v-aţi dus la scrieri din anii 1960? Oare în 50 de ani de cercetare istorică nu s-a mai scris nimic pe această temă? Nu eu v-am fixat pe o anumită poziţie, ci dumneavoastră, prin ceea ce aţi scris v-aţi situat pe locul acela. Dacă vă convine, justificaţi-l! Dacă nu vă convine, schimbaţi-l!

5. Trecutul unui popor nu este un lucru de joacă, domnule Chrzanovsky. Nu poate fi cosmetizat, modificat, eludat. Dacă expoziţia la care lucrezi s-ar fi numit ,,Migraţiile în Europa Centrală şi de Sud-Est,, fii sigur că ar fi fost un succes. Doar că trebuia să depăşeşti graniţele României. Dar dacă se numeşte ,,România Medievală,, atunci este un abuz de interpretare. Migraţiile de atunci au schimbat faţa Europei Centrale, de Sud-Est şi a Balcanilor. Nu ai voie să plasezi doar în ,, România Medievală,, fenomene desfăşurate pe teritorii geografice ample.

5. Cât priveşte cele două pete de culoare din exprimarea mea, Laurent dragă, ia-le aşa cum sunt! Tot aşa voi lua şi eu exprimarea dumitale cu ,,supa şi scuipatul,, din comentariul pe care mi l-ai trimis. Dau Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat abilitatea de a vorbi pe înţelesul tuturor, de la specialişti, dovadă cele peste 500 de pagini de articole, studii, comunicări publicate în reviste de specialitate până la oameni din diverse categorii sociale. Iar faptul că blogul meu e uneori mai citit decât presa locală e o mărturie în acest sens. Dacă exprimarea mea te-a supărat, iartă-mă! Dar să îţi ceri şi tu iertare de la cei aproape 20 de milioane de români, pe banii cărora ai publicat cartea şi de ai căror strămoşi nu te-ai învrednicit să scrii un paragraf clar şi fără echivoc. Aşa, ca să fim chit!

Emilia Corbu

P.S. Comentariul domnului Chrzanovsky la care fac referire în text se află publicat la postarea ,,Istorie şi Politică. Roesler, Roller, Chrzanovsky,,.

Vezi si:  “Raportul Patapievici” asupra natiunii romane: “un mozaic de populatii” intr-un teritoriu al nimanui. O afacere MAE-ICR de 7 milioane de euro: “Romania Medievala”

Emilia Corbu: Istorie si politica. Roesler, Roller, Chrzanovsky. Plus Patapievici si Baconsky »

Emilia Corbu vs “Raportul Patapievici” aka “Romania Medievala”: Despre fals in scrierea istoriei

Patapievici, fiul unui fantome NKVD, modifica Istoria Romaniei dupa directivele lui Stalin si Horthy. DEZVALUIRI: Cine este Horia-Roman Patapievici »

Larry Watts explica istoria secreta din ce in ce mai bine pe romaneste. Lansarea de la Brasov. VIDEO


De ce ne spune prof Mihai Retegan sa “luam aminte la anul 1978”, aflati cate ceav dintr-o secventa video la Ziaristi Online

Cei mai mari istorici romani: Roesler, Roller, Patapievici, Baconsky si Chrzanovsky. Dr Emilia Corbu despre Scandalul “Romania Medievala a neo-kominternistilor”. UPDATE: Scuzati: “romani”

ISTORIE ŞI POLITICĂ. ROESLER, ROLLER, CHRZANOVSKY

de dr Emilia Corbu

Fondul problemei

Mulţi se întreabă de ce m-am agitat aşa de mult cu privire la proiectul ICR “România Medievală”, aşa că le răspund pe scurt. Formula în care este prezentat, foarte apropiată de imaginea pe care Europa o doreşte României, este una cu implicaţii politice. Şi acest demers de a ţese teorii istorice necesare la un moment dat, nu este singular, are antecedente cu consecinţe grave până azi. Mă refer la celebra ,,teorie a lui Roesler,, şi la teoria slavismului în etnogeneza românească, teorie susţinută în special de ,,manualul lui Roller,,. Ambele au apărut în momente politice tulburi şi s-au bucurat de o puternică susţinere politică. Primul din partea istoriografiei maghiare, al doilea din partea conducerii Partidului Comunist. Un studiu recent al lui Andrei Măgureanu redă exact condiţiile în care teoriile lui Roller erau impuse comunităţii ştiinţifice în anii 50.

Ambele teorii erau necesare conducătorilor vremelnici ai românilor. Teoria lui Roesler a apărut pe fondul afirmării naţiunii române în Transilvania. Teoria lui Roller a apărut pe fondul ocupaţiei sovietice.

Ambele tratau etnogeneza românească. Roesler a elaborat teoria migraţiei românilor de la sudul Dunării la nordul Dunării. Roller impunea rolul slavilor în etnogeneză.

Primul efect a fost împărţirea istoricilor în două tabere, pro şi contra. Al doilea efect a fost altoirea pe trunchiul lor a altor idei şi ipoteze. S-a pierdut o grămadă de timp. S-au scris sute de pagini. Au curs râuri de cerneală. Împotriva teoriei lui Roesler s-au ridicat aproape toţi istoricii români, de la Densuşianu la Iorga şi care au adus în contrapondere teoria autohtoniei românilor. Creaţiile lui Roller au fost mai subtile. S-au infiltrat în istorie, arheologie, lingvistică. Nu voi intra aici în discuţiile, teoriile şi ipotezele ştiinţifice aruncate de o parte şi alta în focul confruntărilor

Proiectul “România Medievală” dezvoltă haotic tema migraţiilor la care adaugă o parte din slavismele lui Roller, în special extinderea Primului Ţarat Bulgar la Nordul Dunării cu implicaţii politice şi spirituale, inclusiv de organizare bisericească. Noutatea pe care o aduce este “mozaicul de populaţii”. Şi, la fel ca cele anterioare este susţinut de sus, de Institutului Cultural Român şi încredinţat unui necunoscut cercetării istorice româneşti.

Explicaţii pe foarte scurt

Către urmaşii lui Roesler

Pentru mine lucrurile sunt foarte limpezi. Teoria migraţionistă a lui Roesler cade din simplul motiv că nici un izvor istoric nu atestă o migraţie a vlahilor. Istoria menţionează două tipuri de migraţii: o migraţie a popoarelor specifică evului mediu-timpuriu şi o migraţie a persoanelor întâlnită mai ales în evul mediu-târziu. Toate migraţiile popoarelor sunt menţionate documentar. Efectul lor a fost crearea unor state: avar, bulgar, maghiar, statele slave. Migraţia persoanelor a dus cel mult la colonizări de sate sau microregiuni.

Nu doar că o migraţie de proporţii a vlahilor nu este atestată ci, mai mult, un cronicar de pe la 1300, e vorba de Laonic Chalcocondil scrie că din Dacia până în Pind trăieşte un popor numeros numit vlahi. Şi adaugă el că nimeni nu poate să spună dacă au venit unii la alţii. Cu alte cuvinte Laonic infirmă orice migraţie, de la nord la sudul Dunării sau invers. Şi cronica de care vorbesc datează exact din perioada în care Roesler situează, fără probe, migraţia vlahilor după marea invazie tătară din 1241.

Către Roller/ Chrzanovsky

Continuarea la Emilia Corbu Blog

Cititi si Emilia Corbu vs “Raportul Patapievici” aka “Romania Medievala”: Despre fals in scrierea istoriei

Pacepa face noi dezvaluiri: De ce nu m-a ucis Securitatea

(…)

Au fost două maniere de abordare a operaţiunii de control asupra trădătorilor fugari. Prima: până la trădarea lui Pacepa, cel care a şi coordonat operaţiunea până în momentul în care a dezertat şi şi-a vândut ţara şi onoarea.  A doua: după evaluarea trădării lui Pacepa şi, mai nuanţat, când Tudor Postelnicu l-a determinat pe generalul Pleşiţă, iar acesta a încercat – cu consecinţe nefericite pentru el, în primul rând, să “dinamizeze” monitorizarea statică şi să dea unele semnale, cum că “mâna lungă a revoluţiei i-ar ajunge pe trădători oriunde s-ar alfa ei”. Aşa cum pe Troţki l-a ajuns în Mexic. Pleşiţă nu s-a gândit la modul serios să facă aşa ceva, dar în 1983 se înregistraseră, statistic, cele mai multe dezertări şi trădari din rândul ofiţerilor aflaţi în misiuni externe, în număr de opt. În contextul respectiv, a apreciat că trebuie să potenţializeze pericolul şi să obţină rezultatul dorit prin exerciţiul ameninţării, nu al acţiunii propriu-zise. El s-a lăudat, după 1990, mult şi necontrolat pe această temă, ca şi cum încă nu şi-ar fi ieşit din rol. Asta a făcut rău în planul percepţiei publice, mai puţin avizate… Va trebui să aducem lămuririle necesare. Trebuie reţinut ca nici o persoană nu a fost răpită şi nici o sentinţă de condamnare la moarte nu s-a pus în aplicare.

Pacepa a conceput controlul trădătorilor fugari ca bază a aplicării soluţiei finale, dar nu a obţinut acceptul lui Nicolae Ceauşescu, care a pus mai presus interesele politice majore, respectiv crearea, menţinerea şi consolidarea relaţiilor bilaterale. Ceauşescu realiza valoarea simbolică a acelor sentinţe capitale, care stigmatizau şi serveau de lecţie în interior, dar nu s-a gândit niciodată să pericliteze raporturile diplomatice ale României de dragul aplicării legalităţii socialiste faţă de un nemernic trădător. Acesta este purul adevar.

– Este de presupus că asemenea operaţiuni nu lăsau indicii  care să implice statul român…

– Dacă victimele erau români, nu se putea să nu apară bănuieli.

– Au existat versiuni privind dispariţia lui Pacepa şi substituirea sa cu o “fantomă”, iar cu privire la dispariţie, de asemenea, erau acreditate mai multe posibilităţi: ascundere definitivă, moarte, răpire de catre ruşi etc.

– Unele dintre aceste versiuni erau parte a operaţiunii de protecţie. Exista o “dublură” Pacepa, care este, în realitate, personajul activ, cu apariţii relativ frecvente în spaţiul comunicării publice. Pacepa, cel real, a fost foarte puţin folosit şi în elaborarea, de exemplu, a cărţii “Orizonturi roşii”. Altfel nu pot fi explicate numeroasele inexactităţi, care pot fi sesizate cu uşurinţă şi pe care persoane implicate de relatările sale le combat. Or, Pacepa nu ar fi acceptat să rişte credibilitatea spuselor sale pe seama unor afirmaţii gratuite. O parte a debriefing-ului realizat pe parcursul câtorva ani, împreună cu date specifice obţinute din alte surse, a fost încredinţată unor redactori de serviciu ai “departamentului de război politic”, care continuă să lucreze sub identitatea lui Pacepa.

– Memorandumul monitorizării lui Pacepa era impresionant… Lasă impresia ca aţi ajuns foarte aproape de el.

– Încă nu pot să spun cât de aproape, dar am ajuns foarte aproape şi am ramas în “ariergarda” lui până în ultimul moment…

Acum, după trecerea anilor, realizez cât de riscantă a fost operaţiunea şi cu ce pericole ne-am confruntat.  Am simţit, adeseori, “în coasta noastră” dispozitivul de protecţie pe care KGB-ul  îl asigura lui Pacepa, cunoscut fiind că ruşii au aflat de intenţia pe care Ceauşescu o avea la un moment dat de a pune sentinţa de condamnare în aplicare. Carlos a fost convocat de legăturile sale superioare de la la Moscova, unde i s-a cerut să nu execute sentinţa… Carlos a negat că ar fi fost angajat de Ceauşescu. Ruşii, totuşi, au insistat să nu dea curs vreunei propuneri în acest sens, dacă va fi solicitat din partea lui Ceauşescu sau de altcineva.

– Ştiu că aţi pătruns în dispozitivul interior de securitate de la domiciliul lui Pacepa. Puteţi să oferiţi nişte detalii? (…)

Integral la Pacepa.ro

Emilia Corbu vs “Raportul Patapievici” aka “Romania Medievala”: Despre fals in scrierea istoriei

DESPRE FALS ÎN SCRIEREA ISTORIEI

de dr Emilia Corbu

Pentru că am primit mai multe comentarii cu privire la postarea “România Medievală”- un scandal în devenire, aş dori să fac unele precizări:

1. Textul pe care l-am scris nu este o recenzie ci un punct de vedere autorizat. O recenzie, vă asigur, ar fi trebuit să aibă câteva zeci de pagini. Capacitatea de redare a blogului este de maxim 4 pagini, aşa că am condensat.

2. Unul din comentatori se întreabă care manual sau tratat este adevărat, insinuând oarecum că aşa ceva nu ar exista. De aceea trebuie să îi răspund că istoria evului mediu-timpuriu se compune din aproximativ 700 de articole, studii, cărţi, rapoarte arheologice publicate de-a lungul timpului, la care se adaugă câteva zeci de cronici scrise în diferite perioade istorice. Fiecare dintre acestea prezintă doar un fragment de istorie, o aşezare, un artefact, un punct de vedere, o teorie etc. In realitate, istoria este o imensă bază de date şi informaţii. Puse cap la cap, toate dau o imagine a ceea ce a fost cândva într-un moment şi loc anume. Cel care transformă toate aceste informaţii în istoria citită de muritori este istoricul. El este, de fapt, cel care structurează istoria într-o formă accesibilă fie oamenilor de ştiinţă, fie publicului larg.

Atunci când un istoric scrie un manual sau chiar o broşură de popularizare trebuie să aibă genialitatea de a sintetiza toate acestea într-o viziune corectă şi egală, să “topească” toate informaţiile într-o operă care să reflecte adevărul, atât cât se cunoaşte până azi. Dacă istoricul porneşte de la o viziune personală şi îşi croieşte un plan aşa cum îi convine lui, atunci ,,istoria,, scoasă de el este un fals, deşi pentru compoziţia lui foloseşte informaţii istorice reale. De pildă, banii au valoare doar în schimburile comerciale pentru care sunt făcuţi. Dacă vei croi din ei un costum de baie aceştia îşi pierd valoarea comercială, deşi bancnotele sunt valabile.

Aşa se face că de-a lungul timpului au apărut teorii false. Roesler a lansat la sf. sec. XIX, teoria formării poporului român la sudul Dunării şi migrarea ulterioară la nordul Dunării. Roller a continuat pe acelaşi calapod, amestecând şi ceva din istoria Primului Ţarat Bulgar extins în viziunea lui până la Carpaţi. Şi, uite, acum vine un oarecare L. Chrzanovsky (foto sus) care populează teritoriul României cu o mulţime de migratori. Prin ce greşesc cei trei? Prin excluderea din studiile lor a cercetărilor arheologice, a studiilor de geografie istorică şi a unei bune părţi a izvoarelor scrise publicate în ultimii 40 de ani sau prin tratarea unilaterală a unui subiect.

Continuarea la Ziaristi Online

Foto L. Chrzanovsky: Club Rotary Hateg

Lansare Larry Watts la Cluj, Biblioteca Centrala Universitara, ora 16. Cum a fost aseara la Nasul Radu Moraru. Despre presa romana, KGB, Pacepa, agentii de ieri si de azi si cum si ce i-a placut lui JFK in Romania, in anul 1938. FOTO/VIDEO

Istoricul american Larry Watts isi lanseaza cartea sa, „Fereşte-mă Doamne de prieteni”, astazi, la Cluj, la Biblioteca Centrala Universitara, incepand cu orele 16.00, urmand ca maine, la ora 15.00, sa aiba loc lansarea de la Brasov, la Libraria “St. O. Iosif” din strada Muresenilor nr 14. Editura Rao ne informeaza ca sambata, 11 iunie, la Universitatea Ovidius din Constanta va avea loc odata cu lansarea istoriei secrete a razboiului clandestin dus de blocul sovietic cu Romania si o dezbatere academica, deschisa publicului, in Sala Senatului, incepand cu ora 12.00.

Ieri, specialistul american cu alura de JFK (vorba lui Radu Moraru) a fost invitat la 10 TV, la Nasul, la ora 21.00 iar de la 22.00, TVR 1 a difuzat ultima parte a documentarului realizat de Monica Ghiurco “Mostenirea Clandestina” (pe care il vom prezenta in curand si online, integral – prima parte o puteti vedea aici). Cum a fost la Nasul? Va puteti da seama si din fotografia sugestiva de mai sus, subtilizata de pe site-ul Pacepa.ro. Ca intotdeauna, Radu Moraru e sclipitor si reuseste sa afle tot felul de secrete legate de agenti anti-Romania de ieri sau de azi dar si picanterii istorice inedite, cum ar fi, in cazul de ieri, faptul ca John F Kennedy a calatorit prima oara in Romania, in anul 1938. Ce i-a placut cel mai mult lui JFK? Aflati din filmarile furate ieri din studiourile 10 TV!

Despre Pacepa si succesorii razboiului clandestin impotriva Romaniei

JFK in Romania lui 1938

Radu Moraru despre presa romana ca reflexie a stalinismului

Mai multe fotografii de ieri de la Nasul la Ziaristi Online si Cristina Nichitus Roncea

Secretul vizitei lui Basescu la Londra: O intrevedere cu lordul John Sawers, seful MI6 (corespondentul SIE), impreuna cu seful SRI, George Maior. Sa nu mai aiba incredere Traian Basescu in Mihai Razvan Ungureanu?

Preşedintele Traian Băsescu şi directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, s-au întâlnit, marţi, la Londra, cu directorul Serviciului Secret de Informaţii al Marii Britanii (MI 6), Sir John Sawers, a declarat, pentru AGERPRES, şeful Biroului de presă al SRI, Sorin Sava.

Potrivit acestuia, discuţiile purtate la sediul MI 6 au vizat evoluţiile actuale ale mediului internaţional de securitate.

“La invitaţia şefului MI 6, Sir John Sawers, preşedintele Traian Băsescu a fost însoţit de şeful SRI la sediul acestui serviciu. Discuţiile s-au axat pe evoluţiile actuale ale mediului internaţional de securitate”, a spus Sava, dupa cum transmite AGERPRES.

Ce observam: In general astfel de intrevederi mai au loc, dar fara stirea presei. Actualul sef al SIE, de exemplu, pe cand era proaspat ministru de Externe, s-a intalnit la Berlin cu seful BND, desi, normal, intalnirea nu figura in programul oficial si nici nu prea cadra, ca idee, cu pozitia de atunci a tanarului Ungureanu. Ulterior, cand jurnalistii au aflat, dintr-o indiscretie, tanarul ministru i-a rugat sa nu faca publica informatia. Ca regula, atunci cand e data publicitatii o astfel de informatie inseamna ca partea care a facut invitatia isi doreste sau aproba acest lucru. In cazul Basescu este de asemenea posibil sa fie vorba tot de o indiscretie, pe linie diplomatica (securistica) sau de presa. Dovada ca e vorba de o scurgere (care s-a prelins cu sau fara intentie) este ca purtatorul de cuvant al Presedintelui Romaniei a fost silit sa confirme stirea (orele 20.00) care de abia apoi a fost transmisa catre agentia nationala de stiri (in jurul orei 22:55) prin seful biroului de presa al SRI, in timp ce atat pe site-ul SRI cat si din comunicatul oficial al Presedintiei Romaniei privind vizita efectuata la Londra informatia lipseste cu desavarsire.

Ce este curios: Presedintele Romaniei s-a deplasat in persoana la sediul MI6 (supranumit “Lego Land” – vedeti foto) ceea ce inseamna ca discutiile care au avut loc au fost de o natura ultrasensibila si s-au desfasurat intr-o camera speciala ultrasecurizata.

Unde este problema?  MI6 (Secret Intelligence Service  – SIS), cunoscut si sub numele de “Firma”,  nu este institutia omoloaga SRI-ului, ci Serviciului de Informatii Externe (SIE). Sa nu mai aiba incredere Traian Basescu in Mihai Razvan Ungureanu?

Patapievici, fiul unui fantome NKVD, modifica Istoria Romaniei dupa directivele lui Stalin si Horthy. DEZVALUIRI: Cum l-a ajutat Virgil Magureanu pe Horia-Roman Patapievici sa ajunga vedeta GDS. PLUS: Pacepa.ro ofera Dosarul agentului Dionis Patepiveici

Cine este Horia-Roman Patapievici?
La conducerea ICR se află fiul unei fantome a NKVD

Ne-a fost dat sa traim un sfarsit de saptamana marcat de o stire prea repede trecuta sub tacere, desi anunta un grav atentat impotriva constiintei istorice a romanilor. Dintre autorii asumati ai atentatului nu puteau lipsi Horia-Roman Patapievici si Teodor Baconschi. Primul in calitate de coordonator al unui proiect editorial denumit “Romania medievala”, finantat din bugetul de criza al Romaniei cu 7 milioane de euro, iar cel de al doilea ca parinte prefatator al volumului cu titlul mentionat, editat de Institutul Cultural Roman. Volumul este, putin spus, o blasfemie la adresa constiintei istorice a poporului roman.

Nu mai referim asupra imprecatiilor pe care cei doi inamici ai Romaniei le gireaza pentru a denigra in fata lumii identitatea nationala a romanilor si a da dreptate nerusinatelor revendicari teritoriale ale neorevizionistilor unguri , dar este nevoie sa stie cine este ipochimenul din fruntea conducerii executive a Institutului Cultural Roman, fiindca presedintele onorific ne este prea bine cunoscut. Se numeste Traian Basescu.

Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.

O tradiţie a trădării

Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de NKVD la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.

Dosarul cu declaratiile olografe ale lui Dionis Patapievici catre Partid este oferit la sectiunea Blogroll de Pacepa.roNota Z.O. Ascultati si
Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, intervievata de Victor Roncea despre securistii ICR si Patapievici

Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete. Protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (BND), al scriitoarei Herta Müller, faţă de protecţia pe care preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi ai Securităţii şi ai altor servicii secrete – de aici sau de aiurea.

Furia Hertei Müller

De ce apare Herta Müller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de Horia-Roman Patapievici? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a BND, până şi după plecarea din România, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care “noul caporal” s-a pretat, în cea mai bună tradiţie a familiei.

Traseul lui HRP

În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături, informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R.F. Germania, unde se afla ca bursier. Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării. Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi trepadusi au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de “instituţiile culturale” ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. – omologul Serviciului Român de Informaţii). Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai putin decât director al “Centrului de Studii Germane” al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.

Rolul “Căpitanului Soare”

Pe acest fond, s-a creat împrejurarea scandalului “căpitanului Soare”. Un superior de-al “căpitanului Soare”, care a supervizat operaţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul SRI trimis pentru o banală cercetare şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii “capitanului Soare” avea să-l scoată pe Horia Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Platforma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i-a creat-o, prin orchestrarea scandalului mediatic, sunt interpretate de cunoscătorii intimi ai resorturilor ascunse ale gestului lui “dom’ Profesor”, drept “o recompensă pentru marile merite ce nu pot fi specificate”, pe care Dionis Patapievici, tatăl lui Horia-Roman, le-a adus, în secret, NKVD, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai acestora.

“Fiul lupului”, cum l-au numit jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H.R. Patapievici, avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său, în favoarea “mamei Rusia”, a Măreţiei Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.

Hop şi Virgil Măgureanu

Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a “căpitanului Soare”, pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa “anti-Iliescu”. De notorietate era, deja, că şi directorul SRI, Virgil Măgureanu, devenise un “anti-Iliescu”, căruia îi căuta înlocuitori. Ceea ce-i poate justifica gestul de “a scoate la rampă” încă un opozant cu oarecare lustru, adoptat de frăţia “Humanitas”, chiar dacă acesta, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special.

Nu este lipsit de interes, în acest context, după cum menţiona fostul său prim-adjunct, generalul Victor Marcu, în raportul adresat fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, că V. Măgureanu i-a ascuns preşedintelui datele reale ale scandalului “Soare-Patapievici”, adevărul fiindu-i adus la cunoştinţă de generalul Marcu, la solicitarea lui Iliescu, de faţă fiind şi consilierul prezidenţial pentru securitate, care ştie mult mai multe decât vrea să spună.

Ascensiunea ulterioară, de rang ministerial, a lui H.R.P. în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, examinată de specialişti în “intelligence”, apare ca o reuşită infiltrare a unei cârtiţe într-o instituţie în care miza dosarelor Securităţii, referitoare la agenţii şi acţiunile serviciilor străine, a mobilizat ample resurse din partea acestora din urmă.

Cine şi cum a păzit documentele la CNSAS

Continuarea la Ziaristi Online

SRI vs KGB si GRU. Premiera publicistica: Pacepa.ro publica o recenzie despre el realizata de veteranii SRI

Dupa ce ne-am trezit cu un fapt Incredibil! Pacepa si-a lansat site in Romania si marturiseste: “I’m just another Soviet agent” si pe deasupra are si contul FB – Pacepa Kgb – iata ca apare pe Pacepa.ro si o recenzie a veteranilor SRI despre Cazul Pacepa vs Kuklinski.

Merita citita: RYSZARD KUKLINSKI versus ION MIHAI PACEPA. Colonelul polonez a primit cetatenie americana de la Reagan la cererea CIA. Pacepa a asteptat-o 10 ani. VITRALII, revista veteranilor SRI, despre Cazul Pacepa – Kuklinski

Incredibil! Pacepa si-a lansat site in Romania si marturiseste: “I’m just another Soviet agent”. EXCLUSIV Pacepa.ro

Un site al agentului sovietic Ion Mihai Pacepa, sau al fanilor sai, gen Tismaneanu, cine mai stie?, produce reverberatii pe internet: Pa.ce.pa.ro. Conform unui anunt lapidar, pe acest site se va face cunoscut Dosarul Pacepa in cele mai mici amanunte. Dotat cu mai multe sectiuni promitatoare – 110, DSS, GRU, KGB, SON, SRI, USI – si cu un Blogroll de tovarasi, Pa.ce.pa.ro anunta ca are si pagina de Facebook: Pacepa Kgb.

Pe langa primele dezvaluiri despre persoana sa, Pa.ce.pa.ro posteaza si un video despre sine obtinut de la lansarea cartii lui Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, la Muzeul Unirii din Iasi, ceea ce dovedeste – pe langa alte aspecte profesionale – si ca Pacepa inca misca…

Vom urmari cu cea mai mare atentie miscarile acestui Pacepa pe internet (si nu numai)!

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova