Numarul de primavara al revistei “Russia Profile” este consacrat relatiilor Federatiei Ruse cu statele din Europa Centrala si de Est, cum i se spune acum fostei Europe Rasaritene, care facea parte (cu exceptia Iugoslaviei si Albaniei), din Tratatul de la Varsovia si CAER. “Nu este de mirare ca, din cauza unei istorii atat de tumultuoase si de complexe, relatiile Rusiei cu vecinii sai esteuropeni numai calme nu au fost” apreciaza, deschis si temerar, textul introductiv al acestui numar tematic al publicatiei. Fiecare dintre parti are multe de reprosat in aceste relatii; Moscova, de pilda, faptul ca aceste natiuni care erau candva “fratii” Rusiei privesc acum spre Vest pentru “orientare si sprijin”, se alatura NATO si UE si gazduiesc pe teritoriile lor “parafernalii militare ostile”. Dupa doua decenii de schimbari geopolitice spectaculoase, astazi “ne sfadim pe orice, de la istorie la limba, de la comert la energie, de la politica externa la hrana. Suntem contaminati de teama, de suspiciune si xenofobie si traim conform doctrinei quid pro quo, doctrina confuziei”.
Sa recunoastem ca diagnosticul este necrutator, poate cam prea intunecat, liniiile tabloului sunt poate ingrosate fata de cele ale tabloului real, dar franchetea cu care tema este pusa pe tapet se intalneste mai rar in discursul politic si in consideratiile, deja intrate in rutina, ale politologilor.
Si totusi, se subliniaza in continuare, in strafunduri , “intre fostele popoare fratesti exista inca un sentiment de dragoste si de solidaritate, chiar daca notiunea de panslavism pare sa fi murit din cauze naturale”. Caci, ni se spune, in aceasta parte de lume exista valori morale, culturale, religioase impartasite in comun .
In cuprinsul publicatiei sunt dezvoltate subiecte concrete si la ordinea zilei “atingatoare” de relatiile dintre Rusia si partea estica a continentului: evaluarea pactului Ribbentrop-Molotov, care “deschide o cutie a Pandorei de incriminari reciproce”; “fratia” popoarelor slave; statutul limbii ruse si al rusilor ramasi in afara granitelor dupa destramarea URSS; ortodoxia, ca ”jucator intr-o lume globalizata”; “integrarea neagresiva ” prin prisma conceptului “Lumea Rusa”; “relatiile dramatice” cu UE dupa extinderea Europei Unite; “retorica nationalista”; parteneriatul economic, afectat de “deosebirile politice si masurile protectioniste” etc. Toate, teme tratate de atatea ori mai degraba pasional la nivelul oamenilor politici, al analistilor, al presei, si in Rusia, si in Europa Centrala si de Est. Or, apropierea de acest dosar, de certa actualitate si de netagaduit impact, necesita o abordare frontala, lucida si onesta.
Corneliu Vlad