March 28th, 2010 
VR 
Jignita si amenintata mitocaneste, cu “muia”, excluderea si moartea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, badaranul Horia Garbea, poeta Niculina Oprea gaseste resursele pentru a-i intoarce obrazul derbedeului cu functie de conducere in Uniunea Scriitorilor din Romania. Prezint mai jos o replica a domniei sale preluata de pe site-ul scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, care, la randul sau, se intreaba de unde a scos Garbea – altfel un mare admirator al “bloggerului Nastase” (vezi foto mai jos) – povestea cu asa-zisa comisie disciplinara. De observat ca, desi acesta a atras atentia asupra ordinariei lui Garbea, pana acum nici un scriitor nu a indraznit sa-l ia la palme pe mocofan sau sa chestioneze intentia abuziva de tip comunist privind excluderea din breasla scriitorimii prin hotararea arbitrara a unei comisii (Paul Goma la fel a patit, in 1977, cand a fost eliminat din USdR a RSR. Si, ce coincidenta, inclusiv Nicolae Manolescu a votat “pentru”). Tot o doamna a literaturii contemporane, Gabriela Cretan, a trebuit sa spele onoarea scriitorilor romani, printr-o interventie la obiect, pe care o redau, de asemenea, integral. Astept in continuare o reactie normala a societatii in care traim, in special a ziaristilor de “trust”, care ezita in mod ciudat sa publice vreun rand despre acest grobianism al conducerii USR. Daca de la sefia CRP un ziarist ar fi fost amenintat similar, s-ar fi ignorat la fel subiectul? Pierit-au de tot gardienii adevarului si onoarei?
Redau cuvintele doamnelor: “Moarte mincinosilor”?
Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
Cu toate acestea, presedintele ASB, dupa ce injura fioros, isi imbraca roba de mare inchizitor si, regasindu-si glacialitatea si tonul oficial, cere excluderea poetei.
Acestea fiind faptele, eu, una, raman cu o mare nelamurire. Daca dl. Horia Garbea este atat de sensibil la acuzatiile aduse membrilor breslei (chiar in prezenta unui act oficial de natura sa suscite indreptatite interogatii), este cu atat mai dator sa ne explice seninatatea bizara si taciturnia de Buddha scufundat in Nirvana de care a fost cuprins in 2008, cand Cezar Ivanescu a devenit victima mizerabilei inscenari pusa la cale chiar de un membru USR. Si nu intr-un mail catre amici, ci prin intermediul unui post tv (Realitatea TV) si a unei agentii de stiri (NewsIn). Nici dl. Horia Garbea, aflat atunci ca si astazi intr-o pozitie de conducere, nici altcineva dintre liderii USR n-au ripostat in vreun fel fata de acest josnic atac, nici macar atunci cand calomnia, intinzandu-se cu viteza unui incendiu, a capatat proportiile necontrolabile ale unui scandal mediatic.
Lipsa de reactie a celor in drept este cu atat mai grava cu cat episodul, calificat la momentul respectiv de Cezar Ivanescu drept „o incercare de linsaj mediatic” s-a incheiat cu moartea poetului (in conditii inca neelucidate).
Acum dl. Horia Garbea declama raspicat: „Nu s-a primit inca NICIO decizie de colaborare din cele solicitate”.
De ce n-a declarat acest lucru, la fel de spontan si de revoltat, si atunci, in februarie 2008? Confruntat cu ciudata abulie a lui H.G. si a celor obligati, conform statutului USR, sa-l apere, Cezar Ivanescu s-a vazut constrans sa recurga la greva foamei, ca forma extrema de protest, pentru a obtine din partea lor recunoasterea publica a faptului ca nu exista niciun document incriminant in privinta sa. Cerea atunci, printre altele, sanctionarea de catre USR a detractorului sau. Niciuna dintre revendicarile sale intemeiate nu i-a fost insa indeplinita!
N-a obtinut decat un “Comunicat” confuz din care nu se prea intelege care-i treaba. Si acela postat doar pe siteul USR (cati nescriitori il acceseaza?), in vreme ce toata presa scrisa, online, audio-vizuala, absolut toate canalele mediatice difuzasera zvonul defaimator. Iata o fraza din acest comunicat, care divulga, la o analiza logica nu foarte subtila, o afirmatie falsa: “Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor”. Se sugereaza astfel ca infamia raspandita de Mircea Dinescu ar reprezenta o informatie reala existenta in dosarul lui Cezar Ivanescu; amendabila ar fi, asadar, numai incalcarea confidentialitatii, derapajul deontologic al unui membru CNSAS, veridicitatea afirmatiei calomnioase nefiind nicio clipa pusa sub semnul intrebarii.
Nu s-a indignat dl. Horia Garbea nici dupa moartea poetului, cu toate ca ar fi avut atatea motive s-o faca. Nu i-a anatemizat pe confratii scriitori (ca acum pe Niculina Oprea) desi, chiar a doua zi dupa deces, unii dintre ei au continuat sa profaneze memoria lui Cezar Ivanescu, nu conversand la o bere sau intr-un cadru privat, ci public, in presa scrisa si audio-vizuala; dintre cei care, in acea situatie funebra (si sacra pentru crestini, caci era vinerea neagra) sau mai tarziu pe parcursul celor doi ani de atunci, si-au clamat in falset profunda dezamagire provocata de „colaborarea” lui Cezar Ivanescu, niciunul nu a fost tras de maneca, atentionat ca se afla in eroare, ca nu exista nici un document sa certifice pactul cu fortele raului. Nici macar Calomniatorul (unul dintre numele diavolului) nu a fost chemat sa raspunda in fata breselei, desi gestul lui a fost urmat de moarte de om!
Inca ceva: ati putea sa ne spuneti, domnule Horia Garbea, cine a scris, la moartea poetului, scurtul necrolog publicat pe site-ul USR? Pentru ca ar fi necesar ca autorul sa explice de ce pe lângă fraze minimalizante (“unul dintre cei mai originali creatori ai generaţiei sale”) şi expresii voit ambigue (“atitudinea sa paradoxală”), strecoara o insinuare otrăvită (“dincolo de sinuozităţile biografiei, amintirea sa” etc.), sugerând indirect existenţa unor derapaje morale în viaţa poetului. Las la o parte evaluarile minimalizante, poate ca autorul textului a fost sincer, poate ca atat a putut el sa inteleaga din opera lui Cezar Ivanescu (fiecare are dreptul, in fond, sa emita „judecati estetice” dupa cum il tin puterile; ce ne-am face daca, asa cum spune domnul Liviu Ioan Stoiciu, i-am trage in teapa pe toti cei care formuleaza aprecieri incorecte si neconvenabile?), dar va intreb: LA CE FEL DE „SINUOZITĂŢI BIOGRAFICE” VA REFERITI? Pentru ca, în contextul de atunci, cititorii neavizaţi nu s-ar fi putut gandi decat la o confirmare a acuzatiei de colaborare cu Securitatea, acuzatie neprobata vreodata de vreo tzidula oficiala!
Astept, domnule Horia Garbea – impreuna cu Clara Arustei, Dumitru Ivanescu, Gelu Alecu, Ion Murgeanu, Aurelia Calinescu, Lucretia Berzintu, cu savantul Basarab Nicolescu, prieten de suflet al lui Cezar Ivanescu, (care a scris un text tulburator, „Vanatoarea de oameni”, reluat de mai multe reviste culturale), impreuna cu multi altii pe care, pentru a-i proteja de furia dumneavoastra justitiara, nu-i pot numi – astept asadar raspunsurile dvs., sper, pertinente.
Revenind la „cazul” Niculinei Oprea, vreau sa va propun o tema de meditatie: nu credeti ca prin injuratura ca la usa cortului, prin scandarea sloganului extremist „MOARTE mincinosilor!” (a cui moarte o doriti, domnule presedinte, a Niculinei si a celor care, ca ea, indraznesc sa-si exprime o contrarietate provocata de existenta unor documente oficiale neclare?), prin propunerea aiuritoare de a o exclude din USR ati declansat un scandal de natura sa prejudicieze serios imaginea breslei noastre? Oare comisiile cu care nu conteniti sa ne amenintati sunt numai pentru catzei?
Gabriela Cretan
Domnule Liviu Ioan Stoiciu,
Intrucit, in particular, mi-au fost puse citeva intrebari, vin cu urmatoarele precizari pentru cei ce vor citi materialele postate pe site-ul dumneavoastra :
1. La punctul 2 al precizarilor sale, Horia Garbea a spus : ,, Niculina Oprea a trimis un comunicat in nume personal… “
Aceasta este o afirmatie falsa. Am trimis un mesaj privat la citiva prieteni cu care doream sa discut ( fara a incrimina pe cineava ) despre un articol ce continea un act oficial, articol gasit absolut intimplator pe site-ul domnului Roncea, de altfel, acest articol il puteam gasi foarte bine si pe alt site.
2. Sunt autoarea a 8 carti iar anul acesta imi vor aparea inca doua, in Romania.
3. La data intrarii mele in USR aveam publicate patru carti si nu doua asa cum stiti ca s-a obisnuit pina de curind.
4. Nu am facut si nu fac parte din nicio ,, gasca “ literara.
5. Nu am beneficiat de burse, delegatii ori alte recomandari din partea USR.
6. Singurii bani pe care i-am primit de la USR au fost in 2007 si in 2008 cite 200 de euro pentru deplasari in starinatate, (de aceasta suma au beneficiat toti scriitori care au fost invitati sau trimisi peste hotare), si 100 de euro pentru o lectura publica tinuta la Pitesti.
7. La festivalurile internationale la care am participat am fost invitata de catre organizatori fie la recomandarea traducatorilor cu care lucrez, fie ca urmare a lecturarii poemelor mele traduse. USR nu a facut nicio propunere in ceea ce ma priveste.
8. Poezii din creatia mea au fost traduse in 10 limbi iar de curind o editura din Franta mi-a solicitat un manuscris pentru publicare.
9. Am fost intrebata, in particular, ce fel de date cautam pe Google in momentul gasirii articolului despre care se face atita caz si la ce-mi erau necesare acele date.
Raspuns : Cautam date biografice. In luna mai a.c. sunt invitata pentru a doua oara in Turcia, dincolo de lecturile publice care sunt programate va trebui sa vorbesc si despre literatura romana contemporana. Noroc ca avem, totusi, scriitori valorosi asa ca nu-mi va fi greu sa-mi formulez ,, pledoaria “.
10. Pentru cei intersati le pot spune ca in luna iunie sunt invitata, tot in calitate de poeta, in Spania.
11. Regret ca generozitatea mea a fost rasplatita astfel. Cei ce ma cunosc stiu de ce spun acest lucru.
In rest, se apropie Pastele, gindurile mele bune se indreapta catre toti.
Niculina Oprea
Sursa: Liviu Ioan Stoiciu: Comisie de excluderi la USR. Precizari de la Horia Garbea
More from my site
- Scandal monstru la Uniunea Scriitorilor. Scriitoare amenintata de presedintele ASR Bucuresti, Horia Garbea, cu “muia”, excluderea si moartea. Cazul Adamesteanu redivivus. DOC
- Petru Romosan despre o razbunare ritualica: Urmasii tortionarilor din anii ’50 ii executa prin moarte civila pe fostii detinuti politici anticomunisti si pe urmasii acestora
- Serviciul Roman de Informatii, dezonorat de prea multele acoperiri ale ziaristei Mirela Corlatan. Jurnalista EvZ a fost catalogata in Instanta drept “ofiter acoperit al SRI”, institutie pe care o foloseste de fapt ca paravan, “sub steag strain”
- Tismăneanu şi Condamnarea onanismului din Romania. Un editorial de Petru Romosan
- Uniunea Scriitorilor si-a pierdut azi sediul, Casa Monteoru. Scriitorii se intreaba: “Va fi exclus din USR preşedintele Nicolae Manolescu pentru prejudiciile aduse USR?”
Posted in 
Tags: 
USR este o institutie acaparata politic de o gasca sinistra, aservita grupului de interese Manolescu-Vosganian, care nu mai da socoteala in fata niciunui for din Romania. Membrii de rand ai Uniunii sunt buni doar pentru a-si achita cotizatia si pentru a fi umiliti, amenintati cu procese si cu excluderea, in rest sunt completamente lipsiti de orice drept.
In plus, nimeni nu cunoaste cu exactitate ce sume vehiculeaza aceasta institutie de utilitate publica (din chiriile incasate de pe urma hotelului, casei Vernescu, caselor de vacanta, din alte beneficii, subventii, sponsorizari si donatii, din cotizatii, din taxa de timbru literar samd). Salariile liderilor Uniunii sunt – in ciuda mult clamatei transparente – strict secrete, ca si sumele cheltuite pe deplasarile la Paris ale ambasadorului Niki Manolescu si ca si multe alte cheltuieli (ale Ioanei Horea, de exemplu!), iar Uniunea Scriitorilor din Romania a ajuns sa reprezinte doar interesele unui grup de scriitori concentrati intr-un centru de putere obscur, lipsit de transparenta, antiromanesc si chiar anticultural.
Recititi spre exemplu ce scria LIS pe 30 aprilie 2008:
„Apropo de ajutorul de înmormântare şi de „gaşca Manolescu”. Am citit în presă ca „şefia” USR a refuzat să depună, la sediul ei din Calea Victoriei 115, pe catafalc, sicriul cu trupul lui Cezar Ivănescu, Dumnezeu să-l ierte, să poata să se reculeagă prietenii şi duşmanii poetului, la capătâi. Mai mult, nici Muzeul Naţional al Literaturii Române (condus din 2008 de „un om al lui Manolescu”, Radu Călin Cristea) nu l-a primit pe catafalc – deşi majoritatea scriitorilor dispăruţi au plecat spre cimitir de aici! Şi am mai citit în presă că USR s-a spălat pe mâini, n-a cheltuit nici un leu cu înmormântarea lui Cezar Ivănescu, o personalitate extraordinară a literaturii române (care a murit chiar în ziua în care „elita” USR serba cu fast Centenarul USR, pe 24 aprilie 2008), toate cheltuielile fiind suportate de autorităţile ieşene – la înmormântarea sa neparticipând nici un membru bucureştean din conducerea USR… Aşa că trebuie să întreb iar: pe mâna cui a încăput USR? Numai „oamenii lui Manolescu” sunt „serviţi”, dezonorant, chiar şi când mor scriitorii de prim rang, dovediţi incomozi cât au fost în viaţă? / 30 aprilie 2008. Bucureşti“
Sa va reamintesc cati dintre membrii USR presteaza in presa scrisa? Si totusi nu reactioneaza. Ceea ce ma duce cu gandul la “cumetriile” la care se referea si Liviu Ioan Stoiciu. Uniunea de breasla nu e decat un mod mai obscur de a gestiona dosare.
Interesele cui le reprezinta in realitate Nicolae Apolzan Manolescu?
De vreme ce de vreme ce, conform marturiilor, I. Iliescu il salveaza in anii 60 de la exmatriculare, Gogu Radulescu si G. Ivascu il adopta trup si suflet, G. Ivascu obtine derogare direct de la tov Nicolae Ceausescu in 71, in plina revolutie culturala, intr-o noapte.
Astfel N. Manolescu ajunge sa preia o functie de conducere in redactia revistei Romania Literara exact in momentul in care scriitorul Nicolae Breban, fost membru CC al PCR, parasise Romania si era mazilit public in sedintele desfasurate la USR, chiar de Nicolae Manolescu s.a.!
Dupa moartea lui G. Ivascu, Gogu Radulescu ii convoaca personal – v nota securitatii din Cartea Alba a Securitatii – , la Comana, pe Manolescu, Blandiana & comp etc sa discute succesiunea la conducerea revistei Romania literara etc. N. Manolescu se prezinta la Ion Ilici Iliescu, dupa mineriada, si ii ia acel interviu pe cinci pagini, ilustrat, culmea, cu opere de arta din perioada antichitatii, nu cu oameni ciomagiti, ucisi pe strazi etc.], primeste sume fabuloase drept premii de la Patriciu si Vantu!
Cum este posibil ca liberala Mona Musca, profesor de limba romana la studentii incepatori exact ca si liberalul Nicolae Manolescu sa fie descoperita drept colaborator al Securitatii si Nicolae Manolescu, nu?
Si cum poate fi explicata permanenta grija al lui Nicolae Manolescu fata de securistii pe care i-a avut in partidul dlui – PAC si fata de cei pe care ii are in USR?
Muia e o vorba urata, dar dupa despartirea megaintelectualilor de Eminescu, la 5 martie 1998 prin Dilema 265, ea sugereaza satisfacator conceptia despre iubire a omului recent. As fi mai indulgent. Mie, sterilitatea intelectuala a epocii noastre, comparand cu cei 22 ani ai Romaniei Mari Regale, mi-a impus sintagma Epoca Mooye in studiul de fezabilitate Kitsch orbitor si geniu inaripat: Nobel-ul romanului Cartarescu.
@Camelian Propinatiu scriitor
…si in legatura cu amenintarea fatisa cu moartea?
Tot indulgenta?
Doamne ajuta!
Lumina si credinta, tuturor!
intrebari:
ce documente trebuie pentru a face dosarul de inscriere in usr?cate carti trebuie sa ai publicate?
multumesc.
Colac peste pupaza, Garbea este, mai nou vice la ICR. Pentru guvernul USL nu este o rusine, dar pentru cultura romana, da ! Garbea este, ca literat, aproape de zero, asa zisele sale poeme, de exemplu, fiind de-a dreptul penibile. El este, insa, un desavarsit activist literar. In sensul comunist al cunvantului. El emite sentinte (aiurea), imparte premii (pe criterii de gasca), face de toate (incusiv trafic de influenta).