In Slovacia s-a decis, in aceasta primavara, ca elevii sa intoneze, in fiecare dimineata a zilei de luni, imnul national. Iar o lege din septembrie 2009 prevede obligativitatea exprimarii in slovaca in locurile publice. In Cehia, tot in aceasta primavara, lista patrimoniului cultural national a fost imbogatita cu alte cateva zeci de monumente culturale. In Franta , guvernul a initiat o dezbatere ampla asupra identitatii nationale, iar in Germania se desfasoara, inca din 2000, o dezbatere pe aceeasi tema, mai putin mediatizata e drept, asupra “culturii de referinta”. In Grecia au avut loc , pe fundalul crizei, manifestatii nu nationaliste, ci de-a dreptul xenofobe. Alegerile parlamentare din Belgia, din 2011, vor fi marcate de “febra nationalista”, prezice de pe acum un ziarist. Venezuela si alte state latino-americane ar duce o politica de “nationalism petrolier”.
Pe un site belgian (cf. ilustratia de pe www.webcafe.be) a aparut “Harta Europei nationaliste”, care ierarhizeaza sprijinul electoral al partidelor de aceasta tendinta. In ordine descrescatoare, sunt partide din Serbia, Norvegia, Elvetia, Austria, Danemarca, Belgia, Slovacia, Franta, Bulgaria, Irlanda, Olanda, Croatia, Suedia, Romania, Polonia, Ungaria, Germania, Marea Britanie (atentie: clasamentul a fost intocmit inainte de alegerile din Ungaria, care au urcat spectaculos aceasta tara in top).
Un autor american constata impulsuri nationaliste, dupa el preocupante, si la puteri foarte mari, caci SUA s-ar indrepta spre izolationism iar China spre ”nationalism economic”. Rusia lui Putin si Medvedev este, si ea, in plin proces de restaurare a identitatii nationale, greu afectata de sovietism.
Dupa cum se vede, natiunile constiente se ingrijesc de soarta lor in aceasta vreme numita si a globalizarii.
2010 este celebrat, prin UNESCO, drept Anul international al apropierii culturilor – la nivel local, national, general si international. Mesajul lansat cu acest prilej de secretarul general al ONU vorbeste, intre altele, de “o lume mai pasnica”, de mondializare, de migratii, extremist si minoritati. Despre natiune, nici o referire in respectabilul text (ba da: unde nu se putea altfel, cand se vorbeste de Organizatia Natiunilor Unite). E amuzant? Ca peste notiunea de Natiune se trece cu atata pudoare, de parca ar fi o vorba de ocara? Google n-are insa inhibtii in aceasta privinta – globalization (pe englezeste) apare de 12 500 000 de ori, dar nation tocmai de 181 000 000 de ori. Viata bate discursul “corect politic”.
Un lider al stangii franceze, Jean-Pierre Chevenement, explica odata, intr-un interviu, de ce Democratie fara Natiune nu se poate: “Sentimentul de apartenenta permite democratiei sa functioneze. Democratia inseamna acceptarea legii majoritatii. Nu vine de la sine. Legea majoritatii se accepta intr-un anume cadru. Deci, natiune, adica democratie”. Cat se poate de logic.
Corneliu Vlad
pentru Roncea.ro
Harta e facuta de un amator. Pot sa amintesc aici cel putin cazul Austriei, unde sunt pe rol zeci de dosare politice sub acuzatia de “national-socialism” si totusi pe harta nu apar. Sper macar sa fie achitati tinerii si astfel harta sa fie putin mai aproape de realitate. 😀
Intamplator acel site, citat pentru ilustratie este tot al unui roman. Ilustratia nu-mi apartine, e din surse publice (ex: reddit) si da, cred si eu ca e facuta de niste amatori.
prm=nationalism????????
@marius, astea sunt deja amanunte (subtile?) de care era mai greu sa se ocupe autorul hartii…