Pentru ca ne-am intrebat ce contine exact cipul, un cititor avizat – “z” – a postat un comentariu care, cred, merita reprodus aici. Totodata, pentru cine-si permite sa trateze de sus acesta problema, a controlului total (desi, culmea!, multi am trait in comunism) si a insemnarii cu reprezentarea numarului 666, iata o confirmare oficiala, gasita pe site-ul Consiliului Uniunii Europene, REGISTRUL PUBLIC ONLINE AL DOCUMENTELOR AUTENTICE DE IDENTITATE ŞI DE CĂLĂTORIE (https://consilium.europa.eu/prado/RO/1611/docHome.html) privind cipul biometric: acesta contine si o… antena!
Redau mai jos comentariul lui “z”, caruia ii multumesc:
Cred ca cipul de care vorbim contine un microcontroler, un dispozitiv care include un microprocesor. Aveti deja cel putin unul, in calculatorul personal si cine stie cate altele (in telefonul mobil, care e construit cu ASIC-uri – Application Specific Integrated Circuit).
Din cate stiu eu, cipul biometric ar trebui sa fie asemanator cu cel de pe alte smart card-uri (de exemplu, cel de pe SIM-ul telefonului mobil, pe care il avem cu totii de atata timp). Pe langa microprocesor, cipul include memorie, in care stocheaza informatiile respective, un dispozitiv de comunicatii (RFID) si alte chestii. Ar trebui sa fie un cip de securitate, si asta ar putea insemna ca are memorie criptata si semnale criptate (folosind poate criptarea RSA sau AES sau altceva), pentru a fi spart mai greu (desi nu vad de ce ar fi imposibil sa se gaseasca o metoda de a citi, modifica toate informatiile stocate pe cip). Dimensiunile unui cip de genul asta, din cate stiu, descurajeaza de asemenea spargerea, fiind greu sa ii scanezi suprafata pentru a extrage informatiile din memorie.
Cred ca exista, de asemenea, cipuri asemanatoare pe smart cardurile pe care angajatii le folosesc pentru accesul in birourile firmelor pentru care lucreaza, pe cardurile studentilor caministi, pe carduri medicale.
Cipul VeriChip, din cate stiu, a fost clonat acum ceva timp. Ma sperie gandul ca cineva mi-ar introduce, fara sa stiu, un cip sub piele, dar daca cineva l-a bagat acolo, ma gandesc ca ar trebui sa existe metode de a-l localiza si a-l scoate.
In plus, din cate stiu, cipurile sunt construite cu semiconductori MOS care sunt sensibile la anumite chestii, unele se strica daca le atingi, din cauza sarcinii. Daca arunci un smart card in apa, mai merge? Dar un SIM?
In afara de astea, e vorba de date electronice. Daca s-ar renunta total la banii de hartie, de exemplu. Eu n-am auzit niciodata sa reuseasca cineva sa falsifice cu adevarat bani obisnuiti, totdeauna a existat o problema…
Nota mea: in tari occidentale a fost introdusa deja, experimental, plata cu telefonul mobil. De aici pana la plasarea cipului electronic intr-un alt obiect – document personal – si apoi, pentru a elimina posibilitatea pierderii lui, intr-un… loc personal, nu mai sunt decat doi pasi.
Vezi si
Parintele Justin Parvu raspunde neavenitilor care contesta demersul pentru apararea credintei stramosesti: Arie! 1111 contra 666 intr-o singura zi
UPDATE: Cipurile – SPION conţin o antenă şi o memorie de stocare