Posts Tagged ‘liviu ioan stoiciu’

Petru Romosan despre o razbunare ritualica: Urmasii tortionarilor din anii ’50 ii executa prin moarte civila pe fostii detinuti politici anticomunisti si pe urmasii acestora

“În momentul ăsta, când am reuşit să câştig acest proces, gândul meu se-ndreaptă spre câţiva intelectuali care sunt deja morţi şi au memoria murdărită. Mă gândesc la Adrian Marino, care a fost ţărănist ca şi mine, la Ştefan Augustin Doinaş, marele poet, autorul celebrei poezii “Mistreţul cu colţi de argint”, şi la soţia lui, Irinel Liciu, la Cezar Ivănescu, poet de mare valoare, care a murit în condiţii dubioase, în urma acuzaţiilor aduse din interiorul CNSAS. Gândul meu se-ndreaptă spre bunicul meu, care a fost deţinut politic, şi spre bunicul soţiei mele, fost deţinut politic şi el, spre toţi foştii deţinuţi politici şi luptătorii din munţi, care în loc să fie onoraţi astăzi, ei şi urmaşii lor, sunt înlocuiţi pe scena publică de urmaşii torţionarilor din anii ’50, care ne-nvaţă ce e bine şi ce e rău.”

Integral la Ziaristi Online: Petru Romosan: Urmasii tortionarilor din anii ’50 ii executa prin moarte civila pe urmasii fostilor detinuti politici

Serviciul Roman de Informatii, dezonorat de prea multele acoperiri ale ziaristei Mirela Corlatan. Jurnalista EvZ a fost catalogata in Instanta drept “ofiter acoperit al SRI”, institutie pe care o foloseste de fapt ca paravan, “sub steag strain”

Fetita de mingi a troicii Dinescu-Tismaneanu-Plesu, maturica Curlateanu de la EvZ, supranumita si Mirela Curdefier, a fost personaj principal in pledoaria avocatului care l-a aparat pe Petru Romosan in procesul pe care acesta l-a intentat CNSAS dupa ce a fost acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii”. Inalta Curte de Casatie si Justitie a demonstrat “definitiv si irevocabil” nevinovatia scriitorului,  supus timp de doi ani unei campanii imunde de presa ca razbunare pentru ca a expus reteaua securistico-culturnico-mafiotica clocita in laboratoarele din Romania ale KGB-ului, recte GDS. Purtatoarea flamurei rosii impotriva lui Romosan, numita Mirela Corlatan, a fost catalogata in plina instanta ca este “ofiter acoperit al SRI”, afirmatie ramasa ca atare la dosar.

Toata afacerea este povestita pe larg intr-un interviu cu Romoșan – primul intelectual care caștiga impotriva CNSAS: “Am fost calomniat de neomaimuțele post-comuniste!”

Cred ca Serviciul in cauza, dezonorat de comportamentul acestei maimute de presa, are datoria sa faca lumina in acest caz.

PS: Ce zice un avertizor public despre “mica turnatoare” EvZ: “DEONTOLOGIE” PE BANI PUBLICI. TELEVIZIUNEA ROMANA verifica averea BISERICII ORTODOXE ROMANE. Jurnalista Mirela Curlatan: “BOR intretine focare de nationalism si legionarism”!

Tismăneanu şi Condamnarea onanismului din Romania. Un editorial de Petru Romosan

Tismăneanu şi Condamnarea onanismului din Romania

de Petru Romosan

Am devenit fără voia mea un erou întunecat al blogurilor. Nu avem legi în domeniu şi nu voi putea răspunde, la acelaşi nivel de mitocănie şi perversitate, miilor de „nicknames”. Îi voi răspunde deocamdată doar bloggerului de la Washington, pseudoprofesorului de ştiinţe politice Vladimir Tismăneanu. În nenumăratele lui postări pe tema mea, mi-a dat şi o poreclă, Rembo, destul de simpatică (amestec de Rimbaud şi Rambo)…

Aceasta, în orice caz, nu e complet lipsită de talent, aşa cum sînt sutele sale de articole de altădată despre Lenin, Ceauşescu, socialismul învingător, duşmanii de clasă din „Viaţa studenţească”, „Convingeri comuniste”, Amfiteatru” şi alte gazete tovărăşeşti pe care le am în documentaţia mea de vreo zece ani.

În satul meu din munţii Orăştiei, ca şi în alte locuri din ţară, toate familiile au cîte o poreclă, pe care o poartă, ca pe o cruce, multe generaţii. Porecla familiei mele, şi deci şi a mea, este „Ticărău”. Ticărăul e un soi de dispozitiv străvechi, compus din lemn şi lanţ, care permite să se strîngă fedeleş lemnele sau vreascruile aduse cu căruţa de la munte.

Un adevărat profesor de istorie recentă – nu unul ca Tismăneanu, vreau să zic -, în studiul la care lucrează despre băieţii şi fetele din Primăverii, cartierul nomenclaturii comuniste din Bucureşti, a descoperit porecla din adolescenţă a lui Vladimir Tismăneanu. I se spunea, nu se ştie încă de ce, „Onanistu’ ”. Poreclele reuşite sînt uneori nedrepte, răutăcioase, dar au meritul enervant că se lipesc de cel poreclit. Nu o să fac aici un excurs despre onanie, despre condamnarea acestui păcat în „Cartea Cărţilor”, despre Onan şi toate celelalte. Deşi poate v-aş plictisi mai puţin decît a plictisit Tismăneanu România cu a sa „condamnare a comunismului”.

Continuarea la Ziaristi Online

Cititi si Liderul revoltei minerilor de la 1977 il admonesteaza pe Tismaneanu in cazul Romosan. Constantin Dobre: “Sper, spre binele tau, sa nu-ti ceara socoteala in justitie pentru felul in care l-ai balacarit public in Evenimentul zilei!”. Iulian Vlad acuzat ca si seful SRI George Maior de “negationism”

Uniunea Scriitorilor si-a pierdut azi sediul, Casa Monteoru. Scriitorii se intreaba: “Va fi exclus din USR preşedintele Nicolae Manolescu pentru prejudiciile aduse USR?”

Mediafax anunta ca Tribunalul Bucureşti a decis azi ca sediul din Calea Victoriei – Casa Monteoru a Uniunii Scriitorilor din România (USR) să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, care acuză Uniunea că a lăsat clădirea să se degradeze. Scandalul, care s-a lasat cu amenintari si insulte in sanul USR, a fost prezentat pe larg pe acest blog, in premiera pentru “presa crizata”. Ridicol, Uniunea tocmai isi alesese noua sigla, cea de mai sus :). Scriitorii, si nu numai, il acuza pe presedintele Uniunii, Nicolae Manolescu, “intelectualul Gold” (care mai are vreo alte sapte functii, inclusiv pe aceea de ambasador la sediul UNESCO de la Paris), ca nu a reprezentat interesele institutiei nici macar in instanta. Sa fi fost toata tarasenia derulata sub nasul conducerii USR chiar fara ca aceasta sa nu fi stiut nimic? Scriitorii au cuvantul:

Liviu Ioan Stoiciu: Aţi citit bine în titlu: ne aflăm în această situaţie acum, deşi pare a fi de necrezut, un joc. Conform noului Statut al Uniunii Scriitorilor din România (întocmit chiar de preşedintele USR, Nicolae Manolescu), cei ce aduc prejudicii materiale şi morale USR pot fi excluşi din USR. Suntem în această situaţie inadmisibilă, repet: dacă se pierde sediul actual al USR din Casa Monteoru, din Calea Victoriei 115, preşedintele Nicolae Manolescu (şi echipa sa de conducere) poate fi acuzat nu numai de indolenţă, indiferenţă şi iresponsabilitate, la nivel publicistic-moral, ci şi de faptul că a adus prejudicii materiale USR şi, conform noului statut al USR, poate fi exclus din USR de către Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, inventată chiar de actuala conducere!

În Săptămâna financiară, un ziarist incomod, care se respectă, Miron Manega, demontează declaraţiile preşedintelui Manolescu, că n-a ştiut nimic până anul acesta de afacerea imobiliară legată de Casa Monteoru şi de procesele ei „secrete” de restituire (procese reluate după ce a fost anulat actul de donaţie, fără ştiinţa USR), şi apoi că, după ce a aflat, i s-a refuzat USR accesul la dosar. Astfel, cade scuza că nu e vinovată actuala conducerea USR de pierderea peste noapte a Casei Monteoru, sediu al USR: În cazul sediului USR, situaţia se află încă sub control, deci există şanse de păstrare a acestuia, chiar dacă proprietarul de drept este (sau a fost) Primăria Capitalei iar procesul se judecă între moştenitorii lui Lascăr Catargiu şi primar. Evoluţia în favoarea reclamanţilor este justificată de Nicolae Manolescu prin aceea că jurista Primăriei ar fi obstrucţionat accesul la dosar: “Nu numai că n-am fost înştiinţaţi, dar ni s-a refuzat de către jurista Primăriei accesul la dosar, sub cuvânt că n-avem calitate procesuală, deşi aveam folosinţa imobilului» – spune acesta, într-o declaraţie pe site-ul USR. Şeful serviciului juridic de la primăria Capitalei, George Iorgovan contracarează, spunând că dreptul la intervenţie nu poate fi obstrucţionat. “Nu-l cunosc pe acest domn – spune George Iorgovan, referindu-se la Nicolae Manolescu – şi nici nu pot contesta cele afirmate de domnia sa în legătură cu ce i-ar fi spus sau nu o juristă. Dar nici nu pot să le iau de bune dacă nu are probe în acest sens. În schimb, pot să spun cu certitudine că dreptul de a intra în proces ca intervenient nu i-l poate respinge decât instanţa. Iar instanţa nu i l-a respins, dovadă faptul că Uniunea a fost reprezentată la şedinţa din 14 aprilie». Miron Manega atrage atenţia că lipsa de transparenţă la USR (care mă obligă şi azi pe mine să scriu aici, de altfel) provoacă deja monştri. Vă invit să-i citiţi întregul articol al lui Miron Manega, dând click pe https://www.sfin.ro/articol_19517/uniunea_scriitorilor_cu_un_pas_in_strada.html. Totodată, vă pun la dispoziţie şi articolul Aurei Christi, semnificativ, legat de aceeaşi temă, dând click pe CHRISTI Aura – CASA MONTEORU (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Aura Christi va dedica, de altfel, un „dosar” al revistei lunare pe care o conduce, Contemporanul. Ideea Europeană (director Nicolae Breban), în numărul pe luna mai, scandalului Casa Monteoru, actual sediu al USR. Vă reamintesc, miercuri, 14 aprilie s-a amânat procesul, venind la bară şi avocatul USR (alături de cel al Primăriei Capitalei). Miercuri, 21 aprilie are loc ultima înfăţişare în procesul revendicării Casei Monteoru (casă de patrimoniu). Va reuşi, cu autoritatea publică pe care o are (dar de care nu profită), acum, Nicolae Manolescu să păstreze sediul USR la Casa Monteoru? Să dea Dumnezeu! Dacă nu va reuşi, va fi preşedintele USR (cu întreaga sa echipă de conducere salariată) exclus din USR pentru prejudiciile materiale şi morale aduse USR?

N-aş fi atât de intransigent, dacă n-aş descoperi, în continuare, atitudini aberante în rândul celor ce ar trebui să se simtă solidari cu cei puşi de partea adevărului, nu să justifice actuala situaţie în care e pusă USR (să rămână fără sediul din Casa Monteoru). Mă închin când descopăr că sunt înjuraţi toţi cei ce scriu despre acest caz, de parcă ei ar fi vinovaţi!

(more…)

Scriitoarele Niculina Oprea si Gabriela Cretan riposteaza la amenintarea presedintelui ASB-USR, Horia Garbea, cu “muia”, excluderea si moartea din cauza “sursei” Adamesteanu

Jignita si amenintata mitocaneste, cu “muia”, excluderea si moartea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, badaranul Horia Garbea, poeta Niculina Oprea gaseste resursele pentru a-i intoarce obrazul derbedeului cu functie de conducere in Uniunea Scriitorilor din Romania. Prezint mai jos o replica a domniei sale preluata de pe site-ul scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, care, la randul sau, se intreaba de unde a scos Garbea – altfel un mare admirator al “bloggerului Nastase”  (vezi foto mai jos) – povestea cu asa-zisa comisie disciplinara. De observat ca, desi acesta a atras atentia asupra ordinariei lui Garbea, pana acum nici un scriitor nu a indraznit sa-l ia la palme pe mocofan sau sa chestioneze intentia abuziva de tip comunist privind excluderea din breasla scriitorimii prin hotararea arbitrara a unei comisii (Paul Goma la fel a patit, in 1977, cand a fost eliminat din USdR a RSR. Si, ce coincidenta, inclusiv Nicolae Manolescu a votat “pentru”). Tot o doamna a literaturii contemporane, Gabriela Cretan, a trebuit sa spele onoarea scriitorilor romani, printr-o interventie la obiect, pe care o redau, de asemenea, integral. Astept in continuare o reactie normala a societatii in care traim, in special a ziaristilor de “trust”, care ezita in mod ciudat sa publice vreun rand despre acest grobianism al conducerii USR. Daca de la sefia CRP un ziarist ar fi fost amenintat similar, s-ar fi ignorat la fel subiectul? Pierit-au de tot gardienii adevarului si onoarei?

Redau cuvintele doamnelor: “Moarte mincinosilor”?

Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
Cu toate acestea, presedintele ASB, dupa ce injura fioros, isi imbraca roba de mare inchizitor si, regasindu-si glacialitatea si tonul oficial, cere excluderea poetei.

Acestea fiind faptele, eu, una, raman cu o mare nelamurire. Daca dl. Horia Garbea este atat de sensibil la acuzatiile aduse membrilor breslei (chiar in prezenta unui act oficial de natura sa suscite indreptatite interogatii), este cu atat mai dator sa ne explice seninatatea bizara si taciturnia de Buddha scufundat in Nirvana de care a fost cuprins in 2008, cand Cezar Ivanescu a devenit victima mizerabilei inscenari pusa la cale chiar de un membru USR. Si nu intr-un mail catre amici, ci prin intermediul unui post tv (Realitatea TV) si a unei agentii de stiri (NewsIn). Nici dl. Horia Garbea, aflat atunci ca si astazi intr-o pozitie de conducere, nici altcineva dintre liderii USR n-au ripostat in vreun fel fata de acest josnic atac, nici macar atunci cand calomnia, intinzandu-se cu viteza unui incendiu, a capatat proportiile necontrolabile ale unui scandal mediatic.
Lipsa de reactie a celor in drept este cu atat mai grava cu cat episodul, calificat la momentul respectiv de Cezar Ivanescu drept „o incercare de linsaj mediatic” s-a incheiat cu moartea poetului (in conditii inca neelucidate).

Acum dl. Horia Garbea declama raspicat: „Nu s-a primit inca NICIO decizie de colaborare din cele solicitate”.

(more…)

Scandal monstru la Uniunea Scriitorilor. Scriitoare amenintata de presedintele ASR Bucuresti, Horia Garbea, cu “muia”, excluderea si moartea. Cazul Adamesteanu redivivus. DOC

Pornind de la dezvaluirea CNSAS furnizata Civic Media, potrivit careia Gabriela Adamesteanu de la GDS si “22” a fost “sursa a UM 0544” (fosta DIE, ulterior CIE, in prezent SIE), lumea scriitorimi a luat foc. Poeta Niculina Oprea, mirata de faptul ca nimeni nu comenteaza aceasta informatie, a transmis-o printr-un mesaj privat mai multor scriitori, intrebandu-se ce s-a intamplat cu proiectul USR de deconspirare a colaboratorilor serviciilor secrete comuniste din sanul Uniunii (si nu sunt putine serviciile si nici putini palmasii si guralivii). Ce a urmat tine de domeniul grotescului dar si al penalului.

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu prezinta pe site-ul sau personal evolutia cazului de ultraj, soldat cu amenintarea poetei Niculina Oprea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, Horia Garbea, cu, citez, “muie”, excluderea si moartea.

Liviu Ioan Stoiciu despre “Un abuz inadmisibil al presedintelui ASB”: “Ce credeţi că s-a întâmplat, după ce Niculina Oprea a atras atenţia asupra acuzaţiilor de colaboratoare cu Securitatea (aripa Externă, DIE) aduse Gabrielei Adameşteanu de către Civic Media / Victor Roncea? A fost pusă la zid de preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti-ASB, Horia Gârbea. Folosind un vocabular incalificabil, de o rară josnicie („muie” – nu pot să cred că un scriitor bărbat poate să transmită public unei poete un asemenea cuvânt fără să fie penalizat). N-am urmărit cazul în sine (eu nu am fost pe lista celor ce primeau mesaje din partea Niculinei Oprea şi a lui Horia Gârbea). Am devenit atent atunci când, însă, am fost sesizat că Horia Gârbea a ameninţat-o pe Niculina Oprea cu excluderea din USR pentru îndrăzneala de a fi atras atenţia asupra acuzaţiei de colaboratoare a Securităţii care planează asupra Gabrielei Adameşteanu! Nu mi-a venit să cred. Horia Gârbea o avertiza pe Niculina Oprea că în noul statut al USR există o Comisie de excludere din USR pentru aducere de prejudicii morale! Un abuz flagrant al preşedintelui ASB, care se identifică deja cu fabricile şi uzinele USR şi cu conducerea ei. El fiind apărătorul din oficiu al tuturor celor ce vor mai fi de aici înainte acuzaţi că sunt colaboratori ai Securităţii?”

Cu alte cuvinte, USR a devenit de fapt un fel de PCR, azi esti scriitor, maine, daca nu mai vrea un Garbea sau un Manolescu, nu mai esti scriitor. Esti… exclus, precum un membru de partid.

Poeta Niculina Oprea a venit cu urmatoarele precizari pentru Liviu Ioan Stoiciu:

Motiv pentru care am rugat-o pe Niculina Oprea să-mi trimită şi mie amănunte despre incidentul în sine:

Domnule Stoiciu,

Povestea sta  in felul urmator : cautind niste date ale citorva scriitori romani pe Google, am dat peste materialui postat pe site-ul lui Roncea, intrucit era vorba despre un act oficial i-am dat crezare si m-am necajit destul de mult ptr ca era vorba despre o scriitoare ale carei carti le-am cumparat cu banii mei si le-am trimis prietenilor in strainatate ca sa nu mai spun ca i-am pretuit scrierile si ptr faptul ca mi-a placut cum scrie, atunci am trimis mesajul de mai jos citorva persoane pe care le-am crezut prietene, printre care si Horia Garbea, de fapt eu doream sa semnalez acel articol pe (https://roncea.ro/?s=adamesteanu&x=0&y=0):

În data de 31 ianuarie 2010, 11:00, Niculina Oprea <[email protected]> a scris:

Desi conducerea sau conducerile USR nu au nici un interes de-a mai deconspira dintre zelosii turnatori ai literelor romanesti, iata ca a mai iesti unul la suprafata : Gabriela Adamesteanu GDS 0544 Informatoare Sursa DIE. Cine va urma ?

Niculina Oprea

Ceea ce a urmat (corespondenta mea cu Horia o aveti in attache) cred ca ati primit si dumneavoastra fiindca in momentul in care am aflat ca el a si trimis cerere ( ma intreb cui i-a trmis cererea respectiva?) pentru excluderea mea, atunci am inclus in lista mai multe persoane printre care si citeva despre care stiam ca fac parte din anumite comisii din USR, tocmai pentru a obserava si Domniile lor ce fel de limbaj foloseste directorul de imagine al USR fata de o femeie si de colega pina la urma.

Sincera sa fiu, vreau sa las sa treaca acest nedorit incident mai ales ptr ca el mi-a propus sa facem pace. Adica eu fac pace dar el a atacat miseleste in Luceafarul in urma cu 3-4 numere insa nu a dat nume si atunci m-am facut ca nu vad si nu aud. Incerc sa nu ma razboiesc fiindca chiar simt ca nu pot duce astfel de certuri…”

Iata mesajul dement al derbedeului grobian Horia Garbea, presedinte al Asociatiei Scriitorilor – Bucuresti (!):

“Horia Gârbea <[email protected]>

To: Niculina Oprea [email protected]

data : 31.01.2010 11:26

subiect : MUIE !

Ce porcărie! Ce ticăloșie! USR nu are interesul?? Cine a cerut CNSAS dosarele TUTUROR membrilor Consiliului USR și ale red. șefi încă de acum 3 ani??? și de ce de la CNSAS n-au venit nici jumătate din cele cerute de noi?

Moarte mincinosilor!

Muie!

Intr-un email trimis mie si mai multor persoane, cu copia destinatarilor la vedere dna Niculina Oprea face afirmatii calomnioase la adresa conducerii USR. (a se vedea mai jos). Precizez ca s-au cerut in urma cu 3 ani CNSAS de catre USR toate dosarele membrilor Consiliului USR si redactorilor sefi de reviste. Au sosit numeroase adeverinte la solicitarea noastra, chiar daca nu toate, si am publicat periodic situatia celor primite. Toti membrii conducerii operative a USR si ai comitetului director din perioada 2005-2009 au primit insa adeverinte de necolaborare cu fosta Securitate.

Fata de cele afirmate in emailul dnei N. Oprea solicit excluderea dnei in cauza din USR pentru grava calomnie formulata.

Comisia de monitorizare si excluderi ca si cea de onoare, alese pe 28 ianuarie 2010 au ocazia sa isi inceapa activitatea de aparare a demnitatii organizatiei noastre.

Horia Gârbea”

LIS ofera documentul care consemneaza schimbul de mesaje devenit public:

(more…)

Manolescu vrea sa privatizeze Uniunea Scriitorilor. Singura problema: a uitat sa anunte si Consiliul de Conducere al USR

Liviu Ioan STOICIU: Pe mîna cui a încăput Uniunea Scriitorilor?

Reiau (rescriu) un contra punct.

Zilele trecute îmi scria un tînăr poet că i s-a rătăcit dosarul de primire în Uniunea Scriitorilor din România (USR), a întrebat la filială (la Bucureşti) cum de e posibil, i s-a răspuns că „trebuie să se obişnuiască şi cu chestii din astea, că aşa e la USR”. Tînărul poet mi-a spus că nu mai ştie ce să creadă — merita sau nu să insiste să intre în USR, de drept? Cîştigă în definitiv ceva că se înregimentează? Îl ajută cu ceva „acest statut de membru al unei uniuni de creaţie?” Şi a continuat cu (îl citez iar): „Un prieten de la revista Tomis mi-a zis că a auzit o chestie ciudată: în 2008 se pare că USR se va privatiza şi va urma o cuponiadă pentru proprietăţile sau patrimoniul ei”! Mărturisesc, m-a lăsat cu gura căscată. La orice mă aşteptam, dar să aud că se privatizează USR, nu! O fi bine, o fi rău că se privatizează USR? Ca fiecare scriitor devine cuponar-acţionar pe averea USR? Pe ce lume trăiesc eu, membru al Consiliului de conducere al USR, dacă habar nu am de o asemenea posibilitate, a privatizării USR, „de care se discuta” (că nu iese fum fără foc) la nivelul conducerii operative a USR?
Iată cum se fac şi se desfac peste capul tuturor, complet netransparent, afacerile la USR! O mînă de oameni se crede providenţială, în frunte cu preşedintele N. Manolescu… Ştiam că se rescrie în secret, în Comitetul Director („al celor 11”, complici ai preşedintelui USR), Statutul USR, dar că s-ar ajunge prin noul statut la privatizarea USR… Noua conducere a USR (aleasă în 2005 prin delegaţi ai scriitorilor, la o reprezentare de 1 la 40 de membri ai USR, că adunarea generală nu mai poate fi convocată, din lipsă de bani) depăşeşte orice imaginaţie, e clar. Şi nu numai atît: contrariat, am întrebat un scriitor aflat în preajma conducerii operative a USR ce e cu comedia asta a privatizării USR? Pînă într-atît se schimba Statutul USR? Răspunsul lui: el ştia numai că se regionalizează USR (nu auzise de „cuponiada”)… Altă bazaconie: acum s-a găsit USR să-şi piardă capul de la Bucureşti, să se regionalizeze (să aibă atîtea capete cîte filiale are USR, 15, eventual), cînd Ministerul Muncii (care dă o jumătate de pensie în plus fiecărui pensionar al USR, conform unei legi care funcţionează din 2007) ţine cont de USR „ca instituţie reprezentativă naţională, centralizată”? Numai un USR centralizat fiind cel ce poate confirma anual ca membrii USR îşi plătesc la zi cotizaţia, că n-au murit şi pot primi jumătatea în plus de pensie…
Tocmai lăudam abilitatea USR de a se perpetua în structurile democratice ale Uniunii Europene centralizate (în UE nu există decît uniuni regionale, pe landuri sau provincii, ale scriitorilor, dupa afinităţi şi interese) prin legea jumătăţii de pensie în plus pentru membrii USR. În condiţiile în care USR a devenit extrem de atrăgătoare pentru pensionari din cauza acestei legi: cererile de intrare în USR s-au înmulţit aberant, iar comisiile de validare sînt bănuite de corupţie (circulă deja legenda că primirea se face azi pe mii de euro, nu doar pe o sticlă de whisky). Ce o fi adevărat: se va privatiza USR, se va regionaliza? Cum va arăta viitorul Statut al USR, pe care N. Manolescu (căruia i se pare că nu are destule puteri de dominare, deşi face ce doreşte la USR, arogant cum e în funcţie, neîndrăznind nimeni să-l tragă de mînecă) a anunţat din 2005 că vrea să-l schimbe radical, fără să dea amănunte?
Personal, nu uit că N. Manolescu a fost acuzat de dictatură cît a condus Partidului Alianţei Civice, chiar de către membrii lui scriitori, făcîndu-se caz în mass-media de o revoltă oficială, în acest sens. Ar trebui să se ia aminte. Cu atît mai mult cu cît N. Manolescu nu mai e cel din 1990, modest şi înţelegător cu soarta scriitorului român – azi domnia sa coboară din BMW-ul privat de zeci de mii de euro, are cu totul altă condiţie de trai (de lux, face parte acum din „lumea bună”, cu venituri ameţitoare), e ambasador la UNESCO, la Paris şi se uită de sus la scriitorimea română (nu se mai simte compatibil, am observat, decît cu îmbogăţiţii şi descurcăreţii postcomunişti, inclusiv scriitori; nu pot să uit că a participat la lansarea unui singur poet, fost poet mai exact, la o carte politicianistă, a Elenei Stefoi, fostă propagandistă PCR, altfel, ambasadoare azi în Canada).
N. Manolescu nu mai pierde vremea cu scriitorii muritori de rînd. De altfel, pe aceşti scriitori (deci, şi pe mine) îi va învăţa minte cu Istoria sa critică…
Apoi, N. Manolescu l-a pus la index pe marele scriitor disident Paul Goma, dupa ce l-a executat ca antisemit, în mod iresponsabil (Paul Goma trăind de azi pe mîine, din mila statului francez): nici o clipă nu s-a gîndit preşedintele USR să-l umple de onoruri, fiind între puţinii scriitori necompromişi de comunism (în schimb îi ţine la inimă pe foştii colaboraţionişti cu PCR-Securitate).
Vreau să cred că pînă la viitoarele alegeri din USR Paul Goma va fi repus în drepturi cetăţeneşti şi literare în România cu ajutorul USR. Şi mizez pe bunul simţ: pînă atunci trebuie operată deconspirarea scriitorilor colaboraţionişti cu PCR-Securitate!
Că e nevoie şi de curăţenie morală la vîrful USR şi al revistelor ce apar sub egida ei. Altfel, USR a găsit soluţii de supravieţuire onorabile – ultima dintre ele, aceea a susţinerii financiare a revistelor ce apar sub egida USR, m-a luat prin surprindere: la votarea bugetului USR pe acest an s-a anunţat că se vor face cheltuieli din banii timbrului de carte! Salvatoare idee (să nu se uite că, în 1994, USR, condusă de Mircea Dinescu, a dat faliment din cauza cheltuielilor cu multele reviste editate de USR). Varujan Vosganian va face tot posibilul să fie modificată legea timbrului de carte, prin ordonanţă de urgenţă, şi banii veniţi din timbrul literar vor fi cheltuiţi şi pe susţinerea revistelor literare, nu numai pe ajutorul social.
În paranteză fie zis, N. Manolescu are o slăbiciune pentru Noua Literatură (neintrată în conştiinţa scriitoricească, dar motivată că e reprezentantă a „tinerilor scriitori”), această revistă îşi acoperea toate cheltuielile de la USR, faţă de restul revistelor, care primesc bani selectiv, ori pentru plata colaborarilor, ori pentru tipografie, ori pentru salarii şi chirii. Interesant, şi noua serie a revistei Luceafărul a apărut numai din banii USR, rămîne de văzut cît timp, neavînd acordul Consiliului de conducere al USR, care răspunde de fiecare leu al USR cheltuit. (Consiliu ignorat cinic; de altfel, nici un redactor-şef numit la revistele ce apar sub egida USR, după ce a fost ales noul preşedinte al USR, nu a fost votat în Consiliu; N. Manolescu îşi pune „oamenii” în funcţii după propriul plac.)
Peste un an vor avea loc noi alegeri la USR. Eu fac parte dintre sceptici, n-aş micşora rolul de sindicat al USR (cum aud că se va întîmpla prin noul Statut la care se lucrează), scriitorul trebuie protejat – fiindcă numai ajutoarele sociale şi medicale, plus cele de înmormîntare îl obligă moral pe scriitor cu adevărat.
În rest, a fi membru al USR înseamnă doar să plăteşti o cotizaţie şi, dacă eşti pensionat, o jumătate de pensie în plus. E adevărat, scriitorii în activitate mai apelează la „Sala Oglinzilor” pentru o lansare, sau mai primesc 200 de euro pentru o lectură publică (dacă e în graţiile preşedintelui de filială). În rest, „clubul” dominant, cel ce conduce operativ nu numai USR, ci şi literatura română (acest grup e cel care profită de traduceri şi plimbări în străinătate pe gratis, la nivel de reciprocitate, inclusiv în China şi Vietnam, de exemplu) îşi vede mai departe de interesele lui, abuziv…
PS. Apropo de ajutorul de înmormântare şi de „gaşca Manolescu”. Am citit în presă că „şefia” USR a refuzat să depună, la sediul ei din Calea Victoriei 115, pe catafalc, sicriul cu trupul lui Cezar Ivănescu – Dumnezeu să-l ierte! – , să poată să se reculeagă, prietenii şi duşmanii poetului, la căpătîi. Mai mult, nici Muzeul Naţional al Literaturii Române (condus din 2008 de „un om al lui Manolescu”, R adu Călin Cristea) nu l-a primit pe catafalc – deşi majoritatea scriitorilor dispăruţi au plecat spre cimitir de aici! Şi am mai citit în presă că USR s-a spălat pe mîini, n-a cheltuit nici un leu cu înmormîntarea lui Cezar Ivănescu, o personalitate extraordinară a literaturii române (care a murit chiar în ziua în care „elita” USR serba cu fast Centenarul USR, pe 24 aprilie 2008), toate cheltuielile fiind suportate de autorităţile ieşene – la înmormîntarea sa neparticipînd nici un membru bucureştean din conducerea USR…
Aşa că trebuie să întreb iar: pe mîna cui a încăput USR? Numai „oamenii lui Manolescu” sunt „serviţi”, dezonorant, chiar şi cînd mor scriitorii de prim rang, dovediţi incomozi cît au fost în viaţă?
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova