May 4th, 2010 
VR 
Intrebarea la Radio Erevan:
Draga redactie, acum daca s-au inventat mijloacele moderne de informare a poporului, televizorul si altele, va mai exista si presa scrisa?
Raspuns la Radio Erevan:
Draga tovarase ascultator, dar dumneata ai incercat sa folosesti televizorul ca se te stergi la fund?
“Am ajuns din nou sa traiesc un moment care-mi provoaca sila. Eu cu greata nu ar trebui sa am nici un fel de probleme pentru ca avand in istoricul medical o operatie – deloc fericita in urma careia mi-a fost scoasa fierea, iar prietenul meu care-si plimba bisturiul pe la mine prin abdomen a mai fost nevoit saracul sa si carpeasca un coledoc spart care arata ca un ciorap prin care iti iese degetul mare-pap medicamente. Chiar sunt obligat sa fiu o vedeta. Cand ma trezesc si inainte de culcare inghit cate un pumn de boambe. Mare parte dintre ele ar trebui sa-mi taie greata … dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. Un astfel de animal caruia inca nu-i pronunt numele a avut nesimtirea sa ma priveasca senin in ochi si sa ma intrebe, intinand suferinta de ani si ani de zile a parintilor mei :
“Auzi? dar tu pe unde ai fost pe la ce razboi? Parca ai fost la razboi nu?”
-”Nu, eu nu am facut nimic si de fapt probabil cineva v-a intoxicat pentru ca eu am fost doar un biet debutant pus pe un cal mult mai mare decat merita”
Asa stand lucrurile, cred ca zilele astea va exploda mamaliga, voi suferi din cauza operatiei de fiere de o incontinenta si voi sfarsi cacandu-ma pe ei fara regrete. Si poate ca voi incepe sa spun lucrurilor si oamenilor pe nume…ceea ce pana acum am evitat pentru ca spre diferenta de jegurile alea eu am mai mult de 7 ani de acasa. Dar poate ca peste noapte metoclopramidul, trifermentul si alte alea – alea isi vor face efectul si maine cand cu siguranta ma vor suna toti lasii impostori sa-mi spuna sa nu zic nimic Pentru ca-mi fac rau mie le voi da ascultare, dar vreau sa le spun un singur lucru … niciodata nu vor merita stima si respectul meu. In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”
Sorin Bogdan: Target – problemele si bucuriile corespondentilor de razboi
“…In seara asta, NATO iar ne-a pus nervii la incercare. Alarma aeriana a sunat abia la 23:05, cand deja incepusem sa ne ingrijoram. Nu stiu daca e superstitie sau nu, dar, de cate ori alarma a intarziat, am avut parte de nopti grele. Imi amintesc primele seri ale razboiului, cand nu trecea ora 20:00, ca deja eram sub alarma. Acum ne putem considera veterani si radem cu pofta cand ne amintim cate necazuri i-am pricinuit lui Adelin Petrisor intr-una din primele seri de bombardamente. Stateam cu Mile in camera, pentru ca nu stiam ca ne putem urca pe acoperis. Afara se tot auzeau bubuituri infundate, pe care ne-am apucat sa le numaram. La un moment dat, am ajuns la 37 doar intr-o jumatate de ora. Desigur ca, si eu si Mile am povestit asta in relatarile noastre. Acum, cand am ajuns sa deosebim bubuiturile chiar si in somn, i-am amintit lui Mile de seara aceea si ne-am tavalit de ras. Bubuiturile le facea liftul, cand pornea sau se oprea. Si bietul Adelin primise o mustrare apriga de la ai lui, pe motiv ca noi am povestit cat de grea a fost noaptea la Belgrad, iar el a dormit si nu a auzit nimic.
Ne-am urcat pe acoperis, sa verificam daca totul e in regula. Nu se vedea nimic. Ne-am dus pana pe Kalemegdan, sa privim spre Novi Beograd. Era ora 1:45 si am auzit “Serbia ! Serbia !” dinspre podul Brankov. Era incredibil ! Sarbii stateau pe pod la ora aia, pentru a-l apara. Cateva zeci de oameni si-au pus in piept niste inimi rosii din plastic, pe care scria “I love YU” si care aveau in interior un beculet care clipea intermitent. Era felul lor de a se face vazuti de avioane, cu inimile alea in piept. Am plecat, tulburati, de acolo…”
Posted in 
Tags: 
