Buldozere sarbesti la poarta unei biserici romanesti
Zilele trecute am primit un apel din partea parintelui Boian Alexandrovici din Valea Timocului, Serbia. Primaria orasului Negotin tocmai ce ii inmanase parintelui Alexandrovici o instiintare care cerea demolarea fundatiilor celei de-a doua biserici ctitorite la Malainita, in termen de 15 zile – din care trei au trecut deja.
Pentru cei care nu stiu: parintele Alexandrovici a construit cu mare greutate, incepand cu anul 2004 singura biserica in care se slujeste in limba romana, in Valea Timocului. De-a lungul anilor, autoritatile sarbe au facut tot posibilul pentru a-l impiedica sa-si duca constructia la bun sfarsit. Initial, au refuzat sa elibereze o autorizatie de constructie, iar cand parintele Boian a ridicat biserica pe pamantul propriu, a fost actionat in justitie. Si in prezent, asupra parintelui Alexandrovici apasa o condamnare la sase luni de inchisoare cu suspendare. Toamna aceasta biserica cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil a imbracat haina nou prin sfintirea picturii. Parintele Alexandrovici a inceput inca din martie 2008 sa ridice o a doua biserica – de data aceasta avand toate aprobarile necesare. Astfel ca decizia de daramare a fundatiilor pentru cea de-a doua biserica vine ca un trasnet din senin, fara niciun fel de fundamentare si fara nicio explicatie.
Pe buna dreptate parintele Boian Alexandrovici se intreaba daca mai este loc pentru romani in Serbia, atata vreme cat autoritatile iau masuri contradictorii: in 2008 aproba constructia, iar in 2009 cer daramarea lucrarilor realizate. Pana la urma este o chestiune care tine de statul de drept si de cata incredere se poate avea in autoritatile sarbesti. Experientele romanilor de pana acum nu sunt de natura sa incurajeze increderea in viitor. Conditiile care ar trebui respectate pentru minoritatea romana din Serbia sunt stabilite intr-o serie de documente internationale la care Belgradul este parte, documente care subliniaza niste drepturi de bun simt: dreptul la educatie in limba materna, dreptul la viata spirituala in limba materna, dreptul la mass-media in limba materna. Aceleasi principii sunt prezente si in tratatele bilaterale incheiate de Romania cu Serbia – insa stam in drum din cauza unei scame: este nevoie de o reuniune a unei comisii bilaterale pe probleme de minoritati, reuniune care nu are de gand sa se produca prea curand din motive neexplicate pana acum.
Belgradul practica un joc dublu: in provincia Voivodina respecta drepturile romanilor – iar in Valea Timocului nu le respecta. Astfel ca toate monitorizarile internationale au un fel de concluzie printre dinti: vedeti, acolo e bine; in partea cealalta este mai putin bine. Asa ca nimeni nu face nimic. Presedintii Traian Baserscu si Boris Tadici se intalnesc frecvent si se poarta de parca ar fi cei mai buni prieteni – si de fiecare data anunta strangerea relatiilor. Intre intalnirile presedintilor, autoritatile locale sarbe ii tin atat de strans in brate pe romanii din Valea Timocului, incat acestia abia apuca sa mai respire. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei emite rezolutii in care face recomandari – insa de la recomandarile de la Strasbourg pana la primaria din Negotin este cale foarte lunga, si intre timp s-ar putea ca buldozerele sa rada fundatia celei de-a doua biserici romanesti.
Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane a luat totusi pozitie toamna trecuta, sarind in apararea parintelui Boian Alexandrovici, care a fost amenintat in mod inexplicabil cu caterisirea din treapta preotiei de catre mitropolitul sarb Iustin. O caterisire fara sens: parintele Boian Alexandrovici nu tine de Biserica Ortodoxa Sarba, ci de Biserica Ortodoxa Romana. Pana la urma, Biserica Ortodoxa Romana nu are puterea sa rezolve singura problemele romanilor din Valea Timocului – desi un cuvant in duhul blandetii adresat bisericii surori poate ar mai usura din povara parintelui Boian Alexandrovici. Durerea cea mare este ca Romania plateste destui bani – in diverse forme – pentru parlamentari, europarlamentari si diplomati care ar trebui sa-si ia rolul mai in serios.
Buldozere sarbesti la poarta unei biserici romanesti de George DAMIAN
Sursa Foto: timoceanul – timoceanul’s photostream