Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

O intrebare pentru Danion Vasile: Valeriu Gafencu si tatal sau au murit ca sa fie confiscati de urmasii asasinilor lor?

Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist către Sanctitatea Sa Alexei II

SANCTITATEA VOASTRA,
PREA IUBITE FRATE
ÎN DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,

Cu dragoste frăţească, Vă aducem la cunoştinţă că am primit scrisoarea Sanctităţii Voastre din 24 decembrie 1992, care ne-a produs mâhnire şi durere multă. Aceasta pentru faptul că Sanctitatea Voastră consideraţi Actul Sinodal al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privitor la binecuvânmrea reactivării Mitropoliei Basarabiei, ca «ingerinţă anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova».

Sanctitatea Voastră ! In conştiinţa umanităţii, în general şi mai ales la creştini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul şi silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptăţii şi restabilirea adevărului precum şi a drepturilor ce decurg din această restabilire.

Conform acestui principiu, exercitarea jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra românilor ortodocşi din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept şi abuziv din punct de vedere al realităţii istorice şi al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric.

Conform mărturiilor istorice, pe teritoriul locuit astăzi de români, cuvântul Evangheliei lui Hristos a fost propovăduit încă din primele veacuri creştine. Propovăduirea Evangheliei pe acest teritoriu a coincis cu însăşi formarea poporului român care a apărut în istorie ca popor creştin. Poporul român a devenit astfel unul din primele popoare creştine ale Europei, eveniment ce a avut loc cu multe secole înainte de creştinarea slavilor.

Viaţa creştină a avut o continuitate permanentă pe acest teritoriu, românii ortodocşi afirmându-şi neîntrerupt apartenenţa la Biserica Ortodoxă a Răsăritului.

Îndată ce condiţiile istorice au permis, românii ortodocşi au obţinut dreptul de a avea episcopi pământeni. Acest drept, bazat pe tradiţia canonică a Bisericii, a fost cerut cu multă insistenţă Patriarhiei de Constantinopol mai ales de creştinii ortodocşi români din teritoriile din stânga şi din dreapta Prutului, ce constituiau împreună un Principat român cunoscut în Europa cu numiele de Ţara Moldovei.

In anul 1401, Domnitorul Moldovei a cerut ca în fruntea organizării bisericeşti din această ţară să fie recunoscut de către Patriarhia de Constantinopol mitropolitul pământean IOSIF MUŞAT. Prin acest act, Mitropolia Moldovei era recunoscută ca servind o etnie distinctă în cadrul unui teritoriu bine definit geografic şi istoric. Drept consecinţă, potrivit legislatiei bisericeşti canonice, diferită de cea a imperiilor schimbătoare, nimeni şi niciodată nu avea dreptul să desfiinţeze, să modifice sau să înjumătăţească jurisdicţia ei în teritoriul ce-i revenea de la întemeiere şi cu recunoaştere canonică.

Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele ruseşti a pământului românesc al Ţării Moldovei (1769-1774, 1787-1791). Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanţi a fost şi amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iaşi, în 1789, a unui locţiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova odată cu trupele ruseşti.

După o scurtă perioadă de normalizare şi când nu se terminase încă războiul ruso-turc (1806-1812), imperiul ţarist infiinţează un «exarhat» ce cuprindea Mitropoliile Moldovei şi Ţării Româneşti, subordonându-le din nou, în mod samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin aceasta, Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, VENIAMIN COSTACHI, este nevoit să se retragă din scaun spre marea durere a clerului şi credincioşilor români. La fel s-a întâmplat şi cu Mitropolitul DOSITEI FILITIS al Valahiei, care a fost îndepărtat din scaun în 1809 şi trimis în surghiun. Nedreptatea se «instituţionalizează» prin pacea nedreaptă de la Bucureşti din 1812, când s-a hotărât anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la imperiul ţarist. Anexarea a fost fără valoare şi nulă de drept, căci Turcia nu avea drepturi teritoriale asupra pământului românesc, turcii având putere de suzeranitate, nu de suveranitate asupra acestui pământ. Moldova şi Valahia se bucurau de o completă autonomie pe baza unor vechi tratate încheiate cu Imperiul Otoman, prin care li se garanta integritatea teritorială în schimbul unui tribut anual. In plus, anexarea era un act imoral şi neloial faţă de intreaga Ortodoxie, întrucât Rusia pravoslavnicâ îşi întindea abuziv stăpânirea asupra românilor ortodocşi din stânga Prutului, cu vechime şi vrednicii în câmpul creştinătăţii, legaţi prin neam, limbă şi cultură cu cei din dreapta Prutului.

Urmare acestei anexări politice nedrepte s-a înfiinţat, în teritoriul ocupat de armatele ţariste, Eparhia Chişinăului de câtre Biserica Ortodoxă Rusă, în 1813. Fără a fi consultat clerul şi credincioşii, a fost sfâşiat teritoriul jurisdicţional al Mitropoliei Moldovei, înfiinţată cu peste patru veacuri înainte, şi a Episcopiei Huşilor. În scrisoarea Sanctităţii Voastre din 6 octombrie 1992 justificati aceasta acţiune prin faptul că la acea dată Biserica Ortodoxă Română nu era încă o Biserică autocefală. Este adevărat că recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a avut loc după infiinţarea Eparhiei de Chişinău, într-un teritoriu ce nu cuprindea această eparhie. Dar, se impune a fi subliniată o constatare : în 1448 Biserica Ortodoxă Rusă a fost recunoscută de Patriarhia Constantinopol ca Biserică autocefală, dar fără a avea jurisdicţie asupra creştinilor ortodocşi români din Basarabia.

Actul anexării Basarabiei la imperiul ţarist şi înfiinţarea Eparhiei de Chişinău a dus nu «la eliberarea de sub stăpânirea otomană a Moldovei», cum afirmaţi Sanctitatea Voastră în aceeaşi scrisoare, ci a însemnat trecerea de la robia turcească la robia rusească mai aspră şi mai neîndurătoare. Turcii ne-au respectat tradiţiile, limba şi specificul national. Au acceptat voievozi şi ierarhi de acelaşi neam cu poporul păstorit. Imperialismul rus însă, folosindu-se de ierarhii ruşi înscăunaţi în Basarabia fără a se cere acordul clerului şi credincioşilor români locali, absolut majoritari, a exercitat asupra acestora un necruţător proces de rusificare, manifestat în diferite feluri.

Astfel, dintre toţi chiriarhii aşezaţi de Biserica Rusă în scaunul episcopal de la Chişinău numai unul a fost de acelaşi neam şi de aceeaşi limbă cu clerul şi credincioşii păstoriţi. Aceştia, adică românii, conform unui recensământ din 1817, reprezentau 86% din locuitorii Basarabiei. In 1813 a fost înfiinţat un seminar teologic, dar şi acest fapt, binecuvântat în sine, a fost transformat în mijloc de deznaţionalizare a românilor şi de îndepărtare a lor de fraţii din dreapta Prutului. Amintim în acest sens că, în prima perioadei a funcţionării acestui seminar, din 25 de profesori numai unul a fost român. Limba rusă a devenit de asemenea singura limbă de predare la Seminarul din Chişinău, conform Regulamentului Seminariilor din 1840, impus de ţarul NICOLAE I.

În acelasi timp, mănăstirile moldovene au fost supuse şi ele rusificării prin încercarea le a se înlocui limba română cu limba slavonă la oficierea slujbelor bisericeşti. Cărţile româneşti de slujbă au fost de asemenea distruse, aşa cum s-a intâmplat mai ales în timpul păstoririi arhiepiscopului PAVEL EBEDEV (1871-1881).

În această situaţie tragică a fost găsită Basarabia în aniul 1918, când popoarele din imperiul ţarist au putut să-şi recapete libertatea. Ne-a mâhnit adânc afirmaţia Sanctităţii Voastre că în «anul 1918 Basarabia a fost ocupată de armatele române» (scrisoarea din 6 octombrie 1992). Vă amintini doar că în 5 martie 1917 se primise la Chişinău telegramă oficială de la Petrograd in care se spunea că «Basarabia nu mai este în imperiu şi că de acum înainte toţi se pot bucura de libertate». In duhul acestei libertăţi şi fără prezenţa armatei române în Basarabia, s-a organizat Moldova suverană şi independentă şi s-a realizat apoi revenirea ei la sânul Patriei Mame, România. Cum era firesc, s-a reparat atunci şi nedreptatea săvârşită în 1808 pe plan bisericesc, clerul şi credincioşii din Basarabia revenind în matca Bisericii Mame Ortodoxe Române.

Normalizarea situaţiei bisericesti n-a durat insă multă vreme căci, în 1940 şi apoi în 1944, în urma ocupării Basarabiei de către trupele sovietice, Biserica Ortodoxă Rusă şi-a impus din nou, abuziv şi necanonic, jurisdicţia asupra credincioşilor ortodocşi români din acest străvechi pământ românesc, fără a încerca măcar un dialog cu Biserica Ortodoxă Română. Consecinţele acestui act sunt bine cunoscute : distrugerea sau inchiderea majorităţii bisericilor şi mănăstirilor de către regimul sovietic ocupant, numirea unei ierarhii străine de neamul şi limba clerului credincioşilor români moldoveni, desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei, înfiinţată de Patriarhia Română în 1925.

Suflul sfânt al dorinţei de libertate şi demnitate naţională a făcut ca o parte din Basarabia străbună să-şi dobândească suveranitatea şi independenţa în cadrul Republicii Moldova, începând cu august 1991. Ca urmare, apare firesc şi sfânt, reluarea legăturilor cu fraţii de acelaşi neam şi limbă din România pe diverse planuri, inclusiv cel bisericesc.

Ceea ce însă ne produce un adânc sentiment de tristeţe, este atitudinea Înalt Prea Sfinfitului Arhiepiscop VLADIMIR, acum Mitropolit de Chişinău, faţă de clerul şi credincioşii ce-şi manifestă dorinţa legitimă a unor legături mai strânse cu Biserica Mamă – Patriarhia Română. Deoarece un mare număr de preoţi şi credincioşi şi-au manifestat, în mod sincer, aceste sentimente cu totul sfinte, au fost supuşi unei prigoane barbare, Prea Sfinţia Sa fiind chiar depărtat violent şi samavolnic din reşedinţa din oraşul Bălţi. Şi din acest motiv, Prea Sfinţitul Episcop PETRU a făcut apel la Patriarhia Română, după ce el s-a plâns Sanctităţii Voastre, dar fără rezultat.

Inalt Prea Sfinţitul VLADIMIR a manifest, de asemenea, atitudine de nerespect faţă de obligaţia canonică de a nu avea nici un fel de legături cu grupurile schismatice, rupte din trupul Bisericii Ortodoxe. Astfel, a invitat, ca oaspeţi de onoare, în luna noiembrie 1992, doi «arhierei» schismatici din România. Această atitudine contravine flagrant cu declaraţia de la Constantinopol a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, din martie 1992, care prevede că «este necesar ca toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale, fiind în solidaritate deplină unele cu celelalte, să condamne aceste grupuri schismatice şi să se abţină de la orice comuniune cu ele, oriunde s-ar afla acestea».

Situaţia bisericească din Republica Moldova a devenit şi mai tensionată prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, din 5 octombrie 1992, privind acordarea «independenţei Bisericii Ortodoxe din Moldova». Această hotărâre a fost luată în ciuda celor discutate la întâlnirea Noastră de la Constantinopol şi a intervenţiei adresată de Noi Sanctităţii Voastre, la 2 aprilie 1992, prin care Vă arătam «că nu este momentul potrivit a se lua în discuţie problema Bisericii din Moldova», «afirmaţie justă», recunoscută chiar de Sanctitatea Voastră în scrisoarea ce Ne-ati adresat la 6 octombrie 1992.

De aceea, în contextul acestei hotărâri unilaterale, precum şi a atitudinii antiromâneşti a Inalt Prea Sfinţitului VLADIMIR şi persecuţiilor de tot felul la care au fost supuşi cei care întreţineau legături cu fraţii şi neamurile lor din România, Prea Sfintitul Episcop PETRU, scos afară de la Bălţi, după ce s-a adresat Patriarhiei Moscovei, a fost nevoit să se adreseze Bisericii Neamului său. Clerul şi credincioşii, supuşi aceloraşi persecuţii din partea Înalt Prea Sfinţitului VLADIMIR, constituindu-se în Adunarea eparhială, au reactivat statutar vechea Mitropolie a Basarabiei, l-au ales ca lociţiitor de mitropolit pe Prea Sfinţitul PETRU şi au cerut oblăduirea canonică a Bisericii Ortodoxe Române. Biserica noastă a luat act cu binecuvântare de dorinţa şi hotărârea lor recunoscând autonomia cerută, precum şi păstrarea calendarului vechi şi a tradiţiilor bisericeşti locale.

In scrisoarea Sanctităţii Voastre sunt invocate o serie de canoane pentru susţinerea opiniei cu privire la aşa-zisa «ingerinţă anticanonică din partea Patriarhiei Române în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova».

Mai întâi, precizăm că invocarea canonului 8 al Sinodului III ecumenic nu poate, în nici un caz, justifica extinderea jurisdictională a Patriarhiei Moscovei asupra Bisericii romîneşti din Republica Moldova. Prin acest canon se recunoaşte tocmai îndatorirea Bisericii unei naţiuni (Biserica Ciprului), de a se organiza etnic şi de a se conduce independent de Biserica altui neam (Biserica Antiohiei). Se prevede aici obligaţia ca «nici un episcop să nu cuprindă altă eparhie, care nu a fost mai de demult şi dintru început sub mâna lui sau a celor dinaintea lui. Iar dacă cineva a cuprins o eparhie străină şi în chip silnic a pus-o sub stăpânirea lui, pe aceasta să o dea înapoi, ca să nu se calce canoanele părinţilor, şi nici sub cuvânt de lucrare sfinţită, să se furişeze trufia stâpânirii lumeşti».

In spiritul acestui canon putem aprecia că tocmai Biserica Ortodoxă Rusă, datorită împrejurărilor politice cunoscute, este aceea care a cotropit jurisdicţional o mare parte din vechea Mitropolie a Moldovei, care datează de la sfârşiiul secolului al XIV-lea. Anexarea imperialistă (ţaristă şi apoi comunistă) a teritoriului românesc de la răsărit de Prut, dinspre hotarele poloneze până la Marea Neagră, nu a justificat prin nimic extinderea jurisdicţiei bisericeşti a Patriarhiei Moscovei asupra teritoriului jurisdicţional al Mitropoliei Moldovei.

Canoanele 13, 21 şi 22 ale Sinodului de Cartagina, precum şi canonul 2 al Sinodului II ecumenic interzic, cum bine afirmaţi şi Sanctitatea Voastră, «episcopului unei anumite eparhii să-şi întindă puterea asupra altei eparhii». Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin binecuvântarea acordată reactivării Mitropoliei Basarabiei, nu făcut altceva decât să restabilească adevărul istoric şi dreptatea canonică ce fuseseră incălcate de atâtea ori prin extinderea necanonică a jurisdicţiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra unei pârţi a Mitropoliei Moldovei. O astfel de extindere este, conform canonului 13 al Sinodului de la Cartagina, «nulă» de drept, iar repararea unei nedreptăţi se impune cu necesitate.

Invocarea canonului 59 al Sinodului de Cartagina este, de asemenea, fără obiect, neavând legătură cu problema în cauză.

Canonul 15 al Sinodului local de la Constantinopol, prevede nu numai interdictia ca un episcop «să nu se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh», ci şi posibilitatea ca episcopul respectiv «să se despartă pe sine de comuniunea cu Intâistătătorul său», dacă acesta propovăduieşte un lucru nedrept şi necanonic. Nedreptatea şi lipsa de canonicitate caracterizează tocmai hotărârile Bisericii Ortodoxe Ruse de a extinde şi menţine jurisdicţia sa asupra unei etnii, alta decât cea rusă, în speţă asupra românilor ortodocşi din Basarabia.

Prevederile canonului 16 al aceluiaşi Sinod, ce interzic numirea de episcopi într-o eparhie al cărei titular este încă în viaţă, n-au jost nici acestea încălcate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin recunoaşterea Prea Sfinţitului Episcop PETRU, ca Locţiitor de Mitropolit al Basarabiei, conform hotărârii organelor canonice ale acestei eparhii. Mitropolia Basarabiei este o altă eparhie decât cea condusă de Înalt Prea Sfinţitul VLADIMIR, căci Inalt Prea Sfinţia Sa, conform normelor canonice, poate avea jurisdicţie numai asupra credinciosilor ortodocşi ruşi din Republica Moldova, atâta vreme cât se supune jurisdicţiei Patriarhiei Moscovei. In lumina aceluiaşi canon 16 de Constantinopol şi ca o încălcare a prevederilor acestuia, constatăm cu tristeţe că, de multe ori, în decursul timpului, Biserica Ortodoxă Rusă a purces la numiri de episcopi în Basarabia în timp ce chiriarhii legitimi erau încă în viaţă. Amintim, spre exemplificare, cazul deja menţionat al Mitropolitului VENIAMIN COSTACHI, obligat să-şi părăsească scaunul mitropolitan de la Iaşi în 1808, şi cel al Mitropolitului EFREM ENĂCHESCU, înlocuit de Biserica Rusă în 1940 şi 1944, pe când era încă în viaţă. Înalt Prea Sfinţia Sa a fost silit să se refugieze peste Prut, în urma pactului Ribbentrop – Molotov.

La cele de mai sus, rugăm frăteşte pe Sanctitatea Voastră a lua în considerare canoanele: 8 al Sinodului III ecumenic şi 34 apostolic, în lumina cărora se poate evalua corect decizia Sfântului Sinod al Bisericii Noastre din 19-20 decembrie 1992.

Canonul 8 al Sinodului III ecumenic a reglementat raportul dintre două Biserici surori. Biserica Antiohiei voia, contrar tradiţiei canonice, să-şi întindă jurisdicţia asupra unei etnii diferite ce forma Biserica Ciprului. Sfintii Părinţi ai Sinodului III Ecumenic de la Efes (431) au socotit nelegală şi necanonică această tendinţă şi au impus respectarea principiul etnic în raporturile dintre Biserici. Acest principiu s-a mentinut în istorie şi mai târziu când, din cauza năvălirii islamice arabe şi apoi otomane, teritoriie jurisdicţionale s-au păstrat intacte pe bază etnică.

In acelaşi sens, se pot înţelege şi prevederile canonului 34 apostolic. Acesta stabileşte modalitatea de conlucrare între «episcopii fiecărui neam» şi se statorniceşte principiul sinodalităţii în cadrul unei etnii bine definite. Se prevede aici ca episcopii fiecărui neam să aibă un Întâistătător al lor, pe care să-l consulte, iar acesta să hotărască împreună cu ei lucrurile mai importante. Acest principiu canonic fundamental în conducerea bisericească ortodoxă s-a perpetuat de-a lungul istoriei, în ciuda tendinţelor imperiale de hegemonie romano-bizantină sau de altă natură, şi el este valabil şi azi în toate bisericile autocefale, care nu fac abstracţie de realitatea istorică a unui popor sau neam. Aşa se explică faptul că, în majoritatea cazurilor însăşi titulatura oficială a Bisericilor Ortodoxe autocefale conţine numele etniei sau neamului pe care îl slujeşte Biserica respectivă. De aceea, pretenţiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicţie peste ortodocşi de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice şi nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral.

Sanctitatea Voastră,
Suntem datori să nu uităm că, până nu de mult, atât Biserica Ortodoxă Rusă, cât şi Biserica Ortodoxă Română, au avut de suferit, vreme îndelungată din pricina unor stăpâniri lumeăti, fără credinţă în Dumnezeu, care au prigonit pe toţi cei credincioşi şi au impus ura şi dezbinarea între neamuri.

Acum însă, mulţumind Bunului Dumnezeu care ne-a dăruit puterea de a ne elibera de sub aceasta robie potrivnică credinţei, ii revine responsabilitatea de a îndrepta nelegiuirile săvârşite de stăpânirea sovietică atee, care, între altele, a încercat să indepărteze pe românii ortodocşi din Basarabia şi Bucovina de Nord de fraţii lor de acelaşi neam şi limbă.

De aceea, ne exprimăm incredinţarea că vom găsi la Sanctitatea Voastră şi la Biserica Ortodoxă Rusă înţelegerea necesară cu privire la actul de binecuvântare acordat de Biserica noastră reactivării Mitropoliei Basarabiei.

Considerând că lămuririle de mai sus sunt pe deplin edificatoare pentru a înţelege în mod just, dar şi cu dragoste, drepturile sfinte ale clerului şi credincioşilor din Republica Moldova de a avea legături duhovniceşti cu Biserica Mamă, ne exprimăm dorinţa şi speranţa că relaţiile frăţeşti dintre Bisericile noastre vor continua, spre întârirea Ortodoxiei noastre sfinte.

In spiritul celor de mai sus, suntem gata a continua discuţiile pentru a lămuri problemele şi neînţelegerile şi a dovedi astfel că, în relaţiile dintre două Biserici surori, nu trebuie să domine considerentele vremelnice de până acum, ci comuniunea frâţească a Sfintei noastre Ortodoxii.

Incredinţându-Ne rugăciunilor Sanctităţii Voastre, Vă îmbrăţişăm frăţeşte în Hristos Domnul nostru,

TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

19 mai 1993

Documentar
Noul patriarh al Rusiei, primul atac impotriva Bisericii Ortodoxe Romane

Noul sef al Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, a reinnoit atacurile predecesorului sau Aleksei al II-lea impotriva Bisericii Ortodoxe Romane. Patriarhul Kiril acuza BOR de “atentate la teritoriul canonic al Bisericii Ruse”. Ca si anterior, nemultumirea Patriarhiei Rusiei are legatura cu gestul Patriarhiei Romane de a recunoaste Mitropolia Basarabiei.

Noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, a caracterizat masura Patriarhiei Romaniei de reactiva Mitropolia Basarabiei drept un “atentat la teritoriul canonic al Bisericii Ruse”. Declaratia a fost facuta de Kiril in primul sau mesaj dupa alegerea sa ca sef al Bisericii Ruse, si a fost adresat unui Sinod local din Rusia, relateaza Radio Romania Actualitati. Practic, patriarhul Kiril al Rusiei face referire la reactivarea de catre Biserica Ortodoxa Romana a trei eparhii romanesti istorice de pe teritoriul Republicii Moldova.

Biserica Ortodoxa Romana a reactivat acum cativa ani Episcopia de Balti (fosta a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud, (fosta Cetate Alba Ismail) si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria, (fosta Misiune Ortodoxa Romana din Transnistria), plasate in cadrul Mitropoliei Basarabiei.

Dupa ce a criticat aceasta decizie, noul patriarh Kiril al Rusiei a aratat, in discursul sau, ca Biserica Ortodoxa Rusa nu a renuntat niciodata la dialogul cu Biserica Ortodoxa Romana si nu a intrerupt comunicarea, fiind constienta de importanta gasirii unor solutii reciproc acceptabile, care sa puna capat ‘dezordinii canonice si sa contribuie la ridicarea relatiilor bilaterale la un nivel superior’.

Biserica Ortodoxa Romana a avut relatii delicate cu Biserica Ortodoxa Rusa inca din 2001, cand, cu aprobarea Curtii Europene a Drepturilor Omului, a reinfiintat Mitropolia Basarabiei, la cererea majoritatii credinciosilor din Republica Moldova, infuriind Rusia.

Patriarhul Rusiei l-a felicitat pe unul din inamicii declarati Bisericii Ortodoxe Romane

Noul patriarh al Rusiei i-a transmis vineri un mesaj si unuia dintre cei mai inversunati inamici ai Bisericii Ortodoxe Romane, presedintele Moldovei, Vladimir Voronin, cel care s-a pronuntat in nenumarate randuri impotriva recunoasterii Mitropoliei Basarabiei.

Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii i-a trimis presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, o scrisoare in care lauda “bunele relatii dintre Biserica si stat” in Moldova, multumindu-i si pentru sprijinul pe care il acorda Mitropoliei Moldovei, subordonata Patriarhiei de la Moscova, noteaza Newsin.

In documentul publicat pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei se arata ca Biserica rusa urmareste “cu atentie” contributia pe care Voronin o aduce la “intarirea normelor canonice pe teritoriul Moldovei”, urandu-i presedintelui comunist “sanatate si ajutorul lui Dumnezeu” in lucrarile pe care le intreprinde “pentru binele poporului moldovean”.

De cand Patriarhia Romana a reactivat Mitropolia Basarabiei, condusa de IPS Petru, Patriarhiile de la Bucuresti si Moscova se afla intr-un adevarat “razboi rece”. Potrivit Patriarhiei de la Moscova, reactivarea de catre autoritatile ecleziastice de la Bucuresti a Mitropoliei Basarabiei este un “act anticanonic”, deoarece nu exista deosebiri dogmatice si de canon in comunitatea credinciosilor ortodocsi moldoveni care sa impuna infiintarea unei noi mitropolii.

In replica, Patriarhia Romana sustine ca reactivarea Mitropoliei Basarabiei reprezinta revenirea la o realitate existenta in perioada interbelica, iar exercitarea autoritatii canonice a Patriarhatului de la Moscova asupra credinciosilor ortodocsi romani din Basarabia a fost un act “nedrept si abuziv”.
30 Ianuarie 2009 – 18:20

Patriarhul Moscovei ataca dur Biserica Ortodoxa Romana
— Alexei al II-lea: “O ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale bisericii ruse”
18 decembrie, 16:01

Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, a formulat din nou acuzatii la adresa Bisericii Ortodoxe Romane. In cursul discutiilor avute in cadrul intalnirii cu mitropolitul primar Cristofor al Bisericii Ortodoxe din Cehia si Slovacia, Alexei al II-lea a calificat reactivarea de catre Sinodul BOR a trei eparhii de pe teritoriul Republicii Moldova drept “o ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse”. Patriarhul Moscovei, citat de agentia rusa ITAR-TASS, a subliniat totusi ca “aceasta problema cu Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa se rezolve pe calea dialogului”. Disponibilitatea partii romane pentru “calea dialogului”, considera Alexei al II-lea, nu a existat la recentele negocieri dintre reprezentantii celor doua Patriarhii, negocieri desfasurate in Bulgaria.
“Negocierile intre Patriarhiile rusa si romana, desfasurate recent in Bulgaria, nu au dus la rezultatul scontat, iar delegatia romana a fost inflexibila”, a criticat Patriarhul Moscovei. In octombrie, Patriarhia Romana a anuntat reactivarea celor trei eparhii istorice ale Mitropoliei Basarabiei – Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria. Purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, Constantin Stoica, ne-a declarat ca Patriarhia Romana isi mentine in aceasta problema disponibilitatea totala catre dialog, apreciind ca nefondate acuzatiile Bisericii Ortodoxe Ruse in problema reactivarii eparhiilor. “Lucrurile sunt foarte simple. Trebuie sa reiteram faptul ca Sfantul Sinod a luat act de o hotarare a Mitropoliei Autonome a Basarabiei de reactivare a acestora, act recunoscut de altfel de autoritatile de stat ale Republicii Moldova”, a precizat Constantin Stoica, aratand ca, in continuare, Biserica Ortodoxa Romana are in vedere noi runde de discutii cu partea rusa, neprecizand insa data si locul unde vor avea loc.

Tensiuni profitabile pentru Voronin

Recentul conflict diplomatic intre Republica Moldova si Romania ar putea duce la transformarea Mitropoliei Moldovei, subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, intr-o moneda de schimb in jocul conjunctural al oamenilor politici de la Chisinau, considera politologul Victor Josu, citat marti de Interfax si Rompres. “Pentru Partidul Comunist, de guvernamant, din Moldova si pentru liderul acestuia, Vladimir Voronin, escaladarea tensiunilor in relatiile cu Romania este profitabila din toate punctele de vedere. Si, desigur, se face totul pentru a atrage in aceeste intrigi strict politice si Mitropolia Moldovei si a Chisinaului”, a declarat agentiei ruse de presa politologul moldovean.
Declaratiile survin in contextul comentariilor la ultimele evolutii din relatiile dintre Republica Moldova si Romania la nivel diplomatic: rechemarea ambasadorului moldovean de la Bucuresti pentru consultari, expulzarea a doi diplomati romani dupa ce ambasadorul roman la Chisinau Filip Teodorescu a calificat tratatul de pace din 1947, ce delimiteaza granitele dintre Romania si Republica Moldova, drept “un fals istoric”. “In ce consta riscul? Daca inainte se spunea doar despre Mitropolia Basarabiei ca ar fi o filiala a Frontului Popular (actualul Partid Popular Crestin-Democrat), in prezent, prin eforturile presedintelui Vladimir Voronin de a implica preoti si episcopi in jocurile politice, Mitropolia Moldovei risca sa devina detasamentul spiritual de avangarda al Partidului Comunist din Republica Moldova”, a explicat Josu

15 ani de la binecuvantarea reactivarii Mitropoliei

Miercuri, 19 decembrie, se implinesc 15 ani de cand Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a emis Actul sinodal si patriarhal de binecuvantare a reactivarii Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu resedinta la Chisinau. Prin acest act, semnat de Patriarhul Teoctist si de toti membrii Sfantului Sinod, se lua act cu binecuvantare de vointa sfanta a credinciosilor din Republica Moldova de a reduce la viata Mitropolia Basarabiei, fortata sa-si intrerupa activitatea in timpul regimului sovietic de ocupatie. Actul sinodal din 19 decembrie 1992 subliniaza si garanteaza autonomia reala a Mitropoliei Basarabiei care, la cerere, va fi intotdeauna protejata si ajutata de Biserica mama. “Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se savarseste astazi un act sfant de adevar si de dreptate care reintregeste plinatatea comuniunii de credinta stramoseasca si simtire romaneasca, in acest an al mantuirii 1992, cand a fost proclamat sfant Stefan cel Mare, neinfricat ocrotitor al intregii Moldove”, se sublinia in Actul sinodal al Patriarhiei Romane de la 19 decembrie 1992.

Calvarul Mitropoliei Basarabiei

Pentru a aduce inca un argument asupra situatiei bisericii din Basarabia, citam catva fragmente din lucrarile reputatului profesor doctor pr. Florin Serbanescu , consilier patriarhal in sectorul “Patrimoniul cultural national bisericesc”, cu titlul “Mitropolia Basarabiei”. “In timpul ocupatiei tariste, in Basarabia s-a desfasurat un sustinut proces de rusificare a intregii populatii, a intelectualilor, a clerului, a credinciosilor, atat prin scoli, cat si prin Biserica – dependenta, acum, de Biserica Ortodoxa a Rusiei. Astfel, episcopul Pavel Lebedev (1871-1882), unul dintre cei mai “ravnitori” pe acest taram, a strans de pe la biserici toate cartile romanesti si le-a ars, la resedinta sa, timp de cativa ani. A prigonit pe preotii care cutezau sa slujeasca in romaneste, inlaturandu-i din parohii si silindu-i sa fuga peste Prut, ba chiar inchizand si vreo 340 biserici, in care se facuse auzita limba romana la slujba. Insa, cu toate restrictiile si constrangerile autoritatilor de stat si bisericesti, romanii din Basarabia au reusit, in mare masura, sa-si pastreze limba, traditiile si cultura romaneasca. Dintr-o relatare a lui Gurie Grosu, mitropolit al Basarabiei intre 1928 si 1936, cunoastem, spre exemplu, cazul unui elev al Seminarului din Chisinau, pe nume Braga, care, prin 1874-1875, dand exemplu colegilor sai, s-a opus cu fermitate semnarii unei declaratii solicitate de episcopul Pavel Lebedev, mai sus-amintit, prin care elevii si-ar fi exprimat, chipurile benevol, dorinta de introducere a limbii ruse ca limba de predare in scoala.

Literatura difuzata gratuit

Clerici precum protopopul Constantin Popovici, conducator, din 1908, al revistei Luminatorul, arhimandritul Gurie Grosu, autor al unui abecedar romanesc, preotii Alexandru Baltaga, Mihail Plamadeala, Mihai Ceachir, A. Istrati si inca multi altii au incercat sa pastreze traditia romaneasca in Basarabia. Patriotii din Romania si din Transilvania au intretinut stranse legaturi de ajutorare cu fratii de dincolo de Prut. Intre acestia, mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu si protopsaltul din Scheii Brasovului, calugarul Varlaam. La inceputul secolului XX miscarea romaneasca de eliberare din Basarabia, in care activau multi slujitori ai Bisericii, s-a amplificat. Pe la 1902, preotimea s-a reunit in asa-numita “Fratie a Nasterii lui Hristos”, avand ca scop tiparirea de literatura ortodoxa in limba romana, care sa fie difuzata gratuit in toate parohiile. (…) In imprejurarile favorabile din ultimul an al primului razboi mondial, la 27 martie 1918, la Chisinau, Sfatul Tarii a proclamat, cu mare entuziasm, unirea Basarabiei cu Romania. Era cea dintai etapa a implinirii Marii Uniri, incheiata la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia. In comisia din Basarabia pentru pregatirea Adunarii de unificare au activat preotii Ioan Andronic, Serghei Bejan si Ioan Stiuca, iar arhimandritul Gurie Grosu a fost numit adjunct al ministrului Cultelor. Deosebit de activi (prin scris si fapta) in miscarea de unificare au fost preotii Nicolae Stad-nicov, A.Murafa, Onisifor Ghibu si Dionisie Erhan, staret al manastirii Suruceni, mai tarziu vicar la Chisinau si episcop de Ismail.

Prin vointa Congresului eparhial

Unirea teritoriala din 1918 a atras in chip firesc dupa sine si reunificarea bisericeasca, hotarata solemn de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 30 decembrie 1919, ceea ce a insemnat revenirea in sanul Bisericii neamului a romanilor instrainati vreme de un veac. Staretul Dionisie Erhan, vorbind, inca la 15 martie 1918, in numele credinciosilor romani din Basarabia, arata, in acest sens, cu pregnanta, ca reintegrarea Bisericii Ortodoxe din Basarabia in Biserica Ortodoxa Romana era un act istoric firesc, o reparatie – profund justificata canonic – a unei nedreptati care se savarsise, abuziv si dictatorial, in 1812, prin incalcarea de catre Biserica Rusa a doua legi fundamentale pe care se bazeaza organizarea bisericeasca in lumea ortodoxa: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului III Ecumenic de la Efes (431). Ca urmare a reunificarii bisericesti legitime, pentru implinirea careia nu era necesar nici un acord din alta parte, intrucat se indrepta, cum s-a aratat, un abuz savarsit la 1812 si luand act de hotararea Congresului general al Bisericii basarabene de la Chisinau, din 21 februarie 1920, Sfantul Sinod al B.O.R. l-a declarat, la 17 decembrie 1920, ca arhiepiscop titular al Arhiepiscopiei Chisinaului si Hotinului pe arhiereul Gurie Grosu, confirmat si prin Decretul Regal nr. 5481/25 decembrie 1920. Mai apoi, la 22 iunie 1922, Sfantul Sinod al B.O.R. a infiintat doua eparhii noi in Basarabia: Episcopia Hotinului (cu judetele Hotin, Balti si Soroca si cu resedinta la Balti) si Episcopia Cetatii Albe – Ismail (cu judetele Cetatea Alba, Ismail si Cahul si cu resedinta la Cetatea Alba). In sfarsit, luand iarasi act de dorinta Congresului eparhial din Basarabia, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, la 15 noiembrie 1923, infiintarea Mitropoliei Basarabiei prin ridicarea Arhiepiscopiei Chisinaului la rangul de Mitropolie. Organizarea acesteia s-a facut prin Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din 1925, iar arhiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, prin Hotararea Sfantului Sinod si Inaltul Decret Regal din 21 aprilie 1928. Sub jurisdictia Mitropoliei Basarabiei intrau: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Hotinului si Baltilor si Episcopia Cetatii Albe – Ismail.

Preoti martirizati, lacase distruse

Dar aceasta situatie fericita si fireasca pentru Biserica Romaniei reintregite nu a tinut mult. Ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, incheiat la 23 august 1939, Basarabia, impreuna cu Bucovina de Nord, cu tinutul Herta, au fost invadate si anexate, in 1940, Uniunii Sovietice. Ocupatia militara sovietica din 1940-1941a avut un corespondent in Biserica Ortodoxa Rusa, care a intreprins si ea o “ocupatie bisericeasca”, de asta data asupra Mitropoliei Basarabiei, impunand imediat, in mod abuziv, un mitropolit rus. Intre 1941-1944, precum se stie, Basarabia a revenit la Patria-Mama si la Biserica sa, Mitropolia Basarabiei fiind reactivata, dar numai pana spre sfarsitul razboiului cand, din 1944, trupele sovietice au reanexat teritoriul dintre Nistru si Prut, Mitropolia fiind silita sa-si sisteze activitatea.
Vitregia istoriei i-a facut pe ierarhii din teritoriile ocupate sa se refugieze in Romania, unde Biserica Ortodoxa Romana i-a primit ca pe fiii sai.
Au urmat o silnicie si o suferinta de aproape jumatate de veac, timp in care romanii basarabeni au trait drama unei politici sovietice bine orchestrate a transferurilor de populatie, multi fiind deportati indeobste dincolo de Urali, in vreme ce pe meleagurile lor natale au fost aduse, din alte parti, contingente de populatie rusofona. Au fost vremuri de sovietizare, de rusificare, de prigonire si ingradire drastica a vietii bisericesti, asadar de inlantuire mai ales nationala si bisericeasca. Zeci si zeci de preoti au fost martirizati prin impuscare, inchisoare, deportare, munca silnica, au fost demolate sute de biserici, iar altele au fost profanate prin utilizarea lor ca grajduri, depozite, restaurante, sali de spectacole s.a.m.d. Au fost desfiintate toate institutiile de invatamant si publicatiile bisericesti, muzeul bisericesc de la Chisinau si marea biblioteca de la manastirea Noul Neamt (Chitcani), ale carei pretioase volume au fost date prada focului in piata publica.
O noua lumina datatoare de speranta a parut sa se arate odata cu prabusirea comunismului in Europa de Est in 1989 si cu destramarea Uniunii Sovietice in 1991. La 27 august 1991, fosta R.S.S. Moldoveneasca si-a putut proclama independenta, sub numele de Republica Moldova.
Refacerea treptata a vietii bisericesti s-a concretizat, pana in prezent, prin functionarea a 900 de biserici si a 14 manastiri, intre care sase de calugari si opt de calugarite. (Dupa alte date recente: 1 061 biserici si 44 manastiri si schituri). In noile conditii, pe plan bisericesc, pe teritoriul Republicii Moldova functioneaza astazi doua structuri religioase ortodoxe, ambele de stil vechi: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove”, subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, si “Mitropolia Basarabiei”, subordonata Patriarhiei Romane. Mitropolia Chisinaului s-a organizat pe baza Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de Sinodul de la Moscova, la 3 ianuarie 1991, si de catre Ministerul Justitiei al Federatiei Ruse, la 30 mai 1991. Condusa de mitropolitul Vladimir, Mitropolia are si un statut intern rezultat din cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de guvernul Republicii Moldova, la 17 noiembrie 1993. Mitropolia Chisinaului a aparut dupa raptul teritorial din iunie 1940 si in urma celei de a doua ocupatii sovietice a Basarabiei din 1944, fiind creata de Biserica moscovita pe scheletul fostei “eparhii a Chisinaului si Hotinului”. Ea reprezinta, in ordine, a 117-a eparhie din cele 124 filiale canonice locale ale Bisericii ruse, fiind numita Kisiniovskaia (a Chisinaului), parte componenta a “trupului bisericesc rus”. Este semnificativa preluarea de catre aceasta mitropolie, prin denumirea ei, “a Chisinaului si a intregii Moldove”, a tipului de titulatura a Patriarhiei Ruse – “a Moscovei si a intregii Rusii”.

Autonoma si de stil vechi

Pe de alta parte, problema vechii Mitropolii a Basarabiei a fost readusa in actualitate dupa destramarea Uniunii Sovietice si proclamarea independentei Republicii Moldova, dar intr-un nou context, diferit de cel din 1918, in care romanii basarabeni, doritori, in chip firesc, de restabilire a unor legaturi mai stranse cu Biserica-Mama, Patriarhia Romana, s-au vazut aspru prigoniti de forurile de conducere ale Republicii Moldova si ale Mitropoliei Chisinaului, dependenta de Patriarhia Moscovei, si de organele de stat ale Republicii Moldova. Episcopul Petru de Balti, pentru vina de a nutri asemenea legitime nazuinte, a fost chiar indepartat, in chip violent, din resedinta sa din orasul Balti, negasind nici o intelegere si nici un sprijin in cadrul sinodului moscovit. Ca urmare, la 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhiala a unui numar impresionant de credinciosi si preoti ortodocsi din Republica Moldova a hotarat sa reactiveze Mitropolia Basarabiei si sa trimita la Bucuresti o delegatie pentru a adresa Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane rugamintea de a fi primita sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane. Curand, la 19 decembrie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, luand act cu binecuvantare de reactivarea Mitropoliei Basarabiei, prin Act Patriarhal si Sinodal, a recunoscut aceasta mitropolie ca autonoma si de stil vechi, facand parte integranta din trupul Bisericii Ortodoxe Romane. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a facut cunoscut acest act prin scrisori adresate: patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei, presedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, primului-ministru Andrei Sangheli, precum si intaistatatorilor bisericilor ortodoxe surori. Inalt Prea Sfintitul Petru Paduraru a devenit mai intai loctiitor si apoi, in 1995, titular Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor. Incepand cu 2 aprilie 1992, a urmat un intens schimb de scrisori intre Prea Fericitul Parinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si Sanctitatea sa Alexei al II-lea al Rusiei. Patriarhul Moscovei a reactionat destul de dur, acuzand Patriarhia Romana de “ingerinta anticanonica in problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei”. De asemenea, a fost exprimat un “protest energic” si s-a facut apel la “corectarea cat mai curand posibil a nedreptatilor existente” pentru “binele unitatii ortodoxe si mantuirea sufletelor fiilor Bisericii din Moldova”, patriarhul moscovit mentionand ca motivele nationaliste si de alta natura nu trebuie sa intervina in domeniul bisericesc, intrucat acest lucru duce inevitabil la consecinte negative pentru Biserica. Punctul de vedere al Patriarhiei Romane reiterat, in numeroase documente si imprejurari, in chip documentat si aprofundat, cu intelepciune si fermitate de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, este acela de evidentiere a faptului ca B.O.R. nu a consimtit niciodata si nu a recunoscut extinderea jurisdictiei Bisericii ruse, pe urma ocupatiei rusesti sau sovietice, peste teritoriul sau canonic traditional si, pe cale de consecinta, nici desfiintarea Mitropoliei Basarabiei.

Din nou la CEDO

Temeiurile acestei ferme pozitii principiale au fost, sunt si vor ramane aceleasi, decurgand din legiuirile fundamentale ale ortodoxiei mai sus invocate: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes (431), ce confera deplina legitimitate organizarii sinodale a bisericilor in cadrul fiecarui neam si, implicit, randuirea dependentelor canonice in acest cadru. In acelasi sens converg si canoanele 13, 21 si 22 ale Sinodului de la Cartagina precum si canonul 2 al Sinodului 2 Ecumenic (381), care opresc pe episcopul unei anumite eparhii sa-si intinda puterea asupra altei eparhii.
Obiectiile formulate de Patriarhia Moscovei apar ca nefondate intrucat, prin binecuvantarea acordata reactivarii Mitropoliei Basarabiei, Sfantul Sinod al B.O.R. “nu a facut decat sa restabileasca adevarul istoric si dreptatea canonica ce fusesera incalcate de atatea ori prin extinderea necanonica a jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra unei parti a Mitropoliei Moldovei”.
De fapt, daca s-ar respecta canoanele bisericesti mentionate, Mitropolia Chisinaului, prin dependenta ei canonica de Patriarhia Moscovei, ar trebui, in chip firesc, sa cuprinda numai pe locuitorii de origine rusa din Republica Moldova. Din pacate, situatia ingrata, mergand pana la violente fizice, in care se afla Mitropolia Basarabiei din cadrul Patriarhiei Romane, cu slujitorii si credinciosii ei, s-a concretizat in modul cel mai pregnant prin nerecunoasterea sa de catre organele de stat ale Republicii Moldova, care au raspuns in repetate randuri negativ solicitarilor formulate in chip legitim in acest sens, incepand de la 8 octombrie 1992 si pana la 10 ianuarie 2000.
In acelasi timp si in baza acelorasi prevederi, ale Constitutiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (art. 31 – privind libertatea de constiinta) si ale Legii nr. 979/24 martie 1992 (privind cultele), care ar fi trebuit sa determine si recunoasterea Mitropoliei Basarabiei, au fost recunoscute de catre guvernul Republicii Moldova, in afara Mitropoliei Ortodoxe a Chisinaului, dependenta de Patriarhia Moscovei (28 august 1995) si alte culte, precum “Biserica Adventista de Ziua a Saptea” (22 iulie 1993), “Federatia Comunitatilor Evreiesti (Religioase)” (9 iunie 1994) s.a.
Mitropolia Basarabiei a beneficiat de hotarari favorabile privind recunoasterea sa din partea: Judecatoriei Sectorului Buiucani din Chisinau (12 septembrie 1995), a Tribunalului Municipiului Chisinau (21 mai 1997) si a Curtii de Apel Chisinau (19 august 1997), aceasta din urma fiind anulata, la 9 decembrie 1997, de catre Curtea Suprema de Justitie, in vreme ce Federatia Internationala pentru Drepturile Omului de la Helsinki, in raportul sau pe anul 1997, a criticat refuzul guvernului Republicii Moldova de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. In aceasta situatie, la 3 iunie 1998, Mitropolia Basarabiei si 12 cetateni ai statului Moldova, in frunte cu I.P.S. Mitropolit Petru Paduraru, s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg care, dupa admiterea cererii (7 iunie 2001) si in urma analizei dosarului cauzei si a tuturor depozitiilor in aceasta speta (2 octombrie 2001), constatand violarea unor articole de baza din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art. 9, art.14 combinat cu art. 9, art. 13, art. 6 si art. 11), a deliberat, formuland, la 13 decembrie 2001, un verdict favorabil recunoasterii Mitropoliei Basarabiei si obligand Republica Moldova sa plateasca Mitropoliei Basarabiei 20 000 de euro pentru daune morale si 7.025 euro pentru cheltuieli de judecata. In consecinta, in urma deciziei Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg recunoasterea Mitropoliei Basarabiei de catre autoritatile de stat ale Republicii Moldova apare, in momentul de fata, o data in plus, ca un drept legitim atat din perspectiva dreptului canonic bisericesc, cat si prin prisma dreptului international actual”.
Tudor BORCEA
Comuniştii continuă prigonirea preoţilor români

Numărul clericilor români expulzaţi de autorităţile comuniste de la Chişinău a ajuns la cinci. Mai nou, a început şi expulzarea măicuţelor cu cetăţenie românească din Republica Moldova. Parohul expulzat al bisericii din satul Manta care trebuia să părăsească Republica Moldova încă la 6 ianuarie a rămas totuşi în parohie, deoarece localnicii şi Primăria din sat şi-au unit forţele pentru a-l proteja de organele represive ale puterii comuniste. Văzând că nu pot ajunge la preot, poliţia îl vânează acum pe primarul din sat ca să-l tragă la răspundere pentru organizarea unui Drum al Crucii în ziua de Crăciun pe stil vechi.

Preotul din satul Manta, Iulian Budescu, singurul care a reuşit să conteste decizia de expulzare din Republica Moldova şi care se află încă în parohia din sat, este urmărit zilnic de poliţişti înarmaţi. El a fost ameninţat că va fi acuzat de “instigare la revoltă” dacă oamenii din sat vor bloca traseul Cahul-Giurgiuleşti în semn de protest faţă de expulzarea preoţilor români din raionul Cahul. “Am avut o întâlnire în satul vecin, Vadul lui Isac, la care au fost prezenţi comisarul-şef al poliţiei din Cahul, un reprezentant al Procuraturii şi unul de la MAI care mi-au reproşat că dacă vom instiga lumea la mitinguri, vom fi supuşi unor acte din partea lor de care ei nu vor răspunde”, ne-a spus părintele Budescu.

De Crăciunul pe stil vechi, zeci de persoane, inclusiv din satul vecin Vadul lui Isac, însoţite de preotul şi primarul din satul Manta au pornit într-un Drum al Crucii spre centrul raionului aflat la aproximativ 50 de kilometri. Poliţiştii le-au blocat, însă, calea, iar a doua zi a început vânătoarea de primari. Primarul de Manta, Ion Neagu, ne-a spus că primarul din Vadul lui Isac a primit deja citaţie la Judecătorie”.

Parohul Bisericii din satul Vadul lui Isac, Ioan Bîgea, alungat în România de către autorităţile moldovene a decis să dezvăluie calvarul prin care a trecut în ultimele zile de aflare în Republica Moldova. El a fost ridicat din biserică în timpul slujbei şi dus la comisariatul de poliţie: “Pe data de 9 decembrie…, încă nu terminasem slujba Sfintei Liturghii şi a venit poliţistul de sector spunându-mi că trebuie să fiu prezent la Comisariatul din Cahul. De faţă cu toţi credincioşii l-am rugat să termin mai întâi slujba şi mai aveam de oficiat un botez. La insistenţa mea să-i dea telefon comisarului-şef să-i ceară să-mi mai dea un anumit timp ca să termin şi Sfânta Liturghie şi să oficiez şi acel botez al unui copilaş. A ieşit afară… Probabil i-a dat telefon. A venit şi a zis: “Vrea neapărat să mergeţi acum” . I-am zis că eu nu pot să merg acum. A ieşit iarăşi afară, a zis că l-a sunat din nou şi-mi mai îngăduie puţin, dar să termin cât mai repede că nu are timp. A stat şi m-a aşteptat până am terminat. M-a luat în maşina sa personală şi am mers la Comisariatul raional. În drum spre Comisariat mi-a spus: “Părinte a venit o comisie de la Chişinău, direct de la Guvern, care cercetează cazul preoţilor români din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Trebuie să mergeţi să daţi nişte declaraţii, să le semnaţi, să vă facă nişte procese verbale după care vom vedea ce va fi”.”

ÎPS Petru, Mitropolit al Basarabiei, ne-a spus că Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Ruse, nu este străină de prigonirea preoţilor Mitropliei Basarabiei: “Această ură nu este de astăzi, nici de mâine. În spatele acestei uri stă şi Mitropolia Moldovei… Mitropolitul Moldovei, Vladimir, care face parte chiar din Partidul Comunist, care este la guvernare, a acţionat indirect în aceste expulzări de preoţi, verificări şi aşa mai departe”, a menţionat ÎPS Petru.

Potrivit şefului Cancelariei Mitropoliei Basarabiei, diaconul Andrei Deleu, “juriştii Mitropoliei Basarabiei pregătesc o nouă plângere la CEDO în care cer condamnarea Guvernului de la Chişinău pentru expulzarea nejustificată a preoţilor”.

Patriarhul Moscovei ataca dur Biserica Ortodoxa Romana

— Alexei al II-lea: “O ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale bisericii ruse”

18 decembrie, 16:01

Alexei al II-lea Patriarhul Rusiei, Alexei al II-lea, a formulat din nou acuzatii la adresa Bisericii Ortodoxe Romane. In cursul discutiilor avute in cadrul intalnirii cu mitropolitul primar Cristofor al Bisericii Ortodoxe din Cehia si Slovacia, Alexei al II-lea a calificat reactivarea de catre Sinodul BOR a trei eparhii de pe teritoriul Republicii Moldova drept “o ingerinta brutala in spatiul canonic al Patriarhiei Ruse si o violare a normelor canonice ale Bisericii Ortodoxe Ruse”. Patriarhul Moscovei, citat de agentia rusa ITAR-TASS, a subliniat totusi ca “aceasta problema cu Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa se rezolve pe calea dialogului”. Disponibilitatea partii romane pentru “calea dialogului”, considera Alexei al II-lea, nu a existat la recentele negocieri dintre reprezentantii celor doua Patriarhii, negocieri desfasurate in Bulgaria. “Negocierile intre Patriarhiile rusa si romana, desfasurate recent in Bulgaria, nu au dus la rezultatul scontat, iar delegatia romana a fost inflexibila”, a criticat Patriarhul Moscovei. In octombrie, Patriarhia Romana a anuntat reactivarea celor trei eparhii istorice ale Mitropoliei Basarabiei – Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toata Transnistria. Purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, Constantin Stoica, ne-a declarat ca Patriarhia Romana isi mentine in aceasta problema disponibilitatea totala catre dialog, apreciind ca nefondate acuzatiile Bisericii Ortodoxe Ruse in problema reactivarii eparhiilor. “Lucrurile sunt foarte simple. Trebuie sa reiteram faptul ca Sfantul Sinod a luat act de o hotarare a Mitropoliei Autonome a Basarabiei de reactivare a acestora, act recunoscut de altfel de autoritatile de stat ale Republicii Moldova”, a precizat Constantin Stoica, aratand ca, in continuare, Biserica Ortodoxa Romana are in vedere noi runde de discutii cu partea rusa, neprecizand insa data si locul unde vor avea loc. Tensiuni profitabile pentru Voronin Kaghebistul Voronin Recentul conflict diplomatic intre Republica Moldova si Romania ar putea duce la transformarea Mitropoliei Moldovei, subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, intr-o moneda de schimb in jocul conjunctural al oamenilor politici de la Chisinau, considera politologul Victor Josu, citat marti de Interfax si Rompres. “Pentru Partidul Comunist, de guvernamant, din Moldova si pentru liderul acestuia, Vladimir Voronin, escaladarea tensiunilor in relatiile cu Romania este profitabila din toate punctele de vedere. Si, desigur, se face totul pentru a atrage in aceeste intrigi strict politice si Mitropolia Moldovei si a Chisinaului”, a declarat agentiei ruse de presa politologul moldovean. Declaratiile survin in contextul comentariilor la ultimele evolutii din relatiile dintre Republica Moldova si Romania la nivel diplomatic: rechemarea ambasadorului moldovean de la Bucuresti pentru consultari, expulzarea a doi diplomati romani dupa ce ambasadorul roman la Chisinau Filip Teodorescu a calificat tratatul de pace din 1947, ce delimiteaza granitele dintre Romania si Republica Moldova, drept “un fals istoric”. “In ce consta riscul? Daca inainte se spunea doar despre Mitropolia Basarabiei ca ar fi o filiala a Frontului Popular (actualul Partid Popular Crestin-Democrat), in prezent, prin eforturile presedintelui Vladimir Voronin de a implica preoti si episcopi in jocurile politice, Mitropolia Moldovei risca sa devina detasamentul spiritual de avangarda al Partidului Comunist din Republica Moldova”, a explicat Josu 15 ani de la binecuvantarea reactivarii Mitropoliei Miercuri, 19 decembrie, se implinesc 15 ani de cand Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a emis Actul sinodal si patriarhal de binecuvantare a reactivarii Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu resedinta la Chisinau. Prin acest act, semnat de Patriarhul Teoctist si de toti membrii Sfantului Sinod, se lua act cu binecuvantare de vointa sfanta a credinciosilor din Republica Moldova de a reduce la viata Mitropolia Basarabiei, fortata sa-si intrerupa activitatea in timpul regimului sovietic de ocupatie. Actul sinodal din 19 decembrie 1992 subliniaza si garanteaza autonomia reala a Mitropoliei Basarabiei care, la cerere, va fi intotdeauna protejata si ajutata de Biserica mama. “Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se savarseste astazi un act sfant de adevar si de dreptate care reintregeste plinatatea comuniunii de credinta stramoseasca si simtire romaneasca, in acest an al mantuirii 1992, cand a fost proclamat sfant Stefan cel Mare, neinfricat ocrotitor al intregii Moldove”, se sublinia in Actul sinodal al Patriarhiei Romane de la 19 decembrie 1992. Calvarul Mitropoliei Basarabiei Pentru a aduce inca un argument asupra situatiei bisericii din Basarabia, citam catva fragmente din lucrarile reputatului profesor doctor pr. Florin Serbanescu , consilier patriarhal in sectorul “Patrimoniul cultural national bisericesc”, cu titlul “Mitropolia Basarabiei”. “In timpul ocupatiei tariste, in Basarabia s-a desfasurat un sustinut proces de rusificare a intregii populatii, a intelectualilor, a clerului, a credinciosilor, atat prin scoli, cat si prin Biserica – dependenta, acum, de Biserica Ortodoxa a Rusiei. Astfel, episcopul Pavel Lebedev (1871-1882), unul dintre cei mai “ravnitori” pe acest taram, a strans de pe la biserici toate cartile romanesti si le-a ars, la resedinta sa, timp de cativa ani. A prigonit pe preotii care cutezau sa slujeasca in romaneste, inlaturandu-i din parohii si silindu-i sa fuga peste Prut, ba chiar inchizand si vreo 340 biserici, in care se facuse auzita limba romana la slujba. Insa, cu toate restrictiile si constrangerile autoritatilor de stat si bisericesti, romanii din Basarabia au reusit, in mare masura, sa-si pastreze limba, traditiile si cultura romaneasca. Dintr-o relatare a lui Gurie Grosu, mitropolit al Basarabiei intre 1928 si 1936, cunoastem, spre exemplu, cazul unui elev al Seminarului din Chisinau, pe nume Braga, care, prin 1874-1875, dand exemplu colegilor sai, s-a opus cu fermitate semnarii unei declaratii solicitate de episcopul Pavel Lebedev, mai sus-amintit, prin care elevii si-ar fi exprimat, chipurile benevol, dorinta de introducere a limbii ruse ca limba de predare in scoala. Literatura difuzata gratuit Clerici precum protopopul Constantin Popovici, conducator, din 1908, al revistei Luminatorul, arhimandritul Gurie Grosu, autor al unui abecedar romanesc, preotii Alexandru Baltaga, Mihail Plamadeala, Mihai Ceachir, A. Istrati si inca multi altii au incercat sa pastreze traditia romaneasca in Basarabia. Patriotii din Romania si din Transilvania au intretinut stranse legaturi de ajutorare cu fratii de dincolo de Prut. Intre acestia, mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu si protopsaltul din Scheii Brasovului, calugarul Varlaam. La inceputul secolului XX miscarea romaneasca de eliberare din Basarabia, in care activau multi slujitori ai Bisericii, s-a amplificat. Pe la 1902, preotimea s-a reunit in asa-numita “Fratie a Nasterii lui Hristos”, avand ca scop tiparirea de literatura ortodoxa in limba romana, care sa fie difuzata gratuit in toate parohiile. (…) In imprejurarile favorabile din ultimul an al primului razboi mondial, la 27 martie 1918, la Chisinau, Sfatul Tarii a proclamat, cu mare entuziasm, unirea Basarabiei cu Romania. Era cea dintai etapa a implinirii Marii Uniri, incheiata la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia. In comisia din Basarabia pentru pregatirea Adunarii de unificare au activat preotii Ioan Andronic, Serghei Bejan si Ioan Stiuca, iar arhimandritul Gurie Grosu a fost numit adjunct al ministrului Cultelor. Deosebit de activi (prin scris si fapta) in miscarea de unificare au fost preotii Nicolae Stad-nicov, A.Murafa, Onisifor Ghibu si Dionisie Erhan, staret al manastirii Suruceni, mai tarziu vicar la Chisinau si episcop de Ismail. Prin vointa Congresului eparhial Unirea teritoriala din 1918 a atras in chip firesc dupa sine si reunificarea bisericeasca, hotarata solemn de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la 30 decembrie 1919, ceea ce a insemnat revenirea in sanul Bisericii neamului a romanilor instrainati vreme de un veac. Staretul Dionisie Erhan, vorbind, inca la 15 martie 1918, in numele credinciosilor romani din Basarabia, arata, in acest sens, cu pregnanta, ca reintegrarea Bisericii Ortodoxe din Basarabia in Biserica Ortodoxa Romana era un act istoric firesc, o reparatie – profund justificata canonic – a unei nedreptati care se savarsise, abuziv si dictatorial, in 1812, prin incalcarea de catre Biserica Rusa a doua legi fundamentale pe care se bazeaza organizarea bisericeasca in lumea ortodoxa: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului III Ecumenic de la Efes (431). Ca urmare a reunificarii bisericesti legitime, pentru implinirea careia nu era necesar nici un acord din alta parte, intrucat se indrepta, cum s-a aratat, un abuz savarsit la 1812 si luand act de hotararea Congresului general al Bisericii basarabene de la Chisinau, din 21 februarie 1920, Sfantul Sinod al B.O.R. l-a declarat, la 17 decembrie 1920, ca arhiepiscop titular al Arhiepiscopiei Chisinaului si Hotinului pe arhiereul Gurie Grosu, confirmat si prin Decretul Regal nr. 5481/25 decembrie 1920. Mai apoi, la 22 iunie 1922, Sfantul Sinod al B.O.R. a infiintat doua eparhii noi in Basarabia: Episcopia Hotinului (cu judetele Hotin, Balti si Soroca si cu resedinta la Balti) si Episcopia Cetatii Albe – Ismail (cu judetele Cetatea Alba, Ismail si Cahul si cu resedinta la Cetatea Alba). In sfarsit, luand iarasi act de dorinta Congresului eparhial din Basarabia, Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat, la 15 noiembrie 1923, infiintarea Mitropoliei Basarabiei prin ridicarea Arhiepiscopiei Chisinaului la rangul de Mitropolie. Organizarea acesteia s-a facut prin Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din 1925, iar arhiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, prin Hotararea Sfantului Sinod si Inaltul Decret Regal din 21 aprilie 1928. Sub jurisdictia Mitropoliei Basarabiei intrau: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Hotinului si Baltilor si Episcopia Cetatii Albe – Ismail. Preoti martirizati, lacase distruse Criminalul Stalin, simbolul zecilor de ani de asuprire sovietica Dar aceasta situatie fericita si fireasca pentru Biserica Romaniei reintregite nu a tinut mult. Ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, incheiat la 23 august 1939, Basarabia, impreuna cu Bucovina de Nord, cu tinutul Herta, au fost invadate si anexate, in 1940, Uniunii Sovietice. Ocupatia militara sovietica din 1940-1941a avut un corespondent in Biserica Ortodoxa Rusa, care a intreprins si ea o “ocupatie bisericeasca”, de asta data asupra Mitropoliei Basarabiei, impunand imediat, in mod abuziv, un mitropolit rus. Intre 1941-1944, precum se stie, Basarabia a revenit la Patria-Mama si la Biserica sa, Mitropolia Basarabiei fiind reactivata, dar numai pana spre sfarsitul razboiului cand, din 1944, trupele sovietice au reanexat teritoriul dintre Nistru si Prut, Mitropolia fiind silita sa-si sisteze activitatea. Vitregia istoriei i-a facut pe ierarhii din teritoriile ocupate sa se refugieze in Romania, unde Biserica Ortodoxa Romana i-a primit ca pe fiii sai. Au urmat o silnicie si o suferinta de aproape jumatate de veac, timp in care romanii basarabeni au trait drama unei politici sovietice bine orchestrate a transferurilor de populatie, multi fiind deportati indeobste dincolo de Urali, in vreme ce pe meleagurile lor natale au fost aduse, din alte parti, contingente de populatie rusofona. Au fost vremuri de sovietizare, de rusificare, de prigonire si ingradire drastica a vietii bisericesti, asadar de inlantuire mai ales nationala si bisericeasca. Zeci si zeci de preoti au fost martirizati prin impuscare, inchisoare, deportare, munca silnica, au fost demolate sute de biserici, iar altele au fost profanate prin utilizarea lor ca grajduri, depozite, restaurante, sali de spectacole s.a.m.d. Au fost desfiintate toate institutiile de invatamant si publicatiile bisericesti, muzeul bisericesc de la Chisinau si marea biblioteca de la manastirea Noul Neamt (Chitcani), ale carei pretioase volume au fost date prada focului in piata publica. O noua lumina datatoare de speranta a parut sa se arate odata cu prabusirea comunismului in Europa de Est in 1989 si cu destramarea Uniunii Sovietice in 1991. La 27 august 1991, fosta R.S.S. Moldoveneasca si-a putut proclama independenta, sub numele de Republica Moldova. Refacerea treptata a vietii bisericesti s-a concretizat, pana in prezent, prin functionarea a 900 de biserici si a 14 manastiri, intre care sase de calugari si opt de calugarite. (Dupa alte date recente: 1 061 biserici si 44 manastiri si schituri). In noile conditii, pe plan bisericesc, pe teritoriul Republicii Moldova functioneaza astazi doua structuri religioase ortodoxe, ambele de stil vechi: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove”, subordonata canonic Patriarhiei Moscovei, si “Mitropolia Basarabiei”, subordonata Patriarhiei Romane. Mitropolia Chisinaului s-a organizat pe baza Statutului Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de Sinodul de la Moscova, la 3 ianuarie 1991, si de catre Ministerul Justitiei al Federatiei Ruse, la 30 mai 1991. Condusa de mitropolitul Vladimir, Mitropolia are si un statut intern rezultat din cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, aprobat de guvernul Republicii Moldova, la 17 noiembrie 1993. Mitropolia Chisinaului a aparut dupa raptul teritorial din iunie 1940 si in urma celei de a doua ocupatii sovietice a Basarabiei din 1944, fiind creata de Biserica moscovita pe scheletul fostei “eparhii a Chisinaului si Hotinului”. Ea reprezinta, in ordine, a 117-a eparhie din cele 124 filiale canonice locale ale Bisericii ruse, fiind numita Kisiniovskaia (a Chisinaului), parte componenta a “trupului bisericesc rus”. Este semnificativa preluarea de catre aceasta mitropolie, prin denumirea ei, “a Chisinaului si a intregii Moldove”, a tipului de titulatura a Patriarhiei Ruse – “a Moscovei si a intregii Rusii”. Autonoma si de stil vechi Pe de alta parte, problema vechii Mitropolii a Basarabiei a fost readusa in actualitate dupa destramarea Uniunii Sovietice si proclamarea independentei Republicii Moldova, dar intr-un nou context, diferit de cel din 1918, in care romanii basarabeni, doritori, in chip firesc, de restabilire a unor legaturi mai stranse cu Biserica-Mama, Patriarhia Romana, s-au vazut aspru prigoniti de forurile de conducere ale Republicii Moldova si ale Mitropoliei Chisinaului, dependenta de Patriarhia Moscovei, si de organele de stat ale Republicii Moldova. Episcopul Petru de Balti, pentru vina de a nutri asemenea legitime nazuinte, a fost chiar indepartat, in chip violent, din resedinta sa din orasul Balti, negasind nici o intelegere si nici un sprijin in cadrul sinodului moscovit. Ca urmare, la 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhiala a unui numar impresionant de credinciosi si preoti ortodocsi din Republica Moldova a hotarat sa reactiveze Mitropolia Basarabiei si sa trimita la Bucuresti o delegatie pentru a adresa Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane rugamintea de a fi primita sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane. Curand, la 19 decembrie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, luand act cu binecuvantare de reactivarea Mitropoliei Basarabiei, prin Act Patriarhal si Sinodal, a recunoscut aceasta mitropolie ca autonoma si de stil vechi, facand parte integranta din trupul Bisericii Ortodoxe Romane. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a facut cunoscut acest act prin scrisori adresate: patriarhului Alexei al II-lea al Rusiei, presedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, primului-ministru Andrei Sangheli, precum si intaistatatorilor bisericilor ortodoxe surori. Inalt Prea Sfintitul Petru Paduraru a devenit mai intai loctiitor si apoi, in 1995, titular Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor. Incepand cu 2 aprilie 1992, a urmat un intens schimb de scrisori intre Prea Fericitul Parinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si Sanctitatea sa Alexei al II-lea al Rusiei. Patriarhul Moscovei a reactionat destul de dur, acuzand Patriarhia Romana de “ingerinta anticanonica in problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei“. De asemenea, a fost exprimat un “protest energic” si s-a facut apel la “corectarea cat mai curand posibil a nedreptatilor existente” pentru “binele unitatii ortodoxe si mantuirea sufletelor fiilor Bisericii din Moldova”, patriarhul moscovit mentionand ca motivele nationaliste si de alta natura nu trebuie sa intervina in domeniul bisericesc, intrucat acest lucru duce inevitabil la consecinte negative pentru Biserica. Punctul de vedere al Patriarhiei Romane reiterat, in numeroase documente si imprejurari, in chip documentat si aprofundat, cu intelepciune si fermitate de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, este acela de evidentiere a faptului ca B.O.R. nu a consimtit niciodata si nu a recunoscut extinderea jurisdictiei Bisericii ruse, pe urma ocupatiei rusesti sau sovietice, peste teritoriul sau canonic traditional si, pe cale de consecinta, nici desfiintarea Mitropoliei Basarabiei. Euro pentru daune morale Temeiurile acestei ferme pozitii principiale au fost, sunt si vor ramane aceleasi, decurgand din legiuirile fundamentale ale ortodoxiei mai sus invocate: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes (431), ce confera deplina legitimitate organizarii sinodale a bisericilor in cadrul fiecarui neam si, implicit, randuirea dependentelor canonice in acest cadru. In acelasi sens converg si canoanele 13, 21 si 22 ale Sinodului de la Cartagina precum si canonul 2 al Sinodului 2 Ecumenic (381), care opresc pe episcopul unei anumite eparhii sa-si intinda puterea asupra altei eparhii. Obiectiile formulate de Patriarhia Moscovei apar ca nefondate intrucat, prin binecuvantarea acordata reactivarii Mitropoliei Basarabiei, Sfantul Sinod al B.O.R. “nu a facut decat sa restabileasca adevarul istoric si dreptatea canonica ce fusesera incalcate de atatea ori prin extinderea necanonica a jurisdictiei Bisericii Ortodoxe Ruse asupra unei parti a Mitropoliei Moldovei”. De fapt, daca s-ar respecta canoanele bisericesti mentionate, Mitropolia Chisinaului, prin dependenta ei canonica de Patriarhia Moscovei, ar trebui, in chip firesc, sa cuprinda numai pe locuitorii de origine rusa din Republica Moldova. Din pacate, situatia ingrata, mergand pana la violente fizice, in care se afla Mitropolia Basarabiei din cadrul Patriarhiei Romane, cu slujitorii si credinciosii ei, s-a concretizat in modul cel mai pregnant prin nerecunoasterea sa de catre organele de stat ale Republicii Moldova, care au raspuns in repetate randuri negativ solicitarilor formulate in chip legitim in acest sens, incepand de la 8 octombrie 1992 si pana la 10 ianuarie 2000. In acelasi timp si in baza acelorasi prevederi, ale Constitutiei Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (art. 31 – privind libertatea de constiinta) si ale Legii nr. 979/24 martie 1992 (privind cultele), care ar fi trebuit sa determine si recunoasterea Mitropoliei Basarabiei, au fost recunoscute de catre guvernul Republicii Moldova, in afara Mitropoliei Ortodoxe a Chisinaului, dependenta de Patriarhia Moscovei (28 august 1995) si alte culte, precum “Biserica Adventista de Ziua a Saptea” (22 iulie 1993), “Federatia Comunitatilor Evreiesti (Religioase)” (9 iunie 1994) s.a. Mitropolia Basarabiei a beneficiat de hotarari favorabile privind recunoasterea sa din partea: Judecatoriei Sectorului Buiucani din Chisinau (12 septembrie 1995), a Tribunalului Municipiului Chisinau (21 mai 1997) si a Curtii de Apel Chisinau (19 august 1997), aceasta din urma fiind anulata, la 9 decembrie 1997, de catre Curtea Suprema de Justitie, in vreme ce Federatia Internationala pentru Drepturile Omului de la Helsinki, in raportul sau pe anul 1997, a criticat refuzul guvernului Republicii Moldova de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. In aceasta situatie, la 3 iunie 1998, Mitropolia Basarabiei si 12 cetateni ai statului Moldova, in frunte cu I.P.S. Mitropolit Petru Paduraru, s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg care, dupa admiterea cererii (7 iunie 2001) si in urma analizei dosarului cauzei si a tuturor depozitiilor in aceasta speta (2 octombrie 2001), constatand violarea unor articole de baza din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art. 9, art.14 combinat cu art. 9, art. 13, art. 6 si art. 11), a deliberat, formuland, la 13 decembrie 2001, un verdict favorabil recunoasterii Mitropoliei Basarabiei si obligand Republica Moldova sa plateasca Mitropoliei Basarabiei 20 000 de euro pentru daune morale si 7.025 euro pentru cheltuieli de judecata. In consecinta, in urma deciziei Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg recunoasterea Mitropoliei Basarabiei de catre autoritatile de stat ale Republicii Moldova apare, in momentul de fata, o data in plus, ca un drept legitim atat din perspectiva dreptului canonic bisericesc, cat si prin prisma dreptului international actual”.

Tudor BORCEA

• Share
• Tweet
• Pin
• Email