SCANDALOS. Scapat de securistul Plesita, aproape rapus la Casa de Pensii. REZISTENTA din munti, inlocuita cu "societatea civila", e prigonita si azi

July 3rd, 2009

DOCUMENT CNSAS-PLESITA 1
DOCUMENT CNSAS-PLESITA 2
Are 85 de ani si e verde ca bradul. De altfel, a pribegit printre brazi un sfert din viata sa: 21 de ani in rezistenta anticomunista din munti, cautat pas cu pas de insusi Nicolae Plesita. Cazul lui Gavrila Rusu este la fel de uimitor ca si cel al lui badia Ogoranu, tot Gavrila. Luptatori veterani care certifica ca Romania a avut cea mai indelungata rezistenta armata anticomunista din Europa Centrala si de Est. Scapat de urgia Securitatii timp de 21 de ani, Gavrila Rusu (foto), un roman de legenda care ar trebui tinut pe palme, este lovit acum de… Casa de Pensii. Directia de Munca si Protectie Sociala, Casa de Pensii din Sectorul 5, i-a taiat, fara nici un preaviz, indemnizatia de persecutat politic de catre regimul comunist si, mai mult, i-a dispus sa plateasca din urma “un debit” de 3500 de lei noi. Decizia l-a imbolnavit de inima pe batranul anticomunist. Se intampla in Romania.
In primavara lui 1947 a fost condamnat la moarte pentru ca a participat la organizarea grevei generale a studentilor din Cluj din 10 mai 1946 si a condus revolta a 18 sate somesene, ca protest pentru alegerile falsificate de comisarii rusi. Dupa o amnisitiere data de Regele Mihai, grupul sau de luptatori, din “Lotul Zarnesti”, este condamnat din nou, in 1948, la 25 de ani de munca silnica si zece ani de degradare civica. Silviu Brucan cere in organul comunist “Scanteia” sa fie executati prin impuscare.
Este cautat de trupele securitatii din perioada ocupatiei bolsevice, in frunte cu locotenentul de atunci Nicolae Plesita. I-a prins bine pentru a scapa de urmarire si faptul ca a facut armata in 1943 la Vanatorii de munte. A luptat mai ales din Piatra Craiului, care, spune partizanul, “e raiul pe pamant, o stiu ca pe propria palma”. “Taranii nu ne tradau sub niciun chip”, mai subliniaza veteranul: “dovada ca am reusit sa scap atatia ani”. Cand a coborat din munti, in 1967, securistii nu l-au crezut ca este el, Gavrila Rusu, zis Visu. Intr-o nota strict secreta, din 1966 – gasita azi la dosarul sau de circa doi metri cubi, aflat la CNSAS – lt colonelul Nicolae Plesita raporta: “Organele noastre urmaresc in actiune pe fugarul PNT-ist RUSU GAVRILA, fugit din tara in 1947 dupa o activitate contrarevolutionara intensa. Din anul 1950 nu se cunoaste nimic despre existenta fugarului, din care cauza suntem ingreunati in urmarirea lui si a legaturilor”- vezi documentul la ZIUA. Intr-o alta adresa strict secreta, purtand semnatura lui Plesita, se afirma ca, “dupa disparitia sa de la domiciliu ar fi intrat intr-o banda inarmata care actiona in muntii Tiblesului; depistat de regiunea MAI Maramures si cu ocazia depistarii ar fi fost impuscat”. Asa ca va inchiputi surpriza organelor de securitate cand, in 1967, s-au trezit in brate cu “dusmanul poporului”.

Protejat de americani Dupa ce a aflat ca rusii au fost eliminati, treptat, din sistem si toti detinutii politici au fost eliberati, in anii ’64-’65, Gavrila Rusu a mai stat putin ascuns, ca sa se convinga ca nu e o stratagema a comunistilor. Apoi, in aprile ’67 s-a suit in tren si s-a dus la Bucuresti unde a incercat sa se refugieze la Ambasada Frantei. Acestia l-au refuzat insa si, atunci, s-a dus la Ambasada Americii. Un ofiter american care stia romaneste si era avizat asupra rezistentei din munti l-a preluat si l-a sfatuit ce si cum sa faca. Au stabilit o forma de legatura dupa care s-a deplasat direct la Securitate. Aici, un colonel, Toader, a ramas traznit si l-a pus sa-i povesteasca aventurile sale, spunandu-i “ca oricum nu te mai pot aresta acum”. “Pentru noi esti o adevarata scoala de supravietuire”, i-a mai spus un comandant.

“Brazii se frang, dar nu se indoiesc”
Dupa 21 de ani de rezistenta in munti, anticomunistul urmarit pentru “razvratire si insurectie armata” este pe cale sa fie rapus de o decizie aberanta, care, desi a contestat-o printr-o petitie, se aplica. In anul 2005 badia Ion Gavrila Ogoranu a incercat sa-si ia un credit la o banca. Acesta i-a fost respins, pe motiv ca… avea cazier: de “dusman al poporului”. Ulterior, in martie 2006, atat lui Ion Gavrila cat si sotiei sale, Ana, chinuita 21 de ani de Securitate, Ministerul Justitiei le-a refuzat recunoasterea calitatii de “luptator in rezistenta anticomunista”. Cei doi i-au scris atunci ministrului Monica Macovei: “Daca intr-adevar tara doreste sa-si reconsidere trecutul, si sa cinsteasca Rezistenta, sa ne caute ea pe noi, si nu sa ne oblige sa ne umilim in fata unor Instante nepotrivite si nebinevoitoare”. Dupa doua luni s-a stins badia, de inima rea, urmat, apoi, in alte doua luni, de sotia sa, care ii lasase, degeaba, ministrului Justitiei, ultimul sau cuvant: “Daca tara are nevoie de noi, cei care am luptat in Rezistenta anticomunista, sa ne caute in arhivele Securitatii pe cei morti, si sa ne contacteze pe cei care mai traim”. Cei doi eroi au murit lasandu-ne exemplul lor de daruire totala pentru tara, neam si Dumnezeu. “Toata viata mea am fost ocrotit de Dumnezeu, astazi cine domneste in Romania?”, se intreaba camaradul lor, Gavrila Rusu. Nu vrem sa credem ca actualul regim este mai rau decat cel bolsevic si doreste oficial rapunerea tuturor luptatorilor anticomunisti. Asteptam raspunsul de urgenta al autoritatilor.