Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Ion Cristoiu scrie astazi, joi, 22 octombrie, despre un document extraordinar publicat de ziarul Ziua sambata trecuta: “Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată.”
O parte a motivatiei este cea remarcata de Ion Cristoiu: matrasirea subiectului de catre presa ticalosita. O completare insa: din aceasta face parte si Ziua. Declaratia de senzatie a trecut neobservata pentru ca si conducerea proasta a Ziua a vrut asa, ingropand stirea in fundul internetului si dandu-i un titlu… “la misto”. Unde este Ziua, celebra prin scandalul si procesul ILIESCU-KGB? Ce ironie a soartei: aceeasi Ziua, pentru care acelasi director, Sorin Rosca Stanescu, era sa fie inculpat de “Iliescu-KGB”, astazi ingroapa intr-o zi de week-end si intr-un colt de internet un subiect si un document istoric, obtinut de jurnalistul Razvan Savaliuc in exclusivitate, care altadata ar fi revolutionat societatea. Fara sa fie cap de ziar, asa cum merita – normal, cap de ziar a fost obsesia Basescu -, fara sustinere prin editorial, fara interviuri aditionale cu istorici si participanti la “revolutie”. Fara cea mai mica promovare. Ingropat in asa fel incat nici nu a reusit sa intre in Top-ul accesarilor pe internet (vezi foto). Dar ce mai intra in Top? Nici macar capul ziarului, teoretic cel mai important articol al publicatiei, nu reuseste sa ocupe primul loc in top, ceea ce dovedeste alegerea frapant de stupida a subiectului principal al zilei, fara profesionalism, ignorandu-se total interesul cititorilor. Cititori care dau tot mai la fund editorialistii lipsiti de logica si credibilitate aruncandu-i afara din acelasi Top (vezi foto). Cata prostie si fudulie!
In acelasi timp, desi bietii jurnalisti ai Ziua nu si-au mai primit lefurile – fiind anuntati prin mail ca nu se stie cand le vor mai primi – Ziua se lauda pe site ca se apuca de construit un bloc-turn! Ce ipocrizie! Poate daca ajunge iar Iliescu presedinte si Nastase prim ministru! Altfel, adio Ziua! O spune chiar Vintu.

PS: Pe blogul meu, la postarea de sambata PREMIERA – DECLARATIA lui Ion Iliescu la Parchet in “Dosarul Revolutiei”, data in 20.02.2009. FACSIMIL INTEGRAL, am avut, numai la acest articol, peste 5.000 de accesari unice. Pe “Sanchi – Ziua”, cu titlul “Iliescu anchetat la misto” a adunat abia 1400 de vizitatori… Jalnic sfarsit! Pe mana lui Iliescu, ca sa zic asa.

Articolul maestrului Ion Cristoiu din Jurnalul National de azi (care va avea si continuare!):

Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată. Că n-a sesizat-o Mircea Geoană e de explicat. Ion Iliescu e cel care-l duce de mânuţă, hopa-hopa, să nu cadă pe scări, spre vârful Dealului prezidenţial. Mai greu de explicat e tăcerea lui Crin Antonescu. Liderul PNL denunţa din greu pe vremuri crimele din decembrie 1989 comise de neocomunistul Iliescu.

În apropierea împlinirii a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ar fi fost mai mult decât interesant să dezbatem ce a întreprins Parchetul pentru a afla adevărul despre aşa-zisul fenomen terorist, responsabil de moartea a 944 de persoane (942 oameni simpli şi doi oameni importanţi, totuşi cetăţeni ai României, Nicolae şi Elena Ceauşescu!). Aşa cum am mai scris, nu e vorba de adevărul din punct de vedere juridic. Câtă vreme nu sunt probe zdrobitoare la dosar, nici unul dintre cei implicaţi în evenimentele obscure din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, nu poate fi pus sub acuzare. E vorba însă de contribuţia pe care ar fi putut-o avea şi ar putea s-o aibă Parchetul în descoperirea Adevărului istoric.

Cel mai grav moment al lui decembrie 1989 îl constituie, indiscutabil, cel al aşa-zişilor terorişti. Spun al aşa-zişilor pentru că, deşi el a fost folosit de echipa perestroikistă a lui Ion Iliescu în zilele respective, toate investigaţiile ulterioare au arătat că n-a fost vorba de terorişti în adevăratul sens al cuvântului. A fost vorba pur şi simplu de o diversiune pusă la cale pentru ca oamenii să se împuşte între ei. O diversiune uşor de realizat, în atmosfera din zilele lui decembrie 1989, de câţiva inşi beneficiind de simulatoare, de reţeaua de împrăştiat zvonuri, dar mai ales de Televiziunea Română. Urmare a acestei diversiuni au murit 944 de oameni. Alte momente din decembrie 1989 ţin mai mult de descoperirea Adevărului istoric decât de descoperirea Adevărului. În cazul celor 944 de morţi, descoperirea Adevărului e o chestiune de interes naţional. Dacă după 20 de ani o ţară nu poate descoperi pe cei responsabili de moartea a aproape 1.000 de persoane, echivalent cu un genocid, pretenţia ei de a fi stat de drept e o iluzie. Înseamnă că şi azi, când spunem că avem Justiţie, Presă, Opinie publică la standarde democratice, responsabilii pentru crimele din decembrie 1989 sunt în libertate şi, mult mai grav, pot acţiona împotriva descoperirii Adevărului. Să ne mai mirăm atunci că avem Corupţie fără corupţi pedepsiţi de tribunale?!

Despre momentul cu teroriştii am scris încă din februarie 1990. N-am probe şi nici alţii nu au pentru a dovedi implicarea lui Ion Iliescu din punct de vedere penal. În investigarea unui eveniment mai mult sau mai puţin misterios, un ajutor preţios îţi dau răspunsurile la întrebarea: Cui a servit el? Fenomenul terorist a servit pentru:

1) Legitimarea noii Puteri, întruchipate de Ion Iliescu prin înfăţişarea noii echipe drept cea care a salvat ţara de la furia teroriştilor.

2) Asasinarea soţilor Ceauşescu.

Aşa cum am mai scris în eseul Aşa-zişii terorişti au justificat executarea Ceauşeştilor din cartea De la o lovitură de stat la alta, lui Ceauşescu i s-a pus în cârcă afacerea cu teroriştii din punct de vedere penal. Actul de acuzare se referă la acţiunile aşa-zişilor terorişti. Ca imagine publică, asasinarea sa a fost posibilă prin invocarea pretextului că, astfel, teroriştii depun armele. Pretext reluat de Ion Iliescu în Declaraţia de la Parchet.

3) Scoaterea din joc a posibililor contracandidaţi ai lui Ion Iliescu din rândul CPEx.

Erau legaţi nu numai de Dictatorul, dar şi de Criminalul Ceauşescu.

4) Spălarea Armatei de crimele de la Timişoara prin înfăţişarea drept eliberatoare a patriei.

5) Compromiterea definitivă a comunismului, care, după ce se prăbuşise prin revoluţia de catifea, se prăbuşea în România printr-o baie de sânge.

Excepţie făcând chestiunea cu compromiterea comunismului. Toate celelalte răspunsuri la întrebarea: La ce-au servit teroriştii? ne dau un răspuns la întrebarea: Cui au servit teroriştii? Lui Ion Iliescu.

În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor. Plecând de aici, ziarul îl acuză pe Liviu Sutiman de complicitate cu infractorul. Aceasta deoarece, aşa cum relatează ziarul şi cum ne arată declaraţia olografă a lui Ion Iliescu, procurorul, un membru al unui corp profesional elogiat de Traian Băsescu, înghite pe nemestecate toate poveştile lui Ion Iliescu despre decembrie 1989. Nu împărtăşesc acuzaţia adusă de ziar. Cred însă că procurorul, mulţumindu-se cu o declaraţie în care Ion Iliescu vorbeşte despre cărţile sale – cel mai probabil scrisă de acasă -, a fost complice la ascunderea Adevărului despre moartea a aproape o mie de oameni nevinovaţi.
(Continuare în numărul viitor)

• Share
• Tweet
• Pin
• Email