S-au luptat pentru Romania Mare in vechile hotare si au patimit pana la 15 ani de inchisoare in temnitele rusesti din Transnistria. Cetatenii romani Ilie Ilașcu, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivanțoc, la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire au fost uitati de oficialitatile statelor romanesti de la stanga si dreapta Prutului. Locul lor era azi in Parlamentul Romaniei sau macar in Parlamentul Republicii Moldova. Dar ei au fost uitati aici din momentul in care statul nu si-a respectat promisiunile fata de ei, in ciuda faptului ca sunt decorati de Presedintele Romaniei Traian Băsescu cu Ordinul National Steaua Romaniei si sunt cetateni de Onoare ai Capitalei. Doi primari le-au promis fiecaruia un apartament pentru a se putea muta la Bucuresti si trai in liniste, fara spectrul unor hartuiri si amenintari pe care le-au trait adeseori in ultimii ani, fara a se plange insa niciodata. Dupa momentul festiv, Videanu, si, in al doilea caz Oprescu, dupa alegeri, au uitat rapid. Un prim ministru le-a promis recompense pe viata. La finalul anului eliberarii, recompensele s-au terminat. Nu stiu cati parlamentari, ministri, sefi si sefuleti cu palarii mai mari ca ei, le-au promis ca vor beneficia de statutul detinutilor politic pentru a avea un minim venit lunar. Azi, la 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mama, Romania, nu numai ca cei patru eroi sunt uitati, dar sunt si gravi bolnavi dupa regimul carceral criminal de la Tiraspol. Sigur, asta ne dovedeste al cui este de fapt statul actual, cu Parlament si Guvern cu tot. Dar oare chiar nu mai exista nici un roman printre autoritatile resposabile pentru a nu se pata iremediabil obrazul Romaniei, odata cu trecutul, prezentul si viitorul ei?
Unsharf (I) – Documentar despre grupul Ilașcu, ai cărui membri au fost arestați și închiși în temnițele transnistrene; Realizator Radu Găină
Unsharf (II) – Documentar despre grupul Ilașcu, ai cărui membri au fost arestați și închiși în temnițele transnistrene; Realizator Radu Găină
Intoarcerea lui Alexandru – Documentar despre eliberarea lui Alexandru Leșco, membru al grupului Ilașcu; Realizator Radu Găină. Reporter Victor Roncea.
Dan Tanasă, primul jurnalist român care a anunţat vestea binevenită: Înalta Curte de Casație și Justiție a respins joi, 25 februarie a.c., recursul formulat de europarlamentarul ungar László Tőkés împotriva sentinței Curții de Apel București care a stabilit că retragerea decorației „Steaua României” a fost legală.
Curtea de Apel Bucureşti (CAB) a respins în data de 20 iunie 2014 contestația europarlamentarului László Tőkésprivind decizia de retragere a decorației „Steaua României”.
Decizia de azi a Înaltei Curți: „DECIZIA Nr.511/25.02.2016. Respinge recursul declarat de Tokes Laszlo împotriva Sentinţei nr.1973 din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2016”.
Motivele pentru care i-a fost retrasă decorația „Steaua României” lui Tőkés aici.
În condiţiile în care plenul Camerei Deputaţilor urmează să se pronunţe asupra unui sprijin românesc care ar putea fi acordat martirilor din Grupul Ilaşcu, în ciuda respingerii acestui proiect de catre o Comisiei vândută a Parlamentului, Ziaristi Online avertizează instituţiile statului printr-un Remember şi alte materiale la zi:
Credeam ca nimic din lumea politica nu mă mai poate surprinde. M-am înșelat.
Am fost invitat săptămâna trecută la Comisia pentru Drepturile Omului din Senatul României pentru a susține o inițiativă legislativă pe care am depus-o.
Proiectul meu vizează amendarea legii care acorda sprijin cetățenilor romani, persoanelor persecutate de dictatura comunistă sau care au fost deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Am propus ca în lista beneficiarilor pentru un sprijin financiar din partea statului roman sa fie incluși și romanii care au fost condamnați în urma unui simulacru de proces in 1993 de către un tribunal ilegal la Tiraspol.
Nu cred ca exista roman în cele doua state românești care sa nu-si amintească de scena în care în mod demonstrativ, câțiva militanți pentru românism din R. Moldova au fost judecați, fiind ținuți într-o cușcă tocmai pentru a fi cat mai clar mesajul de umilința pe care Rusia de atunci a vrut să-l transmită României.
Sentința a fost dura, Ilie Ilașcu condamnat la moarte, Andrei Ivantoc și Tudor Popa condamnați la 15 ani de închisoare, Alexandru Lesco la 12 ani închisoare. Ilie Ilașcu nu a fost executat doar pentru ca s-a mobilizat comunitatea internațională și a presat Rusia sa nu comită aceasta crima, ba chiar a fost eliberat după 9 ani de detenție la presiunea Consiliului Europei. Ceilalți trei romani au executat toată perioada de detenție, chiar dacă CEDO a condamnat Rusia și R. Moldova și a considerat drept ilegala detenția lor.
Ii cunosc pe toți cei 4 eroi români, oameni care duc azi o viață dificila, fără niciun sprijin din partea statului roman. Mai mult decât atât, Ilie Ilașcu a fost evacuat din apartamentul pe care îl primise atunci când a fost eliberat. Deși personal i-am cerut premierului Ponta de nenumărate ori sa corecteze aceasta nedreptate, nimic nu s-a schimbat.
Ivantoc, Popa și Lesco si-ar fi dorit și ei sa se stabilească în România, le-a și promis primarul capitalei ca vor primi cate o locuință după ce au primit titlul de cetățeni de onoare a Bucureștiului. Cămin pentru familiile lor n-au mai primit însă niciodată. Așa ca eroii nevinovați au părăsit România și duc un trai modest departe de țară. Subliniez: fără niciun sprijin din partea statului român.
Pentru ca-mi pasa de soarta acestor oameni nevinovați, încerc sa corectez aceasta nedreptate și am propus amendarea legii prin care deținuții politici din România sunt sprijiniți de stat și sa lărgesc sfera de beneficiari astfel încât și acești români să primească un minim sprijin.
Toți sunt cetățeni romani, au fost deținuți ilegal pentru ca promovează românismul, au luptat împotriva comunismului, fapte confirmate de o decizie CEDO.
Ceea ce pare clar pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu convinge însă Comisia pentru Drepturile Omului din Senatul României.
Exact parlamentarii care trebuie sa apere drepturile omului au respins inițiativa mea prin care am propus sa le oferim un sprijin concret românilor condamnați pe nedrept de un tribunal ilegal din Transnistria.
Tonul l-a dat reprezentanta ministrului Plumb, care a spus din capul locului ca nu este de acord sa ofere sprijin eroilor români pentru ca n-au luptat în România împotriva comunismului. Pentru ca filmul sa fie complet, senatorul USL, Puiu Hasotti a sărit cu o argumentație halucinantă, spunând ca inițiativa intra în contradicție cu Constituția României. Un alt liberal, senatorul Nicolae Vlad Popa, în același spirit demagogic, l-a completat spunând ca ei au luptat pentru R. Moldova și nu pentru România, deci să-i susțină R. Moldova.
Vicepreședintele comisiei senatorul PSD Florin Butnaru a propus respingerea inițiativei fără a înțelege ca prin acel vot legitimează o bătaie de joc pe care Rusia o duce contra romanilor.
Cu un vot zdrobitor din partea senatorilor PSD și PNL, inițiativa pleacă în plenul Senatului cu recomandarea de respingere din partea Comisiei pentru Drepturile Omului.
Nu voi lasă nesancționată politic aceasta nepăsare pe care acești politicieni o exprima fata de soarta crudă a unor români care s-au sacrificat cu demnitate si pentru demnitatea poporului roman.
Ilie Ilașcu, atunci când a fost condamnat la moarte, a strigat din cușcă: va iubesc popor român! Pentru senatorii responsabili de apărarea drepturilor omului acest strigat nu înseamnă nimic, ei au alte preocupări și alte interese, de cele mai multe ori străine fata de cele ale poporului care i-a votat.
Hidoasa pocitura…
De patrie, virtute vorbeşte liberalul
De-onoare, castitate ‘i este gura plină
Ai crede că ‘nainte-ţi tu ai pe genialul
Erou a ‘nţelepciunii ş’a patriei lumină
Că propria lui viaţă curată ca cristalul (5)
O pildă-i de caracter şi inimă creştină
N’ai crede că ‘nainte un stâlp de cafenele
Defaim’ acele vorbe servindu-se de ele/ Versiune: Ce-şi bate joc de vorbe servindu*-se de ele
Ghebos, urît şi lacom, stegar de craialîcuri
El ziua stă pe oameni de treabă să inculpe (10)
Tovarăşi de beţie [şi] de caraghiozlîcuri
Aprob’ a lui cuvinte şi schimele de vulpe
Spre sară, toţi bătrânii* pornesc la craialîcuri
Şi fete de vânzare le strâng atunci de pulpe
Purtând* pe buză miere, e ‘n el monetă calpă (15)
Canalie deplină din creştet pân în talpă
Dar cine-i ceata asta cu nasuri înroşite
Cu dârele prin barbă, cu feţele nerase
Guri mari şi buhăite, musteţile sborşite
Cu cismele cârpite, cămăşile soioase
Privirile sunt crunte şi feţele ‘ncruşite (45)
Cu frunţi mai mici de-un deget, cu cefe roşii groase…
Ei sunt smântâna lumii… Când clopotu auzi-vei
Să ştii că toţi sunt faţă… s’au adunat beţivii.
Acolo prezidentul frizând* o faţă calmă
Că e cam după masă n’ar vre să se cunoască — (50)
Şi cum îi vede astfel pe dragii săi de-avalma
Intoarce: asupra tutoror scârboşii ochi de broască
In fund unul* mai* scârnav* îşi suflă nasu ‘n palmă
Şi de surtuc o şterge, mahmur* se uită, cască
Berlicoco întinde [a]* mână după clopot (55)
Tăcere pretutindeni, în sală* câte*-un* şopot
Se scoală, unul atuncea şi strigă: Cer cuvântul
— L’aveţi»— ce om e-această [indesc.] [ind.] [ind.] [ind.] [ind]./Versiune: L’aveţi «Domnilor*, Legea, virtutea*, adevărul*;
O faţă uricioasă* şi peliţa gălbue*
Pe capul lui păr aspru, sborşit şi roş de câne (60)
[ ]
Colo unde urmaşul lui Budha Sakya Muni1) (65)
Nazarineanul, dulce, în deal, îşi are casa (Dealului Mitropoliei – n.m.)
Işi poart[‘]* bătrânul rabbin Berlicoco perciunii/ Versiune: S’adună francmasonii, şi fiii periciunii
Işi strânge corifeii* şi secta lui hidoasă,
Acolo* fac contorul* comediei* ş’a minciunii
Calomniei*, vânzării*, făţarnică grimasă (70)
Alăturea cu crucea*, cu moaştele din templu
De uri* şi infamie* sunt stâlpi şi [sunt] exemplu
Biserica-i tr’o parte, negrită şi străveche
Bordel dă conştiinţe* făcură* ei alături
O Crist, cum nu mai vii cu biciul, cu reteveiul* (75)
Hidoasele fiinţe* ca cojile* să-i mături
Să pui să se citească molitve ‘ndelungate
In curte, ‘n tâmple*, trepte* şi treceri*, pe de lături
Să iasă negrul spirit, hidoasa pocitură
Ce ‘n cap* cloceşte acolo sămânţa lui de ură (80)
Ms.-ul 2260,103. f1) 2261,157—168
Conform lui Perpessicius (Eminescu, Opere, Vol II, de unde am extras versiunea de mai sus), textul poate fi anexat părţii similare din Scrisoarea a III-a.
Motto: “Aşchia nu sare departe de trunchi” – Proverb Românesc
1592/1954
PROTOCOL No. 37
al şedinţei Secretariatului CC al PMR din 8 decembrie 1954
Participă la şedinţă tovarăşii: Gh. Apostol, N. Ceauşescu şi M. Dalea. Au fost invitaţi tovarăşii L. Răutu şi V. Posteucă.
Şedinţa începe la ora 12.
Ordinea de zi:
– VI. […]
VII. Probleme curente.
[…]
VII. Secretariatul CC al PMR a mai hotărât următoarele:
1 – 3) […]
4) Aprobă în principiu reducerea termenului de depunere a minimului de candidat de la 2 ani la 1 an pentru un grup de 27 tovarăşi care sunt lectori şi profesori la şcolile superioare de partid, urmând ca să se anexeze cererile scrise ale tovarăşilor respectivi.
5) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăşi să prezinte dizertaţia fără a da examen de minim de candidat, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic
6) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăşi să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerinţele titlului de candidat în ştiinţe, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (Se anexează. Anexa 9)
7 – 11) […]
12) Aprobă propunerea Secţiei Gospodărie de Partid ca foştii deţinuţi şi internaţi politici (comunişti – nota mea) să fie scutiţi de plata mobilierului ce l-au primit din partea partidului sau a statului. De asemenea se aprobă ca Secţia Gospodăriei de Partid a CC să valorifice mobilierul şi alte obiecte vechi ce nu pot fi folosite la mobilarea sediilor şi centrelor de odihnă sau a caselor de oaspeţi, şi să le repartizeze pe acestea la propunerile comitetului organizaţiei sindicale, lucrătorilor de partid cu plata în rate, prin întreprinderea de construcţii şi reparaţii care va putea să facă reparaţiile necesare.
13 – 17) […]
Şedinţa s-a terminat la ora 16.30.
Gheorghe Apostol
EM 2 ex.
11.XII.1954.
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 2 – 9.
30 noiembrie 1954.
Referatul întocmit de Leonte Răutu, şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., prin care s-a propus prezentarea unor teze de doctorat de către cinci profesori de la şcolile superioare de partid, fără îndeplinirea tuturor condiţiilor legale, precum şi modificarea termenelor de susţinere a unor examene de către persoane din nomenclatura P.M.R. înscrise la doctorat.
Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.
IEŞIRE nr. 1886 / 4 XII [1954] [Consemnare manu:] anexa 9-10
[Consemnări manu:] Aprobat. ss. M. Dalea 4 XII [19]54
De acord.
[indescifrabil]
Ianoş Fazekaş
Referat
Ţinând seama de nevoia urgentă de a avea cadre propagandistice cu titluri ştiinţifice, propunem Secretariatului C.C. al P.M.R. să aprobe următoarele măsuri:
a) Se aprobă reducerea termenului de depunere a examenului de minim de candidat de la 2 ani la 1 an pentru următorii tovarăşi:
Sugar Elisabeta – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Radian Mircea – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Dolgu Gheorghe – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Vesa Ion – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Folticica Paraschiva – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Mironescu Ileana – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Erdely Ştefan – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Huscaru Nicolae – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Simandan Ladislau – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Cazacu Honorica – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Ianculescu Alexandru – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”
Kovaci Nicolae – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Silea Vasile – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Balaure Florian – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Redlinger Ladislau – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Roşu Ion – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Godeanu Eugen – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Iorgu Teodor – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Paloş Gheorghe – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Falcon Berman – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Pruneanu Petre – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”
Iacob Adam – directorul Inst[itutului de] Rel[aţii] Internaţion[ale]
Petrescu Tiberiu – profesor [la] Inst[itutul de] Rel[aţii] Internaţionale
Suhaia Sara – Editura de Stat pentru Lit[eratură] Politică
Cernea Radu – secretar regional
Badrus Gheorghe – activist în Sec[ţia de] Prop[agandă şi] Agit[aţie a] C.C. [al] P.M.R.
b) Se aprobă următorilor tovarăşi să prezinte dizertaţia fără examen minim de candidat:
Tismăneanu Leonte
Paul Niculescu-Mizil
Cotovschi Grigore
Borgeanu Constantin
c) Să se aprobe următorilor tovarăşi să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerinţele titlului de candidat în ştiinţe:
Barbu Zaharescu
Ştefan Voicu
Mihai Frunză
Silviu Brucan
Rachmuth Ion
d) Se aprobă tuturor aspiranţilor înscrişi la aspirantură de partid fără frecvenţă, o zi liberă pe săptămână pentru studiu.
[Consemnare manu:] 2 1/2 zile (mierc[uri şi] vineri)
30 XI 1954 ss. Leonte Răutu
N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 156-157.
Note:
Documentul a fost ştampilat şi înregistrat la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. Pentru a reda acest amănunt, am utilizat caracterele italice.
Sublinierile din document şi ultima consemnare manu aparţin, probabil, lui Leonte Răutu. Pentru a reda aceste amănunte, am utilizat caracterele italice.
25 ianuarie 1955, Bucureşti.
Stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 22 ianuarie 1955, în care s-a discutat, printre altele, despre propunerea Ministerului Afacerilor Externe de a se acorda vize de plecare în Israel persoanelor care solicitau reîntregirea familiei, precum şi despre situaţia unor membri ai nomenclaturii P.M.R., care doreau să obţină derogări de la Legea învăţământului pentru a li se acorda titlul de doctor în ştiinţe.
Direcţia Treburilor C.C. al P.M.R. ARHIVA BIROULUI POLITIC
No. 113 / 1955 Nr. 8 / 1955
Stenograma
şedinţei Biroului Politic al CC al PMR din 22 ianuarie 1955
Şedinţa a început la ora 10.
Au fost de faţă tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, M. Constantinescu, Chivu Stoica, E. Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Borilă, N. Ceauşescu, D. Coliu şi Al. Drăghici.
Trebuie dat profil institutului de fizică. Problemei acesteia trebuie să-i dăm importanţă. Institutul să funcţioneze nu în condiţiile de până acum. Desigur, să aibe (sic!) legătură cu Academia, dar să lucreze sub directa supraveghere a guvernului. Să avem aici un grup mic care să se acope (sic!) de problema energiei atomice, iar noi să fim în curent mereu cu ce se face acolo. Vor fi multe lucruri care se cer a fi secrete, sunt probleme de relaţii internaţionale.
Tov. Bodnăraş: O parte a oamenilor din institut vor fi încadraţi în special pentru această problemă. Institutul are multe alte probleme; la Consiliul de Miniştri să fie atrasă numai o parte. Ei vor trebui să aibe instalaţii experimentale pe teritorii unde nu intră nimeni.
Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se organizeze la Consiliul de Miniştri această problemă. (De acord).
Tov. Apostol: Propun ca de această problemă să se ocupe personal tov. Gheorghiu-Dej. (Toţi tovarăşii sunt de acord).
[…]
*
Tov. Apostol: Este o propunere a Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu emigrările în Izrael [sic!].
Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am reuşit să aducem aici o parte din evrei pe baza ideii de unificare a familiilor, însă guvernanţii Izraelului [sic!] opresc venirea lor, pun piedici. Se ridică chestiunea că unificarea familiilor să fie văzută de ambele părţi. Cine vrea să vină, să vină, cine vrea să se ducă, să se ducă. Nu mai ştiu în ce an, dar prin ţara noastră au trecut venind din URSS câţiva cetăţeni sovietici de origină [sic] evrei, bătrâni, care au cerut să se ducă să moară în Izrael [sic!]. Li s-a dat voie să plece, au primit paşaport sovietic şi rămân cetăţeni sovietici. Aşa au primit şi ruşii, foşti cetăţeni ai vechii Rusii ţariste. Avem aici şi din aceştia. Ei nu sunt lăsaţi apatrizi. Cine vrea, îşi menţine cetăţenia sovietică. În cazul nostru, cetăţenia R.P.R. S-a ridicat chestiunea că ar fi logic să se acorde vize de ieşire din R.P.R. şi de intrare. Dar este destul să deschizi robinetul …
Tov. Drăghici: Izraelul [sic!] va organiza presiuni.
Tov. Bodnăraş: Se vorbeşte de cei a căror plecare e justificată, au acolo tată, mamă, copii, ca să întregească familiile. Nu în sens mai larg de nepoţi, mătuşi etc.
Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Se fac presiuni şi pe linia Congresului mondial evreiesc şi ONU. Aici este vorba de jocul spionajului american care vrea să-şi bage oamenii.
Tov. Pîrvulescu: Dar noi nu ne putem izola de restul lumii.
Tov. Drăghici: Dar nimeni nu le dă drumul.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tovarăşii de la M.A.E. ne-au cerut să le dăm răspuns.
Tov. Pîrvulescu: Dacă vrea cineva să rămână, rămâne. Dar cu sila nu se poate ţine dacă vrea să plece. E pusă bine problema în sensul de a se întregi familiile. Desigur trebuie văzut de la caz la caz.
Tov. Drăghici: Şi cine precizează în [fie]care caz?
Tov. Bodnăraş: Organele. Principial nu putem spune nu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Vă rog să vă spuneţi părerea.
Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Înseamnă să aruncăm un pietroi într-o baltă agitată. Toată banda sionistă o să înceapă să împingă oamenii spre plecare şi să vedeţi vozi [corect: cozi] pe Calea Victoriei care o să ne preseze să le dăm drumul. Aici cred că nu este chestiune de reciprocitate, ci de plecare.
Tov. Gheorghiu-Dej: Pot să vină de acolo aici pentru întregirea familiei care este în RPR şi pentru întregirea familiei acolo dacă sunt rude aici şi vor să plece acolo. Ei o să speculeze chestiunea şi din punct de vedere umanitar.
Sioniştii, când am dat drumul evreilor, desfăşurau o activitate pentru plecarea în Izrael [sic!]. Am fost puşi în faţa situaţie că o parte plecând acolo au mai rămas aici o parte din membrii familiei lor aici. Apoi treptat am mai redus, să [corect: s-a] spus să nu plece tinerii, că am cheltuit cu ei. Dar dacă pleacă ce să le faci? Dacă rămân tot o să lucreze în silă. Dar noi i-am oprit, am dat drumul la bătrâni. Apoi s-a pus chestiunea să facem propagandă. Aceasta a dat şi rezultate. Însă unii au căutat şi alte căi şi au obţinut paşapoarte cu bani având la Interne omul lor.[1]
Ceea ce se propune acum nu este să plece poporul evreiesc în masă, ci este vorba de a cădea în principiu de acord cu privire la plecarea celor care au familii acolo şi venirea acelora care au aici familii. Şi aceasta să fie reciproc, pe bază de reciprocitate şi nu în masă, ci treptat.
Tov. Bodnăraş: Eu sunt de acord.
Tov. Chivu: Şi eu sunt de acord, de la caz la caz.
Tov. M. Constantinescu: De la caz la caz şi la cerere individuală.
Tov. Drăghici: Eu îmi menţin părerea.
Tov. Bodnăraş: Principial în această problemă nu putem lua o hotărâre şi să spunem că nu suntem de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Întrucât suntem la acest punct, unde am stabilit că dăm drumul de la caz la caz, în ţara noastră sunt diverşi cetăţeni străini, elveţieni, austrieci, francezi. Să ia Biroul Politic şi în această privinţă o hotărâre în sensul de a nu reţine pe aceştia în ţara noastră dacă vor să plece, pentru că ei au legături cu legaţiile lor şi ne încurcă mai mult socotelile.
Tov. Bodnăraş: Dacă ei nu vor să rămână, noi nu putem să-i împiedicăm să plece.
Tov. Drăghici: Sunt şi cetăţeni maghiari, cehi ş.a.
Tov. Gheorghiu-Dej: Să existe o hotărâre de principiu că pot să se ducă.
Tov. M. Constantinescu: Sigur, n-avem nevoie de oameni care nu sunt legaţi de noi.
Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Pârvulescu este în comisia de vize, să se ştie acolo cum să procedeze.
Ca informare a Biroului Politic, conform cu cele stabilite anterior, s-a dat drumul la 2 sau 3 francezi, elveţieni, Housse, Piccolot etc. Încercăm şi prin aceasta a îmbunătăţi puţin atmosfera. Recomandarea a fost să nu le dăm drumul deodată la toţi, ci pe rând.
Putem deci să considerăm că Biroul Politic principial este de acord să luăm măsuri practice în privinţa aceasta.
*
Tov. Apostol: Mai este o propunere de la Secţia de Propagandă şi Agitaţie şi pe care o susţine Secretariatul, ca 4 tovarăşi: [Leonte] Tismăneanu[2], [Paul] Niculescu-Mizil[3], [Grigore] Kotovschi[4] şi [Constantin] Borgeanu să poată să-şi ia titlul de candidat dând dizertaţia fără a fi trimişi la examen. Ei sunt profesori în ştiinţe economice.
Tov. Bodnăraş: Unde să dea examene?
Tov. Apostol: Examen de stat. E vorba să nu meargă la examenul minim de candidat pentru că ei sunt profesori şi să prezinte numai dizertaţia.
Tov. Pîrvulescu: De ce să facem această excepţie?
Tov. Apostol: Tovarăşii nu au putut s-o ia de la capăt. Aceştia dau lecţii studenţilor.
Tov. Gheorghiu-Dej: La mine a mai venit propunerea aceasta. Eu nu pot să privesc formal obţinerea unei diplome.
Tov. Bodnăraş: Şi Biroul Politic să ridice un regim stabilit pentru toată ţara?
Tov. Apostol: Şi mai sunt 5 tovarăşi care se propune ca fără să dea teze de doctorat să devină doctori în ştiinţe: [Mihai] Frunză, [Ştefan] Voicu[5] etc. [Barbu Zaharescu[6], Silviu Brucan[7] şi Ion Rachmuth[8]].
Tov. Bodnăraş: Părerea mea este să se respecte legile şi toţi să dea examenele.
Tov. M. Constantinescu: Nu este chestiunea să nu prezinte dizertaţia, ci să nu li se ceară minimum de candidat. Ei sunt profesori universitari şi minim de candidat se cere unui student.
Tov. Borilă: Dizertaţia o scrie acasă, dar la examen se prezintă în faţa unei comisii.
Tov. Bodnăraş: Aici e vorba de două categorii: unii care vor să devină candidaţi în ştiinţe fără examen, alţii să devină doctori fără dizertaţie. Eu nu sunt de acord.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu mi-am exprimat temerea că se crează un precedent. Tovarăşii merită, au capacitatea, s-au ridicat, dar de ce să urmeze altă lege decât ceilalţi? Şi apoi se crează un precedent după care vor veni şi alţii. Şi astfel se crează o situaţie pentru aceştia că au intrat pe altă uşă decât ceilalţi. Şi eu zic să dea examen.
Mai este încă un fenomen. Într-un şir de institute sunt trimişi oameni, elemente mic burgheze, care au profitat de poziţia lor şi s-au făcut profesori. Este o pleiadă de profesori, conferenţiari, asistenţi, tot ce vrei. Au obţinut aceasta. Acum vor să devină doctori în ştiinţe.
Tov. Bodnăraş: Dacă vom aproba această propunere, vom coborî autoritatea titlului de doctor şi candidat în ştiinţe.
Tov. Gheorghiu-Dej: Eu am stat de vorbă cu Răutu, că de ce vrea să le facem un rău oamenilor şi ce o să se spună despre aceasta.
Tov. Drăghici: Este şi o lipsă de seriozitate cu care se privesc titlurile.
Tov. Gheorghiu-Dej: Unul din argumente a fost că oamenii aceştia sunt într-o poziţie delicată fiind în contact cu profesori, docenţi, cu oameni cu titluri şi ei deşi predau în calitate de profesori, nu au aceste titluri.
Tov. Bodnăraş: Ajunge că am promovat în cadrele Academiei oameni care n-ar fi trebuit, nişte incapabili.
Tov. Gheorghiu-Dej: Şi [Mihail] Roller este academician. A făcut o muncă migăloasă, a strâns documente. Foarte bine. Partidul trebuie să-l felicite pentru aceasta. Tot aşa trebuie să-l critice că atunci când a scos [lucrarea] Istoria României s-a semnat el „Acad. Roller”. Cum de nu-l duce capul să se gândească mai departe, e doar membru de partid, tovarăş bun, că ce atmosferă crează prin aceasta partidului?
Tov. Bodnăraş: Eu cred că şi această problemă trebuie s-o vedem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Mie mi s-a mai ridicat problema şi de alţii, printre care şi de Marinescu Voinea[9], ministrul Sănătăţii, om foarte serios, care-şi continuă activitatea ştiinţifică şi practică, un om foarte aşezat, echilibrat. El mi-a spus cu jenă despre lucrurile acestea, că la Ministerul Sănătăţii şi poate şi la alte ministere sunt profesori făcuţi peste noapte. Mie mi-ar crăpa obrazul să mă prezint în poziţia de profesor şi să nu cunosc problemele. De ex[emplu]. Dunăreanu, student neisprăvit acum vrea să devină om de ştiinţă. Este normal să avem asemenea profesori?
Tov. M. Constantinescu: A fost şi politica Ministerului Învăţământului care a promovat o serie de oameni, a căutat să umple golurile care le-a avut.
Tov. Bodnăraş: Ministerul a legalizat situaţia.
Tov. Chivu: Ar trebui să se facă examene.
Tov. M. Constantinescu: Trebuie făcută o triere şi cine nu corespunde, să fie scos.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cu procedurile acelea ne-am ridicat în cap şi intelectualitatea care comentează. Unii au ajuns profesori cu 3 – 4 clase primare, nu cunosc nimic din medicină, sunt nişte profani. Şi aceasta face o atmosferă foarte proastă între intelectualitatea noastră. E adevărat, ea s-a format cu educaţie burgheză, totuşi nu putem să ignorăm părerea ei.
Tov. Bodnăraş: Titlul de profesor universitar, de academician, este un titlu înalt. Omul trebuie să aibe facultatea absolvită, să ia titlul de doctor în ştiinţe, să aibe lucrări ştiinţifice, să fie promovat de un colegiu. Dar noi am făcut profesori fără toate acestea, începând cu [Lucreţiu] Pătrăşcanu.
Tov. Gheorghiu-Dej: Da, el a deschis seria. Pot să fie lectori, să ţină lecţii.
Tov. Bodnăraş: Chiar lector este un titlu ştiinţific care trebuie dobândit.
Cred că n-ar fi rău să facem o verificare a acestei situaţii, s-o cunoaştem.
Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că chestiunea aceasta ar trebui luată de Secretariat. Eu am rugat să se facă o listă cu persoanele care au obţinut titluri fără cunoştinţe.
Tov. Apostol: O să facem.
Tov. Bodnăraş: Profesorii, academicienii, doctorii în ştiinţe, candidaţii în ştiinţe, va trebui să-i vedem.
*
[…]
Şedinţa a luat sfârşit la ora 14.
A.N.I.C., fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 6/1955, f. 5; 19 – 25; 30.
[1] Gheorghe Gheorghiu-Dej se referea, probabil, la Teohari Georgescu, fostul ministru al Afacerilor Interne, înlăturat din funcţie în anul 1952.
[2] Leonte Tismăneanu (Leonid Tismineţki, Leonida Tisminetzski sau Leon Tisminiţchi) (n. 1913, Soroca – d. 1981, Otopeni): membru al Partidului Comunist din România din anul 1933; exmatriculat din facultate în anul 1935 din cauza activismului său comunist şi condamnat la închisoare împreună cu Grigore Preoteasa; s-a înrolat în Brigăzile Internaţionale de voluntari care luptau alături de trupele regimului republican de la Madrid; grav rănit în anul 1937, i s-a amputat braţul drept (după unele surse, a căzut din tren şi i s-a retezat mâna – nota mea, VR); după încheierea războiului civil din Spania, s-a refugiat în URSS împreună cu soţia sa, Hermina Marcusohn, şi în anul 1941 a devenit redactor la postul de radio „Moscova”; după revenirea în ţară în martie 1948, a fost numit redactor-şef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică şi şef de catedră de marxism; din anul 1949, membru în cadrul redacţiei revistei internaţionale Pentru pacea trainică, pentru democraţie populară, care avea sediul la Praga; acuzat de „atitudine fracţionistă” în anul 1958, îşi pierde funcţia pe care o avea la Editura de Stat pentru Literatură Politică şi a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român în anul 1960; în februarie 1964 a fost reprimit în P.M.R. şi i s-a recunoscut vechimea în partid pentru perioada 1933 – 1960. Cf. Copilăria comunismului românesc în arhiva Cominternului, ediţie de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 2001, p. 432 – 433; 436; Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Editura POLIROM, Iaşi, 2002; Partidul Comunist din România în anii celui de-al doilea război mondial (1939 – 1944), ediţie de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, 2003, p. 223 – 224; Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate: o istorie a comunismului românesc, trad. Cristina Petrescu, Dragoş Petrescu, Editura POLIROM, Iaşi, 2005, p. 39; Petre Opriş, Leonte Tismăneanu (1913 – 1981), în „Arhivele Totalitarismului”, anul XIII, nr. 1-2 (46-47)/2005, p. 252 – 256.
[3] Paul Niculescu-Mizil (n. 25 noiembrie 1923, Bucureşti): director de studii la Şcoala superioară de partid „Ştefan Gheorghiu” (1949); director adjunct al Şcolii superioare de partid „Ştefan Gheorghiu” (1952); rector al Şcolii superioare de partid „Ştefan Gheorghiu” (1953); director adjunct al Institutului de Istorie a PMR (1955); membru al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (28 decembrie 1955 – 22 decembrie 1989); şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. a P.M.R. (P.C.R.) (1956 – 1968); deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând pe rând judeţele Galaţi, Timiş, Arad, Bacău, Satu – Mare (3 februarie 1957 – 22 decembrie 1989); secretar al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (22 martie 1965 – 1972); membru al Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 22 decembrie 1989); membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. (12 august 1969 – 28 noiembrie 1974); viceprim – ministru al guvernului (20 aprilie 1972 – 26 martie 1981); ministru al Educaţiei şi Învăţământului (11 octombrie 1972 – 16 iunie 1976); preşedinte al Consiliului de coordonare a producţiei de bunuri de larg consum (16 iunie 1976); ministru al Finanţelor (7 martie 1978 – 26 martie 1981); reprezentant permanent al României la CAER (12 iunie 1979); preşedinte al CENTROCOOP (1981 – 1989). Gheorghe Crişan, Piramida puterii. Oameni politici şi de stat din România (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), Editura PRO HISTORIA, Bucureşti, 2001, p. 207 – 208.
[4] Grigore Cotovschi (Grigore Kotovschi): „militant [comunist] evreu din Basarabia, a luptat în Brigăzile Internaţionale [înfiinţate în Spania, în timpul războiului civil (1936 – 1939)], şi-a petrecut anii războiului în URSS, apoi s-a întors în România, unde a lucrat în aparatul de propagandă [al Partidului Muncitoresc Român], până la excluderea sa din partid, în 1958”. Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Editura Univers, Bucureşti, 1995, p. 69.
[5] Aurel Rottenberg (Ştefan Voicu) (n. 1906 – m. 1992): evreu din rândurile comuniştilor internaţi în lagărul de la Târgu – Jiu; la 8 septembrie 1942 a fost deportat în Transnistria, în lagărul de la Vapniarka, districtul Jugastru; redactor-şef adjunct al ziarului „Scânteia” (1948); preşedintele sindicatului ziariştilor profesionişti (1 iunie 1948); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960); membru al C.C. al P.C.R. (25 iunie 1960 – 23 noiembrie 1984); deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând pe rând judeţele Argeş, Vâlcea, Galaţi, Suceava (5 martie 1961 – 17 martie 1985); redactor-şef al revistei „Lupta de clasă” (1962); redactor-şef al revistei „Era Socialistă” (1974). Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948 – 1965, Editura POLIROM, Iaşi, 2001, p. 29 – 30; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 309.
[6] Barbu Zaharescu (Bercu Zukerman) (n. 17 martie 1906, Bârlad, judeţul Vaslui – d. 14 noiembrie 2000, Bucureşti): membru al P.C.R. (1923); economist român, profesor la Universitatea din Bucureşti; este autorul primului curs de economie politică marxistă apărut în limba română; rector al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti (1952); ministru plenipotenţiar în Argentina (17 martie 1955 – 3 februarie 1956); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 24 iulie 1965); ambasador în Turcia (7 martie 1956 – 22 ianuarie 1959); ambasador în R. P. Chineză (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); ambasador în R. D. Vietnam (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); membru al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 24 noiembrie 1974); membru al Comisiei Centrale de Revizie (28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1984); membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; opere principale: „URSS după 15 ani” (1932, în colaborare); „Karl Marx despre procesul de circulaţie al capitalului” (1955); „Karl Marx despre procesul de ansamblu al economiei capitaliste” (1965). Dicţionar enciclopedic român, vol. IV, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 928 – 929; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 313; Membrii C.C. al P.C.R. (1945 – 1989). Dicţionar, coordonator: Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 631.
[7] Silviu Brucan (n. 18 ianuarie 1916, Bucureşti): secretar general de redacţie şi redactor-şef adjunct al ziarului „Scînteia” (1944 – 1956); deputat al Marii Adunări Naţionale, reprezentând judeţul Prahova (de la 30 noiembrie 1952); ministru plenipotenţiar în SUA (7 martie 1956 – 10 iulie 1959); reprezentant permanent la ONU (la sediul de la New York) (10 iulie 1959 – 18 septembrie 1961); vicepreşedinte al Radioteleviziunii române (eliberat din funcţie la 6 ianuarie 1966). Gheorghe Crişan, op. cit., p. 49.
[8] Ion Rachmuth (n. 1911 – d. ?): economist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; a tradus în limba română lucrarea lui Karl Marx, „Capitalul” (volumul I în anul 1947 şi volumul II în anul 1951); a publicat studii îndeosebi cu privire la producţia de mărfuri, legea valorii şi fixarea preţurilor în socialism; opere principale: „Legea valorii şi temeiurile aplicării ei în economia socialistă” (1949); „Deosebirea esenţială dintre rolul economic al statului socialist şi rolul economic al statului capitalist” (1960); „Aspecte ale crizei economiei politice burgheze contemporane” (1965). Dicţionar enciclopedic român, op.cit., p. 13.
[9] Cf. Petre Opriş, Ministrul comunist al Sănătăţii, dr. Voinea Marinescu – altruism şi decenţă profesională, în „Cetatea Bihariei. Revistă de cultură şi istorie militară”, seria a II-a, nr. 1 (3)/2005, p. 117 – 119.
Nu mai puţin de şapte postări a livrat “trollul” Vladimir Tismăneanu pe tema “cazului Bjoza” şi a celor care au sărit să-l apere pe bătrânul fost deţinut politic decorat cu Steaua României de Klaus Iohannis. Daca am fi trăit în urmă cu 50 de ani toţi cei incriminaţi în masă de bloggerul isteric al lui Băsescu-Vântu-Iliescu-Voiculescu-Ceauşescu *, am fi fost azi la Jilava, la zidul execuţiei. Aşa, săracul frustrat că tat’su nu i-a lăsat nici măcar Makarovul din dotare, se mulţumeşte, într-un ritual straniu, sado-masochist, să se auto-linşeze pe blog. Poate e o modă nouă în rândul refuzaţilor lui Iohannis, ex-intelectualii lui Băsescu? Tovarăşi intelectuali care, iată, la sfârşit de an, au primit în bot câteva lovituri de graţie de la mutulică Iohannis. Primii intelectuali ai patriei, în frunte cu tovarăsii Pleşu, Liiceanu şi Patapievici, au făcut liste pentru eliminarea lui Dan Mihalache (ăsta nu a fost linşaj, tovarăşi?!). Răspunsul neamţului, pe muţeşte (omul nu vorbeşte, face): ciuciu! Primii intelectuali ai patriei, în frunte cu tovarăsii Pleşu, Liiceanu şi Patapievici, au cerut întronizarea lui Ungureanu la Cotroceni. Iohannis ce le-a dat? Iarăşi ciuciu.
“Breaking UPDATE”: Na, că pe Ungureanu l-au băgat, cică onorific. Conform B1 Ungureanu a declarat că e gata să-l servească pe Iohannis din orice poziţie. 🙂
Revin: Primul intelectual trans-moscovean al planetei a cerut retragerea decoraţiei domnului Bjoza, mutul de la Cotroceni i-a dat şi ăstuia puţin ciuciu. Ştiţi vorba cu mutu, nu? Bravo mutului!
(*)
Dl Tismăneanu este angajat la ziarul ex-prezidenţial al cuplului Niro-Udrea, “EvZ”, unde-l pupă în fund pe cercetatul Traian Băsescu
Dl. Tismăneanu a fost plătit la foaia ex-puşcăriaşului Sorin Ovidiu Vântu “Idei în dialog” (director Patapievici), pentru a pupa unde se nimerea
Dl. Tismăneanu a primit bani şi favoruri pentru cartea scoasă împreuna cu inculpatul Ion Iliescu, “Marele şoc”, lustruind bine un fund “sărac dar cinstit”
Dl. Tismăneanu a fost plătit gras de puşcăriaşul Dan Voiculescu pentru a-l pupa în fund chiar pe “omul Securităţii”
Dl. Tismăneanu a primit bani ca colaborator al fiţuicilor “Convingeri comuniste” şi Viaţa Studenţească, organ al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti Comuniste din România, unde-l pupa-n fund pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu
În ultima vreme primesc știri tot mai îngrijorătoare în legătură cu măsurile ce se iau de către noile autorități „revoluționare“ ce au ajuns la conducerea unor foruri administrative din Ucraina și în special în Reg, Cernăuți.
Este vorba de cadrele galițiene care practică un comportament extrem de agresiv împotriva minorităților naționale și în special a celei românești. Această politică de suspiciune față de minoritatea românească din Ucraina a fost practicată atât de către fostele autorități sovietice, cât și cele ucrainene care au preluat întreaga garnitură de funcționari și activiști de partid de la fosta URSS. O să vă prezint o serie de documente în ordinea primirii lor precum şi ale corespondenţe, despre care aveţi cunoştinţă, dar pe care le-am trimis şi altor foruri.
1) Rezoluția Adunării generale a Societăţii pentru Cultura și Literatură Română în Bucovina din 21 iunie 2014, în care se analizează situația din ce în ce mai îngrijorătoare a învățământului de toate gradele din Ucraina și în special a celui din Reg. Cernăuți, unde populația românească este din ce în ce mai nemulțumită pentru faptul că în actuala Ucraină nu se aplică un standard egal de organizare și dezvoltare a învățământului la toate minoritățile naționale.
2) Modul în care se ia în considerare propunerea subsemnatului cu privire la organizarea unui Congres al Comunității Românilor din Ucraina în perioada 28-30 noiembrie a.c. prin care să-și prezinte susținerea și atașamentul său legat de aderarea Ucrainei la U.E., precum și propunerea de înfrățire a municipiilor Cernăuți și Oradea. Anexez alăturat scrisoarea subsemnatului din 3 aug. 2014, precum și scrisoarea D-lui Victor Roncea din 23-07-2014 adresată d-lui Consilier de Stat Gabriel-Cristian Piscociu, cu propunerea pentru d-l Traian Băsescu, Președintele României ca la împlimirea vârstei de 90 ani a subsemnatului, să mi se acorde ordinul „Steaua României“ pentru întreaga activitate depusă în slujba cauzei naționale privind cercetarea și publicarea unor materiale valoroase cu referire la provocările, persecuțiile, deportările și masacrele îndreptate împotriva populației din Nordul Bucovinei, măsuri absurde și draconice ridicate la rang de politică de stat a regimului sovietic de ocupație în perioadele 1940-1941 și 1944-1953. Mult stimate D-le Victor Roncea, țin să vă aduc cele mai calde mulțumiri pentru această valoroasă propunere. În legătură cu propunerea adresată domnului deputat Ion Popescu, ca în perioada 29-30 noiembrie să se țină un Congres al Comunității Românilor din Ucraina, am primit o comunicare telefonică ca asemenea manifestare încă nu este posibilă la Cernăuți.
3) În momentul de față în Ucraina se practică mobilizări selective. Primesc tot mai multe știri cu privire la organizarea de către autoritățile ucrainene de resort care folosesc situația precară a Ucrainei datorate agresiunii armate a Federației Ruse, distribuind ordine de chemare sub arme de preferință a locuitorilor din satele și localitățile românești, ocolind satele și localitățile cu populație ucraineană.
Pe tema aceasta s-au văzut demonstrații de protest organizate de către satele românești din jurul orașului Cernăuți (Ostrița, Ropcea, Mahala etc). Se semnalează un adevărat exod al populației bărbătești din Reg. Cernăuți spre România și spre alte țări din Europa. De asemenea, cunosc o serie de familii cu dublă cetățenie (medici, profesori, șoferi, etc) ce locuiesc în Oradea – care nu mai au curajul să-și viziteze familiile din Reg. Cernăuți, de teama de a nu fi „înhățați“ imediat după trecerea frontierei de Stat cu Ucraina.
În legătură cu problema distribuirii de ordine de chemare „selective“ semnalăm cazul concret al d-lui dr. Ion Botoș, președintele Asociației „Dacia“ a Românilor din Apșa de Jos – Transcarpatica, care, la vârsta de aproape 55 ani și bolnav de diabet, a primit un ordin de concentrare chiar zilele trecute, și aceasta numai datorită faptului că dumnealui s-a remarcat printr-o activitate continuă privind „Contribuția Maramureșului istoric la istoria românilor“, ca redactor șef al ziarului „APȘA“ – gazetă regională social-politică din Transcarpatia și ca organizator al simpozioanelor cu tematică culturală atât în localitățile românești din Transcarpatia, cât și în județele și localitățile din nordul Transilvaniei – Maramureș și Satu Mare. (Exemplificăm cu coperțile gazetei „APȘA“ – nr. 3 (77) – martie 2013 și nr. 2 (82) – martie-aprilie 2014).
· Scrisoarea din 23 iulie 2014 a d-lui Victor Roncea către Consilierul de Stat Gabriel Cristian Piscociu cu privire de a se conferi d-lui Vasile Ilica Ordinul Național „Steaua României“ pentru întreaga sa activitate în slujba cauzei naționale – la împlinirea vârstei de 90 ani.
Adaug că la data de 29 august a.c. mă voi afla la Bucureşti la următoare manifestare organizată de dl. Nicolae de la Institutul Fraţii Golescu
IN V I T A Ț I E
Anul acesta, pentru a sărbători cuvios Ziua Limbii Române (31 august) am decis să prezentăm câteva publicații de limbă română din provinciile istorice. Eroismul jurnaliștilor care le editează este impresionant. În unele regiuni ( R. Moldova ) găsim publicații remarcabile; în altele ( Transnistria, Sudul Dunării, Timocul sau Sudul Basarabiei ) nu există presă în limba română, cum nu există, radio, televiziune, școală sau liturghie în română. De aceea nu facem o prezentare valorică, acționând, mai degrabă la îndemnul lui Ion Heliade Rădulescu : ”Scrieți băieți, scrieți orice, dar scrieți în românește”. Mulțumiri Departamentului Politici pentru relația cu românii de pretutindeni, care ne-a dat o mână de ajutor pentru a completa, pe cât se poate, colecția de ziare pe care o oferim publicului bucureștean.
Vă invităm vineri, 29 august 2014, ora 18:00, la Clubul Țăranului Român la deschiderea primului “Chioșc de ziare” de acest fel. Publicațiile vor fi disponibile pentru a fi consultate până pe data de 12 septembrie 2014.
In 2004, Civic Media a realizat pentru Asociatia Jurnalistilor Europeni filmul-document “Intoarcerea lui Alexandru” – un documentar despre eliberarea lui Alexandru Lesco, fost detinut politic in Transnistria timp de 12 ani, difuzat la TVR, Antena 1 si Prima TV si proiectat in cadrul manifestarii Zilele Basarabiei.
“Obiectivul nostru este sa refacem unitatea nationala a romanilor, acesta trebuie sa fie scopul nostru. Daca autoritatile noastre nu se intereseaza – si sunt convins ca nu se intereseaza – in ceea ce priveste redobandirea cetateniei romane, ceea ce se intampla este rusinos si dureros pentru noi, romanii”, a afirmat academicianul Florin Constantiniu in cadrul conferintei “Basarabia 88/66″ organizata de Asociatia Civic Media impreuna cu Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti. Manifestarea a fost realizata la Facultatea de Sociologie a Universitatii din Bucuresti cu prilejul implinirii, pe 27 martie, a 88 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania si, totodata, a 66 de ani de la ocuparea provinciei romanesti de catre trupele Armatei Rosii ale URSS.
Tot in acelasi an Civic Media a initiat o campanie pentru sprijinirea copiilor romani din Transnistria organizata impreuna cu Jurnalul National, ziarul Ziua, Liga Tinerilor Romani de Pretutindeni, Consiliul Mondial Roman, Romanian Global News si Autoritatea Nationala pentru Tineret.
Printre actiunile mai cunoscute ale ACM se numara campaniile nationale, regionale si internationale pentru condamnarea abuzurilor Rusiei si eliberarea detinutilor politici romani din Transnistria, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa (cu 12 si respectiv 15 ani de inchisoare ilegala), ca si cea pentru prezervarea Biosferei Deltei Dunarii in urma agresiunii Ucrainei prin intentia de a construi un canal navigabil pe bratul Bistroe. (…)
La eliberarea patriotilor romani din Transnistria, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, la 2 si 4 iunie 2007, care i s-au alaturat lui Alexandru Lesco, eliberat in 2 iunie 2004, Asociatia Civic Media a cerut sa li se acorde celor trei eroi romani Cetatenia de Onoare a Capitalei si Ordinul National “Steaua Romaniei”. Dupa aproape o luna de asteptare a raspunsului, Presedintia a aprobat cererea Civic Media si, la 3 iulie 2007, Presedintele Romaniei, Traian Basescu, le-a conferit celor trei acest ordin in grad de Cavaler, intr-o ceremonie speciala organizata la Palatul Cotroceni iar primarul Adriean Videanu si Consiliul General al Municipiului Bucuresti le-au acordat celor trei Cetatenia de Onoare a Capitalei. Cu toate ca acest demers presupunea si oferirea unei locuinte din spatiul locativ pentru ca cei trei eroi sa se poata stabili la Bucuresti, acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata, desi promisiunea Primarului General a fost insusita si de succesorul sau, in timpul campaniei electorale. Mai mult, premierul Calin Popescu Tariceanu, care a tinut sa se intalneasca si el cu cei trei basarabeni, la Palatul Victoria, desi a promis ca le va oferi locuinte din regia RAAPPS si le va utila casele cu aparatura electro-casnica, dupa desfasurarea intrevederii sub camerele televiziunilor, a uitat la randul sau de promisiune. Ca un element de ridicol al promisiunilor cu care cei trei au fost invaluiti la Bucuresti, premierul Romaniei le-a oferit un telefon mobil cu un abonament nelimitata, “pe viata”, dupa cum s-a exprimat in fata ziaristilor. La sfarsitul anului, abonamentul a fost suspendat. Probabil atat isi doreau autoritatile “statului roman” sa dureze viata celor trei martiri pentru credinta in tara si neam.
Singurul domn din Romania care le-a apreciat suferinta din puscariile sovietice a fost George Becali, care, prin implicarea Civic Media, le-a acordat celor trei cate o recompensa financiara de 50.000 de euro fiecare, “pentru a-si putea incepe din nou viata”.
Ulterior, pentru a indrepta promisiunile neonorate ale “statului roman”, Civic Media a intreprins o campanie de lobby parlamentar care a dus in cele din urma la initiativa unei modificari de lege si la un proiect de lege distinct. Prima initiativa, adoptata de poetul Adrian Paunescu, la vremea respectiva senator PSD, privea incadrarea celor trei, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, plus Ilie Ilascu, in randurile celor care primesc indemnizatii de la stat pentru merite deosebite, respectiv alaturi de participantii la revolta anticomunista de la Brasov din noiembrie 1987 si la “revolutia” din decembrie 1989. Din pacate, modificarea a fost respinsa, in cursul anului 2008. Aceasta situatie a dus la o noua incercare, intreprinsa in mai 2009 de senatorii Iulian Urban si Viorel Badea, despre care s-a relatat la vremea respectiva cu entuziasm. Proiectul de Lege alcatuit de senatorul Iulian Urban prevedea:
“Art. 1. – Se declară eroi-martiri luptători pentru democraţie, libertate şi apărători ai valorilor profunde româneşti Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, care au îndurat cu demnitate, eroism şi curaj condamnările la 12 şi 15 ani de închisoare grea, dictate de instanţele regimului separatist de la Tiraspol.
Art. 2. – Cetăţenii români Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa se vor bucura de toate drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
“Decoraţi cu “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, modeşti, timizi şi discreţi, eroii noştri, au rămas uniţi şi neclintiţi in convingerile lor şi trăiesc printre semenii lor nu atat ca eroi ci ca oameni obişnuiţi. Faptele lor şi chiar ei, oficial, pentru conducătorii de la Chişinău – ca si pentru cei de la Bucuresti – parcă nici n-ar exista. Oare pană cand?“, se intreba publicatia “Pulsul geostrategic” prezentand lucrarea “EROI PENTRU ROMANIA- Transnistria şi ameninţările Rusiei la Marea Neagră“ (Vedeti si HISTORIA).
Tot in 2007 Civic Media a luat parte la dezbaterea cu eroii de la Nistru din cadrul Parlamentului European – Comisia pentru Drepturile Omului, alcatuind si materialul documentar pentru europarlamentarii prezenti si participand pentru expertiza la mai multe intalniri avute cu membri ai Comisiei Europene si cu reprezentanti ai Consiliului UE si ai NATO pentru a prezenta situatia din Republica Moldova.
Muierile intelectuanale ale lui Basescu, mari amatoare dar si reale profesioniste ale sportului olimpic Curling, au dat in benga: isteria patapievicelor din liigheanul de la Cotroceni a izbucnit dupa ce Ponta le-a trantit in fata ca sunt fasciste. Ca orice putoare bolsevica provenita din Hotelul Lux, matroana Patapievici, obisnuita sa puna stampile pentru a compromite cariere, cand s-a vazut ea insasi insemnata cu fierul fascist inrosit aplicat pe curuletul ‘telectual (foto), a sarit ca arsa. Si o sa tot sara. Si nu numai ea (apropo si de amanta lui Plesu…).
De cate ori voia cineva sa “medalieze” romanii, veneau telectualii si incepeau sa injure cum ca suntem “prosti”, “fascisti” asa si pe dincolo. Nu am vazut in viata mea personaje mai ridicole decat acesti telectuali care se bat cu dintii pentru fiecare sinecura si medalie.
Oare ce interese are un presedinte sa-si ceara scuze publice, in numele statului roman, unor non valori, oricum, oameni fara opera? Cine este Tania Radu? Dan Croitoru? Cine a auzit de ei pana acum? Nici Basescu nu a auzit.
Vor ieşi un soi de oameni care, tot în numele lui Dumnezeu, vor face biserici fără cruce, vor nesocoti Sfânta Jertfă şi, în cele din urmă, o vor amesteca în slujire cu păgânii.
Europarlamentarul Tokes Laszlo a declarat, duminică, la Roșia Montană, că dacă va obține un nou mandat în Legislativul european va continua să se manifeste împotriva proiectului de exploatare a minereurilor auro-argentifere
Difuzată în fiecare sâmbătă, de la 15.30, emisiunea File de Istorie îşi propune să aducă în actualitate momente importante din trecut, în principal din istoria Bisericii. Astfel, puteţi asculta documentare interesante, vă puteţi întâlni cu mari personalităţi care au jucat un rol însemnat în istoria lumii, cu ierarhi sau părinţi ai Bisericii care au influenţat decisiv istoria creştinismului.
Bogdan Diaconu: Așadar, în logica domnului Pleșu, înjurătura de țară și de neam este binevenită ca tratament, ca urmare mă mir că nu ne-am vindecat deja de toate bolile având în vedere cantitatea de mizerie care s-a scris și s-a spus despre acest neam din 1990 încoace.
Sub umbrela unor asemenea spirite tutelare s-a şi produs actul de „condamnare a comunismului”, însuşit de naivul (ca să nu spun ignorantul), dar orgoliosul preşedinte Traian Băsescu, act concretizat prin faimosul Raport Tismăneanu, capodoperă de mistificare istorică sub a cărui groasă abureală trăiesc politicienii noştri, promotori incorigibili şi de neoprit ai nimicirii României.
În decursul întregii cariere didactice a împărtășit cu generozitate elevilor săi tezaurul cunoștințelor ce le poseda, contribuind și la formarea lor ca oameni și cetățeni.
Intr-o analiza exceptionala, publicata de revista Contemporanul in numerele din martie si aprilie 2014, profesorul Theodor Codreanu reuseste sa explice pentru cercetatorii si istoricii posteritatii sistemul, instrumentele si mecanismele de reocupare a Romaniei dupa decembrie 1989 si, in special, dupa decembrie 2004, cand Reteaua post-sovietica reprezentata de personaje ca Pacepa, Tismaneanu, Liiceanu si Patapievici a reusit sa reacapareze institutiile puterii din Romania, de la cele cu care se poate mutila cultural, iremediabil, o natiune, pana la cele de forta, prin capcanarea comandantului suprem, presedintele tarii, Traian Basescu. Folosindu-se de analizele si dezvaluirile din lumea serviciilor secrete ale unor specialisti in informatii, ca generalul (r) SRI Aurel Rogojan si expertul american Larry Watts, profesorul Theodor Codreanu merge mai departe, reusind sa ajunga la chintesenta problematicii, dintr-o perspectiva eshatologica. Cine sunt, in fond, aceste personaje, si ce vor ele de la noi? Ce vor, stim: distrugerea acestei natii prin toate mijloacele. Dar cine sunt, ne sintetizeaza profesorul Codreanu, printr-o viziune ce va ramane, fara indoiala, pana la ceasul Judecatii acestor agenti ai “maşinăriei ideologice antiromâneşti” si dupa: sunt trimisii Raului Absolut, emisarii Antihristului comunist. Cameleoni ai tuturor uniformelor, profitori ai tuturor regimurilor, artizani si fideli ai doctrinei andropoviste, i.e. kaghebiste, de “rebranduire” a comunismului in “neoconservatorism”; niste “bolsevici anticomunisti”, cum ii denumea Nicolae Breban.
“Sub umbrela unor asemenea spirite tutelare s-a şi produs actul de „condamnare a comunismului”, însuşit de naivul (ca să nu spun ignorantul), dar orgoliosul preşedinte Traian Băsescu, act concretizat prin faimosul Raport Tismăneanu, capodoperă de mistificare istorică sub a cărui groasă abureală trăiesc politicienii noştri, promotori incorigibili şi de neoprit ai nimicirii României.”, scrie profesorul Codreanu.
In cunostinta de cauza de MO-ul prezidential – transpus in fapte de Traian Basescu chiar zilele aceasta prin decorarea cu substrat politic electoral a brigadierilor ICR care s-au “pisat” (apud Horia Roman Patapievici), in scris si in realitatea, pe Romania, numai pentru a-i asmuti in haita asupra rivalilor sai intr-un concert infernal al plagiatorilor, curvelor si impostorilor -, profesorul Codreanu ne descrie cu acuratete cum arata lumea in matele sistemului antiromanesc:
“Pacepa spune că şi Tismăneanu a fost în tinereţe comunist, numai că s-ar fi despărţit definitiv de el, devenind „cel mai bun expert în comunismul românesc şi unul dintre erudiţii de vârf pe subiectul Europei de Est”. Gura păcătosului adevăr grăieşte: Tismăneanu, fără îndoială, este un expert în comunismul cu faţă „neoconservatoare”, marea lui performanţă fiind că l-a implementat şi în România postdecembristă sub aceeaşi faţă „anticomunistă”, cucerindu-l definitiv pe un preşedinte precum Traian Băsescu, cel care se crede om politic de „dreapta”, luându-şi ca ideologi de sprijin pe experţii din GDS. Dacă un Ion Iliescu se arătase vulnerabil, nereuşind să parcurgă decât trei trepte din testamentul lui Iuri Andropov, ca şi Mihail Gorbaciov, Traian Băsescu a urcat şi pe versantul al patrulea, impulsionat de ideologia GDS, desigur, „neoconservatoare”, deşi eticheta nu mai are nimic de a face cu conservatismul lui Titu Maiorescu, al lui Nicu Filipescu sau al lui Mihai Eminescu, cel din urmă fiind supus de „neoconservatorii” actuali unei prigoniri furibunde, numit fiind, prăpăstios, „cadavrul din debara”. Aşa se explică trecerea spectaculoasă a lui Traian Băsescu din sânul „criptocomunismului” iliescian în cel gedesist, salt similar cu al elevului kaghebist al lui Iuri Andropov, Vladimir Putin, din gorbaciovism direct în „democraţia liberală”, reînviind, în realitate, spiritul imperial ţaristo-stalinist. Ceea ce recunoaşte şi Pacepa: „În 2000, unii dintre foştii mei colegi din KGB au preluat Kremlinul şi au transformat Rusia în prima dictatură a serviciilor secrete din istorie. În timpul Uniunii Sovietice, KGB era un stat în stat. Acum KGB este statul.” Să acceptăm: preşedintelui român nu i-a reuşit ceea ce i-a reuşit kaghebistului Putin. Traian Băsescu n-a putut decât să-şi răsplătească susţinătorii, să inventeze imaginea unui „preşedinte jucător” sau să admită că sarcina condamnării comunismului clasic i se cuvine lui Vladimir Tismăneanu, nicicum lui Paul Goma, iar pentru asta l-a mai învrednicit, se zice, la propunerea lui Patapievici, şi cu Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de Mare Cavaler. Fireşte, cazul răsplătirii „hiclenilor” nu este singular, altul de notorietate fiind acordarea, lui László Tökés, a înaltului titlu Ordinul Naţional „Steaua României” pentru merite, inventate, în Revoluţia din Decembrie 1989. Într-adevăr, politicienii români consolidează irezistibil tradiţia adulării şi răsplătirii trădătorilor, de orice neam ar fi. E momentul să disociem între felul cum statul român postdecembrist a gratulat hicleniile „disidenţilor” şi „defectorilor” de tip Tismăneanu-Pacepa prin raportare la modul cum au fost trataţi rezistenţii adevăraţi ai regimului comunist…”
Impresionanta analiza a profesorului Theodor Codreanu, este disponibila, integral, la Ziaristi Online:
PS: Acum poate vor reusi mai multi sa inteleaga importanta unei informatii acurate, venite de la specialisti, pentru a reusi sa intocmesti o analiza de exceptie care, dincolo de a prezenta efectele, patrunde in maruntaiele problemei pana la cauze, pentru a putea gasi solutia insanatosirii organismului, grav afectat dupa atatia virusi si alti agenti patogeni infiltrati pana la oase (microbi, paraziti, prioni). Tovarasii “ortodoxisti”, in tandem cu acolitii personajelor de mai sus – emisarii Antihristului -, stiau ce stiau cand ma atacau coordonat si ordonat :), dupa ce dezvaluiam astfel de increngaturi maligne, unii ca “securist si agent american”, ba chiar si “proto-mossadist”, ca orice oltean, altii ca “legionar si national-comunist” (?!). Ia sa vedem, pentru profesorul Codreanu ce vor inventa puricii si paduchii ortodoxiei calare pe libarcile si guzganii ‘telectuali ai Romaniei?
March 27th, 2018 
VR 
Posted in 
Tags: 
