In gura cu Dumnezeu si in inima cu dracul, este proverbul care i se potriveste cel mai bine lui “guru” Plesu. Sub pretextul ca sustine religia in scoli, ideologul Fundatiei Dinu Patriciu a trantit un editorial la gazeta oligarhului, Pravda.ro, in care, de fapt, isi da pe fata arama de anti-crestin si anti-ortodox, in special. Practic, mergand pe urmele lui Zigu Ornea, Andrei Plesu da directivele schimbarii orelor si manualelor de religie intr-un curs de “istoria religiilor”, o materie “ecumenica”. Acum iese la iveala si de ce istoricul de arta se pretinde, mai nou, “filosof al religiilor” si mai invarte pe mana si cheile unui Institut de apartament cu eticheta de profil. ‘Geaba atata slova dulce daca pe fata-i sfant si pe-ascuns un drac cumplit (proverb romanesc). Parerea mea? Nu cred c-o sa-i mearga. Sa citim si sa ne crucim:
Plesu si-a dat anti-crestinismul pe fata. FOTO-DOCUMENT 1990: “Jos A. Plesu! Andrei Plesu FSN = Manea Manescu PCR”
May 7th, 2010
VR 9 Comments »
“Deocamdată, răspunsul meu ar suna, într-o primă instanţă, astfel: dacă ora de religie este administrată de un profesor ignar, rudimentar, apologetic până la furie, patriotard, chitit să demonstreze că suntem buricul pământului, xenofob, bolnav, cum ar fi spus Nietzsche, de „moralină“, atunci votez împotriva obligativităţii. Dacă ora de religie e un curs de propagandă naţională, în dispreţul oricărei alterităţi, dacă e programatic anti-culturală, anti-occidentală, ruptă cu totul de problematica veacului, atunci, de asemenea, votez împotrivă. Nu ne putem dori ca această oră să împrumute stilistica prelegerilor de învăţământ politic, cu efectul garantat al îndepărtării definitive a audienţilor de tematica ei. Nu ne putem dori un învăţământ religios de campanie, o teorie a iubirii dublată de o pragmatică a urii, adică de încruntături, sudalme şi excluziuni.”
(…)
“E inadmisibil ca la sfârşitul liceului să nu ştie ce înseamnă „sfintele taine”, „spovedanie”, „agneţ”, „euharistie”, „cincizecime”, „icoană” etc. Dar şi ce e cu Coranul şi cu Upanişadele, ce e un templu budist, ce sunt taoismul sau shintoismul. Faptul de a şti nu dăunează libertăţii de conştiinţă şi nu exclude credinţa, după cum faptul de a fi ignorant nu o garantează. Dar pentru ca ora de religie să arate normal, să aibă un efect formativ autentic, trebuie să avem o nouă generaţie de profesori. Ar trebui, aşadar, început cu o reformă de anvergură a învăţământului teologic, de natură să producă educatori cu adevărat competenţi. Obligativitatea orei de religie fără obligativitatea unei solide înzestrări didactice nu va produce decât bigotism sau respingere. Nu vrem nici una, nici alta. “
Nota mea: Daca la inceputul ordinului de ex-ministru FSN Plesu vorbeste la persoana intaia singular, la sfarsit, se scapa: “Nu vrem nici una, nici alta”. Cine “nu vrem”, ca e o opinie personala la gazeta, nu-i asa?
Ghilotina NU mai este o solutie !
Rasfoind presa am dat shi peste -DILENA –
unde articolul – maestrului – Andrei Plesu
“Onoarea Bisericii ” ne indeamna la unele
momente de reflectie !Fiind cursiv cu argumente
care -pot da nasteri la “dialoguri “sincere fara
a ieshi din matca rezonabila in cultivarea shi intelegerea
adevarurilor …EU n-am mai apucat “darimarea bisericilor “…
de-acasa …,vedeam ori auzeam stiri care nu m-a lasa indiferent !
Tavalugului distrugerii prea putin i s-a opus …acte eroice
“martirice” fiind – inexistente …Citeva exemple notabile:
– preotul Calciu …shi citiva ..ucenici ..Fostul
Patriarh a avut o “eshire in primavra anului 88 (89) in occidentul
liber, prilej de-a fi prezent la Conferintele (ecumeniste ..??)
avind ocazia de-a – convorbi – cu papa Ioan – II ..despre toate
acestea ..asha cum a fost date publicitatii mai tirziu .
Prea multi au fost aceia care au crezut in “comunismul de-o mie
de ani ” renuntind la sperantza …shi lupta fruntashii fiind
aproape toata – ierarhia – colaborationista ,dezonorata pe vecie ..
pentru acele vremii .Daca cerea — AZIL POLITIC — sprijinit
de – papa de la Roma …era un mare act de slujitot al lui Hristos …
dar asha a ramas “pasnic” …de rind ca toti “muritorii neputincioshi punind pret pe cele zilnice – trecatoare – cu onorurile primite de la – statul ateist unde a profitat pina …la sfirshit !
Privind – religia in scoli- cred ca nu este rau de-a “dumiri ”
scolarii shi maturii cu un curs de istoria religiilor …care doar asha
intelegerea shi dorintza de apartenenta la ce este al nostru : fiind
ca un mortar de unitate indestructibila …a unicitatii noastre
– rasial – moral – cultural – religios in veci …
Am constatat ; Prea multi nu stiu nici jumatate din – tatal nostru – !
Oare ,de ce doar suntem de cind lumea – ortodoxi -…….
Jan Dinu – Portland – USA
Romania moare de foame si se afla in prag de revolutie iar tie iti pasa de Plesu …
Tara noastra o sa arate in curand asa :
Pai si din cauza cui, domnule Mda? Nu din cauza FSN-ului lui Iliescu din care cu onoarea facea parte si distinsul “filosof’? Stiti cine a fost primul profitor cu acte al Guvernului Roman? Actualul patron al lui Plesu: tov Patriciu!
Plesu e un fariseu si atat. Scrie: “Cîţi dintre marii noştri ierarhi, confruntaţi cu demonul dictaturii, s-au gîndit dacă nu la martiraj, măcar la o retragere smerită în pustie?” E valabil si pentru el. “Demonul dictaturii” l-a plimbat, cu acceptul Securitatii, prin toata Europa, in perioada “sinistrului regim”.
Tiganirea romanilor prin dispozitii de ‘sus’ a inceput-o complotistul de la Tescani care in august 1989 filozofa pe acolo cu Iliescu si Magureanu. In 1995 s-a incercat o timida revenire. Lunea, miercurea si vinerea mass-media le zicea la tigani ca inainte de 1989. Restul saptaminii tiganii erau desemnati prin noua titulatura gasita de dilematicii fesenisti care de toate s-au indoit la viata lor numai de avantajele rromizarii romanilor nu. Aceasta tentativa bicolora esuata din start a trecut aproape neobservata desi a durat din 1995 pana in 2000. ‘Bufonul de curte’ FSN a fost intre timp trecut la externe. Institutul de apartament (2008) cu sufrageria ‘Culianu’ si debaraua ‘M. Eliade’ (unde exista inutil biblioteca lui Arion Rosu impreuna cu un rest din bibloteca de la Paris a lui Eliade) e doar un loc de adunat niste bani si de facut propaganda antiromaneasca prin ‘problematica veacului’ in viziunea directorului IHR bolnav de ‘morelina’ cum crede in mod rudimentar complotistul de la Tescani ca ar fi scris pe romaneste Nietzsche.
Mihai Pelin despre Dinescu, Plesu si relatiile acestora cu SECURITATEA, interviu realizat de E. Berdeli.
EB: Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?
M.P.: Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.
EB: Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?
M.P.: Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati. Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea? Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.
Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.
EB: Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?
M.P.: Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.
EB: Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?
M.P.: Pai, am vazut. Sunt vreo 25 sau 26 de dosare cu Meditatia Transcendentala in arhivele SRI si, probabil, acum sunt la CNSAS. In aceste dosare e stipulata toata aceasta afacere. Atunci, Ceauseasca a dat ordin sa fie pedepsiti si toti ofiterii care au monitorizat Meditatia Transcendentala, pentru ca n-au fost vigilenti.
EB: Paul Goma a fost un disident autentic? Vorbim tot in functie de documentele vazute de dvs.
M.P.: Goma a fost un disident autentic, in prima faza a revoltei lui impotriva regimului comunist, pana cand a plecat din tara. Pe el, saracu’, nu l-a sustinut talentul.
EB: Intreb despre Goma pentru ca si el i-a scris lui Ceausescu.
M.P.: I-a scris. Bine… insa, spre deosebire de Plesu, Goma era in starea de retinut. Nu arestat. Retinut pentru ancheta. Asadar, era intr-o situatie speciala. Asupra lui se faceau presiuni. Poate ca si asupra lui Plesu s-au facut presiuni, atunci cand i-a scris lui Ceausescu. Nici vorba. Probabil i s-a recomandat sa scrie o asemenea scrisoare. Ca sa fie iertat. Insa trebuie sa va spun ca scrisorile de genul acesta nu ajungeau niciodata la Ceausescu. Erau tinute in arhivele Securitatii si, la momentul oportun, erau probabil folosite in scop de santaj.
A revenit din nou in actualitate faptul ca, in 2002, Dinescu, Plesu si Patapievici s-au intalnit cu Adrian Nastase si i-au cerut sa secretizeze dosarele unor intelectuali. Nu stiu ce s-a petecut atunci. Dar ei spun ca s-au dus la respectiva intalnire pentru probleme de sediu, de depozitare a dosarelor etc. Mi se pare o minciuna gogonata, pentru ca de aceasta problema se ocupa Onisoru, nu ei. E clar ca ei s-au dus la Nastase pentru altceva, nu pentru sediu. Totusi, au iesit la iveala mai multe dosare ale intelectualilor de marca. Unul dintre ele este cel al lui Stefan Augustin Doinas. Eu stiam despre Doinas. Atunci cand am publicat cartea care arata modul in care oamenii de cultura erau urmariti de Securitate, Doinas a scris un articol in care ma ataca violent. Zicea ca nu trebuie sa ma amestec eu in chestiunea asta. El a crezut ca l-am deconspirat.
E.B.: Dar nu la-ti deconspirat. Am citit si eu cartea…
M.P.: Nu l-am deconspirat. Bineinteles… Iar dupa ce a citit cartea, a scris un alt articol in care spunea ca era necesar sa stim cum era Securitatea calare pe noi. Adica, omul a rasuflat usurat. […]
E.B.: Ce credeti despre toate deconspirarile astea recente, deconspirarile noastre cele de toate zilele? S-a dat drumul la un robinet, peste noapte? Ce s-a intamplat de fapt? E un ordin?
M.P.: Eu cred ca liberalii isi bat cuie in talpa. Avantul „Dosariadei” de la ei pleaca. Elita noastra disidenta a sugerat-o si Calin Popescu Tariceanu a preluat-o. L-a gasit si pe Adrian Iorgulescu care sa bage carbuni la vapor cu popii si oamenii de cultura. Nu cred ca liberalii chiar stiu ce vor oamenii din aceasta tara. Nu cu informatorii trebuia inceput… Stiu ce vreti sa spuneti. Lucrurile astea nu se pot regla decat prin justitie. In nici un caz cu judecatorii amatori, care-si dau cu parerea despre unii sau altii. In ce-i priveste pe informatori, nu se stie cum le-au fost stranse mainile in usa. Deconspirarile astea pot face, la un moment dat, mai mult rau decat bine. Monei Musca nu i-a fost stransa mana in usa. Era normal totusi, daca tot a imbratisat o cariera politica, sa spuna toata tarasenia cu Securitatea. N-a spus, n-a spus… Bine. Insa din documentele prezentate nu rezulta ca a facut politie politica. Da, dar rezulta ca a colaborat cu Securitatea. Nici cu Dan Voiculescu nu sunt clare lucrurile. Acelea erau rapoarte de serviciu. Se predau la serviciu, nu la Securitate.
E.B.: CNSAS si-a pierdut credibilitatea?
M.P.: CNSAS sa faca publice dosarele membrilor care au fost in componenta primului Colegiu si ale celor din al doilea Colegiu. Altfel, nu mai are nici un fel de credibilitate. Si eu am scris mult despre Securitate si sunt pentru deconspirarea informatorilor, dar mai ales a ofiterilor. Insa tot ce se intampla acum pare un episod stalinist de trista amintire. Chestiunea asta trebuia lasata in mana SRI-ului. SRI stia exact ce e acolo. Si trebuia sa fie obligat sa dea in vileag toata aceasta chestiune. Nu sa vina niste amatori sa dea in vileag doar pe cine vor ei. Da, dar o institutie sub cupola SRI nu avea nici un fel de credibilitate. Trebuia sa fie controlat de societatea civila, de clasa politica. Care societate civila? De 17 ani incoace, ne agaseaza aceleasi mutre. Vad ca nu se primeneste nimic. De-a lungul anilor, s-a scris foarte mult despre Securitate. Despre banii Securitatii, despre operatiuni de spionaj, despre tintele Securitatii. E vorba in primul rand despre persoanele indezirabile regimului comunist. Ei bine, in toti acesti ani nu s-a facut atata scandal cat se face acum pentru notele unor informatori din care, uneori, nu prea reiese mare lucru. Parerea mea e ca toata galagia asta e facuta si pentru ca liberalii sa-si ascunda esecurile din ce in ce mai vizibile. Nu stiu daca ati observat, dar pedistii se tin departe de acest scandal. Ei nu si-au dat afara oamenii care au fost aratati cu degetul. Bine, domnule, il dai fara pe unul care ti-a spus din ‘90 ca a fost ofiter, ca a lucrat in spionaj. Vii, tu, dupa 17 ani, si-l dai afara din partid? Asta-i o ticalosie fara margini! (PROMPT MEDIA)
~Dimitrie Grama: „Pleşu“ şi „Japonia“
“Acest impostor in cultura romana, acest parvenit moral si social, care doar intr-o tara orbita de socul unor evenimente detestabile (asa-zisa revolutie din 1989), a putut, pe baza relatiilor comuniste din regimul trecut, sa se catere si intr-o “Romanie Libera” pe pozitii inalte.
Ma mir cum de nu le este rusine romanilor sa-l expuna pe acest individ scirbos? […]
Aceasta este parerea mea despre Andrei Plesu si eu care am fost si in Japonia gasesc “observatiile” lui slabe atit din punct de vedere informativ cit si din punct de vedere poetic-literar. Tipul este un prost laudat si ridicat in slavi de alti prosti si lingai. Atita doar si nimic mai mult!!!” DIMITRIE GRAMA
Intrebat pe 15 aprilie 2010 care ar fi elementele care definesc identitatea culturală a românilor, Andrei Pleşu s-a limitat să reproducă refrenul său cântat din vremea comunismului despre abuzul şi “fudulia” patriotismului de paradă. Cultura românească n-ar intra între factorii care disting comunitatea etnică românească de alte comunităţi, aşa că despre ea s-a abţinut să-şi dea cu părerea.
În schimb s-a arătat bucuros a dezbate problema “comportamentului” românesc care poate deraia într-o “pastişă de sine”, fiindcă “nu depinde de tine dacă te comporţi sau nu româneşte” (A. Pleşu în interviu cu Daniela Oancea). Spre a proba că într-o comunitate etnică (bazată pe “limbă, memorie comună şi matrice stilistică”) oamenii nu sînt identici, Pleşu a ilustrat planul cultural prin alăturarea lui Caragiale de Fărâmiţă Lambru. N-a uitat să menţioneze falsificarea trecutului care “devine o toxină naţională”.
Desigur, comunitatea sa de memorie peceristă cu Tismăneanu şi Liiceanu l-a împiedicat să exemplifice falsificarea istoriei prin Raportul Tismăneanului considerat “un document nul si neavenit” de către Ion Varlam. Într-un volum de succes publicat în urmă cu câţiva ani, Varlam evidenţiase politica de discriminare etnică practicată de foştii comunişti din Grupul de Dialog Social care “neagă dreptul la specificare a românilor, ceea ce este intolerabil, pentru că este incompatibil cu principiul majoritar pe care se întemeiază democratia” (Ion Varlam, Pseudo-România. Conspirarea deconspirării, Bucureşti, Ed. Vog, 2004, p.224).
Cum am citit intr-un articol pe net, incă din anii de aşa-zisei “şcoli de la Păltiniş”, Andrei Pleşu a încercat să eludeze “românitatea” ca “spirit al locului” în gândirea lui Mircea Eliade prin jenante incoerenţe ideatice (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Andrei Pleşu, un fals filozof al religiilor, despre unul autentic: Mircea Eliade). Spre deosebire de Eliade care, în limbaj noician, a fost un individual-general, Pleşu a eşuat în “statistica” mediatizaţilor.