PLAGIICEANU. Nu ratati, in exclusivitate, la Roncea Ro: un discipol al lui Noica produce dovada plagiatului lui Liiceanu din teza sa de doctorat. Bomba aparuta dupa scandalul LIICHEANU: Securitatea a inregistrat confirmarea lui Noica
Nu ratati, maine, la Roncea Ro: PLAGIICEANU. Noi dovezi aparute dupa scandalul LIICHEANU
Motto: “Un profesor la Oxford prins cu o singura propozitie plagiata isi pierde calitatea de profesor. (…) Plagiatul este o impostura impotriva careia statul trebuie sa deschida actiune in Justitie. Pentru ca tu te-ai prezentat ca un scriitor de calitate, ceea ce nu esti.” – Alex Stefanescu la B1 TV, emisiunea cu Ion Cristoiu, 26.06.2012
Plagiatul, ca fapta, trebuie înteles prin intermediul unor definitii date în textele de lege si a practicii de identificare a acestuia:
“…Art. 7. Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala în domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:
b) operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicarile, studiile, cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice;
c) compozitiile muzicale cu sau fara text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele;
e) operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului, desene, design, precum si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice;
h) operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura;
i) lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si stiintei în general….”
…Art. 141. Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îsi însuseste, fara drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decât acela decis de autor….”
(Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe)
„… Art.4…
…d) plagiatul – expunerea într-o opera scrisa sau o comunicare orala, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstratii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode stiintifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fara a mentiona acest lucru si fara a face trimitere la sursele originale;…”
(Legea nr 206/2004 privind buna conduita în cercetarea stiintificã, dezvoltarea tehnologicã si inovare)
Motto: “Plagiatele sunt capodopere ale nerusinarii si impotentei intelectuale ale fondatorilor noului tip de universitate romaneasca, UTCN (Universitatea de Tembelizat Copii Normali) care pe banii nostri îsi bat joc de copiii nostri, de viitorul acestei tari.” – Prof. Univ.Dorin Isoc
Plagiate, plagiatori si scoli de plagiatori…
de Prof. Univ. Dorin Isoc
Dedicatie.: Acest eseu este dedicat tuturor acelor persoane, nu putine, care pentru atitudinea lor critica pentru lipsa de integritate din universitatile românesti au fost “executate” în mod exemplar si pe tacute de presedinti de sindicate comuniste sau activisti obscuri ai pcr ajunsi rectori. Acesti indivizi fara scrupule si demnitate au dus si duc de râpa institutiile conduse din care au facut veritabile UTCN – Universitati de Tembelizat Copii Normali pe care le-au lasat cu fracturi majore ale coloanelor lor vertebro-morale în timp ce copiii nostri viseaza sa-si caute modele în alte tari.
Necunoasterea este mama folclorului dar copiii sai nu sunt cu necesitate capodopere ale mintii omenesti. Asa si cu plagiatele. Subiect ascuns cu mare grija multe zeci de ani, plagiatul a aparut la suprafaat la fel de nebulos pentru români ca teroristii lui decembrie 1989 sau conturile lui Ceausescu.
Multi s-au repezit sa puna plagiatele alaturi de dosarele securitatii sau ale cadrelor PCR, multi s-au trezit peste noapte specialisti sau cel putin comentatori si mai ales judecatori ai plagiatului si plagiatorilor.
Se impune de aceea o analiza rece, bazata pe argumente si competenta a unui fenomen prea complex pentru a fi bagatelizat, evitat sau exagerat.
Despre plagiat…
Foarte simplu si pe întelesul tuturor plagiatul este un furt. Prin plagiat o persoana oarecare preia dintr-o scriitura care a fost publicata si care apartine unui autor ceea ce ea, adica persoana numita mai departe plagiator nu este în stare si gândeasca si sa scrie.
Ca sa folosim un exemplu simplu si binecunoscut, fie un atlet A care alearga la un concurs olimpic. Ca sa câstige medalia mult râvnita consuma anabolizanti interzisi si ajunge sa ia medalia olimpica. Urmeaza podiumul, gloria, bucuria, banii, banii…. In urma controlului anti-doping, se afla ca medalia a fost obtinuta pe cai necinstite. Din acel moment, titlul furat de la cel de-al doilea concurent este returnat acestuia, iar falsificatorul ramâne fara glorie, uitat de toti si scos în afara lumii sportive pe care a patat-o cu fapta sa nesabuita.
Similitudinea este semnificativa. Furtul este doar furt si un lucru furat nu mai poate intra în nici o competitie de valoare. Cei care masurati plagiatele cu procentele lasati calculele ca sunt de prisos: daca o teza de doctorat sau un articol sunt plagiate, ele nu mai pot fi apreciate ca valoare. Locul lor este la coltul uitarii, al pedepsei si la panoul rusinii cu “Nu faceti ca ei!”.
Diferentele apar la nivelul naturii specifice a activitatii.
Prima si cea mai importanta diferenta este modul în care se face identificarea plagiatului. Când era vorba despre dopaj, atunci o simpla analiza de laborator putea sa confirme fara dubii ca fapta a existat si ca poate fi atribuita vinovatului.
Când este vorba de plagiat, acesta nu poate fi identificat în laborator el presupune ca exista parti din lucrarea autentica preluate in mod nepermis în lucrarea plagiata. Ceea ce se stie mai putin este ca instrumentele software pot detecta orientativ numai plagiatele grosolane si numai cele care sunt deja aduse în format electronic pentru care exista înregistrari în baze de documente electronice.
In celelalte cazuri ….
Intrebarea care se pune este una fireasca: cine este atunci cel care identifica un plagiat?
Raspunsul nu va bucura pe foarte multi. Un plagiat poate fi identificat numai de catre o persoana care stie citi si care citeste. O persoana care citeste se presupune ca este o persoana care parcurge din interes si cu calificare suficienta publicatii de orice fel iar în timpul lecturii sale întâlneste în lucrari diferite pasaje care sunt asemanatoare sau identice. Asocierea celor doua lucrari care difera prin anul de publicare, cea autentica prima, cea plagiata ulterior ei, corespunde identificarii unui plagiat.
Câte lucrari trebuie citite pâna se gaseste un plagiat? Este dificil de spus, însa, cu certitudine, un plagiat nu este la îndemâna unui om oarecare de pe strada.
Asa se justifica de ce plagiatele nu stau în dosare de cadre si nu apar la comanda politica oricare ar fi partidul care este la putere sau in opozitie, ci numai daca ele au fost identificate anterior si existenta lor a fost tinuta ascunsa.
Dupa ce plagiatul este identificat, orice persoana care stie citi si vede fragmentele din opera autentica si cele din lucrarea plagiata este în stare sa aprecieze existenta plagiatului.
De aici rezulta ca nu trebuie sa existe si nu pot exista comisii speciale de analiza a plagiatului ci important este faptul ca plagiatul a fost identificat. Celebra si competenta comisie, atoate-stiutoare comisie sau consiliu de etica sunt puse doar sa constate ca exista dovezile si ca acestea nu sunt contrafacute. Atât!
Din momentul în care lucrarea plagiata a fost publicata, din momentul în care plagiatul a fost identificat, autorul nu mai are nimic de spus fiindca tot ce a avut de spus a spus în momentul în care a cerut publicarea sau a depus teza ca sa dovedeasca îndeplinirea conditiilor de dobândire a titlului stiintific de doctor.
Despre plagiatori…
Persoana care preia în lucrarea sa fara drept dintr-o lucrare autentica se numeste “hot intelectual” sau “plagiator”. Atat si numai atât!
Plagiatorul insa nu lucreaza niciodata singur, nu lucreaza niciodata numai pentru a se bucura pe sine, singur.
Plagiatorul este întotdeauna un exhibitionist si un profitor adica o persoana care face un lucru ca sa vada lumea ca el este altceva decât cei din jurul sau ar putea constata sau crede si apoi sa profite de ceva ce nu i se cuvine.
Ca o banalitate din cele mai banale trebuie spus ca plagiatorul traieste într-o comunitate unde toata lumea îl cunoaste si stie cam câte parale face. Adica aceea comunitate mai mica sau mai mare stie foarte bine ca plagiatorul este un plagiator, ca plagiatorul este un om de nimic.
De aici rezulta primul aspect deosebit al situatiei plagiatorului si anume ca plagiatorul este plagiator cu complicitatea lumii în care traieste. Acesta este motivul pentru care cel putin în anumite tari ale lumii, plagiatele exista sau apar numai în masura în care plagiatorii deranjeaza pe cei care, altminteri, îi tolereaza în mod complice si adesea nu neaparat neinteresat.
Al doilea aspect deloc de neglijat este ca plagiatorul indiferent de nivelul lui de scolarizare si nivelul social pe care-l ocupa este totusi un hot si manifestarile publice ale hotului sunt mereu aceleasi: cum, eu am furat? Sa vina Academia sa constate ca eu, EU nu am furat!
Cu alte cuvinte nici un plagiator nu va admite ca fapta sa este atât de josnica si de lipsita de demnitate încât singura, persoana cu care ar trebui sa mai vorbeasca plagiatorul este agentul de politie care sa-i administreze procedura care se administreaza hotilor de buzunar.
Despre scolile de plagiatori…
Daca toate s-ar limita numai la plagiate si plagiatori lucrurile ar fi înca simple. Realitatea dovedeste însa cu totul altceva. Am spus mai sus ca plagiatorul se bucura întotdeauna de complicitatea celor din jurul sau.
Ce este de facut cu complicii plagiatorului? Cine sunt de fapt complicii plagiatorului?
Pentru a putea face o analiza semnificativa a complicitatii la plagiat este bine sa accentuam ca plagiatul este o “hotie subtire” care se întâlneste numai în lumea intelectualitatii, a celor care stiu sa citeasca si sa scrie, sau cel putin se dau a sti sa scrie. Analfabetii nu plagiaza niciodata dar nu este sigur ca profesorii universitari nu fura ! Este usor de gasit ca plagiatorii se întâlnesc în marile universitati si institute de cercetare.
Se va da ca exemplu in situatia Universitatii “Vasile Alecsandri” din Bacau. Prin acest exemplu se va dovedi ca plagiatori si plagiat exista numai daca exista scoli de plagiatori si de plagiat.
Povestea scolii superioare de plagiat de la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau este una simpla si comuna tuturor universitatilor-surogat care au aparut sau s-au întins mult mai mult decât le permitea plapuma si bunul-simt dupa 1989.
Cum rectorul, ales pe cale sindicala de prostimea academica, trebuia sa asigure lefuri mari votantilor lui, aceasta nu se putea face decât prin marirea “cifrei de scolarizare” adica a aparentei ca zisa-universitate este puternica si mai ales mare. Pentru aceasta zisa-scoala trebuia sa aiba cât mai multe persoane cu grad didactic de profesor universitar
Cum adunatura de strânsura nu prea putea face dovada ca ar avea ceva cu stiinta si cu cerintele statutului de profesor universitar, administratorul turmei a facut apel la o solutie ingenioasa ruda apropiata a unei mari ilegalitati. Concret a înfiintat o revista numita MOCM adica “Modelling and optimization in the machines building field”.
Pentru ca minciuna sa fie cât mai gogonata cetateanul rector a facut apel la relatiile “umane” adica de la “om la om” si a pus pe frontalul publicatiei si alte “egide” cum ar fi Academia de Cartier adica Academia de Stiinte tehnice din România” dar si fata Politehnicii din Bucuresti si a Universitatii Tehnice din Iasi.
Cum spectacolul care se pregatea trebuia sa fie cât mai credibil, cetateanul-rector a luat o trupa de indivizi lipsiti de demnitate dar cu multe titluri academice si stiintifice care au acceptat sa acopere cu “statura” lor mârsaviile unui infractor de duzina.
Ce a urmat de aici a fost floare la urechi surde si ochi miopi! In numerele 11, 12, 13 si 14 aparute între anii 2006-2008 ale revistei “Modelling and optimization in the machines building field” acreditate de CNCSIS(????) cetateanul-rector a stimulat aparitia unui numar de cel putin 15 lucrari plagiate.
Sa ne întelegem bine: aceste lucrari plagiate în cel mai grosolan mod posibil au aparut în revista ce avea pe cetateanul-rector ca redactor-sef si plastograf, în revista pentru care pusesera egida universitatile cele mai mari si Academia de Cartier, în revista care avea un comitet de recenzori care fie ca nu stiau citeasca, fie ca uitasera sa citeasca, în revista unde plagiatorii apareau chiar si în comitetul care ar fi trebuit sa le recenzeze propriile lucrari plagiate!
Ce s-a întâmplat mai departe? Din punctul de vedere al Ministerului si autoritatilor statutului nu s-a întâmplat absolut nimic! Lectia Ministerului Educatiei cu ministru profesor se dovedeste o catastrofa inca o data: corb la corb nu-si scoate ochi si plagiator la plagiator nu-si da semn !
Putina atentie, va rog! In conditiile descrise aici, este evident ca orice membru al comunitatii academice stie ce se petrece in comunitatea academica. Asta nu inseamna neaparat ca un anumit ministru al educatiei ar plagia. Ar fi profund gresit sa se creada ca as fi acuzat vreun ministru de plagiat, fiindca unii dintre ei, nu au avut cum sa plagieze fiindca pur si simplu nu au scris nimic niciodata: ei au fost numai coautori de serviciu! Cu totii stiau insa ce colcaiala este in universitatile romanesti si fiecare dintre ei a avut o batista pentru tambal! In mod evident pentru tambalul la care cantau “ai nostri”!
Sa ne continuam povestea scolii de plagiatori de la Universitatea din Bacau. Mai mult decat ca au plagiat acestia au promovat urgent ca profesori, unii dintre ei au luat bani grosi ca membri ai unor echipe de contracte finantate din banul public, altii au devenit conducatori de doctorat, adica MODELE pentru cei tineri. Halal modele!
Adica, sub “conducerea întepata” a cetateanului-rector, care are si un nume, Valentin Nedeff ca asa se numeste el, bugetul public a fost tepuit din greu iar scoala româneasca s-a transformat din “scoala tehnica superioara” în “scoala de plagiatori si plagiate’. Ca sa-si desavarseasca creatia cetateanul-rector si-a permis cu nerusinare sa sfideze orice norma de firesc si l-a numit pe seful clasei de plagiatori, pentru rezultatele in ale plagiatului, drept sef al comisiei de etica a Universitatii !!!!.
Plagiatele se afla pe www.plagiate.ro si sunt capodopere ale nerusinarii si impotentei intelectuale ale fondatorilor noului tip de universitate romaneasca, UTCN (Universitatea de Tembelizat Copii Normali) care pe banii nostri îsi bat joc de copiii nostri, de viitorul acestei tari.
Alaturi de plagiatori, trebuie asezati la loc de hula cei care au permis murdarirea imaginii celor doua mari universitati din Iasi si Bucuresti dar si acei indivizi care îsi imagineaza ca sunt demni sa poarte numele scump si nobil de “dascal”, calitatea de mândrie de “cercetator” si care ar trebuit sa recenzeze acele lucrari si sa recunoasca, daca ar fi avut competenta necesara, plagiatele pomenite.
In mod evident ca lucrurile nu au ramas asa. Un Cetatean autentic s-a sesizat si a semnalat organelor de stat situatia ilegala si neconforma cu cele mai elementare standarde în materie de integritate academica. Consecinta? Cetateanul-rector de hula, a alcatuit o comisie de disciplina formata chiar din numiti plagiatori si avertizorul de integritate a fost executat. Aceste rânduri îi sunt dedicate si cu cel mai înalt respect cuvenit, ii rostesc numele: Stanciu Mircea Florian (vezi stopimposturiisifraudeiinuniversitati.blogspot.ro).
La exemplul de mai sus se mai impune o precizare tot cu tenta de exemplu: un doctorand nu poate plagia decât cu acordul tacit si cu complicitatea conducatorului sau de doctorat!
Daca dorim integritate, sa nu vorbim numai de plagiatori ci sa vorbim si sa acuzam plagiatorii si scolile de plagiatori care i-au format precum si dascalii lor de hula care nu merita sa li se pomeneasca numele si sa se mai atinga vreodata de vreun tânar care doreste sa ajunga OM prin stiinta si carte !
In loc de epilog: plagiatul nu dispare, plagiatul nu se perima, plagiatul nu poate fi ascuns. Consiliul National de Etica si ministrul educatiei sunt invitati sa deschida o ancheta serioasa asupra celor de mai sus si, in mod exemplar, sa faca ce trebuia sa se faca: sa desfiinteze scoala de plagiatori de la Bacau si cu ea, daca se impune, o universitate care prin faptele unora din membrii sai murdareste ideea de academism si de invatamant superior.