Motto: „Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi” – Gh. I. Bratianu
La Referendum nu votezi Ponta si Antonescu versus Basescu. Votezi DA pentru alegeri anticipate!
Cu alte cuvinte, daca Basescu va fi demis la Referendum nu e nici o problema! Astfel va putea candida la alegerile prezidentiale anticipate chiar el, pentru ca nu si-a incheiat cel de-al doilea mandat, dar si pupilul sau si al lui Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, micul utecist ajuns acum “maaaree”. Si chiar le-ar putea castiga, “n-asa?”, vorba lui Brucan. De asemenea, daca Basescu va invinge prin neprezentarea electoratului sau, ceea ce este foarte posibil aproape clar acum, are sansa apoi sa-si dea demisia si sa anunte el insusi alegeri anticipate pentru a-i lasa pe cei mai mititei sa-i ia locul: ca Horia Neamtu, Cristi Preda, “brandul” Baconschi esuat la malul PDL si alti fatalai din ograda aceluiasi Plesu, mangaiati pe crestet si gadilati la burticica de grofii din GDS si ICR. Cum o fi nimerit Basescu pe langa el numai bastarzi fara de Dumnezeu de-ai lui Plesu, acest profitor al tuturor regimurilor care-i spunea din ziarul lui Patriciu ca e badaran si “lipsit de respect si simpatie umana” fata de intelectuali?! Na, ca fata de Patapievici, care considera ca romanii sunt buni de spanzurat iar Romania e ca o fecala, are respect! Ba chiar si “simpatie umana”! Toata afacerea asta de orgolii perfide costa Romania cu mult peste 20.000.000 de euro cat si distrugerea imaginii tarii pe termen lung, pe mana colonelesei Monika Makarov. Iata ca Der Spiegel confirma intr-o analiza la rece ceea ce am sustinut si eu aici din primul moment: avem de a face de fapt cu o bataie oribila intre gasti corupte, pentru controlul puterii. Din pacate, chiar in jurul celui mai simpatic presedinte al Romaniei de pana acum – l-am numit pe Traian Basescu – roiesc cele mai nefaste javre din istoria recenta a tarii. Mi-era drag Basescu dar mai drag mi-e Adevarul. Pentru cei care chiar isi doresc sa inteleaga ceva, recomand articolele edificatoare de mai jos:
“Eu nu cred că revoltele din acest ianuarie agitat sunt revolte anti-sistem, cum începe să circule un fel de cuvânt de ordine. Sunt revolte evident împotriva Puterii, considerată vinovată de diverse rele, între care pe primul loc se află scăderea nivelului de trai. Din acest punct de vedere ne inscriem in normalitate. (…)
Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi”
“Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit.”
Mircea Cartarescu in Observatorul cultural via Adevarul
Cotidianul prezinta astazi, lapidar, “Două găuri în cur made in Romania – Ce fel de artă a dus ICR la Bienala de la Veneţia?” cu textul “Cam AŞA vede Horia-Roman Patapievici cultura română!” ilustrat cu fotografiile de mai jos. Nu imi propun sa intram neaparat in putul gandirii lui Patapievici, reliefat atat de bine de productiile porno care au reprezentat Romania la Venetia in 2011, din banii pensiilor si alocatiilor taiate romanilor in numele crizei (in numele aceleiasi crize, conform Raportului Curtii de Conturi, angajatii lui Patapievici nu au avut salariile reduse cu 25%, ba chiar dimpotriva). Insa o minima informare este necesara. De exemplu, cine este artistul care a reusit sa patrunda strafundurile gandirii patapieviciene atat de profund incat a fost recompensat cu sponsorizarea de catre ICR, MAE si Ministerul Culturii, pentru a portretiza “arta romaneasca” la cea de-a 54 editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia. De fapt e vorba de mai multi “artisti”: exhibitionistul Ion Grigorescu si inca doua artizte, o romanca si o slovaca (!), pe numele lor de scena Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová care s-au autodefinit, chiar la Bienala in cauza, intr-un mod original, prin graffiti pe perete, drept “o comunista si o socialista feminista”. Inainte de a intra in detalii va propun mai intai sa admiram partea centrala a artei lor, o “video-instalatie” care ar putea sa se intituleze, cred eu, “Explorand adancurile profesorului universitar doctor in fiziosofie si impostorologie Horia Roman Patapievici”:
Dupa cum vedeti, expozitia din Pavilionul Romaniei aflat in Giardini di Castello – Venezia, deschisa cat se poate de larg publicului, timp de sase luni (4 iunie – 27 noiembrie 2011), nu a dus lipsa de sponsori – inclusiv Loteria Nationala (!), aflata azi in prag de insolventa – iar organizatorii au fost chiar atat de disputatele si aparatele “institutii ale statului”, respectiv: Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Ministerul Afacerilor Externe si Institutul Cultural Roman, aflat sub “Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu”.
UPDATE: Cotidianul prezinta si Bugetul Proiectului: “1. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va asigura finanţarea expoziţiei din Pavilionul Naţional din Giardini di Castello. Se va lua ca reper suma de 600.000 lei alocată în anul 2009 proiectului ce a reprezentat ţara noastră la cea de-a 53-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, cu menţiunea că această suma poate fi diminuată sau majorată în funcţie de bugetul alocat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru anul 2011.
(2) Institutul Cultural Român va asigura finanţarea expoziţiei din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în sumă maximă de 140.000 lei.
(3) Institutul Cultural Român (prin Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia) va asigura, din bugetul propriu, finanţarea tipăririi catalogului participării României la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, sub forma unui număr special al publicaţiei Quaderni della Casa Romena di Venezia.”
Cam cate pensii si alocatii taiate ar insemna asta?
Ca sa n-o mai lungesc, la dictionar zice asa despre “magnificul” Ion Grigorescu, care a prezentat in cadrul Bienalei si lucrarea de mai jos, de un metru pe trei, cu el preumblandu-se in sula goala prin propriu-i atelier: EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme.
Iar pentru cele doua “comuniste si socialiste feministe” transbordate la Venetia de “dreptaciul” Patapievici, avem alte “opere”, mai “sexy-mother-fucker”, pe care le prezint sub sulele “personajului iconic al artei conceptuale si de ‘performance’ din Romania”, dupa cum este prezentat de ICR. Ce e cu Ion Grigorescu (foto dreapta) aflam dintr-un material publicat sub semnatura lui Adrian Guţă de “Centrul Soros pentru artă contemporană“: “Toate manifestările de tip performance ale lui Ion Grigorescu din perioada comunistă vădesc frustrări, încorsetări ale artistului date numai şi numai de sistem. Se explimă contra sistemului, îşi foloseşte propriul corp pentru acţiunile artistice – demers reprobabil în acea perioadă. Însă, pentru acel public restrâns, de apropiaţi, Ion Grigorescu vrea să se alinieze mijloacelor de exprimare mondiale, vrea să devină contemporan contemporanilor săi de pe alte meleaguri”.
Doua vorbe despre ce face Patapievici si agentura lui de la ICR: proiectul Retelei din care face parte tinteste destructurarea identitara a natiunii si este parte a ansamblului de masuri anti-umane conceput de Scoala de la Frankfurt, atat de laudata de neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu. Conform unui ideolog al Scolii care a inventat “corectitudinea politica”, comunistul trotkist Walter Bendix Schönflies Benjamin, pentru distrugerea occidentului este necesara eliminarea bucuriei si a frumosului din arta. Scopul artei este sa exprime pesimismul pentru ca “a organiza pesimismul nu inseamna altceva decat a expulza metafora moralitatii din politica”, se arata intr-un studiu asupra subiectului, din 1993, intitulat “The Evil Philsophy Behind Political Correctness”.
Inainte de a va lasa sa va delectati cu alte “opere” ale artistelor “comunisto-socialiste-feministe” selectate de ICR sa reprezinte Romania la Venetia (foto dreapta), e bine sa stiti ca a avut loc si un concurs, desfasurat sub egida ICR, MAE si MCPN, cu “curatori” si “comisari”. Comisari culturali, desigur. Juriul a fost format din urmatorii: Marius BABIAS – membru, Fabio CAVALLUCCI – membru, Alexandru DAMIAN, vicecomisar – membru, Erwin KESSLER – membru, Monica MORARIU, comisar – preşedinte, Alexandru PATATICS – membru, Oana TĂNASE – membru. Din cei 23 de participanti Juriul a desemnat drept câștigătoar pentru Pavilionul României din Giardini di Castello proiectul Performing Historycare ii are ca autori pe: Ion Grigorescu, Anetta Mona Chisa, Lucia Tkacova; curatori: Maria Rus Bojan, Ami Barak, Bogdan Ghiu. Motivaţie: “Proiectul cu titlul Performing History (site-ul proiectului si manifestarii aici), punctat favorabil de majoritatea membrilor juriului a fost apreciat ca fiind cea mai convingătoare propunere pentru spaţiul expoziţional din Pavilionul României din Giardini di Castello în contextul Bienalei, atât prin tematica propusă cât şi prin reprezentativitatea artiştilor. Experienţa curatorilor, colaborările pe care echipa intenţionează să le stabilească, laolaltă cu strategia de promovare a proiectului garantează reuşita acestui demers.”
De adaugat ca la vernisaj, tinerele noastre revolutionare care declara ca traiesc si lucreaza impreuna din anul 2000, amorezate de “cultura gay”, s-au gandit sa-si infrumuseteze arta cu un mesaj transcris cu spray rosu pe peretii pavilionului Romaniei, dupa cum se povesteste pe Modernism.ro. De amintit si un Studiu IRES despre Romania la Bienala de la Venetia (PDF), unde, la capitolul SENTIMENTE ASOCIATE EXPERIENȚEI VIZITĂRII PAVILIONULUI ROMÂNIEI, respondenţi au indicat curiozitatea (16%) si cu câte 6% fiecare dintre urmatoarele: sentimente de şoc, uimire, surpriză; confuzie, sentimente amestecate; furie; dar şi sentimentul că expoziţia este bună și originală (15%). Printre sentimentele generate de experiența vizitării pavilionului se mai numără: dezgustul (3%), neînţelegerea lucrărilor (2%), empatia (2%), emoţionalitatea (1%), dezamăgirea (1%), senzaţii negative (5%), etc.
Acum, iata cateva din creatiile de “video-art” ale celor doua Cheeky-Freaky Girls atat de apreciate de “curatorii” si “comisarii” lui Patapievici-ICR (Institutul Comunist din Romania). Atentie, imagini nerecomandate minorilor (mi-e teama ca si Facebook-ul m-ar da in urmarire internationala pentru ele 🙂 UPDATE: Chiar asa s-a intamplat: Facebook a interzis “arta” ICR. Vedeti in baza textului):
Mai multe porno-sado-maso reprezentari sataniste pe site-ul “artizdei” si aici: https://autoreprezentari.blogspot.ro/2011/02/anetta-mona-chisa-n-1975.html. De amintit ca artizda noastra a mai porcait Romania, “gratie” aceluiasi ICR, cand a impanzit Bucurestiul cu imaginile filmului “artistico-revolutionar” titrat foarte sensibil, asa cam ca putul lui Patapievici (putul gandirii, evident), “What the fuck are you staring at!?”. Adica, pe romaneste, “La ce p… mea te holbezi?”, “video-protest” prezentat laudativ in Romania libera de domnul Stefan Iancu. Daca aveti stomacul tare priviti-l aici, pe site-ul sponsorizat de ICR. Unul din proiectele porno-artistice al artizdelor ICR este prezentat de SalonuldeProiecte astfel: “Artistele analizeaza aici si felul in care se moduleaza un mesaj prin transferul lui dintr-un sistem de comunicare (sau dintr-un tip de limbaj) in altul, ce se pierde si ce se pastreaza – daca se mai pastreaza ceva. Intr-un mod similar, alfabetul morse e transpus in „interactiunea” sexuala dintre un barbat si o femeie in filmul A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z (2011)” (foto cu morsa care baga morse mai mici, prima din seria de mai sus).
Simpatic, chiar la Bienala de la Venetia, artizdele ICR admit public, prin “arta” lor, scrisa chiar la intrarea in Pavilionul Romaniei, ca vreo doua dintre motivele pentru care s-au aflat acolo pe banii prostilor de romani este “to score” (in argou “sa marcheze” dar si cu intelesul de “sa si-o traga”) si “to pussify the Bienalle” (expresie derivata de la “pussy”, in argou “pasarica”, daca vreti):
Domnului Crin Antonescu Presedintele interimar al Romaniei
Domnului Victor Ponta Prim ministru al Guvernului Romaniei
Domnului Petre Filip Presedintele Senatului
Domnului Valeriu Zgonea
Presedintele Camerei Deputatilor
Directorilor serviciilor nationale de informatii – S.R.I. . S.I.E.
Directorilor serviciilor de securitate- S.P.P. , S.T.S
Directorilor structurilor informative departamentale de informatii si securitate al Ministerului Apararii, Ministerului de Interne si Ministerului de Justitie
Actiunea anti-romaneasca a celor doi bursieri ICR a starnit revolta altor colegi de breasla, mai ales ca si dl Igor Casu a facut parte din Comisia Ghimpu. Dr Veaceslav Stăvilă, la randul sau fost membru al Comisiei, se intreaba public daca nu cumva “Institutul Cultural Roman este finantat de Federatia Rusa?”.
PPS: Cand m-am suparat prima oara pe Traian Basescu a fost in 2006, atunci cand presedintele, in razboiul sau cu stapanii imperiilor media din Romania, se lua de simplii jurnalisti, trimisi ai televiziunilor mogulilor (de la cazul ziaristului postului TV al lui Vintu agresat verbal la Rast la mai celebrul “gaozar” al lui Mihai Iacob, Ovidiu Zara). Cand i-am reprosat public acest lucru a ales sa paraseasca sala unde se desfasura o conferinta exact pe tema relatiei politicienilor cu presa. Ulterior, cred, a admis, probabil, in sinea lui, ca a fost consiliat gresit de Adriana Saftoiu, care s-a dovedit o tradatoare notorie, la fel ca foarte multi din cei care l-au inconjurat sau inca il mai inconjoara si azi.
Ma bucur insa ca au trecut, iata, sase ani, si presedintele, acum suspendat, a admis indirect si public ca a gresit atunci. In interviul de zilele trecute de la Realitatea aceluiasi Vintu, Traian Basescu a spus ca nu are decat simpatie pentru ziaristii aflati zilnic in soare, in fata sediul sau de campanie. “Acolo sunt nişte copii pe care voi îi trimiteţi. Nu te poţi razboi cu ei. Te războieşti cu Cristoiu, cu Cristian Tudor Popescu…” Pai nu asta ziceam si eu? Doar ca lista mea era putin mai lunga: Vintu, Patriciu, Voiculescu, Sarbu, Paunescu.
Iata relatarea de presa de atunci: “Roncea a intervenit si a aratat ca, potrivit sondajului, rezulta ca 82% dintre ziaristi considera ca mass-media din Romania sunt influentate de oamenii politici in mare masura si in foarte mare masura. Iar 85% considera ca presa este influentata de “oamenii cu multi bani”. “Nu cred ca este intamplatoare aceasta suprapunere de procentaje”, a spus Roncea afirmand ca exista pericolul ca presa romaneasca sa se indreapte vertiginos spre lipsa totala a independentei. “La ora actuala exista cinci mari trusturi de presa care tind sa devina imperii”. Unele dintre acestea il sustin pe presedinte datorita unor legaturi directe cu patronii lor, a lasat sa se inteleaga jurnalistul. Insa cei care sufera sunt simplii ziaristi.”
Cand m-am impotrivit impreuna cu Civic Media primei tentative de rasturnare a sa, din 2007, cu toate riscurile ce decurgeau din sustinerea mea totala, gest care mi-a atras antipatia ambelor tabere care-si disputa si azi Romania – ticalosii anti-Basescu si profitorii pro-Basescu – , nu mi-a mai pasat de supararea mea.
Apoi, la alegerile in 2009, am fost unul dintre ziaristii pe care puteai sa-i numeri pe degetele unei singure maini, care iarasi am luptat, neconditionat, pentru Basescu, presedintele care parea vectorul adevaratei Americi, cea care m-a salvat si pe mine dupa mineriada bestiala a lui Iliescu-KGB. Dupa razboi, multi viteji s-au aratat, la inhatat de functii sau strecurat pe liste, pentru a face apoi, pe marii moralisti, acaparand conducerea si deturnand misiunea partidului capcanat azi in totalitate de brigazile rosii ale GDS. Eu, in schimb, am fost eliminat din presa, drept recompensa, probabil, pentru ca am crezut in Traian Basescu, omul si presedintele tuturor romanilor, de la Nistru pan’ la Tisa. Si pentru ca ma incapatanam sa iubesc Romania in acelasi spirit imbratisat de-a lungul istoriei de marii inaintasi ai presei romane, de la Eminescu la Eliade: apararand si promovand valorile nationale romanesti, intr-o Europa a natiunilor.
De la primul Referendum si pana azi am fost tinta directa a celor doua categorii incuscrite de agenti antiromani – ticalosii si profitorii – care nu pot concepe ca exista si oameni care traiesc doar “pentru Dumnezeu si neamul lor”, poporul roman atacat si jefuit pana la oase de slugile lui Iliescu si batjocorit si supt pana la sange de profitorii tuturor regimurilor, capusele Romaniei din jurul lui Basescu. In schimb, alti “colegi” de-ai mei, au devenit colonei pe banda rulanda, schimband patronii ca si ciorapii si opiniile, de la “mogulii rai” care i-au facut milionari in euro, Vintu si Voiculescu, la “mogulii buni”, Patriciu si Paunescu. In fine, tot Dumnezeu va avea grija de toti!
PPPS: Ca un facut al sortii, fotografia pe care a ales staff-ul de campanie al presedintelui-suspendat sa o foloseasca pentru pagina de Facebook “Esti suparat pe Basescu? De ce?” este chiar de la acel eveniment din 2006. Daca dupa sase ani presedintele isi admite greseala de atunci sper sa nu treaca alti sase pana sa-si dea seama ca, dupa parerea mea, greseste si acum, incalzind la sanul lui aceasta gasca veninosa care, mai devreme sau mai tarziu, se va “lepada” de el – Liiceanu a facut-o deja -, cautand alta “gazda”, “indispensabila”. Dupa cum se intrevede deja din articolul ideologului GDS, Andrei Cornea, despre “mahalagiul Traian Basescu”, cel care “a fost indispensabil intelectualilor”. Sa ne rugam, asadar, sa ne dea Dumnezeu, tuturor, mintea romanului cea de pe urma!
Coaliția Sectorului Cultural Independent a realizat in urma cu un an un chestionar, in randul a 25 de ONG-uri care au colaborat cu ICR, in vederea imbunatatirii Programului Cantemir, lansat în 2006 ca un program de co-finanțare al Institutului Cultural Român, “dedicat proiectelor culturale desfășurate în străinătate”. Majoritatea celor care au raspuns chestionarului a sustinut ca nu va mai colabora cu ICR-ul, din motive ce merg de la calificarea relatiei cu Institutul condus de HR Patapievici drept “infioratoare” pana la afirmatia ca “ICR mi se pare una dintre cele mai corupte institutii din Romania!”. 56% dintre cei chestionati au declarat ca nu vor mai colabora cu ICR-ul. “Prefer fondurile private care scutesc de birocratia romaneasca, inutila si ridicola si de sistemul de nepotisme in care nu vreau sa fiu integrat!”, a justificat responsabilul uneia dintre organizatiile chestionate. Cumetriile nu au lipsit nici din acest Program. De exemplu, caricaturistul revistei 22 a GDS, Grup din care face parte si Patapievici, Dan Perjovschi, a beneficiat de finantarea participarii la Bienala de Artă Contemporană de la Sydney impreuna cu sotia lui, Lia. Din acelasi Program Cantemir – ce sacrilegiu! – a fost finantata si expozitia satanista si pornografica de la Bochum, realizata de Sorin Tara si Alexandru Radvan (o mostra mai sus) si integrata in “Zilele culturii romanesti in Bazinul Ruhrului”, care a scandalizat si oripilat opinia publica romaneasca. Proiectul lui Patapievici, pus in aplicare, de opt ani, “sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei domnul Traian Basescu”, tinteste destructurarea identitara a natiunii si este parte a ansamblului de masuri anti-umane conceput de Scoala de la Frankfurt, atat de laudata de neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu. La intrebarea “Considerati ca Programul Cantemir reuseste sa creasca vizibilitatea si accesibilitatea culturii romane in strainatate, încurajeaza cooperarea culturala si a dialogului intercultural?” numai 16% dintre respondenti au raspuns “Da” si 8% “In mare masura”, 48% considerand ca doar “Partial” si 28% “Insuficient”. Chestionarul poate fi consultat integral aici – DOCUMENT PDF. In baza acestuia, Coalitia culturala a realizat un studiu pe care l-a remis conducerii ICR. Cu toate acestea, nimic nu s-a schimbat, nici pana azi. Va oferim in continuare continutul acestui studiu:
Propuneri de îmbunătăţire a Programului CANTEMIR mecanism de finanțare al Institutului Cultural Român
document realizat de Coaliția Sectorului Cultural Independent
Dacǎ se doreşte cu adevǎrat redresarea ţǎrii, trebuie sǎ se taie rǎul de la rǎdǎcinǎ, şi aceasta se poate face numai stabilind RASPUNDERILE, fǎrǎ nici o excepţie şi fǎrǎ nici o ingerinţǎ politicǎ internǎ sau externǎ.
Ideologul Grupului pentru Dialog Social (GDS), Andrei Cornea, fiul comsomolistului culturnic Paul Cornea, stapanul ideopolitic al lui Vladimir Tismaneanu, cu totii membri ai Clubului Hoitarii, explica “de ce a fost indispensabil Traian Băsescu”. Dar nu mai e. Pentru ca GDS l-a ales deja pe succesorul lui. Si-atunci, “mahalagiul Traian Basescu” poate sa mearga direct la gunoi, in viziunea GDS. Cand scriam ca “hoitarii” or sa-l ingroape si pe Basescu… Editorialul din organul GDS, revista 22, este primul care ia in calcul eventuala demitere a lui Basescu, pregatind asadar terenul pentru intoarcerea GDS la FSN si tartorul celor doua organizatii nefaste pentru Romania: Ion Ilici Iliescu. Il reproduc fara alte comentarii:
De ce a fost indispensabil Traian Băsescu?
de Andrei Cornea
Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune.
Printre criticii – numeroși acum – ai guvernării USL din săptămânile acestea domnește, uneori, o semnificativă ipocrizie. Acești critici, care susțin că ei apără statul de drept, legea și justiția, au deplină dreptate, având în vedere abuzurile fără precedent la care acestea au fost supuse din partea guvernării USL. Totuși, mulți dintre ei se feresc să critice la fel de vehement suspendarea în sine a lui Traian Băsescu, afirmând că plecarea de la putere a președintelui ales nu e un lucru grav, ba chiar că e pozitivă, cu condiția să se respecte Constituția. Ei uită sau se fac că au uitat că bruma de stat de drept și de independență a justiției realizate în ultimii ani s-au datorat nu numai presiunilor Uniunii Europene, ci și rolului de „jucător“ al președintelui. Într-un fel, acești critici democrați sunt mai nedrepți decât adversarii politici antidemocrați ai președintelui din USL. Aceștia, cel puțin, știu de ce vor să scape de el: fiindcă reformele pe care le-a inspirat riscă să-i ducă la închisoare pe destui dintre ei.
Aici, mulți vor riposta: dar n-are și Băsescu defecte, ba chiar mari? Ba are, dar, ca să spun așa, ele erau aproape inevitabile. Iată de ce.
Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune. Fundamentul său este cel al mahalalei (sau, dacă vreți, al plebei): de aici bancurile lui fără perdea adesea, de aici „hăhăitul“ celebru; de aici mai ales spiritul certăreț, de țață care se ceartă cu vecina peste gard, de aude toată mahalaua. (Ce altceva au fost intervențiile sale în direct la televiziuni?) Mahalaua, massa („prostimea“) simte bine acest lucru și l-a primit (sau l-a huiduit) întotdeauna pe Băsescu ca pe unul de-al lor, vorbind limba lor. Ați observat plăcerea oamenilor simpli de a se fotografia cu președintele? Vi-i închipuiți făcând același lucru cu Antonescu, cu Năstase, cu Ponta? Ferească Dumnezeu! Când greșește, din nou mahalaua din el îi dictează alegerile: Elena Udrea, de pildă. Stilul său de conducere, perfect natural, cu o autoritate înnăscută, este ceea ce mahalaua recunoaște, nu autoritatea dată de funcție. Cum se explică faptul că multă vreme după tăierile de salarii, mahalaua a rămas tăcută? Simplu: ea a recunoscut autoritatea naturală a șefului, care e șef nu fiindcă alții l-au instalat, ci fiindcă este un conducător natural.
Peste acest fundament, Băsescu a așezat – numai el știe cum – o viziune și care se întâmplă să fie exact ideea unei părți nu foarte largi a populației: modernizarea statului, înțelegând prin aceasta reforme radicale în direcția statului de drept, a unei justiții imparțiale și eficiente, lupta împotriva corupției, un nou sistem administrativ, o nouă Constituție, o nouă educație etc. Lucruri importante pentru oamenii elitei intelectuale, dar deloc interesante pentru mahala, mai ales în vremuri de criză economică. Paradoxul este deci că acest om, legat prin toate fibrele sale de mahala, s-a pus cu toată puterea, timp de 8 ani, în slujba unei viziuni care nu numai că nu era a mahalalei, dar o contrazicea fundamental: mahalaua vrea un stat arhaic, patrimonial și se împacă bine cu un sistem oligarhic și corupt al baronilor, cu condiția să-i „pice“ ceva. Cum atunci să dirijezi națiunea spre statul modern? Într-un singur mod: preluând ideile părții instruite, dar minoritare și seducând mahalaua majoritară și care nu vrea să știe de „idei“, în felul cum numai un om al mahalalei o poate face. De aceea, Băsescu a fost, printre politicieni, o rara avis. Chiar PDL l-a urmat cu rezerve și poticneli tot mai mari: politicienii de rând știu că trebuie să fie „populari“, dar nici ei nu vor să audă de „idei“. Maxima lor abilitate este să plutească fără să se răstoarne în direcția curentului. Băsescu a încercat altceva: să meargă împotriva curentului, păcălind un timp mahalaua – ceea ce e a făcut din el un om de stat autentic și un lider, singurul pe care l-am avut în ultimii douăzeci și ceva de ani. (Iliescu, care trece drept om de stat, nu fost așa ceva, deoarece el a preferat să meargă în direcția curentului, iar Constantinescu, adus la putere printr-un complex rar de împrejurări, a pierdut repede orice control asupra curentului, răsturnându-se cu barcă cu tot.) Dar toate, absolut toate marile reforme din istorie (în lume sau la noi) s-au făcut împotriva curentului. Mahalaua n-a inventat niciodată nimic.
Combinația aceasta neobișnuită dintre mahala și viziune a fost fericită și indispensabilă pentru progres, dar tot ea i-a adus președintelui necazuri. Nu o dată, intelectualii au strâmbat din nas, atunci când mahalaua a răzbătut în comportamentul președintelui: „e prea conflictual“, au zis ei; iar mahalaua s-a înfuriat când „patronul“ i-a cerut să strângă cureaua în numele unei idei. Și astfel s-a născut ipocrizia unora și ura celorlalți.
Fără Traian Băsăscu (dacă va fi demis la referendum), „dreapta“, sau mai bine partea reformistă a societății românești, va avea mari probleme. Numărul nu e de partea ei, iar democrația privilegiază numărul. Mahalaua e totuși echitabilă: îi disprețuiște și pe politicienii din „dreapta“, și pe cei din „stânga“. Deocamdată, se va dărui ultimilor, care măcar promit să o răsplătească mai bine. Cu Băsescu a fost altceva: mahalaua l-a iubit mai întâi, apoi, parțial, l-a urât; dar nu l-a disprețuit niciodată. Cât despre intelectuali, recunoștința lor e, ca de obicei, călduță. Țipă pe stradă pentru statul de drept, dar destui nu înghit că cel care s-a bătut pentru acesta a avut doar un brevet de căpitan și „școala vieții“ și că, probabil, nu l-a citit niciodată pe Mircea Cărtărescu.
Prezent ieri la Realitatea Tv, presedintele-suspendat, incercand sa transmita un avertisment sau macar sa straneasca un declic, a facut apel la memoria romanilor amintind ca prima mare fractura a Romaniei de dupa 1989 a fost creata de mineriada din 13-15 iunie 1990. Moderatorul n-a inteles la ce se referea Traian Basescu si a deviat subiectul. Presedintele-“lepadat” – sintagma folosita de Gabriel Liiceanu fata de seful statului -, reitera de fapt o afirmatie formulata prima oara pe 3 iulie, cand inca era la Cotroceni. “Fac un apel către politicienii din majoritatea parlamentară şi îi avertizez că prin încălcarea gravă a legilor ţării şi a Constituţiei României şi a Regulamentelor Parlamentului României au pus statul român şi pe cei 22 de milioane de români într-o situaţie extrem de dificilă, similară cu cea generată de mineriada din 13-15 iunie ’90”, a spus atunci Băsescu (vedeti Presidency.Ro).
De cealalta parte, Alina Mungiu Pipidi, care nu se poate spune ca-l iubeste prea tare pe Basescu (si, se pare, nici pe EBA 🙂 ) – dar este silita sa intervina pentru a apara Reteaua Soros infiltrata la cel mai inalt nivel, prin Patapievici si Tismaneanu -, se foloseste de trucuri subliminale introducand tam-nesam, intr-un comunicat al asa-zisei “Aliante pentru o Romanie Curata”, analogia trasa de par dintre situatia din Romania si cea din Siria. “Aici nu e Siria”, scrie membra celor trei gretze Mungiu-Weber-Macovei. Dar cine a zis ca e? In aceeasi chemare catre voluntari, psihopupuloaga noastra sustine ca “a luat legatura cu Asociatia Pro Democratia” (asta-mi aduce aminte de formularea lui Iliescu cu “am luat legatura cu Ambasada Sovietica ca sa le spunem cine suntem si ce vrem”) pentru a putea determina cate persoane s-ar putea “inrola” (!). Ca observatori, desigur.
Dincolo de mesajele mascate ale brigadierilor lui Soros (care nu stim catre cine se indreapta, de fapt, daca avem in vedere ca “pro-democratul” Pirvulescu se manifesta in tabara pro-suspendare) si de avertismentele presedintelui Basescu, cred ca da, poate exista o temere de natura “13-15 iunie”, mai ales tinand cont de experienta celor care au declansat operatiunea si de posibilitatea ca rezultatul Referendumului sa nu fie chiar pe placul lor. Serviciul Roman de Informatii nu cred ca traieste cele mai relaxate zile din existenta lui… Mai ales cand butonul Nr 3 e confundat, probabil, in miez de noapte, cu cel de “room-service”.
PS: Sa ne mai si amuzam, totusi (cat mai avem timp). Ce mi-a placut ieri la Basescu: la intrebarea justificata a moderatorului Realitatea TV privind lipsa femeilor de pe scena mitingului de la Cluj, cum ar fi Elena Udrea sau Roberta Anastase (chiar, de ce au disparut?), Traian Basescu, precizand ca nu PDL a organizat manifestatia, a raspuns dezarmant de sincer si sarmant: “Daca ar fi fost dupa mine as fi umplut scena de femei si de copii. Dar s-au ocupat Ungureanu si Neamtu”. Alegerea asta mai speciala (foto sus), numai cu barbati pe scena (Blaga si Boc – dar unde sunt Berceanu si Videanu?) si baietei intarziati (Preda, Papahagi, Neamtu, Ungureanu 1 si 2), spune cam totul despre pupilii cuplului Plesu-Liiceanu…
Doamna Maria Basescu a fost prima care si-a dat seama de gafa si a urcat pe scena. De altfel, cele trei membre feminine ale familiei Basescu – “Ingerii lui Traian” – sunt, dupa parerea mea, singurele reale salvatoare ale presedintelui-suspendat. Oricand de bine ai stii sa inoti, uneori, daca stai mult la apa, iti poate intra atata sare in ochi incat sa confunzi rechinii cu delfini. Si-atunci doar “Ingerii” foarte apropiati te mai pot ajuta. Iata-i:
Transilvania Live ne informeaza ca, in sfarsit, Mihai Razvan Ungureanu a lansat si Noua Dreapta, la Cluj. Live, adica chiar acum, MRU schelalaie pitigaiat la mitingul pro-Basescu de la Cluj, alaturi de Mihaita Horia Neamtu de la Noua Republica si alti neterminati ai lui Plesu. Nu i-a spus nimeni ca e bun de contratenor (adica un fel de “catelus care miauna” sau un “guru binecuvantat“)? 🙂
Cristi Preda striga pe scena: “Libertate, egalitate, fraternitate!”. Ca doar a fost sinecuristul lui MRU pe… francofonie.
Un tip simpatic si foarte inteligent comenteaza mitingul de la Cluj la B1 Tv (culmea!) despre cum stau camasile albe pe burtile umflate ale PDL-istilor si “civicilor” in civil de pe scena: “Chestia asta cu camasile albe mi se pare ca o pangarire a mireselor. Uitati-va la Ungureanu, ambii, ca nici nu mai stii cati sunt… avem atatia ungureni incat incepem sa ne uitam cu un ochi la faina, cu unul la slanina! 🙂 Si ce inseamna ca aici sunt mai multi (6.000 potrivit EvZ, 15.000 potrivit Adevarul lui Patriciu (!) fata de 2000, la Bucuresti)? Ca au autobaza mai mare? Uitati-va la efectul discursului lui Mihai Razvan Ungureanu asupra lor: oamenii din primul rand sunt lesinati!” 🙂
Basescu (care a inceput sa-si piarda vocea!): “Ii rog pe romani sa nu cada in plasa nationalismului!”
Contradictoriu, in acelasi timp, in piata din Cluj se agitau doua bannere mari pe care scria “Traiane, Covasna e cu tine”. Bine-bine, dar care Covasna, romaneasca sau ungureasca?
Si o alta “gaselnita”: “Votati nu pentru Restauratie!”
EBA, “piatra de moara atarnata de gatul tatalui sau”, scria Tapalaga cu curaj insuflat direct de la sursa, ca OB ecologic al Monicai Macovei. Numai ca a gresit putin initialale: GDS este piatra de moara atarnata de gatul lui Basescu. Si sper ca numai de moara… Si ceea ce spun, spun cu reala tristete.
PS: Ca si cum nu era destul de cald, s-a aprins si “flacara democratiei”, trimisa de Traian Ungureanu prin niste tineri “de dreapta”, spre Iasi si Bucuresti. Pe caldura asta?…
Tipul din studioul B1: “Ma asteptam ca Basescu sa ridice o sticla de sampanie nu un totem… Am vazut discursul unui presedinte-obosit.”
July 21st, 2012 
VR 
Mi-era drag Basescu dar mai drag mi-e Adevarul
Posted in 
Tags: 
