Suna telefonul. Un numar de institutie. O voce de secretara profesionista: “Domnule Roncea, Domnul Presedinte ar vrea sa vorbeasca cu Dvs…” Imi spun, in sinea mea: “In sfarsit, si-a revenit Basescu!”. Dar deodata se aude o voce mult mai cunoscuta, absolut inconfundabila, harsaita dar cu un timbru foarte cald. Imi spune ca a citit textul Civic Media despre plagiatul lui Mungiu, l-a analizat si trebuie sa admita ca, din pacate, asa este. Imi face candid dar foarte precis si o corectura mica in text. Apoi revine. Insa, mai imi spune, i-a pregatit un premiu, pentru un alt film, si acum nu mai stie ce sa faca. Ce il sfatuiesc? Raman putin uimit. Sergiu Nicolaescu imi cerea sfatul iar mult prea premiatul Mungiu putea sa ramana fara inca un set de aplauze, false, bineinteles. Ii spun sa i-l dea, daca este pentru ceva ce merita si nu pentru un plagiat, cum ne-a obisnuit de la “4,3,2” la “Amintiri din epoca de aur” si pana azi. Dar, totusi, sa-l faca sa si raspunda acuzatiilor aduse de cei doi scenaristi si regizori furati la drumul mare, pe spatele carora s-a cocotat ca sa-si trambiteze faima internationala. “Greu, greu, cu astfel de oameni… O generatie care si-a pierdut sufletul”, spune meditativ. Tac. Ma gandesc si eu cum au ramas unii fara suflet. Imi multumeste. Ramane sa-i fac o vizita. Dar n-am mai ajuns… Sper sa i-o fac acum, la mormant, cu conditia sa nu fie incinerat, dupa cum se pare ca doreste sotia… Ce pot sa zic? “Sergiu Nicolaescu. A facut si bune si rele. Dumnezeu sa-l ierte!”, am scris undeva, public. Si am fost completat: “Ca noi toti, de altfel”. Dumnezeu sa-l odihneasca!
“Uite-asa o sa crapam cu totii. Sau poate mai rau!”
Vedeti tot filmul “Nemuritorii” cu muzica legendarei trupe Phoenix (nu cea de azi) la Politica ta
Foto: Cristina Nichitus Roncea
Cateva scene memorabile din “Nemuritorii” pe muzica fostilor haiduci de la Phoenix:
Extrem de trist ca Nicu Covaci a imbatranit asa de urat…
Absolut! Concert aniversar Phoenix fara fondatorii trupei? S-a aniversat doar pe el? Trist…
o jigodie in minus
Membrii fondatori au hotarat sa nu participe… Nu mai au energia lui Nicu
Nicolaescu are de dat niste lamuriri acolo unde se afla.
Dumnezeu sa-l judece.
Cred ca nu’l avea pe Hristos in inima lui daca a cerut sa fie incinerat. Urat sfarsit!
@Adi
Da, cam aiurea…
SN a lucrat si in strainatate, unde a avut chiar oferte de a ramine definitiv.
Oricit ar cleveti detractorii sai, aceste oportunitati nu ar fi existat daca nu ar fi fost un profesionist autentic.
S-a stins din viaţă Sergiu Nicolaescu. Era mai bine dacă închideaţi caseta comentariilor.
O personalitate ca el are multe fatete. Una mai necunoscuta este cea de conspirator. Adevarul trebuie cunoscut. Astept posta redactiei…
Domnule Roncea, nu e bine ce faci, mai ales in momentul asta. Imi imaginez ce gandesti, daca ti se pare ca trebuie sa ramanem la greselile lor, …si ma refer si la Paunescu, si la Vieru, si la Leonida Lari…
Era mai bine fara ei?
Dumneata faci ce vrei, este blogul dumitale, am sa te rog numai sterge-mi randurile care nu-si mai gasesc locul aici.
I-am aparat memoria lui Paunescu. Cititi pe blog. Nu ma faceti responsabil de ce nu-mi apartine.
In ce-l priveste pe Sergiu Nicolaescu, pentru ca a fost unul dintre elementele principale ale “revolutiei” din decembrie este automat un personaj istoric. Asa ca trebuie tratat ca atare. Cu mijloacele istoricului, ale cercetatorului. Si nu cum a falsificat el istoria ca regizor comunist. Adevarul trebuie stiut, oricare ar fi el. Nu vorbesc de mizerii – dupa cum au procedat hoitarii neo-kominternisti la moartea lui Paunescu – ci de adevarul istoric.
Nu am fost suficient de concis ori va pripiti: a fost o referire generica, am convingerea ca trebuie sa privim mai ales spre ceea ce ne-au lasat, oricum celelalte vor ramane in biografia fiecaruia.
Codul dupa care poporul acesta le iarta pacatele celor mari are resorturi mult mai subtile, in niciun caz nu sunt acelea pe care le clameaza prietenii osului in gat, stiti la fel de bine.
Vreti sa aflati daca viata bate filmul…in cazul lui Sergiu Nicolaescu va fi imposibil. Sunteti sigur ca a falsificat istoria? Sunteti sigur ca nu a fost modul lui de a vedea, de a aprecia lucrurile? Iar DACA a facut in cateva filme unele mici compromisuri, va imaginati cat de mari au fost cele pe care au trebuit sa le faca ceilalti? Si apoi ganditi-va: cate compromisuri din cele pe care trebuia sa le faca a facut? De cand istoria se invata din filme ARTISTICE? Acum fara legatura cu filmele lui Sergiu Nicolaescu, ci asa, in general, sunteti sigur ca intelegeti ca masura nu inseamna compromis? Sunteti sigur ca unii, oricare ar fi, nu vorbesc in termeni de “a face responsabil”, de a imputa ceva cuiva, eventual va pot atrage atentia ca un cub are mai mult de doua sau trei fete.
daca tot a trebuit sa revin
In legea si in credinta noastra nu se face asa ceva, indiferent de cine ar fi, pana nu se ingroapa mortul.
Poate ca Sergiu Nicolaescu trebuia sa-si faca mea culpa pentru Dacii si Mihai Viteazul, anuntând ca adera la postromânism si ca va lua de model filmul lui Pintilie O vara de neuitat (1994), adica nuvela Salata din Cronica de familie a stalinistului Petru Dumitriu, unde, unui Cannes sensibilizat de groaznicul conflict iugoslav al acelui moment, i se prezinta denuntul ca si Românii Regali au o vina istorica, masacrând sârbeste pe bulgari in Cadrilater!
@ Vlad
Dupa cum se vede omul nu prea era de credinta noastra si nici nu prea aveti ce sa ingropati… cu exceptia Adevarului.
@ Camelian
Asta in nici un caz. Omul si-a facut datoria, din acest punct de vedere. Conform planului. Jos palaria!
PS: Lucian Pintilie a fost si ramane un tartor kominternist.