Nu vreau sa comentez, inca, nimic. Ati observat, probabil, ca am ales sa tac pe tema alegerilor din Republica Moldova, asteptand, cuminte, deznodamantul, pentru a nu fi acuzat ca cobesc. Desi ceea ce se concretizeaza acum – un Guvern PCRM-PD (plus “niste loaze de la PLDM” – vorba lui Voronin – eventual chiar cu concursul financiar al mogulului Plahotniuc) – era previzibil inca de dinainte de 28 noiembrie 2010. Ora bilantului se apropie. Sa vedem cine va raspunde pentru colosalul esec strategic (si financiar) repurtat de Romania la Est de Prut…
Şeful administraţiei Prezidenţiale de la Moscova, Serghei Narîşkin (foto) va sosi în această seară la Chişinău, relatează ProTv Chişinău si Unimedia.md. Deocamdată însă, nu se cunosc mai multe detalii despre programul vizitei înaltului oficial de la Kremlin.
Informatia a fost confirmată de Ambasada Rusiei de la Chişinău. Narîşkin va avea întrevederi cu liderii partidelor care au intrat în Parlament, “cu excepţia liderului PLDM, Vlad Filat”, chipurile – o foarte simpatica nota ruseasca de dezinformare strategica. De fapt, Filat stie deja ce sa faca :). Vizita are loc în contextul în care partidele de la Chişinău, care au acces în Parlament, poartă discuţii cu privire la situaţia post-electorală şi pe marginea creării unor coaliţii de guvernare, transmite ca pentru prosti Unimedia. De amintit ca pupilul lui Voronin, “democratul” Marian Lupu, a intemeiat in luna septembrie o alianta de colaborare intre PDM si partidul lui Putin, “Rusia Unita”.
“Eu am aflat că Narîşkin vine la Chişinău abia ieri seara. Avem o întâlnire programată pentru mâine, în jurul orei 12:00. Nu ştiu despre ce anume vom discuta, nu cunosc nici un fel de detalii. Eu cred că totul va fi bine. Eu am încredere în colegii mei de Alianţă”. Declaraţia îi aparţine preşedintelui Partidului Liberal, Mihai Ghimpu.
Seful administratiei prezidentiale ruse, Serghiei Narîșkin, a mai fost la Chişinău în perioada 24-25 septembrie 2009, cu ocazia participării la Forul intelectualităţii de creaţie al cercetătorilor din CSI, ediţia a IV-a. Atunci Narîşkin a avut întrevederi cu preşedintele Parlamentului Mihai Ghimpu şi cu premierul Vlad Filat. Discuţiile au vizat organizarea summit-ului CSI de pe 8-9 octombrie. De asemenea, liderul PCRM Vladimir Voronin a avut o întrevedere cu Serghei Narîșkin în luna august 2010, când s-a aflat într-o vizită la Moscova. Totodată,cei doi s-au mai întâlnit şi în august 2009, atunci când a fost creată Alianța pentru Integrare Europeană, mai aminteste Unimedia.
Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!
Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:
– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –
7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.
8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11
9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”
10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?
11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.
Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, laCivicMedia.ro
Dupa niste contre prelungite si ciudate despre nu stiu ce Mata Hari (Corina Vintan?) aparute pe Reporter Virtual, cu acuze la adresa lui Horea Badau, presedinte al Asociatiei Consumatorilor de Media si profesor la FSJC, astazi s-a spart buba. Intr-adevar, Mata Hari (cu sau fara cratima? 🙂 ) pare sa fie (cel putin in spirit) chiar Corina Vintan, piarista de la Licks Ass si Pinky Adv, in timpul sau mai liber prestatoare pentru Rosia Montana Gold Corporation (in defavoarea companiei, dupa cum se vede). A, era sa uit: rumena Vintan e fosta purtatoare la MAE, de pe vremea actualului sef al SIE, iar de la ziua sa de nastere, sarbatorita (cum altfel?) la Clubul Diplomatic (cand nu e rost de Aukland), nu au lipsit o serie de personalitati de marime (penala) mondiala (pentru lumea santajului, evident).
Scandalul ar fi fost lansat de un blog wordpress al unui pseudonim feminin – Monica Marinescu (disparut un timp si apoi reaparut online) – atribuit de Lovin lui Badau, cu care pana nu demult organiza diverse manifestari media, dupa cum arata Piticu.ro, Badau si chiar si Reporter Virtual. Badau insa neaga ca s-ar ascunde sub fustele unei MM. Interesant este ca intervine in dezbatere si celebrul Zoso, alias Vali Petcu, cunoscut ca apropiat al piaritzei RMGC , la randul sau acuzat de Badau de homosexualitate. Zoso, in schimb, sustine ca Badau este un pupincurist al actualului sefutz PSD, Victoras Ponta, caruia i-a lansat blogul in spatiu. Toata afacerea are un iz murdar, de razbunare si sub-servicii secrete. Iar bietii Tiberiu Lovin si Horea Badau (si chiar si Zoso) par sa fi fost atrasi fara sa stie intr-un scandal care-i duce acum pe treptele Tribunalului, dupa cum se ameninta reciproc. Eu sper sa-si revina tus-trei si sa nu se certe chiar asa, de la o… Ma-sa Hari.
UPDATE: Pentru ca vad ca am fost citat si pe blogul lui Adrian Niculae in legatura cu aceasta afacere, consider ca trebuie sa revin cu o precizare: conform propriilor lui afirmatii, Vali Petcu, cunoscut drept Zoso, nu este un apropiat al Corinei Vintan, asa cum s-a laudat piaritza apropiatilor ei, intr-un cadru semi-privat semi-public.
Iata ce scrie Horea Badau pe blogul sau (voi prezenta si reactiile, fara indoiala 🙂 ):
Asa cum am spus, povestea cu MMarinescu (sau cum se numeste cu adevarat), este o facatura de proasta calitate prin care doua persoane incearca sa se razbune pe mine – una pentru ca nu a avut loc la prezidiul dezbaterii Victor Ponta – bloggeri si face acum presiuni asupra mea crezand ca ma sperie ca sa obtina a doua dezbatere (Tiberiu Lovin), iar cealalta (Corina Vintan) pentru ca nu am organizat dezbaterea despre excursia in Noua Zeelanda a ziaristilor platiti de RMGC asa cum imi cerea imperativ (dupa cuvinte si ton as spune ca imi dadea ordine!) la telefon – respectiv sa fie pro-RMGC. Si pentru ca nu mi se pare normal ca unul dintre invitatii la dezbatere sa-mi dea ordine despre cum ar trebui sa decurga discutia si pe cine ar trebui sa mai invit (am pastrat convorbirea telefonica), am refuzat ferm continuarea discutiei pe aceasta tema cu Corina Vintan. Ca urmare m-a anuntat ca nu va mai participa la dezbatere si, mai mult decat atat, mi-a spus ca nu va mai raspunde invitatiei mele niciunul din ziaristii care au fost in Noua Zeelanda. Ceea ce a fost fals. Mihai Tatulici a raspuns invitatiei mele, iar dezbaterea am organizat-o intr-un mod echidistant si total deschis, fapt care a suparat-o foarte tare pe Corina Vintan, care mi-a trimis si un mail pe masura. Daca nu i-a trecut supararea nici acum, e problema ei:).
De ce nu am mai scris nimic pe aceasta tema: pentru ca mi se pare ca unii au ales sa ma atace ca sa se promoveze (si nu vreau sa le fac jocul), iar altii, ca sa se razbune sau sa faca presiuni. Fapt destul de trist si de amuzant in acelasi timp. Povestea cu Mata Hari e elocventa pentru felul in care unii fac presa online si PR in Romania.
Ma opresc aici, pentru ca am impresia ca joc intr-o piesa de teatru regizata de altii. Le atrag insa atentia celor care se folosesc de numele meu, in aceasta campanie murdara ale carei scopuri imi scapa, ca ii voi actiona in instanta.
Va doresc trafic cinstit.
Horia Badau
Foto: Badau, Cristoiu si Lovin, pe vremea cand nu se contrau nici online nici offline
Prioritatile “diplomatice” transmise sub semnatura doamnei Hillary Clinton catre ambasadele Statelor Unite din Romania, Ungaria si Slovenia au fost realizate de CIA, la fel ca in cazul prezentat deja de WikiLeaks si Guardian privind spionarea diplomatilor ONU, in special a celor din China, Coreea de Nord, Rusia, Franta si Marea Britanie. Dincolo de cerintele specifice legate de problematicele geopolitice ale zonei si munca de informatii obisnuita, pentru structura de analiza din Centrala, in ambele cazuri solicitarile “socheaza” prin similaritate: obtinerea datelor personale, de sanatate, biometrice, ale liderilor actuali sau in ascensiune si chiar si a consilierilor lor – ceea ce inseamna ADN-ul, scanarea biometrica a fetei, amprentele digitale si ale irisului, etc – apoi cele financiare, conturi si carti de credit, si toate datele ce privesc comunicatiile acestora, adrese, telefoane, agendele de telefon, e-mail-uri, URL-uri, parole, etc.
Toate aceste date folosesc atat pentru penetrarea si monitorizarea activitatii curente, de comunicatii sau tranzactii financiare a celor vizati cat si pentru posibila afectare a acestora, folosindu-se de vulnerabilitatile depistate. Toate aceste cerinte violeaza flagrant mai multe conventii internationale cat si drepturile universale ale omului, conform Declaratiei ONU, si, in ce ne priveste, ale cetatenilor Romaniei, protejati de Constitutia tarii si organele de drept.
Mai mult, la punctul E, din Documentul Secret privind Romania, se solicita toate datele si vulnerabilitatile “infrastructurii nationale de telecomunicatii si a sistemelor informationale, retelelor si tehnologiilor folosite de entitati civile si autoritati militare guvernamentale, inclusiv a serviciilor de informatii si securitate“.
Concret: cererile exprese ale Departamentului de Stat al SUA, avizate de CIA, pot fi considerate ceea ce si sunt, respectiv un atac direct asupra cetatentilor Romaniei si a sistemului national de securitate.
Asadar: cum vor reactiona reprezentantii statului si ai serviciilor insarcinate cu apararea lui, SRI si SIE?
Le Monde-ul de ieri publica un articol care s-ar vrea “bomba”, privind o noua dezvaluire WikiLeaks, de data aceasta venita via Ambasada SUA de la Chisinau, din care aflam cum in toamna anului trecut Volodea Voronin i-ar fi oferit lui Marian Lupu o mita de 10 milioane de euro pentru a-l intoarce pe “liderul democrat” la sanul sau de comunist. Lipsita de componenta analizei, informatia face valuri deja, in media romanesti si internationale. Cum sa explici insa unor necunoscatori ca sunt “victime colaterale” ale unei operatiuni perfecte? Poate amintind ca rusii sunt cei care au inventat conceptul si chiar cuvantul DEZINFORMARE!
Din nota “secreta” a Ambasadei SUA aflam cum “insusi Lupu” i-ar fi relatat aceasta situatie “infioratoare” ambasadorului american. Iar Voronin, cand a fost intrebat despre poveste, “nu ar fi negat”. Ba chiar ar fi dat de inteles ca Lupu este in slujba unor servicii secrete straine, poate chiar a celor romanesti! Sa mori de ras, nu alta!
Desigur, este interesant ca – ce coincidenta – nota apare chiar acum, cand alegerea presedintelui de la Chisinau depinde (iarasi) de doar doua voturi in Parlament (respectiv 61, iar asa zisa alianta cu PD-ul lui Lupu, PL-ul lui Ghimpu si PLDM-ul lui Filat are doar 59 din totalul de 101). Dar, in realitate, situatia este mult mai simpla: Lupu este pupilul lui Voronin si al serviciilor de informatii rusesti (asa cum este si Filat). Practic vorbim de capra Filat, varza Voronin si Lupu. Care chipurile n-ar incapea in aceeasi barca dar toate apartin ciobanului de Putin. Deci, despre ce “mita” vorbim? Discutia este mult mai clara, acolo: faci ce ti se ordona sau mori.
Asa-zisul PD al “euro-comunistului” Lupu este doar o alta matrioska, colorata evropeneste, care, iata, decide azi fundamental cum va arata viitorul Republicii Moldova. Adica exact ce si-au propus rusii. De fapt, pe scurt, realitatea e mult mai simpla (asta poate ca sa inteleaga si amatorii lui Ungureanu, care ar trebui sa raspunda pentru “succesul” de 9% la atatea milioane aruncate): in orice directie ar lua-o Moldova este directia pe care o va dori Rusia. Fie ca merge spre UE, si actioneaza ca cal troian, fie ca ramane in CSI. Din aceasta perspectiva, “dezvaluirea” WikiLeaks, care reda naivitatea si amatorismul emisarilor americani in spatiul de influenta rusesc, transformati in colportori de duzina, foloseste iata, azi, ca o incununare a dezinformarii, pentru a-i intari pozitia lui Lupu in negocierile din aceste zile, aratand cum el nu a cedat “diavolului rosu” de Voronin. Dar de cel brun nu ne zice nimic? Ca doar l-a vizitat la Moscova, pentru “debriefing”, dupa cum aminteste Unimedia:
“Din cele relatate ambasadorului american, Lupu a plecat la 12 august la Moscova, tranzitând în secret Budapesta, unde a fost supus unei testări psihologice, într-o cameră de hotel. Liderul PD a relatat că a fost supus unui interviu de două ore, fiind întrebat de poziția sa față de imunitatea lui Voronin, neutralitatea Moldovei și școlile rusofone din Moldova. Potrivit documentelor și spuselor ambasadorului american, Lupu s-ar fi întâlnit în Frankfurt la 5 septembrie 2009 cu un reprezentant al președintelui rus, Dmitri Medvedev. Lupu a declarat că rușii sunt îngrijorați că Ghimpu ar deveni președinte al Parlamentului și președinte interimar și au dat de înțeles că așteaptă alegerile repetate din 2010.”
Partea amuzanta acum urmeaza (aviz tot “profesionistilor”): “Totodată, liderul democrat le-a spus rușilor că nu trebuie să-și facă griji în privința “unionismului” lui Ghimpu. Lupu le-a spus că va avea grijă de poziția publică a liderului PL, pentru ca acesta să nu facă declarații “nepotrivite”.”
In nota se mai aminteste ca la intalnirea cu “tentativa de mita”, comunistul Voronin i-ar fi propus “democratului” sau formarea unei coalitii de centru-stanga, avandu-l ca presedinte pe Marian Lupu, lui Voronin urmand sa-i revina sefia Parlamentului. Un alt efect, asa zis pozitiv, al dezvaluirii WikiLeaks, este ca aceasta varianta cade acum, automat, in cazul negocierilor care se poarta chiar zilele acestea. Dar Lupu ramane in barca…
Asociatia Civic Media se alatura demersului Federatiei Romane a Jurnalistlor – MediaSind, de aparare a ziaristului Marius Serban, agresat de mafia si politia bulgare si supus astazi unor presiuni sporite din partea organelor de justitie ale Bulgariei si a presei bulgaresti care actioneaza la comanda serviciilor secrete de la Sofia. Gasiti in baza materialului cateva exemple in acest sens. Am trimis protestul Civic Media tuturor organismelor europene, americane si internationale care apara libertatea de expresie si drepturile jurnalistilor, in speranta ca si Guvernul Romaniei va actiona, in egala masura, pentru apararea unui cetatean aflat la mana mafiei si a coruptiei institutionalizate din statul vecin si neprieten. Redau mai jos memoriul colegului nostru, care chiar astazi are o noua infatisare in procesul aberant si abuziv intentat de autoritatile Bulgariei, ca parte a unei operatiuni de lunga durata dusa impotriva Romaniei, in care ziaristul profesionist Marius Serban a cazut drept victima. Sa speram ca MAE si serviciile noastre, care sunt obligate prin Lege sa apere cetatenii Romaniei aflati in nevoie, oriunde s-ar afla ei, isi vor face datoria.
Memoriu
Stimata Doamna, Stimate Domn,
In calitate de jurnalist si cetatean al Romaniei, tara membra a Uniunii Europene, va semnalez un atentat la libertatea presei, orchestrat de autoritatile din Bulgaria, un caz grav de abuz din partea politiei si justitiei bulgare, care obstructioneaza grosolan orice ancheta de presa ce le-ar putea periclita afacerile ilicite derulate impreuna cu lumea interlopa.
Practic, autoritatile din Bulgaria “mi-au fabricat” un dosar penal (Nr. 7219/2009, la Tribunalul Varna, Bulgaria) pentru ca am incercat sa ma documentez la Nisipurile de Aur (Bulgaria) pentru un material despre problemele cu care se confrunta cetatenii de nationalitate romana aflati in vacanta pe litoralul bulgaresc. Intreaga “afacere” este orchestrata de patroana firmei de ridicat masini de la Nisipurile de Aur (Tvetanka Hristova Vasilieva din Sofia, str. Charles Darwin, nr. 33, ap. 2) in complicitate cu politia de la Nisipurile de Aur si Parchetul din Varna.
Fabricarea de dosare penale este o practica cat se poate de curenta a autoritatilor bulgare, care nu se dau in laturi de la nimic pentru a intimida ziaristii si alte persoane incomode, in special a celor de nationalitate romana. Printre stratagemele folosite se numara tentativele de intimidare (inclusiv prin proferearea de injurii rasiste de catre politisti), refuzul din partea politiei de a accepta plangeri penale, fiind invocata lipsa unui interpret, citarea de catre Parchet a unor martori mincinosi, ignorarea unor probe aflate in dosar, luarea in consideratie doar a probelor aduse de o singura parte, etc. Toate acestea se fac intr-o deplina complicitate intre Politie, Judecatorie si Parchet.
Primul termen in acest proces a fost stabilit de procuratura din Bulgaria pentru data de 2 septembrie 2010, la Tribunalul din Varna.
Pe scurt, in timp ce ma aflam in statiunea Nisipurile de Aur din Bulgaria pentru realizarea unui reportaj, masina mea, prevazuta cu legitimatia PRESS aflata la vedere, a fost ridicata ilegal din parcare de firma de ridicat masini. Ulterior, cand am cerut explicatii, am fost agresat de angajatii firmei.
Echipajul de politie bulgar, chemat de mine la fata locului, a refuzat sa imi primeasca plangerea impotriva agresorilor, motivand ca nu intra in atributiile lor.
Scenariul s-a repetat si la sectia de politie de la Nisipurile de Aur unde am fost imediat dupa incident. Politistii au refuzat sa imi primeasca plangerea penala, motivand ca nu au interpret de limba romana, in conditiile in care trei sferturi dintre turistii din statiune sunt romani. A doua zi am constatat, insa, ca, intre timp, agresorul meu bulgar a depus o plangere impotriva mea, acceptata imediat de politie in care sustinea ca eu l-am agresat. Practic, din victima am devenit agresor, printr-o manevra simpla a politei din Bulgaria.
Ulterior, am fost arestat pentru 24 de ore, umilit, intimidat, fortat sa semnez documente in limba bulgara (nu am semnat declaratiile prezentate de procuror, insa, am fost fortat sa le semnez pe cele ale politistilor, la eliberare, fara interpret). Mentionez ca, in tot acest timp, nu am beneficiat de serviciile unui interpret autorizat de limba romana iar avocatul trmis de ambasada romana la Sofia s-a dovedit a fi unul corupt, facand jocul procurorului.
Mentionez ca actul de acuzare reflecta cuvant cu cuvant declaratiile agresorilor mei si nu iau in consideratie declaratiile noastre. In plus, in mod foarte ciudat, au fost acceptati nici mai mult nici mai putin de sapte martori (rude ale acuzatorilor) chiar daca la incident au fost prezenti doar cei doi agresori.
Tin sa precizez ca nu am antecedente penale, am un cazier curat, nefiind implicat in niciun fel de incident pana in acest moment, in ciuda faptului ca am calatorit in lumea intreaga, prin natura profesiei. Sunt jurnalist de aproape opt ani din care aproape cinci i-am petrecut la Agentia de presa Mediafax (acreditat la Ministerul Transporturilor) si doi la Business Standard (Realitatea-Catavencu), unde activam in momentul incidentului. In prezent, sunt redactor-sef la un ziar on-line. Sunt absolventul a trei facultati si a trei cursuri post-universitare. Precizez ca intentionez sa trimit memorii catre Comisia Europeana, Consiliul Europei, catre organizatiile profesionale ale jurnalistilor, precum si catre organizatiile si asociatiile pentru protectia drepturilor omului.
Avand in vedere ca vorbim despre un stat membru al Uniunii Europene in secolul XXI, consider ca este inacceptabila tentativa de a inchide gura presei orchestrata de statul bulgar si condamn vehement, impreuna cu asociatiile jurnalistilor din Romania, modul primitiv si fara scrupule (insa ridicol in acelasi timp) prin care “mi s-a fabricat” acest dosar de urmarire penala.
In virtutea acestor incalcari flagrante ale drepturilor omului si a tentativei de reducere la tacere a presei, va rog sa aveti in vedere cazul meu si, rugandu-va, mai ales, sa imi asigurati asistenta juridica de care am foarte mare nevoie in acest moment.
Moscova a inceput deja sa ameninte voalat pe seama alegerilor de la Chisinau, deocamadata prin declaratii si conferinte de presa ale “reprezentanilor moldovenismului”, dupa cum informam ieri in “Scutul Moldovenesc” contra “Noua Dreapta”, de 1 Decembrie. Ipoteza unui scenariu tip 7 aprilie, in cazul in care rezultatul alegerilor de pe 28 noiembrie nu va fi cel scontat de strategii KGB/FSB, trebuie si este luat in considerare atat de specialistii SIS cat si de catre cei ai SRI si SIE.
Intentia pare sa fie folosirea pe post de figuranti si scaparatori de cremene a membrilor unor organizatii romanesti, dintre care unele deja sunt stipendiate de catre “prietenii” de la Rasarit. Organizatii dubioase ai caror membri au fost folositi si in violentele din 7 aprilie 2009. Astfel, pe 7 aprilie au putut fi vazuti actionand cot la cot tineri aparent din “tabare opuse”, cum sunt asa-zisii “Noii Golani” si moldovenistii provocatori de la “Voievozi”, “sportivii lui Stati” (foto). Sa aiba vreo legatura cu aceasta situatia si recenta demisie a agitatoarei rusoaice Natalia Morari, de la Publika TV, parca facuta pentru a atrage atentia asupra sa? In tot cazul, “Noua Dreapta” a anuntat azi, printr-un comunicat oficial, preluat de HotNews.md, ca “nu se implică în luptele politice din Chişinău”.
Asociaţia „Noua Dreaptă” declară că nu s-a implicat, nu se implică şi nu se va implica, sub nicio formă, în luptele politice de la Chişinău, nu va participa sau organiza niciun fel de acţiuni ilegale şi cu caracter violent, transmite Agenţia DECA-press.
Dar, dupa cum afirma si portalul Unimedia.md, Mişcarea de Tineret ”Voievod”, Asociaţia Obştească ”Scutul Moldovenesc” şi Mişcarea Naţională Democrată din Republica Moldova atenţionează: “Scenariul din 7 aprilie se poate repeta”, referindu-se la manifestaţiile care urmează să fie organizate la Chişinău pe 1 decembrie, de Ziua României.
“Desigur, aparitia presedintelui Basescu la catafalc a fost regretabila” – Rodica Culcer, director TVR, membra GDS, editorialista la foaia “22”, fosta secretara la Ambasada SUA din Republica Socialista Romania si cunoscatoare a Directiei a III a Securitatii, fosta propagandista la “Era Socialista – Revista teoretica si social-politica a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman” si documentarista pentru Rapoartele inaintate Comitetului Central al PCR de catre Institutul de Stiinte Politice si de Studiere a Problemei Nationale aflat sub cupola Academiei de Stiinte Social Politice a RSR “Stefan Gheorghiu”– scoala de cadre a PCR si Securitatii, fosta bagatoare de seama la Asociatia pentru Dreptul International si Relatii Internationale a RSR (ADIRI – alaturi de un Nastase, Brucan sau Verona 🙂 ), presupusa ofiter acoperit la SIE si altele
Degeaba a stat presedintele Romaniei, Traian Basescu, ca un caraghios, la capacul urnelor celor doi trotkisti cremati, Lovinescu si Ierunca, facuti praf si pulbere si adusi cu onoruri nationale la Ateneul Roman; pentru un simplu gest uman – o floare unui poet mort – devine, dintr-odata, demn de “lepadat”. Si nici nu cantase cocosul de trei ori…
In urma cu doi ani, Alina Tatiana Mungiu Pippidi (numele complet) – catapultata in 1990 de la sefia organului UASCR Iasi “Opinia Studenteasca” pana la Bucuresti, pe seama relatiilor neortodoxe ale tatalui ei, Ostin Mungiu -, a scris un text oribil: “La moartea unui clovn“. Era vorba de George Pruteanu, pe numele sau intreg George Pruteanu – Solomonovici, fiul unui medic evreu provenit din Husi si stabilit la Iasi. Dupa ce sarea de vreo cateva ori pe cadavrul inca neracit al fostului sau coleg, pe la jumatatea ritualului, Alina Mungiu ne oferea in textul vitriolic publicat de Romania libera (a milionarului cu stagii in strainatate Adamescu) si unul dintre motivele rafuielii ei cu un mort, care nu mai putea sa-i dea vreo laba in osanze ca sa o culce jos, in troaca ei kominternista de la GDS: “Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus”. Tovarasa secretar general al PAM (Partiduletul Alina Mungiu) nu-i putea ierta evreului George Pruteanu ca iubea romanii si Romania: ca nu suporta agresiunea maghiara, critica exacerbarea drepturilor minoritatilor ba chiar milita si pentru mentinerea religiei in scoli in articolele sale din Curentul (veziPruteanu.ro). Apropos, exercitiu de memorie: ati citit vreodata un randulet macar in care cioclii GDS, Alina Mungiu, Andrei Cornea sau Vladimir Tismaneanu sa-si exprime dragostea fata de Romania si poporul roman? (Sa nu se apuce acum, repede… ) Bref. Eliminarea lui Pruteanu de la TVR – din considerentele pe care le-a devoalat matroana ayatollaha – s-a petrecut pe vremea cand papesa gusata a societatii civile trona la etajul 11, pe locul lui Iliescu de la “revolutie”, asa cum face astazi cuplul GDS-ist Lazescu-Culcer. Asa si cu Paunescu. Evreul (dupa mama) Adrian Paunescu, nascut in Basarabia, la Copaceni, Balti.
Poate ar trebui sa precizez din capul locului ca nu sunt nici “fan” Paunescu, nici “fan” Pruteanu, chiar daca le admir, in parte, opera, ori, respectiv, anumite atitudini romanesti, dupa cum nu am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva…
Dar sa ne intoarcem la mortii lor. De data asta, dupa cum am prevazut din primul moment, tonul l-a dat Tismaneanu, al carui trecut il stie toata lumea – nu mai insist. Membru GDS si el. Lapidarea post-mortem, de la inaltimea postului public de televiziune, a asigurat-o un alt membru GDS, inca din ilegalitate :), Andrei Cornea (detalii mai jos, de la maestrul Ion Cristoiu 🙂 ). Pentru cei care nu stiu, Andrei Cornea este, conform Wikipedia “fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea“. Evident, Wikipedia, o constructie creata in fapt pentru falsificarea istoriei reale, il prezinta edulcorat pe “profesorul” Paul Cornea, un satrap al culturii romane, de pe vremea cand era varf de lance la CC al UTM si pana a ajuns komisar sef al “propagandei prin cultura”. Dar sa ramanem putin la structura etnica a acestui comando de soc in lupta cu cadavrele inerte.
(Desigur, se poate spune ca copiii n-au nici o vina pentru trecutul parintilor lor. Asa e, n-au nici o vina ca sunt evrei si ca taticii lor au venit in Romania din URSS cu tancurile sovietice dar, spre deosebire de evreul Paunescu, ajuns pui de taran oltean, ceilalti “anticomunisti” de azi, ca copii de nomenclaturisti comunisti, au beneficiat de toate avantajele sistemului, de la a imparti sandvisul cu icre negre si banca de scoala cu fiul presedintelui, Nicusor Ceausescu, pana la a se juca cu putulica in tarana pe strazile cartierului rosu – Primaverii – cu fetita lui Leonte Rautu 🙂 )
In Statele Unite, evreii sunt mandri ca sunt evrei. De la neoconservatori pana la internationalisti ca George Soros, ii auzi rostind in public cu gurita lor: “I am a Hungarian-Jew”, “I am a Jewish American”, “Proud to be Jewish” etc, etc. La noi, dupa cum se vede, asumarea propriei identitati scartaie. Nici macar un Iliescu sau un Nastase nu sunt “mandri ca sunt tigani”. Daca totusi Vladimir Tismaneanu aminteste ca familia tatalui sau, “Ciungul” din Brigazile Rosii trimise de NKVD in Spania, provine din Soroca, Alina Tatiana Mungiu nu prea e mandra de originile ei de… Balti. Macar cei doi nu au scuza lui Paunescu, care a aflat dupa ce era deja “mare poet roman” ca mama sa a preferat, pe cand el avea doar un an, sa ramana in Basarabia reocupata de Armata Rosie, decat sa vina in Romania impreuna cu tatal sau, refugiat la Barca. Socul identitar l-a trecut cu greu dar a lasat si o amprenta in opera sa. Spre exemplu, este de amintit poemul ”Noi, baciul si rabinul” – tiparit din dispozitia sef rabinului Moses Rosen si de “Revista Cultului Mozaic” – sau marcantul “Poporul evreu”: “E prea destul, miroase-a fum în lume/ Miroase -a carne arsă, vrei nu vrei,/Miroase-a cer și-a remușcări postume./ Miroase a cuptoare cu evrei. (…) Le știu și eu, ca orice om, pe toate/ Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,/ Popor evreu ca sarea în bucate,/ Pentru întreg poporul românesc.”
Aceasta nu l-a impiedicat insa pe Paunescu sa scrie – spre deosbire de cei care-i crapa teasta post mortem – versuri crestinesti atat de emotionante ca cele din “Basarabia pe cruce”, de exemplu, pe care nu pot sa nu le reproduc: “Se urca Basarabia pe cruce/ Si cuie pentru ea se pregatesc/ Si primavara jertfe noi aduce/ Si plânge iarasi neamul românesc. (…) De-acolo unde s-a sfîrsit pamântul,/ Vin triburi, sa ne ia pamânt si frati/ Si-n fata lor abia rostim cuvântul/ Si, prin tacere, suntem vinovati./ Ce cale poate tara sa apuce?/ În tragica, neconvertita zi,/ Se urca Basarabia pe cruce/ Si nu stim învierea cînd va fi.”
Sunt de amintit si alte cazuri de reucidere publica a unor mari intelectuali romani, cum ar fi (tot) Tismaneanu, a doua zi dupa moartea lui Mihai Ungheanu sau Michael “Peter” Shafir (tot in “22”-ul GDS-istilor) la moartea lui Raoul Sorban, un “drept intre popoare” (care i-a refuzat avansurile lui Plesu si asa au ajuns baietii sa se lipeasca de Noica, pentru a deveni, pana azi, membri ai sectei catarilor de la Paltinis – vorba Parintelui Nicolae. Btw – si cu Parintele Nicolae Steinhardt, evreu trecut la ortodoxie, s-a incercat reinmormantarea publica, dupa “caderea” comunismului. Liiceanu, cel care azi “se leapada” de Basescu, dupa ce a profitat de el ca si de Iliescu si Constantinescu, a refuzat initial, in 1990, sa publice “Jurnalul Fericirii” la fosta Editura a PCR pe care o primise de la FSN pentru a o transforma in privata Editura Humanitas. De abia dupa ce a vazut succesul imens pe care l-a avut volumul aparut la Editura Dacia a pus mana pe efigia Parintelui, ajunsa azi la alti neo-kominternisti, din familia Moscovici, respectiv Editura Polirom. Cu Edgar Papu, alt mare intelectual evreu-roman botezat, s-a procedat la fel…)
Ca sa conchid: sa fie vorba, asadar, in aceasta lapidare post mortem de o rafuiala etnica-ideologica, intre fostii internationalist-kominternisti actualii “anticomunisti” de “dreapta”, “intelectuala” si “conservatoare” si ceilalti? Posibil. Unii experti in securitate considera ca este vorba si de tabere informative opuse: Paunescu ar fi devenit simpatizant al americanilor dupa bursa de care a beneficiat in SUA, in anii ’70, spre deosebire de gasca celorlalti, care a jucat dintotdeauna cu rusii, sub steaguri straine. Ion Cristoiu crede ca, mai curand, este o rafuiala de clan: neo-nomenclaturistii GDS contra tuturor. Ii preiau spre o edificare cat mai completa materialul de azi, de la Reporter Virtual, unde are o rubrica saptamanala, si pentru ca imi aduce tare mult aminte de articolele sale din anii tineretii :). Cititi-l cu atentie:
Datul cu părerea – o boală de care suferă și TVR
S-a ivit brusc, a ars niţel cu vîlvătăi şi s-a stins iute, lăsînd în urmă doar cenuşa, un scandal provocat de ediţia din 7 noiembrie 2010 a emisiunii Ultima ediţie, difuzată de TVR și TVR Internațional. Pentru cei mai puţin preocupaţi de ciondănelile de pe maidanul nostru politico-mediatic, mă văd obligat să rezum în cîteva cuvinte tărăşenia transformată în tărăboi.
Duminică, 7 noiembrie 2010, pe la prînz, în timp ce Adrian Păunescu era dus la groapă, Televiziunea română difuza, în hotarele emisiunii Ultima ediţie, un pamflet violent al lui Andrei Cornea împotriva Mortului din sicriu, bocit în direct de televiziuni şi îmbălsămat valoric de politicieni. Momentul a stîrnit, cum era şi de aşteptat, controverse isterice în planul trăncănelii mediatice şi decizii ferme în cel al bătăliei politice.
Liderul PSD, Victor Ponta, intuind că un Adrian Păunescu mort e mult mai util electoral decît un Adrian Păunescu viu, şi-a exprimat public indignarea, cerînd convocarea conducerii TVR la Tribunalul Comisiilor parlamentare de specialitate. Autosesizată, Comisia de etică a TVR a declanşat o anchetă de care s-a făcut mare caz în presă și în politică. Rezultatul concret al inițiativei a fost însă mult sub huietul de pe scena noastră publică: un Comunicat din care rezultă că onorabila instituţie nu poate face nimic. Producătoarea emisiunii a refuzat pur şi simplu să se prezinte în faţa Comisiei. Şi cum Comisia nu dispune de Poliţie proprie, membrii săi s-au mulţumit s-o pîrască presei pe contravenientă.
Parcurgînd textele scrise şi urmărind intervenţiile verbale dedicate momentului televizionistic din 7 noiembrie 2010, nu mi-am putut face o imagine clară de ce se reproşează emisiunii Ultima ediţie.
De un fapt concret la o imensă trăncăneală
Potrivit unora, prin găzduirea pamfletului vorbit de Andrei Cornea, TVR a sfidat învăţătura potrivit căreia Despre morţi numai de bine.
Potrivit altora, TVR a dat dovadă de păgînism: în plină ducere a mortului la groapă, în loc să-şi fi şters o lacrimă, fie şi pe furiş, a aruncat asupra sicriului o găleată de vorbe rele.
“Romania vrea sa sarbatoreasca furtul Ardealului in Teatrul National de la Budapesta” este numai unul dintre titlurile aparute in presa maghiara, dupa ce s-a aflat vestea ca Ambasada Romaniei a inchiriat Teatrul National de la Budapesta pentru sarbatorirea zilei de 1 Decembrie.
“Pentru unguri, Ziua Nationala a Romaniei a Romaniei coincide cu o zi de doliu, caci Tratatul de pace de la Trianon a rupt Ardealul din Regatul Ungariei si a fost oferit Romaniei. Ardealul era o parte organica a Regatului Ungariei de o mie deani, iar pierderea aestei bucati de pamant este mai dureroasa decat pierderea altor teritorii”, scrie Hungarian Ambiance.
Teatrul National din Ungaria se afla in centrul unui plin scandal legat de inchirierea salii principale autoritatilor romane. Sub presiunea unor demonstratii anuntate, directorul Teatrului a decis anularea angajamentului de a pune spatiul institutiei la dispozitia Ambasadei Romaniei, de Ziua Nationala. MAE si-a exprimat regretul fata de decizia oficialului maghiar si a anuntat ca misiunea diplomatica se afla, deja, in cautarea unei alte locatii, relateaza Gandul.
Membri ai KDNP, formatiune aliata la putere alaturi de Fidesz (a premierului Viktor Orban) si ai partidului nationalist Jobbik l-au acuzat pe directorul teatrului, Robert Alfoldi, de “tradare”, pentru ca ar fi “colaborat cu fortele anti-ungare” prin acceptul dat la solicitarea Ambasadei Romaniei.
Potrivit unui comunicat al Jobbik, formatiunea il acuza, indirect, si pe premierul Orban de “provocarea” Romaniei, caci “teatrul ar fi o institutie de stat si Guvernul este responsabil pentru functionarea ei”.
December 5th, 2010 
VR 
Nu vreau sa comentez, inca, nimic. Ati observat, probabil, ca am ales sa tac pe tema alegerilor din Republica Moldova, asteptand, cuminte, deznodamantul, pentru a nu fi acuzat ca cobesc. Desi ceea ce se concretizeaza acum – un Guvern PCRM-PD (plus “niste loaze de la PLDM” – vorba lui Voronin – eventual chiar cu concursul financiar al mogulului Plahotniuc) – era previzibil inca de dinainte de 28 noiembrie 2010. Ora bilantului se apropie. Sa vedem cine va raspunde pentru colosalul esec strategic (si financiar) repurtat de Romania la Est de Prut…
Posted in 
Tags: 
