Victor Roncea Blog

Radu Ciuceanu, doctor in istorie, director fondator al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, membru fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti din Romania (AFDRP), initiatorul filmului serial “Memorialul durerii”, editorul fondator al revistei “Arhivele Totalitarismului”, autor al unor carti funda­mentale pentru cunoasterea sistemului represiv comunist, si-a scris si publicat memoriile.
Ultima sa carte, “Jurnalul unui om linistit”. Nume de cod: Artistul” e un adevarat eveniment editorial. “A-ti scrie memoriile este, fara indoiala, un lucru periculos, marturiseste Radu Ciuceanu. Esti obligat sa imbraci haina unei onestitati cu care nu intotdeauna esti dispus (daca o ai!) sa te afisezi. Sunt unghere, locuri si zone in care tu insuti le-ai inghesuit, dorindu-le chiar disparitia…” Onestitatea autorului versus primejdia memorialisticii, iata o tema la care Radu Ciuceanu ne invita sa meditam.
La 3 martie 1964, un anume Mihai Nedelcu, colonel de Secu­ritate, seful Serviciului “C” din Directia VII-a, ii adresa sefului sau o adresa in care ii solicita opinia in ceea ce priveste stabilirea in Capitala a numitului Radu Ciuceanu. Acesta solicitase la Militie aprobarea de a se stabili la fratele sau, in Bulevardul Dacia nr 12 din Bucuresti, unde se afla si mama sa. Motiva ca in orasul Craiova nu are pe nimeni, casa fiindu-i demolata, “este suferind de TBC si alte maladii, e inapt de munca si are nevoie de ingrijire si sprijin”. Era o cerere omeneasca, dar ea a starnit suspiciunea “organelor”. Agentii Securitatii s-au pus pe lucru si nu le-a fost greu sa descopere ca in cursul anului 1947, “numitul Radu Ciuceanu, impreuna cu generalul Carlaont, dr. Carausu, Sergiu Mandinescu si altii au pus bazele unei organizatii subversive cu caracter terorist, au achizitionat armament, munitie si explozibil, cu scopul de a inlatura regimul si de a lupta impotriva Uniunii Sovietice, prin actiuni de sabotare si insurectie”. In plus, “a recrutat mai multe elemente si a elaborat un plan de actiune al organizatiei si a cautat a lua legatura cu anglo-americanii, prin spionii Andreevici Victor si Puscariu Ciprian”. La 22 septembrie 1948, cand a fost arestat, Radu Ciuceanu avea 20 de ani. El a fost cercetat cu o brutalitate fara seaman, si in cele din urma condamnat la 15 ani temnita grea. A cunoscut si a trait toate grozaviile din penitenciarele Craiova, Pitesti, Jilava, Vacaresti, Targsor, Dej si Gherla. Dumnezeu l-a tinut in viata. La 18 septembrie 1963, dupa expirarea pedepsei, a fost eliberat. Era bolnav si abia se tinea pe picioare.
Eliberarea nu i-a adus si libertatea