Un război uitat de istoriografia românească între 1945 şi 1990, datorită în primul rând problemelor ideologice, atât România, cât şi Ungaria, făcând parte din ţările estice ocupate de Armata Roşie şi cărora li s-a impus regimul comunist de tristă amintire. Ori, din acest motiv, nu era corect din punct de vedere politic să se amintească de vreun război direct între cele două ţări devenite “frăţeşti”.
Dar mai era un aspect despre care istoriografia comunistă dorea să păstreze tăcerea. Cel al rolului principal pe care l-a jucat România atunci, în 1919, în stoparea expansiunii comunismului spre centrul Europei, chiar într-un moment critic, când întregul continent şi întregul mapamond erau sleite de cel mai pustiitor război pe care l-a văzut omenirea până atunci, Primul Război Mondial. Bolşevicii ajunşi la putere în Rusia anului 1917 încheie pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, pentru a-şi putea consolida puterea contestată de ruşii “albi”, credincioşi în continuare ţarismului ca şi mod de organizare. Un groaznic război civil se declanşează între ruşii “roşii”, bolşevici, şi cei “albi”, sub conducerea generalilor Vrangler, Kornilov, Denikin şi Kolceak.
Totuşi, bolşevicii nu uită celelalte direcţii de expansiune, spre limitele fostului Imperiu Ţarist din care s-au des-prins mai multe state profitând de slăbiciune de moment a Rusiei, cât şi dincolo de ele, conform tezei “Revoluţiei permanente”, susţinute de Lenin şi Trotski, conform căreia revoluţia comunistă trebuie extinsă continuu în toate direcţiile, până ce toate popoarele vor intra în marea familie a sovietelor. Cu toată slăbiciunea de moment a sovieticilor, ei căştigă războiul civil cu “albii”, reuşesc să ocupe aproape întreg teritoriul vechiului imperiu, inclusiv Georgia şi Ucraina, ba chiar să poarte concomitent alte războaie, cum ar fi cel cu Polonia din 1920, să planifice şi susţină regimuri comuniste apărute ulterior, ca şi în cazul Ungariei.
Dupa ce, slava Domnului!, a cazut o parte din actul de tradare a Romaniei avizat de Funeriu prin Legea Invatamantului, prin care ungurii urmau sa obtina educatie, de la cresa la universitate, exclusiv in limba maghiara, inclusiv la Istorie si Geografie, UDMR a erupt pe toate orificiile. Unul dintre acestea s-a dovedit emisiunea EvZ de la B1Tv unde Marko Bela in persoana facea ca trenul in timp ce toata echipa de Eveniment Zilieri cainau bietul partid de grofi extremisti. Asta in timp ce la Senat santajul UDMR, pe mana cu PSD prin alianta Frunda-Sova facea sa cada legea ANI!
Pentru ziaristii cu vechime este, desigur, cunoscuta, o anumita empatie manifestata de Ioana Lupea pentru anumiti membri ai conducerii UDMR, inca din tineretile ei. Dar de aici pana la a transforma un ziar “independent” in tribuna in limba romana a UDMR e destul kilometraj, ca sa zic asa. Sau s-a transformat EvZ.ro in EvZ.hu si nici Bobby Paunescu nu stie?
Senatorul Iulian Urban reclama aceeasi curvasarie, in plin Parlament al Romaniei:
Adevaratul conducator al Romaniei UDMR, santajeaza Guvernul si PDL. Consecinta: legea pensiilor blocata, legea ANI trantita in Senat
Azi mi-am dat in sfarsit seama cine conduce Romania. Nu, nu este vorba de PDL sau de Guvernul Boc cum ati crede. Romania este condusa de UDMR. Da, ati auzit bine. UDMR este forta politica care face toate jocurile politice din Romania. Ceilalti, PDL, PSD sau PNL sunt doar simple planete fara viata ce graviteaza in jurul UDMR. Grupul UDMR din Senat a blocat azi discuţiile pe Legea unică a pensiilor după ce PDL prin membrii săi din Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor nu au votat un amendament al UDMR la Legea Educaţiei prin care Istoria României şi Geografiei României ar fi urmat să fie predate în limba maghiară. La fel cu Legea ANI.
In cursul acestei saptamani, la initiativa primarului orasului Sfantu Gheorghe, Antal Arpad, s-au strans semnaturi pentru scoaterea Armatei Romane din oras. Au fost amplasate panouri in tot orasul cu indemnul de a se semna la sediul SC TEGA SRL din Piata Centrala. Armata detine spatii in Sf Gheorghe pe care le inchiriaza. Acestea ar fi spatiile vizate de catre unguri. Fotografia este facuta in parcul central Sf Gheorghe. Totodata, UDMR Covasna a mai anuntat prin vocea deputatului Edler Andras ca va schimba denumirea pietei centrale din oras, prin referendum, pe motiv ca Mihai Viteazul nu ii reprezinta pe locuitorii orasului. Uniunea extremista a maghiarilor din Romania se afla la guvernare si, din cate se vede, beneficiaza de protectia SRI si a autoritatilor Ministerului de Interne in detrimentul romanilor, discriminati si transformati intr-o minoritate purificata etnic.
Foto sus: Imaginea a făcut înconjurul lumii: Cu craniul zdrobit şi plăgi înjunghiate în ficat şi rinichi, Mihai Cofar zace în piaţa din Târgu Mureş.
“Oamenii declaraţi morţi trăiesc mai mult”
Un demonstrant, aparent ucis în bătaie cu nouă luni în urmă în România, a învăţat din nou să meargă la Clinica universitară Köln.
Un om zace, plin de sânge, pe caldarâm. În jurul lui, bărbaţi înarmaţi cu sticle goale, cuţite şi alte obiecte contondente. Aceştia nu contenesc a-şi lovi victima lipsită de apărare.
Milioane de telespectatori din întreaga lume au urmărit această scenă desfăşurată în seara de 20 martie 1990 în oraşul românesc Târgu Mureş. Acolo, cetăţenii de etnie maghiară alungaseră copiii românilor din şcoli. “Târgu Mureş face parte din Ungaria”, scria în manifestele lor. Locuitorii români voiau să răspundă printr-o demonstraţie paşnică.
La ora 14, Mihai Cofar sosise cu autobuzul din satul Ibăneşti, aflat la 50 km distanţă de Târgu Mureş. “Eram vreo 200 de oameni”, spune el, “dar ungurii erau mult mai mulţi”. Cofar nu-şi poate aminti ce s-a întâmplat mai departe: ştie doar că a fost izbit în cap cu “ceva tare” la coborârea din autobuz. Atunci şi-a pierdut cunoştinţa.
Soţia lui, Nastasia, a văzut şi ea la televizor imaginile cutremurătoare. “Spuneau că este vorba de un ungur, ucis prin brutalitatea românilor!” Abia mai târziu a aflat că persoana în cauză era chiar soţul ei.
Ungurii îşi asumaseră de mult victima, iar guvernul de la Budapesta se declarase oripilat de “izbucnirile tip pogrom” de care se făceau vinovaţi românii. La Târgu-Mureş se împărţeau fluturaşi cu poza lui Cofar întins pe jos, cu menţiunea că ar fi un cetăţean de etnie maghiară, ucis de români.
Abia trei zile mai târziu, televiziunea română a revenit asupra informaţiei. Comentatorul a dezvăluit numele bărbatului, care supravieţuise ca prin minune deşi jumătate din craniu îi era zdrobită. Mihai Cofar a devenit, aşadar, martir al poporului român. Din păcate, această “etichetă” nu i-a îmbunătăţit cu nimic situaţia. Două luni mai târziu, Cofar s-a trezit din comă într-un spital bucureştean.
Dan Tanasa informeaza: H.G. 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României prevede la art. 17, alin. 1 “Autorităţile şi instituţiile publice, precum şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale statului român din străinătate vor folosi, pe corespondenţa oficială, precum şi pe alte acte emise de către acestea, sigilii cu stema României, pe care se înscrie denumirea proprie în limba română”.
Tamas Sandor, presedintele UDMR Covasna si presedinte al Consiliului Judetean Covasna, nu stie cum arata stema Romaniei si ce anume trebuie sa reproduca pe documentele oficiale ale institutiei. In schimb si-a tatuat pe frunte stema “secuiasca”. Cine se “autosesizeaza”? Documentul integral aici.
“Să ne amintim cu bucuria libertăţii cucerite în 1989, să putem continua schimbarea de regim democratică! … Comemorarea noastră comună în credinţă şi adevăr să ne conducă din acel Martie Negru al revoluţiei noastre furate, într-un promiţător viitor mai bun.” – Laszlo Tokes despre chemarea la manifestatia extremista de pe 19 si 20 martie 2010
“Diversitatea culturala, religioasa si de traditii care a facut specificul Transilvaniei sa fie prezervata. Dreptul la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni trebuie garantat” – Declaratia de la Budapesta din iunie 1989
Complicitati sub paravanul “Revolutiei”
Decembrie 1989, cu evenimentele lui, surprinzatoare doar pentru romanii dezinformati, care erau, insa, majoritatea, se inscrie intr-o directa relatie si continuitate cu toate cele expuse si insumate pana aici. Este cazul sa discutam despre 1989 si situatia Romaniei in spiritul adevarului si nu al unei propagande obstinate si perverse. Imaginea si teza “revolutiei spontane” se izbesc de fapte solide. La Timisoara, in 1989, au aparut diversionisti pregatiti in Ungaria, in tabere speciale. Au fost atacate unitati militare, iar in Harghita si Covasna asa-zisele “miscari revolutionare” au vizat institutiile statului si pe reprezentantii acestuia in uniforma, (cazul Agache), torturati si ucisi sau macelariti, pe fondul sonor al unor sloganuri iredentiste, care mai fusesera exhibate in aceste locuri si in cei patru ani ai ocupatiei unguresti (1940-1944). Expresiv este ca, prima formatie de aspect politic care a aparut la Bucuresti, actionand organizat, a fost a minoritatii maghiare: UDMR. La sfarsitul lui decembrie 1989 au aparut: GDS, UDMR si PNT, doar primele doua beneficiind si de publicitate la televiziune.
In orasele din Transilvania s-a declansat, in 1990, o brutala separare a elevilor unguri de cei romani, in scoli separate. Aceasta era revolutia? Pe 15 martie 1990 s-a declansat la Targu Mures, in prezenta a zeci de ziaristi straini, un conflict interetnic, care ar fi dus, in caz de reusita ungureasca, la proclamarea unei noi Regiuni autonome maghiare. Incercarea n-a reusit, dar cameramani de la mai multe televiziuni europene – anuntati de cine? – au filmat evenimentul, transmis apoi in tot Occidentul prin favorizarea partii ungare. Spre exemplu, prezentandu-l (prin repetarea parca a scenariului din 1946, de la Cluj), pe romanul Mihai Cofar, macelarit “in direct”, drept … ungur.
Intrarea UDMR in Parlamentul Romaniei, prin complicitatea politica a FSN-ului, a fost urmata de refuzul acestei uniuni minoritare de a vota, in 1990, Constitutia, adica de a recunoaste, practic, statul roman. Aparitia asociatiei culturale Vatra Romaneasca, tot in 1990, a mai temperat anume agresiuni si ofensive pe tema Transilvaniei.
Pe postul roman de televiziune, asa zisul erou al “revolutiei” romane, Laszlo Tokes, infatisase, la inceputul lui 1990, coroana Ungariei, simbol al Ungariei Mari (…) fiind deconspirat, mai tarziu, ca agent al Budapestei, cu misiuni iredentiste.
O revista (Maghiarimea ardeleana), scrisa in ungureste, editata de Laszlo Tokes, a proclamat deschis necesitatea ca Transilvania sa devina ungureasca. Ion Lancranjan, autorul volumului Cuvant despre Transilvania (1982) a avut, in aceste imprejurari, un brutal atac de cord (1991), moartea lui fiind apaludata trimfator in presa din Ungaria, ca o victorie. Ca din intamplare, apoi, o biserica de lemn din vremea lui Mihai Viteazul, aflata in asa-zisul teritoriu “secuiesc”, a luat foc si s-a facut scrum! In 1992, epurarea romanilor din judetele Harghita si Covasna, a devenit o problema parlamentara. Comisia speciala destinata cercetarii ei a confirmat, in raportul prezentat Parlamentului, epurarea etnica. Intr-un crescendo bine orchestrat, s-au nascut apoi proiectele de autonomie ale judetelor Harghita si Covasna, sustinute de lideri locali ai “societatii civile”, la inceput in numele “maghiarimii”, ulterior in numele “secuimii”.
In urma cu doi ani, tot prin martie, luna turbulentelor maghiare, UDMR se juca de-a santajul, guvernarea si autonomia, ca si astazi, doar ca pe-atunci o facea, la fel de abil, cu PNL-ul lui Tariceanu, in loc de PD-L-ul lui Boc. Ca urmare a recrudescentei extremismului maghiar si a amenintarii cu un Kosovo in Romania, agresiuni intetite atat din Romania, de catre UDMR si organizatiile adiacente, cat si din Ungaria si din occident, prin lobby-ul maghiar, deputatul Ion Stan a adresat o interpelare complexa organelor statului, incepand cu MI si sfarsind cu SRI. Gasiti extrase largi din aceasta mai jos, imediat dupa raspunsul SRI, pe care va las sa-l cititi, fara nici un comentariu.
Atunci: De Sfântã Mãrie Mare, la Sisesti a fost interzis serviciul religios (1896)
Scrisoare a Veturiei Lucaciu, fiica marelui tribun Vasile Lucaciu, catre fratele ei, Epaminonda
Sisesti, 19/31 August 1896
Iubite frate,
Ieri am primit epistola ta si mã si grăbesc a-ti răspunde.
Mai întâiu de toate, cu chestia privitoare la articolul tău pentru Tribuna. Tata a zis că la nici un caz să nu publici acea corespondentă, pentru că toate acuzele nu sunt adevărate si vor iesi odată la iveală toate neadevărurile. Tocmai spunea tata că foarte bine ai fãcut că l’ai consultat înainte de a trimite articolul la Sibiu, căci de îl trimiteai, din cea mai bună intentiune a ta, rezulta un mare rău pentru tata. Deci mai repet, să scrii nimic la ziarele din Sibiu.
Să-ti mai vorbesc acum si despre cele întâmplate în ultimele timpuri în Sisesti. Stii cã la 15/27 este hramul bisericii din Sisesti. Anul acesta s’a fãcut o cruce înaintea bisericii, pe care a voit’o sfinti în ziua sus numită.
Nu stiu de unde, de unde nu, a auzit episcopul despre afacerea aceasta si el, în loc sã trimetă cele ce se cuvineau, la protopop, da le-a trimis la Budapesta, de unde s’a telegrafiat că tata n-are drept sã sfinteascã crucea. S’au lipit niste afisuri pe casele din Baia-Sprie, Baia-Mare, că nu este iertat a veni la Sisesti. S’a vestit chiar în biserici.
Episcopu’ a scris la preoti că acei cari vor veni vor fi suspendati pe timp de un an s.a.m.d. Stiam că este interzisã numirea de la forul bisericesc, însă ei au alergat la puterea politienească, si astfel foispanul ne-a trimis pentru ziua de 15/27 August, 120 jandarmi ca sã ne păzească. Nu a lãsat nici sã se servească în biserică, ba ce e mai mult, a fost un mort în sat, si nu au lãsat să se clopoteascã. Aceastã leghioană a stat în Sisesti de la 14/26 pânã la 16/28 August.
Ce e mai mult, nu [au] lăsat nici chiar pe Sisesteni în biserică si nu i-a lăsat să vie la tata.
Însă sfintirea de cruce nu s’a putut face acum la Sf. Maria, pentru [că] acei cari au fãcut crucea au scris tatii cã icoanele nu sunt gata.
Astfel au rămas păcãliti cei de sus, mai cu seamã Szabo Janos, dacă l’ar lua pe tata la rãspundere că de ce a arãtat protopopului sf[intirea] de cruce. Nu-i putea anunta, deoarece crucea nu era gata. Si astfel s’a serbat la noi ziua cea mare, fără missă cel putin.
Civilizatie a la stat maghiar, să te opreascã a te ruga, parcă suntem pe timpul tătarilor. Însă si aici, ca în toate actiunile lor, ungurii nu-si neagă originea.
Noi suntem cu totii sănătosi. Peste douã săptămâni si noi ne ducem la scoală. Văsălicuta a plecat deja. El umblã hăt la Sibiu la scoală.
Dan Tanasa semnaleaza: Saptamanalul “Condeiul ardelean” publica in editia de azi o fotografie (click foto dreapta) care ilustreaza cladirea primariei din comuna Mereni, judetul Covasna. Primaria Mereni a montat pe frontispiciul cladirii in care aceasta functioneaza, cu litere foarte mari si exclusiv in limba maghiara, sintagma “Kozseghaza”, care s-ar traduce aproximativ ca “casa regiunii” (este binestiut ca administratia UDMR din Covasna si Harghita nu recunoaste actuala organizare administrativ teritoriala a Romaniei si utilizeaza termeni administrativi din perioada Imperiului Austro-Ungar sau a Regiunii Autonome Maghiare).
Aceasta fotografie document ilustreaza si ea ce intelege Uniunea Democrata Maghiara din Romania prin sintagma “autonomie”, fie ea culturala sau administrativa. Limba maghiara are, in acest moment, in Covasna si Harghita, statului unei limbi oficiale de stat, in timp ce limba romana are caraterul unei limbi de mana a doua.
Autoritatile locale controlate de organizatiile iredentist-sovine ale maghiarilor din Romania, ma refer la UDMR si Partidul Civic Maghiar, violeaza in permanenta prevederile legale in vigoare sau Constitutia Romaniei, fara sa fie deranjate de vreo autoritate guvernamentala de la Bucuresti. Se adopta drapele secuiesti, se utilizeaza stampile fara stema Romaniei, se aloca bani publici exclusiv pe criterii etnice, totul sub ochii ingaduitori ai Guvernului Boc.
May 23rd, 2010 
VR 
Descarca format mare
Posted in 
Tags: 
