La data de 29 septembrie 1988, poetul Adrian Paunescu a fost sunat la domiciliu de Rodica Culcer, secretara consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucuresti, Parlmly Michael, informandu-l despre dorinta diplomatului american de a avea o discutie cu el. Adrian Paunescu a fost surprins de propunerea ce i s-a facut, solicitand detalii in legatura cu motivele ce l-au determinat pe consilierul politic american sa-l caute, lasand sa inteleaga ca nu realizeaza legatura dintre functia politica a acestuia si activitatea sa in domeniul literar. Secretara i-a precizat ca, de mai mult timp, diplomatul american doreste sa aiba o intrevedere cu el, fiind interesat sa-i cunoasca atat parerile literare, cat si politice, iar el reprezinta o voce distincta in peisajul literar si politic actual in Romania. Aratandu-se impresionat de aprecierile consilierului american cu privire la persoana sa, Adrian Paunescu a acceptat in principiu invitatia ce i s-a facut, cu mentiunea ca “nu reprezinta nici o problema pentru mine intalnirea cu un om de pe aceeasi planeta”, precizand ca pe data de 30 septembrie 1988, la orele 11.00, va da un raspuns “foarte exact”.
Despre intentia diplomatului american, Adrian Paunescu a informat pe tov. secretar Croitoru Nicolae, care i-a indicat sa anunte conducerea revistei Contemporanul si sa ceara aprobare, asigurandu-l totodata ca va comunica aspectul organului superior. Adrian Paunescu a exprimat fata de interlocutor intentia de a da curs acestei invitatii, afirmand ca stie ce atitudine sa adopte pentru a apara interesele tarii. Prin presedintele Uniunii Scriitorilor, care este si redactor sef al revistei Contemporanul, actionam pentru a-l determina pe Adrian Paunescu sa nu accepte intalnirea cu diplomatul american. De asemenea, impreuna cuDirectia a III-a, intreprindem masuri pentru a stabili intentiile Ambasadei SUA cu privire la Adrian Paunescu.
Marea cardasie PNL-UDMR – 5 ani de la Tradarea din 20 octombrie 2005 – Acordul incheiat intre guvernele Romaniei si Ungariei pentru a fura Fundatia Gojdu
…Alegerile generale din 2004 au reconfigurat scena politicã românească. Fãră a calcula urmãrile reale ale tratativelor duplicitare purtate de PSD, care a iniţiat jocul periculos al trãdării idealurilor lui Gojdu (pe fondul absenteismului nejustifîcat manifestat de mitropoliţii şi episcopii ortodocşi din Transilvania şi Banat, mai puţin sau deloc interesaţi la acea orã de demersurile fundaţiei sibiene), reprezentanţii PNL au vãzut în continuarea şi finalizarea acestora un motiv de mândrie, un prilej nesperat de a-şi adjudeca o „victorie de palmares”. Cu gust amar, dar profitabilã pentru cei care se vor instala la cârma fundaţiei comune. Conform dezvaluirilor, între membrii acesteia se află chiar ministrul de exteme, Mihai Răzvan Ungureanu. Care a girat continuarea tratativelor bilaterale, ce au culminat cu definitivarea textului Acordului redactat de cãtre Ungaria şi propus în cadrul şedinţei guvemamentale comune, care a avut loc la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Fiind la curent cu mersul tratativelor celor două guverne, în primăvara anului 2004, în preajma sãrbătorii Sfintelor Paşti, firma Magyar Ingotlan a vândut clãdirile Gojdu companiei israeliene Autoker Holding Rt. Si au sărbătorit evenimentul cu mare fast şi – ca o dovadă a sfidării şi desconsiderãrii faţã de fundaţia sibiană – pantagruelicul festin a avut loc chiar în Curţile Gojdu.
Pentru ca ipocrizia sã fie fară cusur, „sprijinitorii” din MAE au sfatuit fundaţia sibiană să revendice imobilele pe care le-a avut în ţarã, la Oradea şi Cluj, unde la ora actualã se află pe rol procese intentate Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sãlajului (pentru casa în care s-a nãscut Emanuil Gojdu).
Acesta este contextul în care reprezentanţii MAE ungar şi cei ai MAE român au decis înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu” care face obiectul Acordului dintre cele douã guverne, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (care, potrivit art. 2 din Acord devine singura proprietarã a imobilelor budapestane).
Aşadar artizanii şi principalii responsabili ai încheierii Acordului din 20 octombrie 2005 sunt, alături de omologii lor maghiari, prim miniştrii şi miniştrii de exteme ai României, respectiv Adrian Nãstase, Mircea Geoană, Calin Popescu Târiceanu şi Mihai Rãzvan Ungureanu.
Acordul în sine şi OUG nr. 183 ( de ratificare a acestuia ) au stârnit vii reacţii şi dezbateri aprinse în Parlamentul României şi în mass-media ( presa scrisã şi audiovizuală). Neconstituţionalitatea Acordului şi a OUG nr. 183 au fost evidenţiate de cãtre deputatul Aurelian Pavelescu ( independent ) care a prezentat la 26 ianuarie 2006, un Raport asupra uzurpãrii moştenirii lui Emanuil Gojdu de cãtre Guvernul României. De asemenea şi deputatul Adrian Moisoiu a rostit în plenul Camerei Deputaţilor, in şedinţa din 7 februarie a.c. declaraţia intitulată “Pânã când atâta obedienţã faţã de Budapesta?”
Ziarul Ziua a publicat, la rândul sãu, numeroase luãri de poziţie: Marele jaf (9 februarie);Bani publici pentru Averea „Gojdu” (10 februarie ); MAE: Gojdu ar sprijini, dacã ar fi în viaţã, Guvernul Tãriceanu (11 februarie ); PSD aruncă pisica la Tãriceanu (14 februarie 2006, luare de poziţie – cu multe inadvertenţe – a fostului secretar de stat în MAE, Cristian Diaconescu, „implicat” direct în aceste negocieri, caruia ţin să îi aduc la cunoştinţă pe această cale că a existat mereu o singurã Fundaţie Gojdu, cea de la Sibiu); Bani publici pentru o fundaţie fantomã (16 februarie ); Marea cârdâşie Gojdu; Ungaria încã nu recunoaşte Tratatul de la Trianon; Acordul Gojdu este o înşelătorie (17 februarie ); Noua Fundaţie nu are nimic în comun cu Testamentul Gojdu (21 februarie ) – interviu acordat de IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, membru al Reprezentanţei fundaţiei sibiene; Biserica merge în Parlament să apere Gojdu ( 3 martie 2006 ), Raoul Sorban, ultimul interviu: Statul maghiar nu este onest in cazul Gojdu, ş.a.
Autorii acestor luări de poziţie condamnă uşurinţa cu care diplomaţii români – animaţi de ideea “reconcilierii româno-ungare”, după modelul franco-german – permit Ungariei să întreţină un diferend pe care 1-au creat în urmã cu peste 85 de ani. Şi – mai grav, prin acest act unilateral s-au creat premizele izbucnirii unui conflict deschis între Biserica Ortodoxă Română (singura îndreptăţitã să administreze bunurile fundaţiei aflate sub patronajul său, potrivit testamentului lui Gojdu) şi statul român transformat, prin Acordul din 20 noiembrie 2005, in complice al Ungariei la nedreptul act din 1952, prin care a fost naţionalizat patrimoniul budapestan al fundaţiei sibiene.
Judecat prin prisma implicaţiilor majore pe care le-a generat, Acordul semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 este o mare victorie a diplomaţiei maghiare asupra diplomaţiei româneşti. O diplomaţie care, dupã 1989 , şi-a tumat cenuşă în cap (ca semn al neputinţei) şi a adoptat în faţa adversarilor poziţia struţului, aflându-se mereu în defensivă şi facând impardonabile concesii în detrimentul interesului naţional, în faţa Rusiei (cu tezaurul de la Moscova), în faţa Ucrainei (cu insula Serpilor) şi acum în faţa Ungariei, cu bunurile Fundaţiei Gojdu. Frecvenţa acestor atitudini a condus la scăderea respectului altor state faţă de România, transformându-se într-un atentat la demnitatea noastră naţionalã. Toţi trebuie să cunoască şi să recunoascâ faptul că cele opt clãdiri din Curţile Gojdu — construite de cãtre fundaţie – sunt o palmã de pâmânt românesc în inima Budapestei. O palmă de pâmânt pe care nimeni nu are dreptul să o scoată la mezat şi să renunţe la moştenirea lãsatã de Gojdu doar neamului românesc.
Oricâte condiţii ar fi pus diplomaţii maghiari, în tentativa lor de a perpetua un act samavolnic de sorginte comunistã, diplomaţii şi guvernanţii noştri aveau datoria moralã de a cere ca bunurile disputate sâ revină proprietarului de drept: Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu.
Aceasta în contextul în care România restituie , pe bandă rulantă, toate bunurile solicitate de maghiarii din Transilvania , la insistenţele faţişe ale Budapestei, care însă nu a restituit în naturã bunurile naţionalizate în Ungaria. Şi care nu a ratat nici un moment – din 2002 prin intermediul lui Hungarian Human Rights Fundation, care are sediul la New York – de a acuza România în faţa forurilor intemaţionale ( ex:Varşovia, adunare OSCE, octombrie 2004) pentru că nu a restituit încâ în totalitate bunurile naţionalizate de fostul regim comunist. Farã îndeplinirea acestei minime condiţii morale, în cazul ratificãrii Acordului din octombrie 2005, fundaţia sibianã pierde pentru totdeauna orice posibilitate de a mai recupera patrimoniul ce i-a fost naţionalizat, prevederile testamentului lui Gojdu nemaiputând fi puse în aplicare de cãtre instituţia pe care a creat-o în beneficiul neamului românesc. Iar Fundaţiei sibiene – în lipsa fondurilor şi a bunurilor materiale ce îi revin de drept şi pe care cele douã state le naţionalizează din nou – nu-i râmâne decât sã se desfiinţeze.
Votul din Camera Deputaţilor, din 30 martie 2006 – prin care s-a respins OUG nr. 183 şi implicit Acordul din 20 noiembrie 2005, la limitã de vot (cu unul singur in plus, prin mana unui ziarist ZIUA – nota mea!) şi dupã îndelungate şi tensionate dezbateri – a demonstrat cã trădarea lui Gojdu şi a idealurilor sale poartã astãzi un nume distinct: reprezentanţii MAE român şi deputaţii coaliţiei aflate la guvemare – PNL, PD, PC şi UDMR.
…Guvemele, prim miniştrii şi miniştrii de exteme vin şi pleacă de pe scena politicã românească. Dar Gojdu – prin faptele sale, al cãror corolar îl reprezintă fundaţia care îi eternizează numele – rãmâne veşnic în sufletul şi în conştiinţa românilor, aşa cum a dorit, mărturisind: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a creat român; iubirea ce o am faţã de naţiunea mea, neîncetat mă face să stărui în faptă pentru ca şi după moarte sã pot erumpe de sub gliile mormântului spre a putea fi pururi în sânul naţiunii mele”.
Vitrina Librăriei Mihail Sadoveanu de pe Magheru e pregătită de lansarea cărţii Creştinism şi democraţie a lui Teodor Baconschi. Omul care ar trebui să intre în cartea recordurilor pentru numărul de voturi exprimate pe minut (în timp ce era ambasador al lui Traian Băsescu, la Paris, a “supravegheat” atent urnele), este ministru de externe acum, dar şi fiul poetului stalinist A.E. Baconschi. Este licentiat in teologie şi şi-a finalizat doctoratul la Sorbona. A mai fost ambasador la Vatican şi în Portugalia. Acum din vitrină vinde dovleci despre creştin democraţie. Dacă nu s-ar şti că face parte dintr-o strategie politică a lui Traian Băsescu, ocuparea culoarului PNŢCD, omul ar putea ieşi pe tarabă şi cu pepeni. Pentru că ministeriatul e prea puţin, doreşte să candideze la preşedinţie ca şi creştin şi democrat. Să candideze!
Nota mea: Sa candideze, sa candideze, dar sa stim si noi! 🙂
PS: Si totusi, care ar fi raportul dintre diplomatie, crestin-democratie, teologie, sotie si… o inspectie de instalator de servicii in jacuzzi-ul ambasadoarei Vulpe? Normal sau… De raport e vorba! “Raportul final” 🙂
Personajul Sebastian Ghita, noul “manager” al falimentarului post Realitatea TV, era cotat nu demult drept cel mai tanar milionar al Romaniei. Patronul Asesoft avea la nici 30 de ani vreo 35 de milioane de euro. In imaginile de mai sus, furnizate de PHonline.ro il vedeti la stanga lui Eugen Ovidiu Chiriovici lansand anul trecut la Ploiesti o carte de-a “Marelui Maestru” al “Marii Loje Nationale din Romania” (MLNR), intitulata pretios Labyrinth.com.
Asta n-ar fi fost (aproape) nimic, daca n-am fi aflat zilele trecute ca Sorin Ovidiu Vintu “negocia” transferarea decazutei Realitatea TV, pentru a o recredibiliza, lui Cristian Burci, afacerist controversat dar si mason “de frunte”, aflat la dreapta lui Eugen Ovidiu Chiriovici in Consiliul de Administratie al “Asociatiei MLNR” si impus la conducerea masoneriei ilegal, potrivit masonului rasculat Florin Ghiulbenghian. Daca veti urmari si emisiunea cu masonul de la OTV veti afla si cum l-a tinut Ghiulbenghian pe Burci spanzurat de la un etaj superior al unei cladiri pentru a-si recupera, ca intre “frati”, o teapa de mai multe sute de mii de euro. Tinand cont de “profilul” lui Burci, similar pana la suprapunere cu cel al lui Vintu, nu putem sa nu remarcam coincidenta ca, dupa ce s-a negociat pentru salvarea unitatii speciale de dezinformare in masa Realitatea TV cu dreapta lui Chiriovici, a fost ales, intamplator, un baiat prezentabil de la stanga lui Chiriovici.
Dincolo de aceasta afacere imputita aflam dinCurentul de azi ca, pe langa afacerile sale directe cu personaje din Republica Moldova suspectate de stranse legaturi cu KGB, ca Vitalie Dobanda, Ghenadie Nipomici, Octavian Turcan si, cu voia dvs, ultimul pe (aceasta) lista, Vladimir Plahotniuc, Sorin Ovidiu Vintu s-a inlantuit in aceeasi retea folosita pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa cu nimeni altul decat cu Petre Mihai Bacanu. Fostul sef al Romaniei libere este un cunoscut agent rasuflat al KGB din presa romana, racolat inainte de 1989 de agentul rus Vladimir Volodin, conform generalilor (r) SRI care au avut cunostinta de actiunile Unitatii DSS anti-KGB, cum ar fi Vasile Malureanu si Aurel Rogojan.
Pe deasupra acestei troace care pretinde ca se numeste presa bantuie insa in ultimul timp o singura intrebare cu adevarat importanta legata de Vintu: se va cadea la pace? E vorba de KGB si CIA. Raspunsul il vom afla, cred, din ipostaza in care il vom vedea in urmatoarea perioada: cu sau fara catuse.
Aflam din presa basarabeana urmatoarea informatie:
Delegaţia Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS), condusă de directorul instituţiei, Gheorghe Mihai, participă la lucrările celei de-a IX-a Şedinţe plenare a Conferinţei conducătorilor serviciilor speciale din Europa de Sud-Est.
În cadrul reuniunii vor fi abordate subiecte ce ţin de extinderea cooperării între serviciile de informaţii în domeniul prevenirii şi combaterii crimei organizate transfrontaliere, migraţiei ilegale, traficului de droguri, terorismului internaţional, altor fenomene negative care atentează la climatul regional şi general de securitate.
Totodată, reprezentanţii serviciilor speciale din Europa de Sud-Est se vor expune asupra intensificării schimbului de informaţii şi perfecţionării mecanismelor de interacţiune între serviciile de informaţii pe probleme de interes comun în vederea asigurării securităţii naţionale, regionale şi europene.
Unimedia – portalul lui Vintu, gen HotNews, de peste Prut – precizează că cea de-a IX-a sedintă plenară a Conferintei conducătorilor serviciilor speciale din Europa de sud-Est se desfăsoară în orasul Budva, Muntenegru, în perioada 20-22 octombrie. În 2011, acest eveniment va avea loc la Chisinău.
“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.” – Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?
Eliminat de Trilaterala
Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul: CEA– USESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…
Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?
Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale
În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.
„A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei
Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa, Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).
Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.
“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!
Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:
Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.
Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.
Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 – si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.
Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.
Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…
Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.
Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:
Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei
Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.
Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.
Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”. Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.
Titlul interviului din VIP-magazin
Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.
CINE, CE A FURAT IN MASONERIE. Dezvaluiri fuliminante din interiorul “Marii Loje Nationale din Romania” despre Nastase, Comanescu, Chirovici, Unteanu si Craciunescu – oamenii lui Vintu, Burci, Savancea, Nestorescu-Balcesti, Serafim, Misu, Florea-Bragadiru, Jidovu, Homotescu, Caltia, Tanasie, Visoianu, Iosiper, Badea, Iancu, Gheordunescu, Victor Stanculescu si alti “Frati”, o gasca de infractori, homosexuali si foste si actuale cadre ale Armatei, MAI, SRI si SIE. Miza: alegerile din noiembrie
Portalul de dezvaluiri BadPolitics.ro da lovitura. Intr-un serial care va ramane de pomina, dupa aparitia Listei Masonilor “Venerabili” din Romania, masoneria este prezentata cu adevaratele sale tenebre, in care misuna actuali si fosti securisti, arondati la “mama Rusia” – vezi interventia lui Chirovici cu Kandyakov (foto cu generalul KGB, “Mare Maestru Secretar al Marii Loje a Rusiei” in centru) la Tariceanu pentru suspendarea lui Basescu -, homosexuali si infractori “la nivel inalt” – de crima organizata transfrontaliera. In ciuda faptului ca toate activitatile lor interlope desfasurate sub acoperire oficiala de stat – inca de cand “adormitul” Adrian Nastase a semnat Hotărârea de Guvern nr. 561 din 15.04.2004, prin care „Asociaţia Marea Lojă Naţională din România“ devine de „utilitate publică“ -, sunt prea bine cunoscute de serviciile de informatii ale Romaniei (?!), pana acum nu am vazut nici un mason cu catusele la maini. Maini de infractori care mai si sunt stranse de oficiali ai SRI si SIE (vezi foto si textQ Magazine), dar fara a li se face cadou si niste “bratari” mai speciale. Iata ca acum, prin intermediul BadPolitics si al unui mason atipic, Florin Ghiulbenghian, “Maestru Venerabil al RL Sphinx nr. 88”, organele de ancheta nu mai pot sustine ca nu au cunostinta de gravele acte de coruptie, trafic de influenta si crima organizata comise de membri de “varf” ai masoneriei. Exista aceasta marturie. Ce vor face cu ea?
Cum vor actiona MApN, MAI, SRI si SIE, institutii ale caror foste cadre de conducere, “generali in rezerva” si alti “acoperiti-descoperiti”, candideaza acum la alegerile din noiembrie la conducerea… Masoneriei? Cum se impleteste juramantul de credinta fata de tara cu juramantul de apartenenta la o organizatie cu caracter secret? Si cum e sa stai, ca “ofiter al Romaniei”, in genunchi, in fata unui “venerabil” cu sortulet si sabiuta de plastic?
Iata, pentru inceput, doar cateva extrase din marturia-fluviu a lui Florin Ghiulbenghian despre infractorii MLNR, scoasa la lumina in exclusivitate de BadPolitics.ro:
Mii de masoni duc la groapa Romania
“Ce a lasat Bebe Comanescu la plecarea din functie, in 2003? O Mare Loja cu peste 4000 de membri activi (si circa 1500 in stare de adormire, conform evidentelor incomplete tinute de Horia Nestorescu), aproape 6 miliarde de lei in cont, toate datoriile achitate, obtinerea a peste 100 de recunoasteri, demararea procesului unic in lumea masonica numit Protocolul de la Sinaia (ingropat urgent de Chirovici pentru ca nu servea intereselor engleze si americane), sediu si Temple mai intai in Calea Victorie si la sfarsitul mandatului sau la Sala Palatului. A reusit si demonizarea MLNUR prin asocierea acesteia (fortata si nereala) cu tendintele de dezmembrare a statului national unitar roman. A deschis peste 100 de Ateliere. A atras in Ordin nu numai persoane dubioase (voi trata cateva dintre aceste personaje mai tarziu) ci si valori certe ale societatii romanesti: doctori deosebit de valorosi, parlamentari ai tuturor partidelor, academicieni, profesori, ministri, ofiteri superiori ai tuturor armelor.
Ce a lasat Chirovici? In mod evident, cel care conducea (si banuiesc ca inca conduce) MLNR, cel ale carui dispozitii erau ascultate chiar si contrar dispozitiilor Marelui Maestru (dispozitii date de 2 ori in scris si ignorate total de Marele Secretar Adjunct, Tocu Gabriel) si cel care trebuia sa-si acopere activitatea infractionala prin orice mijloace este Dan Tanasie. (…)
Bomboana pe coliva a constituit-o regasirea lui Cristian Burci (cel care pentru mine si Aurica Stoica reprezenta o neagra amintire a Ordinului nostru prin implicarea lui in teapa Banca Populara Romana) intre cei cinci membrii ai Consiliului de Administratie ai Asociatiei MLNR, in paza unui proces verbal in care se pretindea, sub semnatura lui Chirovici si Tanasie, ca respectivul Burci Cristian fusese ales de catre Adunarea Generala a MLNR in aceasta pozitie. (…)
Dupa ce am reusit sa-mi recuperez banii depusi la Banca Populara Romana, am fost chemat din nou de Bebe Comanescu. Relatiile erau destul de reci, pentru a folosi un eufemism. Nu-i convenea situatia in care era pus, intre obligatiile fata de familia mea si riscul pierderii unui sponsor precum Banca. Dar a admis ca am avut dreptate si m-a rugat sa accept o solutie de compromis. Era evident ca Loja Forum nu mai putea functiona in modul in care era alcatuita, cu 10 dintre membrii ei angajati ai BPR. Aveam si eu deja cativa prieteni acolo, asa ca mi-a propus sa imi faca o noua loja, urmand sa trimita si el cativa Frati in noul atelier, pentru a-l intari. M-a rugat, si insist pe “rugat”, sa nu merg la politie si sa nu depun plangere contra celor de la BPR, pentru ca ne sunt totusi Frati si pentru ca MLNR are inca nevoie de ajutorul lor financiar. Am acceptat ambele sale rugaminti si ne-am despartit in conditii, de data aceasta, mult mai prietenesti. (…)
O recuperare de bani de la Banca Populara: Excursie in portbagajul unei masini si Burci, spanzurat in aer de la balcon
Chisinau a devenit capitala serviciilor de informatii externe de Ari Berg / Karadeniz Press
Probleme legate de impactul conflictelor teritoriale nesolutionate asupra securitatii nationale si regionale, precum si necesitatea reformarii serviciilor speciale in conditiile edificarii statului de drept, au fost discutate in timpul lucrarilor celei de-a VII–a Consfatuiri a conducatorilor serviciilor de informatii externe ale Azerbaidjanului, Bulgariei, Georgiei, României, Ucrainei si Republicii Moldova care s-au desfasurat in perioada 30 septembrie – 01 octombrie, la Chisinau.
Potrivit serviciului de presa al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) al Republicii Moldova, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS, participantii au abordat diverse aspecte ale cooperarii in vederea asigurarii securitatii regionale, starea si perspectiva interactiunii institutionale intru minimalizarea consecintelor negative ale amenintarilor transfrontaliere asupra stabilitatii si climatului european de securitate. Partile au convenit sa realizeze actiuni coordonate in vederea prevenirii terorismului international, migratiei ilegale, traficului de fiinte umane si droguri, proliferarii de armament si munitii, contracararii altor pericole transnationale.
Membrii delegatiilor au efectuat un schimb de opinii privind cadrul de activitate a serviciilor speciale in procesul consolidarii statului de drept. In context, Gheorghe Mihai, directorul SIS, a reiterat ca modernizarea institutionala are drept scop edificarea unui serviciu de informatii, capabil sa asigure o securitate durabila, luând in consideratie prioritatile si interesele nationale, provocarile, riscurile si amenintarile actuale la adresa securitatii statului, cât si standardele europene de activitate. Obiectivul este ca transformarile sa se materializeze intr-o structura eficienta, cu abilitati de anticipare a actiunilor cu potential de periclitare a securitatii tarii.
Colaborare diversificata
Problemele ce tin de consolidarea stabilitatii regionale au fost abordate prin prisma intereselor nationale a tarilor participante la intrunire. Oficialii serviciilor de informatii externe si-au reconfirmat pozitia privind diversificarea formelor de colaborare, extinderea relatiilor de parteneriat, precum si aprofundarea interactiunii in cadrul comunitatilor informative europene. La data de 1 octombrie, conducatorii delegatiilor serviciilor de informatii externe au avut o intrevedere cu Presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu.
November 17th, 2010 
VR 
Strict Secret
Posted in 
Tags: 
