Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii al nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei.
Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat.

Cu ochii pe industria de maşini

Politica de monopol dezvoltată de Deripaska şi Rich se reflectă şi în Romånia. Tentativa lui Deripaska de a prelua în bloc industria autohtonă de aluminiu este continuată de proiectul preluării uzinei Daewoo de la Craiova, cu concursul direct şi interesat al guvernului Tăriceanu.
Deripaska vånează ALRO Slatina, Alprom Slatina şi Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Năstase în favoarea grupului Marco, înfiinţat de Marc Rich şi preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urmă şi Oleg Deripaska sunt mai vechi. Înainte să lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York, a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre acestea se numără şi COS Tårgovişte, şi Industria Sårmei Cåmpia Turzii SA, privatizate cu scandal (Cosmin Guşă a fost direct implicat) în timpul guvernării PSD, dar şi o întreprindere croată, alta bulgară, plus două ruseşti.
Combinatele romåneşti au fost cumpărate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pånă de curånd în numele grupului Mechel. Casa de comerţ a oligarhului rus, Mechel International Holdings AG, a fost înregistrată tot în Zug, la aceeaşi adresă cu Conares.
Reprezentantul din Romånia al lui Ziuzin, Boris Golovin, este atåt promotorul intereselor lui Deripaska în ţara noastră, cåt şi al TVEL Corporation, mare corporaţie rusă de stat în domeniul nuclear.
Golovin, născut în Republica Moldova, a fost ofiţer al trupelor speciale din cadrul GRU, a luptat în Afganistan, ştie bine limba romånă şi este implicat mai toate afacerile cu energie – şi nu numai – din Romånia. Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi Nicolae Bogdan Buzăianu, dar şi o serie de personaje provenite din SRI sau din serviciile de informaţii israeliene.
Printre legăturile sale se numără Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor. Acesta este partener tradiţional al lui Boris Golovin şi, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu. Cåt timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici.
Vladimir Soare, ofiţer acoperit, a fost, pe rånd, viceguvernator BNR, preşedinte al Bancorex şi preşedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vîntu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergură iniţiată la UCM Reşiţa, de Boris Golovin şi Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest „business“ are interese şi Oleg Deripaska.
Corneliu Păltånea. Fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Romånă. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romåno-Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Păltånea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. Unul dintre cei doi fraţi a fost ofiţer de informaţii militare.

GRU şi legăturile „româneşti“

Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia.
Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalţă un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America.
Mircea Popa. În vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Mircea Popa a condus Agenţia de Presă „Rusia la Zi“, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean, Vitalie Dobåndă, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
„Rusia la Zi“ era sponsorizată de Mechel. În perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Guşă, care s-a remarcat în peisajul public prin discursurile sale proruse. Guşă are vilă la Cornu, pe aceeaşi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.
Yacov Goldovsky, omul lui Cernoi, îi reprezintă interesele în Rafo, pe care Goldovsky o controlează, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul în Austria.
Marin Anton este omul care apare în toată odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alţi directori proveniţi de la Tofan Group. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care aparţine CET Mintia) ia în primire utilajele ruseşti, apoi virează, eşalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a eşuat însă parţial. În 2003, ruşii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite şi cu garanţia expirată.
Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursală a Termoelectrica Bucureşti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politică să căpuşeze CET Mintia, prin firma soţiei lui.
Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorånd peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firmă: sediul social este în Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romånia. Impozantul imobil aparţinea, de fapt, preşedinţiei Rusiei.
Unul dintre „pionii“ lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pånă în 2001, Bejan a fost adjunct al direcţiei generale de comerţ exterior. Era în funcţie în 2000, cånd guvernul a emis ordonanţa de modernizare a CET. Tot atunci, era acţionar minoritar în Global.
Legăturile lui Bejan în spaţiul fostei URSS datează din anii ‘80, cånd acesta a gestionat participarea romånească la construcţia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. În timp ce activa în minister, Horia Bejan a fost asociat în afaceri şi cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, şi fost ministru al energiei în Republica Moldova.
Ofiţer KGB la origine, Iavorski a monopolizat ani la rånd furnizarea de combustibili energetici (cărbune şi păcură) către termocentralele romåneşti, angajånd la firmele sale foşti ofiţeri SRI. Tot tranzacţiile cu cărbune i-au adus faţă-n faţă pe Bejan şi Golovin.
Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofiţer GRU. Pe långă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin şi în alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorţiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuţei poştale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului Bucureşti.
Tonya Halpern şi defunctul ei soţ, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitaţiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele romåneşti.
Al treilea membru al consorţiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech deţinea 10 la sută din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy“, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeaşi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firmă implicată în scandalul retehnologizării Porţilor de Fier I şi II. Aşadar, entităţile VA-Tech primeau contracte avantajoase, fără licitaţie, de la statul romån. Firma era reprezentată în Romånia de Nicolae Bogdan Buzăianu – fondatorul Energy Holdings şi prietenul lui Boris Golovin.
Contractul de consultanţă juridică pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură „Boştină&Asociaţii“, partenerul tradiţional al lui Buzăianu. BBP a dat faliment în 2002, fiind preluată de japonezii de la Hitachi. Boris Golovin, care deţine în Bucureşti şi Romcar Russian Buses, este cel care tranzacţionează pentru Ziuzin achiziţionarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care aparţine de consiliul judeţean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile colosului rus Mechel, al cărui proprietar e Ziuzin.
Firma lui Golovin îşi are sediul chiar în casa lui Nicolae Bogdan Buzăianu din zona Piaţa Aviatorilor. Magnatul pentru care lucrează acesta, Ziuzin controlează mineritul de cărbune, producţia de oţel şi energie, vrea să controleze şi producţia de energie electrică pentru întreprinderile sale şi să obţină controlul total al preţurilor.
Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost iniţiate, cel puţin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie şterse, conform unei ordonanţe de urgenţă a cabinetului Tăriceanu. ANAF îşi propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru ca populaţia să nu rămånă fără căldură. Datoriile depăşeau zece milioane de euro.
Pentru Conares Trading, a prestat şi societatea de avocatură „Anastasescu“, care a reprezentat juridic în Romånia firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înfiinţate de Alexandru Bittner şi este vecina lui Adrian Năstase în blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuşi Tamara“, pe care Bittner o consilia în afaceri.
Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruşi. Primul indiciu se reflectă în Mastertrade Ltd., o firmă din Marea Britanie care deţine acţiuni în societăţile înfiinţate de Bittner la noi.
La un an după vizita lui Băsescu la Moscova, în august 2006, guvernul Tăriceanu emite o ordonanţă de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului Isărescu. Retehnologizarea Electrocentralei Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma să intre în linie dreaptă. Potrivit unei ordonanţe a guvernului Tăriceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de 67,9 milioane de euro pentru asigurarea parţială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1, urmånd să aibă loc şi încredinţarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ 100 milioane de euro.
Practic, ruşii sunt favorizaţi de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dar tot ei mizează în continuare că vor cåştiga bani din punerea lor în funcţiune. În condiţiile în care utilajele au garanţia expirată, este uzual ca numai firmele producătoare (LMZ şi ZiO Podolsk) să emită alta nouă.
Globalul a cåştigat licitaţia de furnizare de cărbune la Iaşi, Suceava şi Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofiţer GRU, Boris Golovin. Contractele de la Iaşi şi Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari.

Machitski-Deripaska-Cernoi

„Oleg Deripaska a primit sarcina de la preşedintele Rusiei să revigoreze industria automobilelor ruseşti“, spune Boris Golovin. În Romånia, interesele oligarhului se leagă de Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa, deţinută de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzăianu. Acesta are legături mai vechi cu afaceriştii din spaţiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumpărat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS.
Autobuzele sunt produse la Reşiţa, iar piaţa vizată e cea internă. Caroseria se face în Rusia, licenţele sunt cumpărate de la grupul lui Deripaska. Producătorul e firma Robus, controlată de UCM Reşiţa. Golovin deţine un procent foarte mic în Robus, în schimb, controlează Romcar Russian Buses SA, casa de comerţ pentru acest proiect.
Printre acţionarii şi administratorii Romcar îi regăsim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost preşedinte Bancorex şi al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vîntu) şi Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primăria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a făcut lui Golovin planul de afaceri.
UCM Reşiţa, privatizată la sfårşitul anului 2003, a fost ofertată de Firma INET AG din Elveţia, în consorţiu cu asociaţia salariaţilor. INET AG avea însă ca obiect de activitate „deţinerea de acţiuni la alte întreprinderi“, conform registrului elveţian al comerţului. Firma e administrată de Beat Corpataux, asociat cu Buzăianu în afacerea „Energy Holding“.
Suma achitată pentru UCM a fost 13,1 milioane de euro. După cum au spus cei de la Reşiţa, statul s-a angajat să le şteargă datoriile istorice, dar în 2006 firma era menţionată printre marii debitori.
Preşedintele UCM Reşiţa, Adrian Chebutiu (şi el un apropiat al lui Buzăianu şi fost vicepreşedinte al Energy Holding), a recunoscut că Buzăianu a negociat privatizarea de la Reşiţa. UCM era subcontractant în afacerea „Porţile de Fier“, revenindu-i 12 milioane de franci elveţieni din afacerea gestionată de acelaşi Buzăianu, ca reprezentant al VA-Tech.
………………………………………………………
În Romånia, o firmă controlată de råvnita societate ALRO intermediază importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semnează contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlată de aceiaşi oameni de afaceri de la ALRO adică de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care deţine 99,97% din Conef prin compania din Slatina. Practic, cel care aduce gaze în Romånia este grupul Marco, în spatele căruia stă Machitski.
Conef SA intermediază în Romånia aproape jumătate din cantitatea totală de gaze pe care Gazprom o livrează ţării noastre. În 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma înregistrată în Romånia cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani şi conferă Conef o poziţie dominantă pe piaţă distribuţiei.
În Romånia, Conef a dezvoltat o vastă suveică de firmă, participånd direct în alte societăţi. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) pånă în august 2005. Alesandru fusese numit în funcţie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu.
Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporţie de 70% de compania-mamă, Conef SA. Interesele ruşilor de la Conef gravitează şi în zona IMGB, fostul colos industrial ceauşist.

Etc… mai urmează încă vreo 70 de pagini. Prietenii ruşi ai lui Mircea Geoană au deja pus bine piciorul în economia întregii zone a istmului ponto-baltic, iar aşezarea unui tovarăş de nădejde pe scaunul de la Cotroceni ar mări avantajul Moscovei în plan regional.
În opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere „l-a negociat“ Mircea Geoană la Moscova, în vizita sa secretă (secretă – pånă mai zilele trecute).
G. Roncea

Vezi si

• Share
• Tweet
• Pin
• Email