Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

John Simpson: Cum se explica ascensiunea rapida a lui Ion Iliescu in decembrie 1989?
IonIliescu: Eram cunoscut ca fiind cel pe care Ceausescu l-a expulzat dela  conducerea partidului inca din 1971 si exista o anumita simpatiepentru mine in diferite cercuri. Erau oameni care lucrasera cu mine inanii studentiei, apoi in miscarea de tineret, apoi in alte puncte aleadministratiei tarii in care am lucrat, in diferite judete in care amlucrat. Eram cunoscut in tara, iar acesta este primul aspect. Un altaspect era ca aveam unele conexiuni cu anumiti oameni, chiar cu doigenerali. Unul dintre ei era un fost ministru al Apararii, iar celalaltera seful Marelui Stat Major. Au fost niste discutii, dar fostulministru al Apararii de care vorbesc a murit in 1987, bolnav de cancer.Deci nimic concret nu s-a finalizat ca idee.

J.S.: Dar existati ca grup.
I.I.: Nu, nu e vorba de asta. E prea mult sa vorbim de un grup. Au fost nisteintalniri la inceputul anilor ’80, trei-patru ne adunam cateodata ca sadiscutam despre eventuale posibilitati de a-l rasturna pe Ceausescu.Dar am fost descoperiti de Securitate si unul cate unul am fostizolati. Unul a murit, altul a inceput sa fie supravegheat, eu m-amaflat tot timpul sub supravegherea Securitatii, un altul a fost luatdin Bucuresti si trimis la Focsani si asa mai departe. Deci grupulca atare a fost desfiintat. Dar au existat si alte tentative.  Oameniobisnuiti care au initiat anumite actiuni, dar fara nici un rezultat.Nu a fost ca in Portugalia, de exemplu, unde a avut loc o revolta amilitarilor, o lovitura de stat data de militari, care a deschisulterior calea transformarii democratice in aceasta tara. Acolo a fosto lovitura de stat care a fost urmata de un proces revolutionar detrecere de la dictatura la democratie. Noi n-am avut aceastaposibilitate. Singura cale care a fost posibila in Romania a fostaceasta revolta populara.

J.S.: Am fost aici indecembrie 1989 si imi amintesc cat de dificil era sa intelegi ce seintampla. Se auzeau nenumarate impuscaturi, armata si demonstrantiivorbeau cu totii despre actiunile Securitatii, despre diversiuni,oameni ucisi. Despre ce a fost vorba?
I.I.: Dumneavoastravorbiti, de fapt, despre etapa a doua a evenimentelor din decembrie.Dupa ce Nicolae Ceausescu a parasit sediul Comitetului Central cu unelicopter, au urmat cinci sau sase ore de entuziasm general si euforie.Revolta oamenilor reusise. Oamenii reusisera sa-l indeparteze peCeausescu. Era un entuziasm general, fraternizare generala, unextraordinar sentiment de bucurie. Dar aceste sase ore au reprezentatun interval in care nimeni nu stia ce va urma. Deci cand am aparut latelevizor, in jur de ora 2.00, am lansat aceasta idee: “Ce avem defacut mai departe?”.
Evident, dictatura fusese rasturnata sitrebuia sa facem ceva sa ne organizam. si i-am chemat in sediulComitetului Central pe cei care voiau sa faca ceva, sa organizeze ceva.Cand am ajuns la Comitetul Central, in jur de ora 5.00, acolo era oasemenea multime in piata… Cladirea fusese luata cu asalt demanifestanti, inauntru toate coridoarele si salile erau asa deaglomerate, ca nu se putea lucra nimic. Am aparut la balcon. Trebuie sastiti ca aveam doua mari tribune – balconul de la Comitetul Central siteleviziunea. Oamenii aplaudau sau, din contra, huiduiau. M-am adresat,asadar, multimii din piata cu aceasta idee de a avea alegeri libere inmartie sau, in orice caz, in primavara etc.

Apoi, in jur de5.00 si jumatate am gasit un birou si ne-am instalat acolo, vreo 15oameni, sa facem ceva. Am inceput sa scriem acea proclamatie catretara, sa vorbim adica despre Revolutie, scopul Revolutiei si programul Revolutiei. S-au conturat zece puncte, dar cu trei idei principale. Inprimul rand, sa trecem de la dictatura la democratie, la pluralismpolitic, cu alegeri libere, cu o noua Constitutie. Apoi, din punct devedere economic, sa trecem de la o economie de stat condusa prin metodeadministrative la o economie libera de piata si, nu in ultimul rand, saterminam cu izolarea internationala a Romaniei.
Deci acestea aufost ideile fundamentale care s-au desprins in acel moment. Dar nu amreusit sa finalizam Proclamatia catre tara, ca in jur de 6.00 sijumatate au izbucnit impuscaturile si impresia noastra a fost ca auizbucnit chiar impotriva biroului in care ne aflam. Am plecat din acelbirou si am putut constata ca se tragea asupra intregii cladiri. Amparasit locul si ne-am reintalnit vreo douazeci de oameni in sediulteleviziunii, la etajul 11 al cladirii. Am finalizat Proclamatia subasediu, se tragea asupra noastra.

J.S.: Dar cine tragea?
I.I.:Este o problema majora pentru noi toti. Cine a inceput? Parerea noastraeste ca niste oameni loiali lui Ceausescu au vrut sa stopeze incercareade alcatuire a unei noi structuri a puterii. Era un numar mic deprofesionisti pentru ca au starnit aceasta reactie in lant, multioameni au primit arme, nu era vorba numai de soldati, ci si de oameniobisnuiti. Cei care au intrat in Comitetul Central au primit arme si auinceput… De aici si suspiciunea generala “cine sunt teroristii?”.Pentru ca se spunea ca niste teroristi actioneaza impotriva Revolutiei,iar suspiciunea era generala: militarii s-au impuscat intre ei, civiliila fel. Deci spuneam ca am terminat sub gloante acest document(Comunicatul catre tara al Consiliului  Frontului Salavarii Nationale –n.r.) si, dupa ce i-am dat citire la televiziune, la miezul noptii, amstat toata noaptea la etajul 11 al televiziunii, sub gloante.
Aaparut chiar un elicopter care a deschis focul asupra noastra, iar maitarziu, dupa mai multi ani, un ofiter care s-a aflat in acel elicoptera declarat ca primisera ordin sa deschida focul de la comandamentulaviatiei militare sub cuvant ca televiziunea ar fi fost ocupata deteroristi. Era o confuzie totala. Din acest motiv, dupa doua sau treizile de asemenea diversiune terorista, am luat decizia de a organizaprocesul lui Ceausescu.

J.S.: Nu prea a fost un proces.
I.I.:  A fost un proces.

J.S.: Dar nu a fost un proces adevarat, vreau sa spun, se tipa la Ceausescu in sala de judecata.
I.I.:  Era o situatie exceptionala in conditii exceptionale.

J.S.: De fapt, un act

destul de rusinos, nu-i asa?
I.I.: Da. Dar din punct de vedere politic noi am spus ca am fi preferat sa fiavut conditii pentru un proces deschis, dar in acest timp mureauoameni. Am luat acele decizii in acele conditii. Intrebarea era cum saoprim acea diversiune terorista. si, de fapt, decizia s-a doveditcorecta. A doua zi dupa proces…

J.S.: A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?
I.I.:  A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis.

J.S.: Dar ati decis in esenta ca el (Ceausescu – n.r.) trebuie executat.
I.I.:  Nu. Am decis sa organizam procesul.

J.S.: Da, dar care putea fi rezultatul procesului? Era putin probabil sa fie gasit nevinovat…
I.I.:  Cred ca puteti intelege asta… nici un alt tribunal, nici o alta curte nu ar fi putut lua alta hotarare.

J.S.: Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa.
I.I.:  Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu.

J.S.: A fost o afacere urata, nu-i asa? si impuscarea lui a fost o afacere urata.
I.I.: Sa stiti ca, daca ar fi fost prins in 22 decembrie in piata ComitetuluiCentral, oamenii l-ar fi linsat. Aceasta era atmosfera din tara. Dupaexecutie am avut acel film facut de neprofesionisti, care arataprocesul si executia. Dar initial imaginile cele mai socante, cu ceidoi executati, au fost inlaturate la difuzare. Dar oamenii se indoiauca Ceausescu a fost executat si au cerut prezentarea integrala ainregistrarii cu moartea sotilor Ceausescu la televiziunea publica.Aceasta era atmosfera in tara.

J.S.: Inteleg ca nu afost usor, ca totul era confuz si violent in atmosfera acelor zile, darchiar si in acele conditii, daca va uitati inapoi, trebuie ca vaspuneti: “Nu a fost bine, nu a fost decent, nu arata  a fi corect”…
I.I.: Sa vorbim despre decenta, in conditiile in care un dictator incerca safoloseasca forta impotriva unei revolte populare, impotriva oamenilorcare se revoltau!? A vorbi despre decenta in legatura cu modul in caretrebuie tratat un dictator este chiar…

J.S.: As mutadiscutia si la alt subiect, care, de asemenea, n-a aratat prea bine lamomentul la care s-a intamplat. Ma refer la momentul in care, capresedinte, ati chemat minerii ca sa rezolve problema manifestatiiloranticomuniste din Bucuresti.
I.I.:  Nu am chemat minerii.

J.S.: Dar ei au venit. Ascultau ordine si erau echipati cu bate si se stia exact la ce trebuie sa se astepte lumea de la ei.
I.I.: Ati fost cumva in Bucuresti la data de 13 iunie 1990? Era deja la treisaptamani dupa alegeri. Primele alegeri libere din Romania,prezidentiale si parlamentare! Deci la trei saptamani dupa alegeri oasemenea manifestatie anarhista in centrul Capitalei, cu devastareacladirilor Politiei, a Ministerului de Interne, a televiziunii publice.A fost revolta poporului: “Cine sunt acesti oameni?! Cum e posibil?!”.Minerii au fost numai o parte din cei care din Bucuresti sau din afaraBucurestiului au venit in Capitala sa ajute autoritatile sa elimineaceasta rascoala anarhica.

J.S.: Dumnevoastra i-ati chemat?
I.I.:  Nu. Au venit singuri.Eu doar m-am adresat populatiei Bucurestiului spunand ca ne aflam subasaltul unor activitati care seamana cu cele ale Garzii de Fier,fascistii romani, asa cum s-a intamplat in 1941. si atunci Antonescu siArmata au fost obligati sa lichideze rebeliunea legionara prin forta.

J.S.:Dar acestia nu erau fascisti. Acestia erau oameni care spuneau ca eratiprea comunist si ca nu faceati decat sa calcati pe urmele luiCeausescu. De aceea demonstrau. si cand au aparut batausii, foarteneplacut,  ma bucur ca spuneti ca nu i-ati chemat, ar fi fost rau,oamenii au fost loviti. A fost un episod foarte urat, nu-i asa?
I.I.: Nu a fost un moment placut. Dar atunci nu aveam politie, nu aveam niciun fel de forta capabila sa asigure ordinea in tara si in oras. Iaroamenii erau nemultumiti – cum e posibil? In timpul campanieielectorale, centrul Bucurestiului, Piata Universitatii, fusese ocupat.Ma rog, nu era legal, dar cine sa faca in asa fel incat legea sa fierespectata? Dumneavoastra, britanicii, ati accepta ocuparea TrafalgarSquare de la Londra vreme de o luna, o luna si jumatate si politia sanu faca nimic?

J.S.: Asa spuneau si autoritatile chineze despre Piata Tien an Men in 1989.
I.I.:  Poate, poate…

J.S.: Si este vorba si despre ceea ce oamenii vor sa manifeste, iar acest lucru este bine inteles in Europa.
I.I.: Dar nu a fost in acest fel (ca in Piata Tien an Men). La noi era dupace se tinusera alegeri libere. Populatia astepta sa se intre intr-unmod de viata normal, si nu prelungirea unor manifestari anarhiste.

J.S.:Dar unii oameni spun ca totul a fost cauzat de faptul ca ati ajuns laputere intr-un mod atat de straniu in 1989, printr-un plan bineinchegat, si din cauza faptului ca nu erati de fapt atat dereprezentativ, ci continuatorul regimului Ceausescu, doar ca ceva maisimpatic.
I.I.:  Cu 85% din voturile populatiei nu eramreprezentativ?! Am fost trei candidati la alegerile din 20 mai 1990 siam castigat alegerile cu 85% din voturi.

J.S.: Ceausescu obisnuia sa obtina 90% din voturi.
I.I.:  In ce conditii?

J.S.: In conditii diferite, e drept.
I.I.:  Ei bine, noi avuseseram alegeri libere. In timpul lui Ceausescu nici macar nu existau alte partide.

J.S.: Aceasta perioada de dupa rasturnarea lui Ceausescu a fost de-a dreptul salbatica, nu credeti?
I.I.: Asa a fost, intr-adevar. Am avut de platit mult nu numai in timpulregimului lui Ceausescu, dar si dupa. Procesul de transformare asocietatii s-a dovedit foarte dificil.

J.S.: La 20 deani de la Revolutie, multi romani au sentimentul ca nimic nu a fostclarificat. De exemplu, doar doi responsabili pentru represiuneaviolenta de la Timisoara au fost condamnati pentru ca si-au ucisconcetatenii (generalii Mihai Chitac si Victor Athanasie Stanculescu –n.r.).
I.I.:  Se pare ca o astfel de problema nu se punenumai pentru Romania. Nu e o chestiune atat de simpla sa reorganizezi ointreaga societate si intreaga viata sociala. Cred ca principalarealizare a Revolutiei este libertatea. Libertatea de a vorbi, de agandi, libertatea organizatiilor, posibilitatea de a-ti exprimaoptiunile si de a-ti promova propriile interese. Noi am reorganizatcadrul general al vietii politice. Romania este acum o tara democraticacu un sistem democratic, cu partide politice, alegeri libere si oorganizare a statului potrivit principiilor democratice recunoscute.Sigur ca mai sunt multe de facut, dar situatia s-a schimbat in maremasura. Cea mai dificila problema s-a dovedit a fi reorganizareaeconomiei si a vietii sociale a poporului.

J.S.: Maieste un aspect care nu a fost rezolvat. Ma refer la principiul numitdomnia legii. Ati fost personal anchetat din 2005 pana in urma cucateva luni si acuzatiile impotriva dumneavoastra au disparut.Iertati-ma ca spun asta, dar sunt oameni in aceasta tara care spun caar trebui sa fiti in inchisoare.
I.I.:  Acestea suntchestiuni de natura politica. Cine ar putea sa ma judece pe mine inlegatura cu Revolutia romana? Sa fim seriosi! Tot poporul a simtit caam facut sacrificii de-a lungul intregii mele vieti si ca in zileleRevolutiei m-am implicat in tot acest proces de transformare a tarii. Aexprima dubii cu privire la rolul meu in Revolutie este o chestiune pecare nimeni in Romania nu ar putea sa o ia in serios!

J.S.:Dar as vrea sa ma intorc la aceasta ultima intrebare a mea, cea mailipsita de politete dintre toate, va rog sa ma iertati. Sunt oameni inaceasta tara care spun ca se cuvenea sa fiti condamnat si inchis si ca,daca nu se intampla asa, acest fapt este cauzat de esecul sistemuluijudiciar al tarii.
I.I.:  Eu sa fiu in inchisoare?! Cine este… cine se gandeste la asta?

J.S.: Vreti sa va dam numele? Am vorbit cu o multime de oameni.
I.I.: Cei care ridica o astfel de problema nu sunt oameni normali. Dacacineva ar incerca asa ceva, ar provoca un protest general in intreagatara.

J.S.: Dar acest lucru nu este un motiv ca sa nu se intample asta.
I.I.: A-l privi pe Iliescu ca fiind responsabil pentru cei care au murit inRevolutie?! Eu am fost o tinta a celor care trageau in zileleRevolutiei, si nu organizatorul…

J.S.: … acelei lovituri de stat…
I.I.: … acelei diversiuni teroriste. A fost o diversiune indreptata impotrivanoastra, a celor care am organizat prima structura provizorie a noiiputeri. Este vorba numai de…

J.S.: Inamici?
I.I.:  Sunt doar activitati politice ale unor oameni lipsiti de orice ratiune.

Surse: BBC, Romania libera

• Share
• Tweet
• Pin
• Email