Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Mediafax anunta ca Tribunalul Bucureşti a decis azi ca sediul din Calea Victoriei – Casa Monteoru a Uniunii Scriitorilor din România (USR) să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, care acuză Uniunea că a lăsat clădirea să se degradeze. Scandalul, care s-a lasat cu amenintari si insulte in sanul USR, a fost prezentat pe larg pe acest blog, in premiera pentru “presa crizata”. Ridicol, Uniunea tocmai isi alesese noua sigla, cea de mai sus :). Scriitorii, si nu numai, il acuza pe presedintele Uniunii, Nicolae Manolescu, “intelectualul Gold” (care mai are vreo alte sapte functii, inclusiv pe aceea de ambasador la sediul UNESCO de la Paris), ca nu a reprezentat interesele institutiei nici macar in instanta. Sa fi fost toata tarasenia derulata sub nasul conducerii USR chiar fara ca aceasta sa nu fi stiut nimic? Scriitorii au cuvantul:

Liviu Ioan Stoiciu: Aţi citit bine în titlu: ne aflăm în această situaţie acum, deşi pare a fi de necrezut, un joc. Conform noului Statut al Uniunii Scriitorilor din România (întocmit chiar de preşedintele USR, Nicolae Manolescu), cei ce aduc prejudicii materiale şi morale USR pot fi excluşi din USR. Suntem în această situaţie inadmisibilă, repet: dacă se pierde sediul actual al USR din Casa Monteoru, din Calea Victoriei 115, preşedintele Nicolae Manolescu (şi echipa sa de conducere) poate fi acuzat nu numai de indolenţă, indiferenţă şi iresponsabilitate, la nivel publicistic-moral, ci şi de faptul că a adus prejudicii materiale USR şi, conform noului statut al USR, poate fi exclus din USR de către Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere, inventată chiar de actuala conducere!

În Săptămâna financiară, un ziarist incomod, care se respectă, Miron Manega, demontează declaraţiile preşedintelui Manolescu, că n-a ştiut nimic până anul acesta de afacerea imobiliară legată de Casa Monteoru şi de procesele ei „secrete” de restituire (procese reluate după ce a fost anulat actul de donaţie, fără ştiinţa USR), şi apoi că, după ce a aflat, i s-a refuzat USR accesul la dosar. Astfel, cade scuza că nu e vinovată actuala conducerea USR de pierderea peste noapte a Casei Monteoru, sediu al USR: În cazul sediului USR, situaţia se află încă sub control, deci există şanse de păstrare a acestuia, chiar dacă proprietarul de drept este (sau a fost) Primăria Capitalei iar procesul se judecă între moştenitorii lui Lascăr Catargiu şi primar. Evoluţia în favoarea reclamanţilor este justificată de Nicolae Manolescu prin aceea că jurista Primăriei ar fi obstrucţionat accesul la dosar: “Nu numai că n-am fost înştiinţaţi, dar ni s-a refuzat de către jurista Primăriei accesul la dosar, sub cuvânt că n-avem calitate procesuală, deşi aveam folosinţa imobilului» – spune acesta, într-o declaraţie pe site-ul USR. Şeful serviciului juridic de la primăria Capitalei, George Iorgovan contracarează, spunând că dreptul la intervenţie nu poate fi obstrucţionat. “Nu-l cunosc pe acest domn – spune George Iorgovan, referindu-se la Nicolae Manolescu – şi nici nu pot contesta cele afirmate de domnia sa în legătură cu ce i-ar fi spus sau nu o juristă. Dar nici nu pot să le iau de bune dacă nu are probe în acest sens. În schimb, pot să spun cu certitudine că dreptul de a intra în proces ca intervenient nu i-l poate respinge decât instanţa. Iar instanţa nu i l-a respins, dovadă faptul că Uniunea a fost reprezentată la şedinţa din 14 aprilie». Miron Manega atrage atenţia că lipsa de transparenţă la USR (care mă obligă şi azi pe mine să scriu aici, de altfel) provoacă deja monştri. Vă invit să-i citiţi întregul articol al lui Miron Manega, dând click pe https://www.sfin.ro/articol_19517/uniunea_scriitorilor_cu_un_pas_in_strada.html. Totodată, vă pun la dispoziţie şi articolul Aurei Christi, semnificativ, legat de aceeaşi temă, dând click pe CHRISTI Aura – CASA MONTEORU (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Aura Christi va dedica, de altfel, un „dosar” al revistei lunare pe care o conduce, Contemporanul. Ideea Europeană (director Nicolae Breban), în numărul pe luna mai, scandalului Casa Monteoru, actual sediu al USR. Vă reamintesc, miercuri, 14 aprilie s-a amânat procesul, venind la bară şi avocatul USR (alături de cel al Primăriei Capitalei). Miercuri, 21 aprilie are loc ultima înfăţişare în procesul revendicării Casei Monteoru (casă de patrimoniu). Va reuşi, cu autoritatea publică pe care o are (dar de care nu profită), acum, Nicolae Manolescu să păstreze sediul USR la Casa Monteoru? Să dea Dumnezeu! Dacă nu va reuşi, va fi preşedintele USR (cu întreaga sa echipă de conducere salariată) exclus din USR pentru prejudiciile materiale şi morale aduse USR?

N-aş fi atât de intransigent, dacă n-aş descoperi, în continuare, atitudini aberante în rândul celor ce ar trebui să se simtă solidari cu cei puşi de partea adevărului, nu să justifice actuala situaţie în care e pusă USR (să rămână fără sediul din Casa Monteoru). Mă închin când descopăr că sunt înjuraţi toţi cei ce scriu despre acest caz, de parcă ei ar fi vinovaţi!

În principal, sunt eu cel înjurat şi Aura Christi. N-am să mai reiau intervenţiile mele aici, legate de acest caz. Cei interesaţi le pot citi la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/uniunea-scriitorilor-a-ramas-fara-sediu-pumnul-in-gura/,  apoi la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/cate-ceva-despre-patimile-legate-de-casa-monteoru-sediu-al-usr/, apoi la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/04/comunicatul-presedintelui-usr-despre-pierderea-casei-monteoru-s-a-gasit-vinovatul/#more-504 (să dea click pe aceste trei linkuri). Vă dau un nou exemplu de bălăcăreală publică din partea celor ce se semnează anonim – iată ce apare în Luceafărul de dimineaţă (săptămânal de pripas scos de trimişii primarului N. Onţanu, fost PSD, actual membru al „partidului generalilor”): Breasla condeierilor români a mai ieşit odată la interval cu o reprezentaţie publică de toată jena, reuşind contraperformanţa de a-şi da viguros cu stângu-n dreptul de proprietate – sau, mă rog, de folosinţă gratuită… – asupra Casei Mon­teoru care serveşte Uniunii Scriitorilor drept sediu de peste 45 de ani. În faţa posibilei pierderi a imobilului, s-a vădit nu ceea ce era de aşteptat – respectiv , spiritul de solidaritate întru apărarea unei cauze drepte şi comune –,  ci tot soiul de frustrări vechi şi noi, ranchiune perene, vendete şi resentimente personale plus jubilaţia masochistă că faptul se va produce sub actuala conducere a USR, chiar dacă aceasta n-are nici vreun amestec, nici vreo vină în derularea nefericitului eveniment. Dezbinarea şi nefastul spirit de gaşcă par a fi, în lumea noastră literară, boli endemice şi fără leac! Rea-credinţă numai?

Era o vorbă, „mai răriţi, băieţi, mai răriţi” – aţi înţeles, mă refer aici la băieţii deştepţi din literatura română de azi, „postcomunişti”, descurcăreţi nevoie mare: ei au întotdeauna dreptate. Că n-au coloană vertebrală, nu contează, contează oportunismul. Chestia cu jubilaţia masochistă că faptul se va produce sub actuala conducere a USR, chiar dacă aceasta n-are nici vreun amestec, nici vreo vină în derularea nefericitului eveniment e mortală. Ce apăraţi voi? Iresponsabilitatea, indolenţa, prostia? Ce tot bateţi câmpii cu frustrările, resentimentele, vendetele celor ce vă arată adevărata faţă? Lipsa de ruşine nu vă acoperă incompetenţa şi demisia morală. Vă place într-atât osul care vi se aruncă de la masa stăpânului? Să vă rămână în gât! Cine vă credeţi? Ce caracter aveţi voi, să daţi lecţii? Chiar n-are conducerea USR nici un amestec în pierderea Casei Monteoru? Dar cine are, eu şi cei ce-i pun oglinda în faţă? Să vă mai spun o dată că singura vinovată e numai conducerea salariată a USR, care are obligaţia să apere interesele USR: e atât de greu să credeţi şi să conştientizaţi asta? Daţi-vă deoparte dacă sunteţi depăşiţi de situaţie, nu mai scoateţi atâta capul, lăsaţi-i pe cei care se pricep să administreze USR să salveze ce se mai poate salva. Voi, cu asemenea atitudini preaplecate, sunteţi groparii USR, în acest moment. Eu, în schimb sunt cel care doresc binele USR, eu îi apăr onoarea, dând de gol neputinţa laşă a actualei conduceri a USR să gestioneze criza în care a intrat.

Eu mai sper să se suspende acest proces; dacă nu, sper ca statul român, cu obligaţii istorice pentru literatura română şi scriitorii ei, să despăgubească moştenitorii – şi Casa Monteoru, de patrimoniu, să rămână în custodia Primăriei (care să o repare, să o conserve şi să o închirieze USR).

Liviu Ioan Stoiciu

• Share
• Tweet
• Pin
• Email