Cum am explicat in Revista presa(rilor), Doru Buscu a acordat un interviu pentru site-ul lui Mihnea Maruta, cu titlul “Ar fi trebuit să renunţ la presă acum 15 ani”. Am constatat sec ca ar fi fost bine daca ar fi facut-o. Trebuie insa neaparat sa citim ce e intrebat de Maruta si ce anume raspunde Buscu:
Ai avut două ziare de suflet, pe care le-ai considerat “copiii tăi” din presă: “Caţavencu” şi “Cotidianul”. Unul a murit, celălalt pare că-şi pierde aura. Ce-ţi reproşezi în fiecare dintre cele două cazuri?
La “Cotidianul” îmi reproşez pripa în care l-am construit. Tot ceea ce a urmat a fost ok, în sensul că am folosit toate resursele pe care le-am avut şi aproape toată energia de care dispuneam ca să demonstrăm că presa scrisă e încă posibilă…
… bla-bla-bla… Un moment, un moment… Domnu’ Maruta. Domnu’ Buscu. Toate ca toate. Sunteti doi tipi interesanti. Ati facut o serie de lucruri bune. Probabil ca nu le cunosc pe toate. Mea pulpa. Poate ca a fost sau poate ca nu a fost “Catavencu” copilul lui Doru Buscu, aceasta nu este treaba mea.
Insa, dom’ Maruta, cu tot respectul: pe cand puricii se potcoveau cu 99 de ocale si sareau pana la cer, pe la 1993, asa, spre toamna, pe cand erati elev de scoala-n Romania postcomunista, “Cotidianul” exista. El nu a fost niciodata copilul lui Buscu, ci al lui Ratiu. In editia post-belica.
Ion Ratiu, daca va spune ceva numele acesta obscur. Iar relatia de rudenie dintre “Cotidianul” si Buscu probabil ca este un fel de echivalentul casatoriei unei orhidee delicate cu Patrocle. O sa ma intrebati cine este Patrocle. Patrocle este dulaul care sgarma florile-n gradina vecinului cultivatorului de flori exotice.
Ca sa intelegeti mai bine ce vrau pen’ ca sa zic: cand a murit florarul, fiul sau a vandut la stapanul lu’ Patrocle, iar acesta a venit si-a inceput sa scurme si sa faca pipi la radacina orhideei, pana cand aceasta s-a uscat de oftica floriceasca.
Ceea ce trebuie sa intelegeti, dom’ Buscu, dom’ Maruta, este ca lumea nu a inceput cu voi, iar ziarul “Cotidianul” si istoria sa nici ea nu va apartine. Asa cum nu a apartinut nici lui Ion Ratiu, ardelean ca si dumneavoastra, dar cunoscator si de istorie si respectuos cu un brand interbelic.
Continuarea la StareaPresei.ro