Horia Tabacu a fost un ziarist total. Reporter de teren, ziarist de informaţii şi analist de mare clasă. Putea să scrie liber despre piţipoance din budoarele politicii dâmboviţene, de la cele de “high class”, plătite până la apusul mandatului cu milioane de euro, până la ultimele borfete care fac evenimentul zilei şi, chiar în aceeaşi zi, putea trata cu mare acuitate problemele de securitate pe care le pune Rusia României prin intermediul Ungariei şi Republicii Moldova. Horia Tabacu a fost un ziarist dintr-un film care nu s-a făcut. Aşa cum se vede şi în fotografia-document de mai sus, realizată de colegul său de şcoală şi liceu, fotograful Dinu Lazăr, cândva în anii ’90, Horia Tabacu pare singurul din imagine care este “dintr-un alt film”. După cum a amintit Mihnea-Petru Pârvu în articolul său omagial, “La moartea unui reporter pursânge“, Horia avea în agenda sa de telefon de la şefi de stat la mafioţi. În fond, cam aceeaşi tagmă. Dar mai mult: Horia era prieten, şi îi trata în mod egal, cu personaje extrem de diverse, de la mari academicieni la cei mai simpli oameni. Aşa trebuie să fie un ziarist. Şi acest lucru nu se uită. Drept dovadă, ieri, la căpătâiul său, vânzătoarea de ziare de la colţul străzii unde statea Horia a venit să-şi ia rămas bun de la el strângând la piept primul ziar al revoluţiei române, “Libertatea”, în care se regăseşte semnătura ziaristului-total Horia Tabacu. Iată-l:
Horia Tabacu. Sper sa reuşesc să scriu şi eu despre ziaristul total Horia Tabacu, plecat dintre noi ieri dimineaţa, 28 februarie 2015. Pentru că trebuie scris despre Horia aşa cum era. Sau aşa cum l-am văzut eu, în cei vreo 22 de ani de când îl ştiu. Fără îndoială, cel care ar putea scrie cel mai bine despre Finul – şi sper că o va face – este Naşul, Sorin Roşca Stănescu, împreună cu care a scos prima gazetă liberă din Romania lui ’89, pe 22 decembrie, Libertatea, astăzi profanată mizer de actualii proprietari străini (Update: SRS a publicat un prim text – sper – despre cum a fost in 21 decembrie 1989 impreuna cu Horia). Până atunci, redau anunţul celor de la EvZ şi câteva rânduri publicate de George Roncea împreună cu trimiteri către scrierile sale nuvelistice şi doua albume de fotografii.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Luni, 2 martie, cei care l-au citit și admirat pe ziaristul și scriitorul Horia Tabacu pot să-și ia rămas de la fostul nostru coleg la Capela Cimitirului Bellu Ortodox, unde trupul său va fi depus la ora 12.00. La ora 16.00 va avea loc o slujbă religioasă.
Înmormântarea va avea loc marți, la orele 11, în cimitirul satului Bratia, comuna Axintele, județul Ialomița. În acest sat din mijlocul Bărăganului obișnuia Horia să-și petreacă mare parte din weekend-uri în ultimii ani, alături de soția sa Camelia și de fiica sa Alexandra, în vârstă de 13 ani. La Axintele se poate ajunge pe DN2 (drumul european E60), de la Coșereni, înainte de Urziceni, la dreapta, înca 18 km. (EvZ)
La pian, Alexandra Tabacu
George Roncea: Horia Tabacu a plecat…
Incredibil… s-a dus Horia Tabacu, la numai 60 de ani poate cel mai mișto presar din câți am cunoscut. inteligență, umor fin, autoironie, iscoditor mereu, cultivând o artă a îndoielii față de tot ce zboară, exercițiu de mefiență totală în raport cu aparențele, căutând mereu ce este invizibil publicului, investigând în spatele scenei, mai mult pentru sine, deoarece lăsa foarte puțin să se vadă din câte știa.
I-a plăcut mereu să călătorească, eram fascinat cu mulți ani în urmă de reportajele sale de pe o navă de marfă cu care a făcut juma din lume, pe mări și oceane, trecând prin tot felul de aventuri – mai ales că ăsta fusese visul meu din copilărie, să ma fac marinar (și aventurier).
“Ghid, profesor, ziarist, fost aventurier”, așa i-a plăcut să-și zică, pe coperta unei dintre cărțile sale…mi-a fost și mie și multora și ghid și profesor, așa, tangențial, prin forța exemplului, prietenește, cam cum ajuți un pui de găină să înoate, dacă tot insistă. Relativ recent mi-a făcut o mare surpriză scriindu-mi câteva rânduri de apreciere care m-au bucurat mult. Foarte rar ziariștii, mai ales din generații diferite își comunică unii altora aprecierea pentru scriitură. Horia Tabacu era extrem de critic și acid, dacă vroia să demoleze pe cineva o făcea atât de meseriaș că nu mai rămânea nimic după, fără să vorbească urât, din rever.
Puțină lume știa că sub aparența sa șmecheroasă Horia Tabacu era preocupat și de lucruri cu adevărat serioase – distrugerea bisericilor Bucureștiului, operă a unor draci ce tropăie și acum din ce în ce mai zgomotos, la vedere, finanțați de o rețea care a renunțat până și la imaginea ocultă. Singurul articol reținut de Horia Tabacu în rubrica sa de note este acesta:
March 3rd, 2015 
VR 
Horia Tabacu a fost un ziarist total. Reporter de teren, ziarist de informaţii şi analist de mare clasă. Putea să scrie liber despre piţipoance din budoarele politicii dâmboviţene, de la cele de “high class”, plătite până la apusul mandatului cu milioane de euro, până la ultimele borfete care fac evenimentul zilei şi, chiar în aceeaşi zi, putea trata cu mare acuitate problemele de securitate pe care le pune Rusia României prin intermediul Ungariei şi Republicii Moldova. Horia Tabacu a fost un ziarist dintr-un film care nu s-a făcut. Aşa cum se vede şi în fotografia-document de mai sus, realizată de colegul său de şcoală şi liceu, fotograful Dinu Lazăr, cândva în anii ’90, Horia Tabacu pare singurul din imagine care este “dintr-un alt film”. După cum a amintit Mihnea-Petru Pârvu în articolul său omagial, “La moartea unui reporter pursânge“, Horia avea în agenda sa de telefon de la şefi de stat la mafioţi. În fond, cam aceeaşi tagmă. Dar mai mult: Horia era prieten, şi îi trata în mod egal, cu personaje extrem de diverse, de la mari academicieni la cei mai simpli oameni. Aşa trebuie să fie un ziarist. Şi acest lucru nu se uită. Drept dovadă, ieri, la căpătâiul său, vânzătoarea de ziare de la colţul străzii unde statea Horia a venit să-şi ia rămas bun de la el strângând la piept primul ziar al revoluţiei române, “Libertatea”, în care se regăseşte semnătura ziaristului-total Horia Tabacu. Iată-l:
Posted in 
Tags: 
