Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Indubitabil, capitalismul este orânduirea cea mai performantă și eficientă din întreaga istorie a omenirii. Întemeindu-și ideologia și doctrina pe conceptul libertății, înlăturând rămășițele unor paradigme vetuste și utopii tiranice, capitalismul a deschis calea unei dezvoltări fără egal a tuturor facultăților umane cu reverberații în știință și mai ales în științe tehnice.
Progresele uimitoare care s-au produs au determinat de-a dreptul o stare de euforie în rândurile celor care promovau o libertate neîngrădită. Dar capitalismul ca orice fapt uman are limitele sale, este relativ și nu poate aspira a fi o rețetă universal valabilă. Încă în timpul conferinței de la Bretton Woots economistul englez John Maynard Keynes avertiza că și capitalismul are nevoie de mecanisme de prevenire a unor posibile derapaje, dar delegația americană cuprinsă de euforia victoriei în cel de-al doilea război mondial a neglijat avertismentele lui Keynes și a elaborat teza cu privire la ”autoreglarea piețelor”, oarecum, asemănătoare cu lozinca ”fiziocraților” care preconizau ca lucrurile să fie lăsate în voia lor, căci lumea merge de la sine. Acest liberalism extrem coroborat cu o politică monetară, în care banul nu mai constituia o valoare în sine și care putea fi schimbat la orice bancă pe o cantitate de aur, în greutate egală cu suma înscrisă pe bancnotă, astfel încât, datorită acestei situații, dolarul american a ajuns să aibă o acoperire reală doar de 4 la sută. Restul fiind hârtii care îndeplineau toate funcțiile banului pe baza principiului fiducității, adică a încrederii pe care o acordau cetățenii banului și nu datorită valorii sale intriseci. Toate acestea, împreună cu existența unor paradisuri fiscale, au dus la apariția faimosului capital financiar, care nu se mai sprijinea pe producția propriu zisă ci pe speculație. S-a ajuns ca pe lângă marile bănci americane și occidentale să existe câte un compartiment al traderilor care se ocupau de speculații, adică realizau profituri maxime din tranzacții speculative, obținând în schimb venituri sub formă de bonusuri de proporții incredibile. La un moment dat sistemul s-a dereglat și din domeniul financiar, criza a trecut în domeniul economiei reale cu rezultate catastrofale: falimentul unor bănci, dar și falimentul sau situații prefalimentare a unor întreprinderi gigant precum General Motors. În aceste condițiuni, statul american a fost nevoit să injecteze în respectivele întreprinderi sume enorme de bani din contribuția cetățenilor, trecând astfel la măsuri contrarii statului liberal prin intervenționism și protecționism. Datorită interdependenței mondiale cu țările din Apusul Europei și anumite țări din Asia, criza a devenit mondială. Totuși semnalăm următorul fapt: China cu toate că a resimțit o undă de șoc a crizei economice, fiind un mare exportator de produse pentru SUA și-a revenit rapid și astăzi prezintă un P.I.B. excedentar cu peste 7 la sută față de perioada corespunzătoare a anului trecut. Japonia a realizat un excedent de 0,8, dar totuși un excedent. Avem și țări care nu au suferit de pe urma crizei.Țările arabe, care aplică legea islamică și care interzice acțiuni speculative și dobânzi la credite au fost scutite de criză. Dar Turcia, o țară musulmană, în care băncile sunt mixte, adică unele sunt supuse legilor islamice, iar altele sunt conforme cu cerințele ce se impun unei bănci din Occident, a înregistrat totuși o criză.
Criza, după expresia economiștilor, s-a rostogolit și peste țara noastră. Afirm că această criză putea fi evitată. În țara noastră o treime din populație trăiește dintr-o economie de subzistență și scapă de sub incidența crizei mondiale. Pe de altă parte, anumite foruri cum e Banca Națională nu au luat măsuri necesare unei perioade de criză. Dar cea mai mare greșeală au făcut-o capitaliștii din țara noastră. Criza la noi în țară a debutat sub forma unei crize psihologice și care a dovedit imaturitatea acestei categorii sociale, nepregătită pentru probleme economice de profunzime, recrutată din clientele politice, orientată univoc spre o anumită piață, văzând efectele crizei în Occident, a intrat în panică și nu a găsit alt mijloc mai bun să-și apere averile decât să înceteze activitatea, să trimită muncitorii în șomaj și astfel să realizeze efectiv o criză reală în țara noastră. Răspunsul autorităților cu privire la existența unui deficit bugetar a fost o acțiune directă asupra cheltuielilor, dar tăindu-se cheltuielile s-a operat indirect asupra veniturilor. Ieșirea din criză pentru țara noastră se poate face în felul următor: economia națională poate fi considerată un lanț în care diverșii factori economici sunt verigi ale acestui lanț. Pentru a ridica un lanț este necesar să găsim veriga cea mai potrivită asupra căreia se poate acționa, ea determinând acțiuni asupra unor verigi semnificative. Din moment ce din buget latura cheltuieli este atacată, dar cu consecințe sociale nebănuite, este mult mai oportun să se acționeze asupra laturii veniturilor. Ori România are o asemenea verigă, dar a naturii. Prin țara noastră curge Dunărea și se varsă în Marea Neagră. Dunărea este un adevărat complex fluvial, pentru că prin construcțiile care se efectuează- Dunărea este legată de Main, iar Main-ul de Rin- se crează cel mai mare complex fluvial din lume. Propun creerea unui complex portuar la Sulina și împrejurimi, care să fie constituit din oportunități de descărcare a vaselor maritime care sosesc la Sulina și reîncărcare în vase fluviale menite să urce în amonte până la portul de destinație. La fel se va proceda cu vasele fluviale care coboară în aval la complexul portuar Sulina, pentru a fi descărcate și reîncărcate pe vase maritime care pornesc spre porturile lor de destinație.
În acest scop propun creerea unei Societăți pe Acțiuni în care statul român își menține pachetul de control și al cărei scop ar fi tocmai construcția acestui complex portuar și menținerea în bune condiții a șenalului navigabil din țara noastră. În acest scop se vor pune în vânzare acțiuni, iar cumpărătorul unui pachet de acțiuni în valoare de 500 mln. euro obține un loc în consiliul de administrație al societății. Beneficiari ar putea fi, de exemplu, China care este un mare exportator de produse ieftine și care actualmente pătrunde în Europa pe calea ferată a Transsiberianului. Firește că această țară ar fi interesată într-un transport naval, deoarece transportul pe calea ferată durează mult, este scump și prezintă riscuri. La fel ar putea fi atrasă India, țările arabe, Iranul și Israelul.
Un mare beneficiar ar fi Turcia care la porturile din Marea Neagră ar putea atrage clienți din țările arabe și apoi le-ar transporta prin complexul portuar de pe teritoriul țării noastre. Alți beneficiari ar putea fi țări dn bazinul Mării Negre: Georgia, Azerbaidjan, Armenia. Și, bineînțeles, toate țările riverane Dunării. Practic majoritatea țărilor europene.
Prin acest proiect consecințele economico-politice ar fi următoarele. În primul rând am fi principala legătură dintre Europa Centrală și Orientul Mijlociu. În bazinul Mării Negre la ora această există trei mari jucători: Turcia, datorită strâmtorilor, Rusia și Ucraina. Țara noastră se află pe o poziție medie. Prin complexul portuar dunărean am deveni mai importanți chiar decât Rusia și Ucraina, ceea ce ne-ar asigura un loc mai important în cadrul Uniunii Europene. Pentru țara noastră avantajele sunt următoarele: construcția în sine s-ar face cu bani provenind din vânzarea de acțiuni. Ar demara ramura construcțiilor. O ramură aproape muribundă este cea a șantierelor navale, ori o înviorare a transporturilor pe Dunăre ar contribui la sporirea comenzilor adresate acestor șantiere. Afară de marile porturi dunărene s-ar înviora și porturile mai mici. S-ar înmulți numărul întreprinderilor pe verticală și pe orizontală, care ar lua parte la această construcție, ar pune în mișcare și alte regiuni din țară nu numai cele dunărene. Un mare câștig ar proveni din aportul de investitori străini. Aceștia văzând oportunitatea ce li se oferă de-a investi în oportunități lucrative și având în vedere importanța acestor lucrări vor veni și vor contribui la avântul economiei românești. Din cele patru faze clasice ale unei crize- după o criză urmează o perioadă de stagnare, după care urmează un avânt- prin această lucrare hidrotehnică de anvergură perioada de stagnare s-ar scurta și avântul s-ar instala. În felul acesta, anul 2010 ar fi cel al ieșirii definitive din criză și înscrierea economiei noastre în faza de avânt. Acestea sunt observațiile sumare și globalizante ale problemei. În măsura în care trezesc interes, ele pot fi completate cu analize sectoriale și secvențiale care ar da o expunere exhaustivă a întregii probleme, indicându-se și oamenii indicați să participe la elaborarea finală a acestei lucrări.
Dixi et salvavi animam meam.

Prof. univ.
Raul Volcinschi
Cluj Today

• Share
• Tweet
• Pin
• Email